Documents - Tips - Structura de Stat in Finlanda

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI
HARTA FINLANDEI
CAPITOLUL 1
STATUL FINLANDA
1.1
Descriere
Limb oficial1
Finlandeza, Suedeza
Capital
Helsinki
Ora principal
Helsinki
Preedinte
Tarja Halonen
Prim-ministru
Matti Vanhanen
Sistem politic
Republic constituional
Suprafa
- Total
- % ap
Locul 61
338.144 km
9,4%
Populaie
- Total
- Densitate
Locul 111
5.214.512
15,42/km
Independen
6 decembrie 1917
PIB
- Total
- PIB/cap de loc.
Locul 48
$142,2 miliarde
$27,400
Moned
Euro (EUR)
Fus orar
UTC+2/+3
Imn naional
Maamme
Domeniu Internet
.fi, .eu1
Prefix telefonic
358
Codul .eu aparine Uniunii Europene, din care Finlanda face parte
1 http://ro.wikipedia
Finlanda este o ar din Europa de Nord, membr a Uniunii Europene i

a zonei Euro. Se nvecineaz cu Rusia la est, cu Suedia la nord-vest i
Norvegia la nord.
Limbile oficiale sunt finlandeza i suedeza (vezi suedeza n Finlanda).
Finlandeza este o limb aglutinant ce aparine familiei de limbi ugro-finice,
grup care cuprinde i estoniana, lapona sau maghiara. Aceste limbi se
deosebesc de alte limbi vorbite n Europa, pentru c alturi de basc nu fac
parte din limbile indo-europene.
1.2
Istoria Finlandei
n Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda i s-a ocupat de cretinizarea

acesteia.
Asezarea geografica a Finlandei, intre Rusia la est si Suedia la vest,
a jucat un rol important in istoria2 tarii. In anii 1000, Suedia si Rusia au
declansat o batalie pentru Finlanda. Suedia a obtinut controlul in 1100 si 1200,
dar conflictul dintre Suedia si Rusia pentru posesiunea Finlandei a continuat
sute de ani. Astazi, limba suedeza este, alaturi de finlandeza, limba oficiala.
Rusia
detinul
controlul
asupra
tarii
intre
1809
si
1917,
cand
Finlanda si-a declarat independenta si a devenit republica cu presedinte si

parlament. In timpul celui de-al Doilea razboi Mondial (1939 1945),
Finlanda a luptat de doua ori cu Uniunea Sovietica (formata sub conducerea
Rusiei in 1922 si dizolvata in 1991).
n 1809, Finlanda a devenit un mare ducat n Imperiul Rus.
n 1917, profitnd de dezordinea cauzat de revoluia bolevic, Finlanda
i-a declarat independena. Dezacordurile despre viitorul politic al
rii au condus la un rzboi civil ntre Roii i Albi. Albii au ctigat.
Independena Finlandei a fost recunoscut n 1918.
2 http://ro.Finlanda_istoria
Rzboiul civil3 din Finlanda a fost un conflict ntre forele "roiilor" (punaiset)
(social-democraii aliai cu comunitii finlandezi) i cele ale "albilor" (valkoiset)
aflate sub comanda Senatului conservator, care n toamna precedent reuise
formarea unui guvern de unitate naional, care avea ca scop meninerea
status quo-ului, (s menin independena i monarhia constituional).
Finlandezii folosesc mai multe nume pentru acest conflict: vapaussota
(rzboiul pentru libertate), kansalaissota ori sisllissota (rzboiul civil),
luokkasota (rzboiul de clas), punakapina (rebeliunea roie), torpparikapina
(rzboiul meteugarilor), veljessota (rzboiul ntre frai), sau chiar i
vallankumous (revoluie). Dei toate aceste nume reflect ntr-un fel sau altul
realitatea istoric, sunt cu toate ncrcate de semnificaii propagandistice.
Rzboiul civil i rzboiul n continuare sunt dou dintre cele mai
controversate i ncrcate emoional evenimete din istoria modern a Finlandei.
Aceste dou conflicte sunt vzute ca dou puncte de cotitur a soartei
finlandeze, amndou avnd o uria influen asupra politicii interne i celei
externe.
n 1939, n virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis un
ultimatum Finlandei i a atacat-o n urma refuzului acesteia. Acesta va deveni
rzboiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la
Paris din 1947, dar i-a pstrat independena, spre deosebire de alte state
baltice.
Finlanda a aderat la Uniunea European n 1995.
3 http://ro.wikipedia_Partidul_Social_Democrat
4
1.3
Geografia Finlandei
Finlanda este ara celor 1.000 de lacuri i insule 4: 187.888 de lacuri i
179.584 de insule mai precis. Peisajul finlandez este mai nti de toate acoperit
de puine coline, punctul su cel mai nalt fiind Haltitunturi cu 1.328 m, din
nordul extrem al Laponiei.
Faadele maritime ale Finlandei se deschid la Marea Baltic, prin golful
Botnic la vest i golful Finic la sud.
1.4 Economia Finlandei
Economia Finlandei5 se bazeaza in principal pe proprietatea privata. Totusi
guvernul detine monopolul asupra catorva companii, cum ar fi cele de cale
ferata si de servicii postale. In silvicultura si in alte cateva industrii, companii
detinute de stat se afla in concurenta cu cele private. Industria serviciilor
asigura 62% din produsul intern brut (PIB), care in 1998 a fost de 131.2 miliarde
$. Industria reprezinta 32% din PIB, iar agricultura, silvicultura si pescuitul, luate
impreuna constituie 6% din PIB.
Cea mai abundenta resursa naturala a Finlandei o reprezinta padurile.

Acestea acopera aproape 2/3 din suprafata tarii un procentaj mai mare decat
in orice alta tara europeana. Dar celelate resurse ale Finlandei sunt limitate.
Solul este sarac, perioada propice culturilor este foarte scurta.
Tara nu detine rezerve de petrol, gaze naturale sau carbuni.
Centralele hidroelectrice produc majoritatea energiei electrice necesara tarii.
Cea mai abundenta resursa minerala a Finlandei o reprezinta zincul.
4 http://ro.wikipedia.org/W/Geografia_Finlandei
5 http://ro.wikipedia.org/W/Economia_Finlandei
Tara detine de asemenea si resurse importante de cobalt, cupru si fier.

Silvicultura joaca un rol important in economia tarii. Silvicultura si industria
lemnului asigura aproximativ 35% din exporturile Finlandei.
Guvernul finlandez detine o treime din padurile Finlandei, majoritatea din
nordul tarii. Restul sunt detinute de fermierii care in timpul verii se ocupa de
agricultura si taie copaci in restul anului. Exista o politica stricta de conservare a
padurilor. Finlanda produce mai mult de 37 milioane de metri cubi de lemn pe
an. Lemnul de pin reprezinta principala materie lemnoasa, cu aproape jumatate
din productie, urmata de molid si mesteacan.
Categoria principala a industriei serviciilor in Finlanda consta in servicii
comunitare, guvernamentale si personale. Acestea includ: educatia, sanatatea,
administratia publica si activitatile recreative. Guvernul controleaza mai multe
companii mari din Finlanada.
Finlanda are o economie bine industrializat, n mare parte de pia liber,
cu un PIB per capital asemntor celor din Regatul Unit, Frana, Italia sau
Germania. Finlanda este n prezent sediul social al Nokia, lider mondial n
telefonia mobil.
De asemenea, are o economie bine dezvoltata si diversificata, dispunand
de resurse minerale ( intre primii producatori europeni de cobalt, vanadiu, crom
si nichel ) si de un bogat fond forestier ( locul 3 in Europa). Industria antreneaza
1/3 din populatia activa. Principalul domeniu este cel al expoatarii masei
lemnoase care asigura 40% din exporturi. Sunt prezente si celelalte ramuri
industriale (de la siderurgie, petrochimie la electronica, ceramica fina si
industrie alimentara).
Industriile cherestelei, producatoare de hartie si alte industrii bazate pe
lemn reprezinta principala ramura a industriei finlandeze. Finlanda este
cunoscuta ca principalul producator de placaj din lemn. Tara este cunoscuta ca
producator principal de hartie.
Industria metalurgica a Finlandei s-a dezvoltat foarte rapid din anii 1940.
Principalele produse din metal includ utilaje si echipamente pentru ferme,
motoare si generatoare electrice si utilaje pentru industria cherestelei si a
hartiei. Finlanda produce autobuze, nave maritime si alte echipamente pentru
transporturi. Industria constructoare navala este cunoscuta in special pentru
spargatoarele de gheata foarte puternice si robuste si pentru feriboturi.
Alte produse industriale includ produse chimice, metale, mancaruri
semipreparate, telefoane, telefoane mobile, textile si articole de imbracaminte.
Majoritatea fermelor finlandeze se afla in sud si in vest. Fermele sunt
mici, in medie 12 hectare. Produsele lactate si vanzarea de animale vii
reprezinta 70% din veniturile fermelor finlandeze. Fermele finlandeze produc
intregul necesar de lapte, oua si carne. Deasemenea produc aproape toate
granele necesare Finlandei. Orzul si ovazul sunt principalele culturi.
Finlanda depinde in mare masura de comertul exterior. Importa mari
cantitati de fructe, legume, materii prime industriale, produse finite care nu sunt
in Finlanda, petrol si produse din petrol.
Hartia si produsele din lemn constituie apoximativ 35% din exporturile tarii.
Alte exporturi majore includ produse in industria metalurgica, cum ar fi
utilaje si nave. Finlanda exporta deasemenea milioane de blanuri de animale
domestice in fiecare an. Principalii parteneri comerciali ai Finlandei sunt Marea
Britanie, Suedia si Germania. Finlanda a devenit membru al Comunitatii
Europene in 1995.
Reteua de comunicatii este bine dezvoltata cu precadere transporturile
fluviale. Comertul exterior se realizeaza 90% pe cale maritima.
Guvernul detine majoritatea cailor ferate ale Finlandei. Tara are o retea
foarte buna de sosele si autostrazi. Finlanda are o medie de o masina la trei
persoane. Compania aeriana finlandeza, Finair, este detinuta in mare parte de
guvern. Ofera zboruri internationale si interne. Ca rezultat al distantelor mari
intre comunitatile majore finlandeze si a lacurilor, Finlanda are una dintre cele
mai extinse si aglomerate retele aeriene. Cel mai aglomerat aeroport al tarii
7
este Helsinki. Un sistem de canale uneste unele lacuri cu porturile maritime.

Skoldvik, langa Helsinki, este cel mai aglomerat port.
Mass-media: In Finlanda se publica zilnic 65 ziare cotidiene. Publicatiile
cu tirajul cel mai mare sunt Helsingin Sanomat din Helsinki, Aamulehti din
Tampere si Turun Sanomat din Turku. Finlanda are o medie de un radio la 2
persoane si un televizor la 3 persoane.
Guvernul detine circa 90% din actiunile principalelor retele de radio si
televiziune. Liniile telefonice si de telegraf leaga toate zonele Finlandei.
Guvernul detine sistemul telegrafic si o parte din serviciile telefonice . Turismul
aduce in balanta de plati circa un miliard de dolari anual.
Cresterea economica sustinuta din anii 80 s-a realizat pe seama
imprumuturilor ce au adus datoria externa la peste1/3 din PIB. Dificultatiile
economice ale Rusiei, principalul partener comercial, si perspectiva
concurentei in domeniile nelegate de exploatarea lemnului odata cu intrarea in
CEE impune Finlandei o nou politica economica in anul 1990.
Peisajul Finlandei, cu paduri intinse si dese si mii de lacuri ofera o
fantastica experienta. In Rovaniemi, nordul Finlandei, il puteti vizita pe Mos
Craciun la el acasa. In Helsinki sunt numeroase cladiri istorice si faimoasele
cladiri proiectate de arhitectul Saarinen dintre care amintim Gara Centrala
construita din granit, si Muzeul National.
Situata in nordul Europei, Finlanda este o tara neasemuita prin
frumusete. Mii de lacuri puncteaza peisajul Finlandei iar paduri dese acopera
aproape doua treimi din teritoriu. Coasta este intinsa si crestata, marcata de
roci de granit rosu sau gri. Aproape de coasta se intalnesc mii de insule.Vecinii
Finlandei sunt: Suedia la vest, nordul Norvegiei in nord si Rusia in est. Golful
Finlandei si Golful Bothnia, doua brate ale Marii Baltice, marginesc Finlanda la
sud si sud-vest. Cel mai nordic punct al tarii se gaseste in interiorul Cercului
Polar (o linie imaginara la 2.623 km de Polul Nord).
In aceasta regiune a Finlandei, numita "Taramul Soarelul de la Miezul
Noptii", soarele straluceste 24 de ore pe zi timp de cateva luni, in fiecare vara.
Helsinki, capitala tarii si cel mai mare oras, se afla in sud, in Golful Finlandei.
8
Locuitorii
Majoritatea locuitorilor tarii locuiesc in sud, unde clima este mai blanda, chiar
daca intreaga tara este acoperita de zapada din decembrie pana in aprilie.
Finlandezii iubesc arta si activitatile in aer liber. Ei au un standard de
viata ridicat si primesc multe avantaje sociale din partea guvernului.
Majoritatea venitului Finlandei il aduce exploatarea forestiera, inclusiv industria
lemnului si a hartiei.
Mai mult de 90% din locuitorii Finlandei sunt finlandezi iar restul sunt
suedezi. Majoritatea sunt inalti, cu parul blond si ochii albastri sau verzi. In
nordul Finlandei traiesc aproape 6000 de Sami. Stramosii acestori locuitori
scunzi si voinici traiau in Finlanda cu mult timp inainte de a sosi primii
finlandezi, mii de ani in urma. Finlanda are aproape 6000 de romi si mici grupuri
de evrei si turci. Dintr-o populatie de 5,3 milioane, majoritatea traiesc in sudul
tarii si doua treimi in orase. Helsinki, capitala si cel mai mare oras, are circa
500.000 de locuitori. Alte doua importante orase sunt Turku si Tampere cu mai
mult de 150.000 de locuitori fiecare.
CAPITOLUL II
ISTORICUL STRUCTURII DE STAT
2.1 Statul- forma superioara de organizare a societatii.

Aparitia statului a fost determinata de anumite cauze social-economice.
Aceleasi care au determinat aparitia dreptului.
Cuvantul stat provine de la latinescul status semnificand ideea de ceva
stabil. In sens modern notiunea de stat se foloseste mult mai tarziu incepand cu
secolul al XVI-lea. Fiind o categorie extrem de complexa, notiunea de stat este
folosita in mai multe sensuri.
In sensul cel mai larg al cuvantului statul este organizatorul principal al
activitatii unei comunitati umane care stabileste reguli generale si obligatorii de
conduita, organizeaza aplicarea sau executarea acestor reguli si, in caz de
necesitate, rezolva litigiile care apar in societate.
In sensul restrans si concret, statul este ansamblul autoritatilor publice
care asigura guvernarea.
Conceptul statului1 este reperat sau exprimat din perspective diferite care
intrunesc elementele caracteristice cele mai generale ale tuturor statelor,
indiferent de perioada existentei lor.
M. BLUNTSCHLI sustine ca statul este o personalitate organizata a natiunii
intr-o tara determinata .
SCHULZE considera ca statul este unirea unui popor sub o putere superioara
spre a realiza toate scopurile comune ale vietii nationale
C. DESESCU a diferit statul ca o unitate alcatuita din reuniunea mai multor
oameni, pe un teritoriu determinat, in forma guvernantilor si a guvernatilor.
1 www.statul.com_ drept Statul ca forma de organizare a societatii
10
2.2 Caracteristicile statului

Statul este un sistem organizational, care realizeaza in mod suveran
conducerea unei societati (a unui popor stabilit pe un teritoriu determinat)
detinand in acest scop atat monopolul crearii cat si monopolul aplicarii dreptului.
Statul se caracterizeaza2 prin cateva elemente sau dimensiuni istorice si
politice, cumulate calitativ. La ele se atribuie:
Teritoriul,
Populatia (natiunea),
Autoritatea (puterea) publica sau executiva,
Suveranitatea.
Dimensiunile statului au o importanta majora. Ele conditioneaza atat
aparitia, cat si disparitia sau reinvierea statului.

Aceste atribute joaca un rol deosebit in structura unui stat, deoarece noi
nu vom putea vorbi despre un stat de drept de-a dreptul contemporan daca in
structura sa va lipsi unul din componentele expuse mai sus. Deci putem spune
ca o problema a statului de drept este realizarea in viata si buna existenta a
atributelor date. Realizarea acestor atribute este in mare masura o competenta
cat a organelor statului cat si a poporului in mana cui si se afla de-a drept
vorbind puterea de-asi alege soarta.
2.2.1 Teritoriul
Teritoriul3 este dimensiunea materiala a statului. Desi, la prima vedere,
teritoriul pare sa fie o notiune geografica, el reprezinta, de asemenea, un
concept politic si juridic. Toate acestea reies din functiile pe care acesta le are:
2
3
Teritoriul este factorul care permite situarea statului in spatiu, localizand in

asa mod statul si delimitandul de altele.
Genoveva Vrabie, Sopfia Popescu, Teoria Generala Dreptului - Caracteristica statului,

Editura Stefan, Procopiu, Iasi 1995, pag 127
Genoveva Vrabie, Sopfia Popescu, Editura Stefan Procopiu, Teoria Generala Dreptului
Teritoriul, Iasi 1995, pag 145
11
Prin intermediul teritoriului statul stabileste legaturile cu cei ce-l locuiesc,

definindu-le calitatea de apartinenta la statul respectiv, calitatea de
supusenie sau de cetatenie.
Teritoriul determina limitele extinderii puterii publice si contribuie la

structurarea autoritatilor publice in dependenta de organizarea teritoriului.
Teritoriul este simboul si factorul de protectie a ideii nationale.

2.2.2 Populatia
Populatia constituie dimensiunea demografica 4, psihologica si spirituala a
statului. Un stat fara populatie nu poate sa existe , e de neconceput. Statul este

o societate umana organizata, o societate stabilizata in interiorul frontierelor
permanente. Cei ce locuiesc pe un teritoriu delimitat de frontiere si
sunt supusi aceleiasi puteri pot avea fata de acesta ori calitatea de cetatean, de
membru al statului respectiv, ori calitatea de strain, ori cea de apatrid.
Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetatenii se bucura de
deplinatatea drepturilor si poseda deplinatatea obligatiilor stabilite de stat.
2.2.3 Autoritatea (puterea) politica exclusiva sau suveranitatea.
Aceasta constituie cel mai caracteristic element specific al statului.
Puterea5 este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaza prin:
Posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei vointe

supreme.
De a comanda.
De a da ordine si necesitate de a se supune acestei comenzi.

Prin urmare autoritatea presupune coordonarea, comanda si supunere.
4
5
6
Genoveva Vrabie, Sopfia Popescu, Editura Stefan Procopiu, Teoria Generala a Dreptului
- Caracteristica statului, Iasi 1995, pag 139
Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in Teoria Generala a Dreptului Autoritatea
politica exclusiva , Editura ALL, Bucuresti 1993, pag 68
Anca Lucia Radulescu, Ion Corbeanu, Generala a Dreptului (note de curs)-Puterea
statului
12
Puterea se infaptuieste sub mai multe forme. Ea poate fi nepolitica sau

politica, nestatala sau statala etc. Intr-o societate exista mai multe categorii de
putere:
Puterea familiara.
Puterea unui colectiv.
Puterea unui grup social.
Puterea unor partide.
Puterea altor organizatii social-politice.

Puterea statala insa este cea mai autoritara putere. Ea se caracterizeaza
prin urmatoarele trasaturi:
Este un atribut al statului care se identifica cu forta. Aceasta forta se

materializeaza in diverse institutii politico-juridice (autoritati publice,
armata, politie, etc.).
Are un caracter politic.
Are o sfera generala de aplicare.
Detine monopolul constrangerii: numai ea are posibilitatea sa foloseasca

constrangerea si dispune de aparatul de constrangere.
Puterea de stat este suverana.

2.2.4 Suveranitatea
Aceasta din urma trasatura suveranitatea7 este cea mai importanta.
Fiind principala institutie politica a societatii, statului ii revine un loc major in

societate. Locul si rolul statului sunt determinate, in primul rand de scopul lui.
Rolul statului nu ramane neschimbat. El evolueaza in dependenta de
valorile sociale specifice societatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul
este chemat sa apere oranduirea respectiva.
Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in Teoria Generala a Dreptului Suveranitatea,

editura ALL, Bucuresti 1993, pag 73
13
In perioada contemporana, mai ales dupa cel de-al doilea razboi

mondial, in tarile democratice se accentueaza considerabil latura economica si
sociala a activitatii statului. Locul statului paznic, statului jandarm tot mai
mult este preluat asa numitul stat al providentei, stat al bunastarii, stat
preocupat de asigurarea standardului de viata a populatiei, de inlaturarea
abuzurilor si a exceselor.
Astfel se considera ca scopul statului consta in apararea drepturilor
inalienabile ale omului de altfel in apararea interesului general, fericirea
societatii a poporului sau.
Problema consta in aceea ca este nevoie ca scopul statului sa cuprinda
si preocuparile de a face legi bune si a respecta principiul noninterventiei in
treburile private. Statul de drept trebuie sa se plaseze de asupra gruparilor
existente in el spre a aplana conflictele dintre ele.
Toate aceste preocupari isi gasesc reflectele si in actele normative ale
statului. De exemplu Constitutia R.M. mentioneaza faptul ca statul este obligat
sa ea masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i
asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei lui, cuprinzand hrana,
imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile necesare.
Functiile statului8 sunt diferite ca fiind directiile fundamentale de
activitate a statului, in care se manifesta esenta sa. In dependenta de sfera de
activitate a statului functiile lor se pot grupa in functii interne si functii externe.
In continutul functiilor interne ale statului isi gasesc expresia politica
interna, activitatea lor pentru solutionarea ale vietii societatii si statului.
In cadrul functiilor interne un loc major revine functiei legislative, o functie
politico juridica, chemata sa fixeze normele si pentru actiunile autoritatilor
publice.
8 Anca Lucia Radulescu, Ion Corbeanu, Teoria Generala a Dreptului (note de curs)-Functiile
statului
14
1.Functia executiva9
Functia executiva caracterizeaza toata activitatea concreta a statului in
urmarirea scopurilor sociale. Activitatea executiva se desfasoara in diferite
directii care corespund diverselor scopuri sociale.
2.Functia judecatoreasca10 are sarcina de a aplica dreptul in cazurile unor litigii
in societate.
3.Functia social-economica11.
O alta functie a statului este functia social-economica. Aceasta functie se
manifesta in mod diferit de la stat la stat.
Formele de interventie a statului in economie sunt urmatoarele:
Reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice

ce-i apartine.
Protejarea intereselor nationale in activitatea economica financiara si

valutara.
Stimularea cercetarilor stiintifice.
Explorarea rationala a pamantului si a celorlalte resurse naturale, in

concordanta cu interesele nationale.
Refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea

echilibrului ecologic.
Sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru

cresterea calitatii vietii etc.
4 Functia cultural educativa12

Functia cultural educativa caracterizeaza atitudinea statului fata de
potentialul sau uman, intelectual si spiritual. Activitatea statului langa toate
celelalte scopuri, trebuie sa aiba ca finalitate educarea persoanei pentru ca ea
sa devina capabila de a avea un rol util in societate.
9,10,11,12 Anca Lucia Radulescu, Ion Corbeanu, Teoria Generala a Dreptului (note de curs)Functiile statului, pag 78-90
15
Functiile externe
Pe langa toate functiile interne mai exista si functii externe 12 ale statului.
Functiile externe au in vedere in general activitatea statului in relatiile sale ca
alte state.
Avand in vedere statul contemporan democratic, putem vorbi de doua
directii ale functiilor externe.
In primul rand, dezvoltarea relatiilor cu alte state, deci, relatii bilaterale
ale statului, care le are, in primul rand, cu vecinii si apoi cu alte state. Aceste
relatii trebuie sa se bazeze pe egalitate, respect reciproc, respectarea
suveranitatii, independentei nationale, pe neamestec in problemele interne, pe
cooperare si colaborare, pe interesul reciproc si avantajos mutual. In aceste
conditii relatiile bilaterale se desfasoara in mod normal.
Celalalt aspect al functiei externe il reprezinta participarea statului la
organismele internationale, la organizatiile cu caracter international, pentru
rezolvarea problemelor proprii, nationale, dar si pentru rezolvarea problemelor
generale, globale ale omenirii. Asemenea probleme generale, globale sunt::
Pacea;
Dezarmarea;
Securitatea popoarelor;
Cooperarea internationala;
Problemele ecologice mondiale;

Toate aceste probleme ale statului trebuie privite intr-o atmosfera de
imbinare, ce contribuie la realizarea scopului fundamental pe care il are statul,

de a promova drepturile si interesele, demnitatea cetatenilor in societate. Si tot
cuprinsul dat constituind un tot intreg pentru formare si mentinerea in buna
stare a unui stat de drept contemporan.
12 Anca Lucia Radulescu, Ion Corbeanu, Teoria Generala a Dreptului (note de curs)-Functii
externe ale statului
16
Forma de stat reprezinta o categorie complexa ce determina modul de

organizare, continutul puterii si structura interna a acestei puteri. Forma de
stat13 e caracterizata de trei elemente componente:
forma de guvernamant;
structura de stat;
regimul politic;
Forma de guvernamant are o importanta majora pentru caracteristica
statului. Din punct de vedere al formei de guvernamant cele mai frecvent

intalnite sunt monarhia si republica.
Monarhia ca forma de guvernamant se caracterizeaza prin aceea ca seful
statului este monarhul, care de regula detinea puterea pe viata si o transmite
ereditar, sau este desemnat dupa proceduri speciale in dependenta de traditiile
respective.
Ca forma de guvernamant monarhia este cunascuta din cele mai vechi
timpuri. In evolutia sa monarhia cunoaste mai multe forme: monarhie absoluta,
monarhie limitata, monarhie parlamentara dualista, monarhie parlamentara
contemporana.
Republica este o astfel de forma de guvernamant in care puterea
superioara apartine unui organ ales pe un timp limitat. Persoanele care compun
organul electiv sunt responsabile juridic pentru activitatea lor.
Republica la randul sau poate fi parlamentara sau prezidentiala.
Cea parlamentara se caracterizeaza prin faptul ca fie ca lipseste seful
statului, fie ca acesta este ales de catre parlament, raspunzand in fata lui.
Republica prezidentiala se caracterizeaza prin alegerea sefului statului,
de catre cetateni, fie direct prin vot universal, egal, secret, si liber exprimat, fie
indirect prin intermediul colegiilor electorale de ex. SUA.
13 Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in Teoria Generala a Dreptului Forma de
Guvernamant, editura ALL, Bucuresti 1993, pag. 127
17
Fiind ales in asa mod seful statului se afla pe o pozitie egala cu

parlamentul. In cele mai multe cazuri la asa republici seful statului se afla in
fruntea executivului.
Structura de stat se caracterizeaza prin organizarea puterii in teritoriu.
Dupa structura de stat14 determinam :
state simple sau unitare;
state compuse sau federative;

Statul simplu unitar15 se caracterizeaza prin aceea ca el este unitar si nu
se afla intr-o uniune cu alte state si isi pastreaza suveranitatea si organizarea

proprie, participa ca un stat pe deplin suveran. Astfel de state au un singur
parlament , organ executiv si un singur rand de organe judecatoresti.
Statul compus sau unional16 este compus din mai multe sau doua entitati
statale. In literatura se mentioneaza ca statul federativ poate fi constituit din mai
multe state federale.
Statul federativ17 constituie o uniune statala in care exista doua randuri de
organe centrale de stat: organele federatiei, si organele subiectilor federatiei.
Exista mai multe constitutii, cea a statului federativ si cele a subiectilor
federatiei.
Doua cetatenii, cea federala si a cetatenilor subiectilor federatiei.
Impartirea statului se face nu numai in unitati administrativ teritoriale ci si in
parti politice, autonome, unitati, entitati statale.
14,15,16,17 Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in Teoria Generala a Dreptului Statul
simplu unitar, Statul compus sau unional, Statul federativ, Editura ALL, Bucuresti 1993, pag
101-133
18
De-a lungul istoriei sunt cunoscute diferite asociatii si uniuni de state:

Uniunea personala reprezinta o uniune a doua sau mai multe state, care
pastrandu-si suveranitatea au un sef de stat comun.
Uniunea reala este o asociatie de state mult mai puternica decat cea
personala. In cadrul ei exista mai multe organe comune decat seful statului.
Confederatia18 constituie o asociatie de state independente formata din
considerente economice si politice atat de ordin intern cat si de ordin extern,
care nu da nastere unui stat nou, ca subiect de drept international. Statele
confederale urmaresc realizarea unor scopuri comune pentru solutionarea
carora isi aleg un organism comun, unde sunt reprezentate toate statele
membre.
Regimul politic include ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a
societatii.
Democratia reprezinta forma de guvernare si regim politic in care puterea
apartine poporului. De altfel democratia este definita si ca o guvernare a
poporului, prin popor si pentru popor.
Regimul autocratic se caracterizeaza prin existenta atat a conditiilor
juridice formale cat si a conditiilor reale pentru manifestarea vointei poporului.
Poporul nu are nici o posibilitate sa determine sau sa influenteze politica interna
si externa a statului.
17 Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in Teoria Generala a Dreptului ConfederatiaEditura ALL, Bucuresti 1993
19
CAPITOLUL III
STRUCTURA DE STAT IN FINLANDA
3.1 Sistemul administrativ
Conform Constitutiei adoptate la 17.07.1919, amendate in 1989 si ulterior
ratificate, Finlanda este o republica prezidentiala. O noua Constitutie, adoptata
la 04.06.1993, a intrat in vigoare la 01.03.2000.
Puterea legislativa 19 este exercitata de un presedinte si de un parlament
unicameral, format din 200 de membrii, alesi prin vot direct, pentru un mandat
de 4 ani. Puterea executiva este exercitata de presedinte, care numeste un
Consiliu de Stat (guvern) condus de un prim- ministru. Seful statului,
Presedintele, este ales prin vot direct, pentru un mandat de 6 ani.
PARLAMENT
PRESEDINTEL
E REPUBLICII
Consiliul De Stat
Agentiile Centrale
Administratiile
Regionale
Administratii
Districtuale
Administratii Locale
Administratii
Municipale aprox.460
Populatie (aprox. 5.000.000)
Fig.1. Structura generala a administratiei publice finlandeze
19 Gabriela Stanciulescu, Armenia Androniceanu, Sisteme comparate de administratie publica
europeana- Finlanda, Editura Economica, 2003 , pag 256
20
Pornind de la faptul ca Finlanda este o republica constitutionala cu o

forma de guvernare parlamentara, prezentam in continuare principalele
caracteristici ale sistemului administrativ, divizat ca in toate tarile democratice
pe cele trei tipuri de autoritati.
Faptul ca Finlanda este impartita in 12 Provincii, dintre care una este
autonoma, respectiv, Insula Alaska, explica multe dintre trasaturile specifice
sistemului administrativ existent20.
Finlanda are o Constitutie scrisa care reuneste cateva principii
fundamentale referitoare la Regulamentul Constitutional si Regulamentul
Parlamentar.
Dupa cum se stie, Finlanda si-a castigat independenta in 1917 dupa ce
o perioada a functionat sub dominatia Rusiei si ca parte din Suedia.
Fara indoiala ca aceste schimbari importante in Finlanda au atras modificari in
timp a sistemului administrativ.
Prezentam in continuare doar cateva aspecte relevante despre modul de
exercitare a autoritatii in Finlanda de astazi.
3.2.1 Autoritatea juridica
Finlanda are un sistem juridic fundamentat pe legea civila. Prin urmare,
toate legile, ordonantele si regulamentele care compun acest sistem explica
prin continutul lor prevederile Constitutiei. De exemplu, autoritatea Presedintelui
de a emite ordonante este prevazuta de Constitutie.
Toate propunerile de modificare a continutului cadrului legislativ sunt
pregatite mai intai in comisiile sau grupurile de lucru formate din politicieni si/
sau experti.
Intre cele mai importante institutii din sistemul juridic 21 finlandez sunt
Avocatul poporului si Cancelarul pe Probleme Juridice.
20 Gabriela Stanciulescu, Armenia Androniceanu, Sisteme comparate de administratie
publica europeana- Finlanda, Bucuresti, Editura Economica, 2003 , pag 225
publica europeana- Finlanda, Bucuresti, Editura Economica, 2003 , pag 227
21
Structura curtilor
Cele mai importante autoritati juridice in Finlanda sunt Curtea Suprema,
care intervine in problemele specifice sistemului administrativ. Subordonate
Curtii Supreme sunt Curtile Generale organizate la doua niveluri :curtile
districtuale si curtile de apel la care se adauga si alta curti organizate la nivel
local.
Exista doua tipuri de Curti districtuale22 la nivel local. In 27 din marile
orase exista Curtea Orasului in care deciziile sunt fundamentate in cadrul unor
sesiuni conduse de magistratul sef si alti doi judecatori. Cele mai multe dintre
Curti(147) sunt Curti locale in care deciziile sunt fundamentate de un judecator
de district si de un juriu format din 5-7 persoane care nu au o pregatire speciala
dar care sunt numite de Consiliul Municipal.
Exista, de asemenea, sase curti de apel, fiecare fiind condusa de un
Presedinte de Curte.
Curtea Suprema este formata dintr-un Presedinte si cativa consilieri
locali(juristi). Exista aproximativ 3500 de cazuri dezbatute anual de Curtea
Suprema cele mai multe dintre ele in plen, dar si in sesiuni speciale.
Curtea Suprema Administrativa colaboreaza la nivel local cu agentiile
administrative si curtile administrative de sector.
Curtile trebuie sa desfasoare activitate23 permanenta si sunt
independente fata de Guvern, aspect influentat si de faptul ca presedintii
Curtilor Supreme si ai Curtilor de Apel sunt numiti de Presedintele republicii, in
timp ce alte numiri sunt facute de reprezentanti din cadrul
sistemului juridic.
europeana- Finlanda, Editura Economica,Bucuresti, 2003 , pag 227
europeana- Finlanda, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 228
22
3.2.2 Autoritatea legislativa

Parlamentul finlandez24 este unicameral si reuneste, inca din anul 1906,
200 de membrii alesi prin vot pentru o perioada de patru ani. La randul lor, aleg
un Speaker si doi adjuncti ai acestuia.Parlamentul este divizat in comisii.
Proiectele sunt trimise Parlamentului de catre Guvern sau pot fi initiate
de catre parlamentari.
In Finlanda, spre deosebire de alte tari, activitatea Parlamentului este
controlata de Guvern si diferite institutii publice. La randul lor, parlamentarii pot
trimite sesizari scrise membrilor Consilului de Stat si solicita interpelari ale
acestora, insa, in astfel de cazuri, au nevoie de sustinerea a cel putin 20 de
parlamentari.
Parlamentul finlandez se constituie ca parte in acordurile internationale
care au implicatii legale si financiare, dar si in solutionarea celor mai importante
probleme care tin de politica externa si de aparare.
In cadrul Parlamentului finlandez functioneaza 13 comisii speciale
implicate direct in dezbateri pe probleme constitutionale, de legislatie, de
politica externa si financiar-bancare. Alaturi de acestea, pot fi constituite Comisii
Extraordinare pentru problemele in domrniul social, al educatiei si al apararii.
Fiecare comisie este, in mod normal, formata din 17 membrii, toti
parlamentari. Parlamentul formuleaza 45 de propuneri de membrii iar apoi
dintre acestia se aleg membrii comisiilor. In practica partidele colaboreaza si
impart locurile intre ele potrivit principiului reprezentarii proportionale.

publica europeana- Finlanda, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 227
23
Una dintre cele mai importante este Comisia Financiara care are misiunea
de a elabora bugetul de stat. La aceasta se adauga Comisia Constitutionala
care are un rol special in a examina apoi constitutionalitatea legilor.
Comisia Reunita are 45 de membrii alesi in sedinta plenara si
examineaza toate hotararile dupa prezentarea lor in Parlament.
Speaker-ul, adjunctii lui si Seful comisiilor parlamentare au sarcina de a
planifica activitatea Parlamentului. Atat Speaker-ul, cat si comisiile, sunt asistati
in realizarea propriilor sarcini de catre un Birou al Parlamentului format din
aproximativ 400 persoane.
3.2.3 Autoritatea executiva
Potrivit Constitutiei, autoritatea executiva 25 din Finlanda este divizata
intre Presedintele Republicii si Guvern, format din Primul Ministru si ministrii
care formeaza impreuna Consiliul de Stat.
Dupa alegerile parlamentare, Presedintele numeste candidatul lui la
functia de Prim Ministru.Daca acest prim candidat nu are succes in formarea
noului Guvern, Presedintele are dreptul sa numeasca un nou candidat. In
prezent, Primul Ministru este seful partidului care a obtinut majoritatea in alegeri
dar aceasta nu e regula.In cele mai multe situatii, Primul Ministru si ceilalti
membrii ai Guvernului sunt nominalizati de Presedinte si isi incep mandatul pe
o perioada de 4 ani.
Biroul Primului Ministru, sau cum ii se mai spune, Biroul Consilului de
Stat, este, spre deosebire de al altor state, relativ mic, reunind in prezent
aproximativ 170 de persoane.

europeana- Finlanda, Editura Economica, 2003, Bucuresti, pag 258
24
Cea mai mare parte a activitatilor acestui birou sunt de natura

administrativa
pentru
mentine
functionalitatea
Guvernului,
respectiv
programarea sedintelor, traducerea unor materiale, prelucrarea acestora,

pregatirea continutului deciziilor administrative etc.
Biroul Primului Ministru care functioneaza ca si un Minister, reuneste trei
componente structurale, respectiv :
Departamentul General (activitati administrative, serviciul de traduceri si
arhivari) ;
Compartimentul de Informare ;
Grupul de Planificare .
Ministerele
Sunt in numar de 18, conduse de ministri reprezentanti ai formatiunilor
politice, reuniti intr-o coalitie de guvernamant.
Impreuna cu ministerele formeaza Consiliul de Stat, a carui misiune este
aceea de a pregati continutul proiectelor de legi care urmeaza a fi inaintate
Parlamentului in numele Presedintelui.
Anual, in cadrul Consiliului de stat se initiaza aproximativ 4000 de
propuneri de acte administrative care vizeaza prin continutul lor diferitele
domenii de activitate a Guvernului.
Activitatea ministerelor26 se desfasoara in sedinte saptamanale conduse
de Primul Ministru, care au un caracter formal.Propunerile pentru decizii
sunt elaborate de functionarii publici din cadrul ministerelor.
Este acceptata varianta care intruneste mai multe voturi, iar in cazurile
de egalitate seful de Cabinet are votul decisiv.

publica europeana- Finlanda, Editura Economica, Bucuresti, 2003 pag 227
25
Activitatea ministerelor este sustinuta de comisiile ministeriale

implicate in principal in pregatirea tematicii pentru sedintele desfasurate in
plen.
Principalele trei comisii ministeriale sunt :
Comisia de Finante ;
Comisia de Afaceri externe ;
Comisia de Politica Economica ;
Celelalte comisii se constituie ocazional, pentru solutionarea inor probleme
curente in domenii specifice si se numesc comisii ad-hoc. Domeniile in care
functioneaza sunt :cultural, educational, protectia mediului, taxe, etc.
Finlanda este tara in care functioeaza o institutie speciala cu o mare
relevanta pentru procesul decizional in care este implicat executivul, in general
si ministerele, in special.
Aceasta instiutie se numeste Scoala de Seara . De fapt este vorba de
un cadru informal si confidential in care se desfasoara intalnirile intre membrii
Consiliului de Stat, ocazie cu care au loc dezbateri importante pe probleme de
politica si unde se contureaza de cele mai multe ori variante de decizii care
ulterior sunt analizate, avizate ce Consiliu si inaintate Parlamentului in numele
presedintelui. La aceste intalniri pot fi prezenti experti in diverse domenii de
interes.
Cele mai importante functii ale Guvernului Finlandei sunt exercitate de
Ministerul Finantelor, Departamentul de Management Public, agentia
Administrativa de dezvoltare, ministerul Public.
Departamentul de Economie Nationala din cadrul Ministerului de
Finante ofera informatii economice de interes strategic pentru fundamentarea
prognozelor si implementarea lor, atat pe plan intern, cat si extern si elaboreaza
politica economica.
26
Departamentul de Management Public reuneste 35 de persoane cu

sarcini in pregatirea propunerilor de perfectionare a managementului public si
coordonarea activitatii in cadrul Consiliului de Stat. Exemple de initiative
formulate
de
reprezentantii
acestui
departament
sunt :
furnizarea
de
consultanta si pregatirea resurselor umane care isi desfasoara activitatea in

cadrul celorlalte agentii guvernamentale.
In structura acestei institutii functioneaza Centrul National de Pregatire
a Personalului.
Ministerul public are un rol important in domeniul managementului,
acest sector urmarind in principal imbunatatirea guvernarii la nivel regional si
local(municipal)
In total, in Guvernul finlandez functioneaza 13 ministere cu autoritate
limitata la domeniile respective.Fiecare minister este condus de unul sau mai
multi ministrii. Functionarul cu cel mai inalt rang in minister este Secretarul
general. De retinut ca doar Secretarul Biroului Primului Ministru este numit pe
criterii politice, ceilalti sunt functionari publici permanenti.
Ministerele sunt divizate in departamente conduse de un sef de
departament. In medie, existe intre 4-7 departamente in fiecare minister.
Acestea se divizeaza de obicei in birouri sau servicii conduse de un sef de birou
sau de serviciu. La ele se mai adauga observatorii speciali, consilierii
ministeriali, secretarii ministeriali si alti functionari publici.
Cel mai redus ca numar este biroul Primului ministru care reuneste 170
de persoane, iar cel mai mare este ministerul Afacerilor Externe, cu peste 800
angajati in structura interna si in serviciile diplomatice externe.

27
3.2.4 Reprezentarea administratiei centrale la nivel local

Finlanda reuneste 12 Provincii28 administrate de Guvernele Provinciale
La nivel regional organizarea administrativa este asigurata de un Birou
Administrativ, parte integranta a administratiei la acest nivel si are
responsabilitatea de a implini sarcinile Guvernului la nivel regional, de a
mentine legatura permanenta cu Guvernul, de a controla legalitatea activitatilor
reprezentantilor municipalitatii si de a coordona politica la nivel local. Aceste
birouri administrative sunt conduse de un Guvernator, care este un functionar
public numit de Presedintele Republicii si functioneaza in subordinea
Ministerului Public.
Biroul Administrativ este divizat in departamente si compartimente
specializate in desfasurarea mai multor activitati : culturale, de invatamant,
asistenta sociala, etc.
Organizarea administrativa la nivel regional este completata de subcomisii de
specialitate care elibereaza propuneri sau supune analizei propunerile lansate
de alte agentii.
In acest sens sunt organizate la nivel regional mai multe institutii dintre
care amintim :
Consiliul de Politica Regionala ;
Consiliul pentru Protectia Mediului ;
Consiliul pentru Problemele Tinerilor ;
Consiliul de Coordanare al Birourilor Administrative si a altor Autoritati
Regionale ;

Guvernul local
28
In Finlanda nu exista o administrare guvernamentala exercitata direct la

nivel regional, dar se pot constitui, ca urmare a relatiilor de cooperare
puternice, Federatii Municipale. Astfel, s-au format federatii de dimensiuni
mai mari in special in domeniul sanatatii si al educatiei.
In Finlanda exista mai mult de 400 astfel de federatii municipale.
Principiile pe care se structureaza organizarea administratiei la acest
nivel sunt inscrise in cadrul legislativ pentru administratia municipala si in
legile speciale. La acest nivel federatiile municipale au putere executiva.
Islanda este o regiune autonoma care are propria sa structura
guvernamentala. Populatia insulei alege 30 de membrii in Parlamentul
Provinciei care exercita autoritatea legislativa in toate problemele, mai putin
de legislatie nationala.
Autoritatea executiva este autonoma, exercitata de un guvern al
Provinciei format din sase membrii si condus de un Consilier Provincial.
De asemenea, la acest nivel este reprezentat si Guvernul Central, in
persoana unui Guvernator.
Municipalitatile
Exista aproximativ 460 de municipalitai in Finlanda. Ele sunt divizate in
doua categorii :
- comunele, care formeaza majoritatea;
- orasele, aproximativ un sfert din total.
Constitutia prevede autoguvernarea pentru municipalitati si garanteaza
acestora un grad ridicat de independenta.
Municipalitatile colecteaza taxa si primesc un larg suport financiar de
la bugetul de stat pentru a intretine aparatul de stat si a aplica propriile
initiative.
29
Principala responsabilitate a municipalitatilor este furnizarea serviciilor

publice catre cetateni in special in domeniile :sanatatii, educatiei si asistentei
sociale.
La acest nivel functioneaza Consiliul Municipal sau Guvernul
Municipal format din17-85 membrii alesi prin vot direct (functie de numarul
locuitorilor) la fiecare 4 ani de catre populatia municipiului. Ei formeaza
autoritatea cu cele mai mari competente decizionale.
3.2.5 Regiuni administrative
Finlanda este format din 6 regiuni administrative29 Lni (sing.), lni
(partitiv sing.), lnit (plural definit). Autoritatea regiunii administrative este o
parte din puterea executiv central. Acesta este un sistem care nu s-a prea
schimbat din 1634. n anul 1997 regiunile administrative au fost reorganizate i
din 12 regiuni au rmas doar 6.
Acestea sunt urmtoarele (n romn, finlandez, suedez i capitala
regiunii administrative n finlandez i suedez):
Finlanda de Sud, Etel-Suomen lni, Sdra Finlands ln. Hmeenlinna /

Tavastehus
Finlanda de Vest, Lnsi-Suomen lni, Vstra Finlands ln. Turku / bo
Finlanda de Est, It-Suomen lni, stra Finlands ln. Mikkeli / S:t Michel
Oulu, Oulun lni, Uleborgs ln. Oulu / Uleborg
Laponia, Lapin lni, Lapplands ln. Rovaniemi
land, Ahvenanmaan lni, lands ln. Maarianhamina / Marienhamn
29 http://ro.wikipendia.org/w/Regiunile_administrative_ale_Finlandei
30
Insulele land sau Ahvenanmaa se bucur de un grad mare de

autonomie. Singura limb oficial este limba suedez.
Potrivit acordurilor internaionale i legilor finlandeze, guvernul din land
mbin legislaia local cu legislaia general a Finlandei. n afara bugetului
local Insulele land se mai bucur i de o parte din bugetul Finlandei care o
reprezint n relaiile internaionale. Insulele sunt complet demilitarizate i nu
fac parte din Uniunea European chiar dac moneda Insulelor este euro.
In capitala regiunii administrative funcionez Administratia regional
Lninhallitus/Lnsstyrelse condus de un Prefect Maaherra/ Landshvding.
n afara celor 6 regiuni administrative Finlanda se mai mparte, n funcie
de situaii, n 5 suuralue echivalentele provinciilor, n 21 de maakunta care sunt
echivalentele regiunilor geografice. Mai este mprit n 15 circi electorale
vaalipiiri, 15 zone de gravitaie a forei de munc tyvoima- ja elinkeinokeskus
care sunt de fapt provinciile istorice finlandeze i care nu se suprapun
circumscripiilor electorale, 213 centre de gravitaie economic i cultural
seutukunta i, n sfrit, n 992 de localiti sau comune kunta. Comuna kunta,
are ca subdiviziune satul kyl.
Finlanda, ara pdurilor i a lacurilor, este mprit n numeroase ocoale
silvice i de vntoare metspiiri. Brigadier al ocolului silvic este metsnhoitaja
sau metsnvartija i riistanhoitaja, responsabil-ngrijitor al vnatului.
Din punct de vedere militar, actualele 12 regiuni militare sotilaslni (7
sept. 2004) se vor reduce, n curnd, prin restructurare, la doar 7.
Biserica
evanghelico-luteran
are
mprire
administrativ
proprie:
hiippakunta, eparhie sau diecez i 576 de seurakunta parohie. O unitate

administrativ mai veche era rovastikunta, protopopiat.
Tot nvechite sunt i urmtoarele uniti administrative: vapaaherrakunta,
comitat i tuomiokunta, district jurdic devenit astzi kihlakunta, district
jurisdicional sau al strii civile.
31
3.2.6 Avocatul Poporului

Exista doua institutii importante care au atributia de a urmari mutatiile
care au loc in cadrul legislativ in Finlanda.
Acestea sunt : Avocatul Poporului (atasat pe langa Parlament) si Cancelarul
pe Probleme Juridice.
Avocatul poporului30 este numit de Parlament pe o perioada de 4 ani. El
este asistat de un adjunct si un grup de aproximativ 30 de persoane. Sarcina
principala a Avocatului Poporului este sa examineze si sa controleze
legalitatea sistemului administrativ si justetea deciziilor curtilor. Cetatenii pot
formula propuneri sau pot sesiza aceasta institutie de a incepe investigatii
speciale intr-o problema constata.
Cancelarul pe Probleme juridice, cum este cunoscut, Procurorul general
raspunde atat pentru exercitarea controlului legislativ, in general, cat si
asupra birourilor, ministerelor si Consiliului de Stat. El participa la sedintele
Consiliului de Stat si se implica ori de cate ori este necesar in definitivarea
sau modificarea cadrului legislativ existent avand drept de avizare a
acestuia.
In plus, in Finlanda exista si alti avocati al poporului care desfasoara
activitate in diverse sectoare administrative : Avocatul Poporului pentru
Securitatea Datelor, Avocatul Poporului pentru Consumatori, Avocatul
Poporului pentru Egalitate, Avocatul Poporului pentru Pacienti, Avocatul
Poporului pentru Copii.

32
3.2.7 Partidele reprezentative in Finlanda sunt :

- Partidul de Centru ;
- Partidul Social Democrat Finlandez ;
- Partidul National de Coalitie ;
- Alianta de Stanga ;
- Partidul popular Suedez ;
- Verzii ;
- Uniunea Crestina Finlandeza ;
33
3.2 Tabloul structurii de stat in Finlanda1

Forma de guvernamanat
Seful statului si al guvernului
Republic prezidenial
eful statului este Tarja Halonen.
eful guvernului este Matti Vanhanen.
Guvernul
Primul ministru (azi Matti Vanhanen),

parlamentul (Eduskunta, in suedeza
Riksdag) cu 200 de membri alesi pe
termen de 4 ani. Intreaga tara este
impartita in 12 provincii, fiecare cu
propriul guvern local. Toti cetatenii
finlandezi care au implinit 18 ani pot vota
Sarbatoarea nationala
6 decembrie (aniversarea proclamrii

independenei - 1917)
Limbi oficiale
finlandeza 93,4% i suedeza 5,9%.
89% luterani evanghelici, 1 % rui

Religie
ortodoci, 10 % fr apartenen
religioas
Biserica oficiala este Biserica Luterana Evanghelica, de care apartin 95%
dintre locuitori. Majoritatea finlandezilor nu se duc la biserica in mod regulat, dar
bisericile din toata tara sunt pline la sarbatori religioase
6 provincii (laanit, singular - laani):
Aland, Etela-Suomen Laani, Ita-Suomen
Impartire administrativa
Laani, Lansi-Suomen Laani, Lappi,
Oulun Laani.
Capitala
Helsinki
Orasele principale
Espoo, Tampere, Vantaa, Turku, Oulu,

Lahti, Kuopio.
Moneda nationala
marca finlandez (markka, FIM) = 100

pennia
34
Puterea executiva
Este exercitat de un Consiliu de Stat/

Valtioneuvosto, guvern numit de
preedinte.
Primul ministru Matti Vanhanen

-Viceprim-ministru,
-Ministru de finane Eero Heinaluoma
-Ministrul afacerilor externe Erkki Tuomioja
-Ministru pentru comer exterior i dezvoltare Mari Kiviniemi
-Ministrul justiiei Johannes Koskinen
-Ministru de interne Kari Rajamki
-Ministru pe probleme regionale i municipale Hannes Manninen
Componenta -Ministrul aprrii Seppo Kriinen
puterii
-Ministru coordonat de finane Ulla- Maj Wideroos
executive
-Ministrul educaiei Antti Kalliomaki
-Ministrul culturii Tanja Karpela
-Ministrul agriculturii i pdurilor Juha Korkeaoja
-Mnistrul transporturilor i comunicaiilor Susanna Huovinen
-Ministrul comerului i industriei Mauri Pekkarinen
-Ministrul problemelor sociale i sntii Sinikka Mnkre
-Ministrul sntii i al serviciilor sociale Tuula Haatainen
-Ministrul muncii Tarja Filatov
-Ministrul mediului Jan-Erik Enestam
-Partidul de Centru (Suomen Keskusta/Centern i Finland KESK/CENT).
-Preedinte: Matti Vanhanen.
-Partidul Social-Democrat (Suomen Sosialidemokraatinen
Puolue/Finlands Socialdemokratiska Parti - SDP). Preedinte:
Paavo Lipponen.
-Partidul Coaliiei Naionale (Kansallinen
Kokoomus/Samlingspartiet - KOK/SAML)
Preedinte: Ville Itala.
Principalele
-Uniunea de Stnga (Vasemmistoliitto/Vnsterfrbundetpartide politice
VAS/VNST) compus din Liga Popular Democratic i
Alternativa Democratic. Preedinte: Suvi-Anne Siimes
-Uniunea Verzilor (Vihre Liitto/Grna Frbunbet- VIHR/GRNA).
Preedinte: Osmo Soininvaara.
-Partidul Popular Suedez (Svenska Folkpartiet i
Finland/Ruotsalainen Kansanpuolue- SFP/RKP). Preedinte: JanErik Enestam.
-Liga Cretin Finlandez (Suomen Kristillinen Liitto/Finlands
Kristliga Frbund- SKL). Preedinte: Bjarne Kallis.
35
Puterea legislativa
Armata
Este exercitat de un Parlament unicameral

Eduskunta.
Barbatii finlandezi intre 17 si 60 de ani sunt
solicitati sa
indeplineasca un stagiu intre 8 si
11 luni in armata tarii.
Banca nationala
Suomen Pankki [Bank of Finland]
Agentia nationala de presa
Suomen Tietotoimisto (STT
1 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda
3.3 Finlanda Presedinte Uniunii Europene

36
La 1 iulie anul acesta presedintia Uniunii Europene va trece din mainile

Austriei in mainile Finlandei, pana la 1 ianuarie 2007, cand va veni randul
Germaniei.
Potrivit agendei de lucru preliminare, stabilite de Parlamentul finlandez,

noua conducere a UE se va axa pe continuarea procesului de ratificare al
Constitutiei, pe problemele legate de transparenta, pe globalizare si schimbarile
climatice.
In ciuda respingerii de catre Franta si Olanda, Helsinki insista ca

procesul de ratificare a Constitutiei UE sa continue pe timpul mandatului sau,
informeaza EUObserver. '' Finlanda considera ca increderea publica in Uniunea
Europeana poate fi imbunatatita daca se ajunge la implinirea unor obiective in
spatiul comunitar, obiective care nu ar putea fi atinse separat de catre statele
membre'',
declarat
un
oficial
UE.
In plus, o atentie speciala va fi acordata si procesului de extindere al UE,

fiind monitorizate eforturile Croatiei si Turciei.
CAPITOLUL IV
37
POLITICI GUVERNAMENTALE FINLANDEZE

4.1 Principalele trsturi ale sistemului politic finlandez
Persoanele ce joac un rol important in sistemul politic 1 finlandez sunt :
Primul ministru are un rol foarte important n coordonarea procesului politic
att cu numele ct i practic.
Exista o cooperare strns ntre Cabinetul Primului Ministru i Ministerul
Finanelor
Rolul ministerelor n formularea politicii i iniierea de reforme:
- capacitate de analiz politic
- expertiz atent n vederea lurii de decizii, organizate astfel nct s implice
prile interesate
- grad nalt de putere executiv acordat ministerelor, cu referire la atribuii
legislative
Ministerele se ocup mai ales cu definirea politicii, implementarea fiind
realizat prin agenii.
Separare total ntre politic i administraie:
Minitri, consilieri politici i secretari de stat ai ministerelor stau la baza
capacitii politice.
Funcionarii publici constituie capacitatea tehnic de operare i analiz
politic.
1http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_Structura _de Stat
Persoanele ce joac un rol important:

Cele mai importante acorduri politice sunt fcute de ctre efii partidelor de
guvernmnt n cadrul ntrunirilor sptmnale
38
Cabinetele comitetelor (4) se ocup sptmnal, la ordinea zilei, cu

propuneri de organizare, aprecierea i luarea unei poziii ferme fa de
expertiza specializat de ctre funcionarii publici
Programele de politic orizontal guvernamental (4) o nou metod de a
mri eficiena muncii guvernamentale de pregtire pn la data limit.
Cele mai importante documente:
Programul guvernamental ca punct de referin n definirea
politicii : cel mai important document coordonator (4 ani).
Programul guvernamental se bazeaz pe prevederi fondate ( pe termen mediu
i lung): economice (Ministerul Finanelor) i sociale; coordonarea i
rspndirea informaiilor cu privire la prevederile fcute prin Cabinetul Primului
Ministru.
Documentul Strategic Guvernamental (DSG) anual: evaluarea eficacitii
politicilor guvernamentale i formularea celor viitoare.
Startegiile ministeriale proprii n baza programului guvernamenntal.
Planurile operaionale i financiare ale ministerelor pe o durat de 4 ani,
din care primul corespunde urmtorului buget anual.
Decizia guvernamental anual privind limitele cheltuielilor pe urmtorii 4
ani : declaraii asupra politicii n conformitate cu DSG(Documentul Strategic
Guvernamental).
Munca de pregtire:
Munca de pregtire realizat de ctre grupuri de lucru inter-ministeriale
formate din funcionari publici;
Folosirea expertizei externe (consilieri, academicieni, instituii de cercetare
etc.)
Strngerea cu regularitate a comentariilor fcute de alte ministere i

grupuri interesate asupra deciziilor n faz de proiect
39
Pregtirea tradiional prin discuii deschise: iniiative politice majore

discutate ndelung de ctre conducere i mass media
n marile reforme decizia de politic guvernamental (program,
principiu aflat la baza deciziei etc.) precede procesul de proiectare a legii: legile
sunt vzute ca instrumente formale ce reflect alegerea fcut
Mijloacele informaionale moderne cresc nivelul de transparen al muncii de
pregtire.
4.2 Organizarea Admininistraiei Publice
Institutiile administratilei publice in Finlanda 2 sunt reprezentate de:
-Parlament ;
-Guvern ;
-Preedintele republicii;
-Instane de judecat ;
-Administraia de stat ;
-Administraie local;
-Judectorii;
-Curi de apel;
-Administraia central;
-Municipaliti;
-Curtea suprem;
-Ministere;
2 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_ Institutiile_administratiei_publice
-Curi administrative;
-Agenii guvernamentale i Curtea Suprem Administrativ publice;
40
-Curi extraordinare;
-Activiti privind probleme de stat;
-Administraie regional;
-Instituii de stat din provincie;
-Centre de angajare i dezvoltare economic;
-Centre regionale de protecie a mediului;
-Alte organe publice;
-Inspectorate de siguran i sntate;
-Provincia autonom a insulelor;
-Centre de autorizaie n probleme de mediu;
- Regiunea autonoma land;
-Birouri regionale de taxe;
-Banca Finlandei ;
-Administraie local ;
-Institutul de Asigurri Sociale ;
-Districte locale de stat, Birouri de angajare ;
-Administraie public indirect;
-Birouri locale de taxe, Birouri locale de vam, Cabinete de consultan juridic;
4.3 Forumuri de politic guvernamental

41
Comitete guvernamentale
Grupuri misteriale
Consilieri politici ai minitrilor
Preedinii partidelor guvernamentale
Secretari de stat
Secretariatele permanente ale ministerelor
Programe politice orizontale
4.4
Modelul finlandez de politic i coordonare
Modelul finlandez de politic3 i coordonare este reprezentat de :

Sesiunea plenar guvernamental
Luarea deciziilor constituie responsabilitatea colectiv a tuturor membrilor
guvernului participani la edin precum i a raportorului de la faa locului.
Numrul de decizii luate la aceste sesiuni s-a diminuat dramatic din 1990 (n
prezent 2000 /an). Luarea deciziilor a devenit mai mult o formalitate graie
muncii de pregtire att la nivelul politicii ct i a expertizei.
Comitete guvernamentale i grupuri ministeriale cu activitate saptamanala.
Acestea sunt:
-Comitetul Guvernamental de Politic Extern i Securitate
-Comitetul Guvernamental de Politic Economic
-Comitetul Guvernamental de Finane
-Comitetul Guvernamental pe problemele Uniunii Europene
- Alte comitete dac este necesar
- Alte grupuri ministeriale: noi iniiative i proiectarea de reforme
3 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda- Modelul_finlandez
4.5 Rolul Cabinetului Primului Ministru (CPM)

42
Cabinetul Primului Ministru4 (250 angajati) constituie mbinarea consilierii

politice i administrative a PM, constand in consilierea politic i analiza
specializat a experilor, activitati ce sunt initial separate, iar ulterior combinate
n vederea cooperrii.
Sarcinile Cabinetului Primului Ministru sunt:
Activiti determinate de implementarea Programului Guvernamental;
Coordonarea programelor edinelor guvernamentale;
Coordonarea problemelor legate de Uniunea European;
Relaia cu Parlamentul;
Cooperarea cu MOF;
4 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda- Modelul_finlandez
CAPITOLUL V
43
EVALUAREA
IMPACTULUI
BUGETAR
POLITICILE
PUBLICE
IN
FINLANDA
5.1. Cadrul politicii fiscale
Funcia de baz a politicilor fiscale este de a susine dezvoltarea
economic stabil prin:
Stabilirea veniturilor i costurilor publice precum i a raportului dintre acestea.
Alocarea de resurse publice (i venituri) i creterea eficienei alocative
(eficien i productivitate).
Instrumentele principale n obinerea eficienei le reprezint procesul
bugetar i ndrumarea performanei n acest sens. Impacturile bugetare sunt
evaluate n urma unor decizii pe termen lung, mediu, anuale i sptmnale.
5.2. Procesul de stabilire a bugetului
Structura principal a procesului1 de stabilire a bugetului este ciclica si
consta in:
Direcii pentru pregtirea planurilor i bugetelor financiare (octombrie 2005) ;
Planuri
operaionale
financiare
pentru
2007-2010
ale
ministerelor
(decembrie 2005) ;
Limite pentru cheltuieli pentru 2007-2010 (martie 2006) ;
Propuneri de buget pentru 2007 ale ministerelor(mai 2006) ;
Propunerea de buget a Guvernului pentru 2007(septembrie 2006) ;
Bugetul de stat 2007 (decembrie 2006) ;
http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_Politici fiscale
Planurile operaionale2 i financiare ale ministerelor 3 stabilesc target-uri

politice pe termen mediu pentru ramurile administrative i propun limite de
cheltuieli ministeriale. Limitele de cheltuieli (cadru de buget) determin strategia
44
financiar pe termen mediu a guvernului i creioneaz (de jos n sus) pregtirea

propunerii anuale de buget; cadrele generale sunt obligatorii, i sunt hotrte n
cadrul Programului Guvernamental.
Propunerile de buget4 specific strategia financiar anual i definesc
target-urile de eficien pentru politicile i funciile publice i stabilesc cadrele
pentru acestea. Bugete suplimentare5 sunt acordate aproximativ de dou ori pe
an, acestea reprezentnd un mecanism important de gestionare a cheltuielilor
neateptate (aflate n cadrul de buget) .Guvernul i poate crete propunerea de
buget.
5. 3. Personaje principale6 n procesul de stabilire a bugetului
Guvernul poarta discuii colegiale pe marginea limitelor de cheltuieli i
a bugetului anual; n cadrul acestor sesiuni se decide strategia financiar i se
creioneaz noi iniiative iar temele controversate sunt rezolvate de ctre
minitri.
Ministerul de Finane (MOF) este un personaj important deoarece conduce
bilateralele, (uneori majoritatea creterilor de buget ale ministerelor sunt
respinse n negocieri bilaterale), schieaz Propunerea de Buget i Limitele de
Cheltuieli si de asemenea schieaz agenda pentru Guvern.
Primul Ministru conduce sesiunile de buget ale Guvernului, conlucreaz
strns cu MOF. Biroul Primului Ministru nu are un rol important n procesul de
stabilire a bugetului.
2,3,4,5,6 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_Politici fiscale
Parlamentul aprob bugetul. Membrii Parlamentului au dreptul de a face

moiuni de buget. De asemenea Parlamentul poate aduce modificri propunerii
de buget (practic, modificrile sunt minore) .
45
Controlorul Financiar Guvernamental este un personaj nou i important

n
inspectarea
managementului
financiar
evaluarea
proceselor,
productivitii i a adecvrii .
Alte personaje: Comitetul cabinetului de Politic Economic, Comitetul
cabinetului de Finane, Biroul de Buget n cadrul MOF, Ministere, Controlor
Financiar Guvernamental.
5.4. Procedura de evaluare a impactului
Scopul procedurii7 de evaluarea a impactului este de a asigura eficiena
politicilor publice i productivitatea activitilor publice prin stabilirea target-urilor
pentru politicile i funciile publice, stabilirea utilizrilor acestora, urmrirea
rezultatelor i a conturilor.
Baza utilizrilor majore sunt costurile reale, schimbrile n costuri i
volume, cheltuielile anterioare, utilizrile discreionare si legislaia.
Resurse suficiente + rezultate favorabile = alocare eficient
n procesul de stabilire a bugetului, utilizrile corecte cantitativ sunt
asigurate de ctre oficialii bugetari ai Oficiului Bugetar i de ctre ministere.
Evaluarea impacturilor bugetare i eficiena operaiunilor se realizeaz att
ex ante (legislaie) ct i ex post.
Ministerele au obligaia de a evalua impacturile economice ale legislaiei
ex ante, iar Biroul de Buget (Comitetul Cabinetului Financiar) verific
propunerile legislative din punctul de vedere al impactului economic i bugetar.
7 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_Politici fiscale
n evaluarea ex post, problema se pune dac politicile curente pot fi

considerate suficiente n relaie cu dezvoltarea prezent i viitoare a societii.
46
n procesul de stabilire a bugetului, problemele de adecvare i eficien a

costurilor sunt de importan extrem (i foarte greu de evaluat).
Reevaluarea Guvernamental anual a activitii reprezint o unealt de
maxim importan n monitorizarea i evaluarea finanelor i a operaiunilor
statului.
5.5 Rezultatele procesului de stabilire a bugetului i evaluarea impactului
n Finlanda, instituille bugetare8 de baz au rezultate bune: cretere stabil
si finae publice echilibrate, dar totui a rezultat mbtrnirea serviciilor publice
locale.
Problema fundamental este echilibrul ntre centralizarea i
descentralizarea puterilor i funciilor.
Politica bugetar este centralizat (Ministerul de Finante stabileste limitele
de cheltuieli si Primul Ministru de coordonarea lor).
De evaluarea impactului bugetar centralizat/coordonat se ocupa Biroul de
Buget si ministerele. Suportul centralizat pentru management financiar este
oferit de Controlorul Financiar Guvernamental si de Biroul de Buget.
ndrumarea centralizat/decentralizat a performanei este realizata de
Guvern, Ministerul de Finante si alte ministere.
Planificarea, managementul, operaiuni descentralizate si implementarea
Bugetului revine in sarcina ministerelor si ageniilor.
Dezvoltarea ulterioar este necesar n priorizarea, coordonarea i analiza

politicilor, care consta in :
- Procesul i ierarhia scopurilor adecvate, structura bugetului.
47
- Conducerea eficienta a sectorului public local.

Dezvoltarea ulterioar a analizei adecvrii/neadecvrii costurilor pe
teremen lung se refera la comunicarea rezultatelor analizei politicii ctre
creatorii politicilor si utilizarea mai eficient a produsului intern brut.
8 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_Politici fiscale
CAPITOLUL VI
6.1 Istoria relatiilor fino-scandinave
48
Din punct de vedere geografic1, Finlanda aparine Fenno-scandiei, nc

din trecutul ndeprtat ea stabilind relaii ferme cu sfera cultural i politic a
rilor nordice. Cele aproape apte secole de uniune politic cu Suedia au
acionat n acest sens. n ntreaga ei perioad de independen, Finlanda va fi
conectat foarte strns economic, politic i cultural la statele nordice.
Dei relaiile dintre aceste state au fost oarecum reci i distante, n primii
ani de dup obinerea independenei finlandeze, statele nordice au fost
oarecum reticente fa de modul n care acest nou stat i asigurase
independena i fa de politica intern a lui Svinhufd n perioada anilor 19181925. Dup aceast dat relaiile fino-scandinavice vor mbrca tot mai mult
forma unei colaborri pentru prezervarea status-quo-ului de neutralitate a zonei
scandinavice, ce pot fi caracterizate prin relaia special a Finlandei cu Suedia
i prin aderarea acesteia la politica de neutralitate a Blocului Nordic.
La nceputul anului 1939, ns, aceast colaborare i va dovedi
incapacitatea de a oferi o garanie de securitate durabil pentru Finlanda.
6.1.1 Relaiile fino suedeze
Politica finlandez
fa de
Suedia a
ocupat
un loc special n
politica de securitate finlandez, bazat pe tradiia istoric comun a celor

dou popoare. Totui a fost necesar scurgerea unor ani pentru a se produce o
normalizare a relaiilor ntre aceste do state. Suedia, cu ndelungata sa tradiie
de neutralitate, era reticent la modul n care Finlanda nelegea s-i asigure
securitatea.
1 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_Politici_externe
Principalul obiectiv al politicii externe suedeze a fost cel de ntrire a

propriei sale securiti, care nu se putea confunda cu cea a Finlandei, atitudine
49
care a stat la baza indisponibilitii de a fi implicat n afacerile baltice ce

priveau Rusia i n care Finlanda a cutat s o antreneze.
Problema insulelor Aland2 va adnci aceast discrepan. Aceast
problem fusese ridicat nc din 1918 i a rmas o problem major pn n
anul 1921, fiind adus n colimator de o ncercare de a uni aceste insule cu
Suedia i de determinarea Finlandei de a le pstra. Aceste insule au o
importan strategic major pentru cele do state, ele fiind situate la gura
golfului Bothnia, a crui intrare o controla. Importana ei strategic devenise,
nc din 1850, din timpul rzboiului Crimeii, un obiect de interes pentru puterile
europene. n 1856, se ncheia un tratat internaional de demilitarizare a acestei
zone, fapt ce cdea n sarcina Rusiei. Aceste insule au rmas sub dominaie
arist pn n 1917, cnd vor fi ocupate succesiv de finlandezi i suedezi.
Astfel, insulele Aland au reprezentat o problem internaional major n
nordul Europei, cu mult nainte de a deveni o cauz de rivalitate ntre
Finlanda i Suedia. n 1918, ea nu va implica doar problema demilitarizrii, ci i
aplicarea principiului autodeterminrii naiunilor, pentru populaia acestui
arhipelag, avndu-se n vedere unirea lor cu Suedia, de vreme ce majoritatea
populaiei era vorbitoare de limb suedez.
Dup declaraia de independn a Finlandei, locuitorii insulelor Aland vor
profita de oportunitatea creat pentru a-i determina destinul printr-un plebiscit
susinut de Suedia, care cerea unirea cu aceasta cu o majoritate de 95%.
Pentru Suedia, chestiunea insulelor Aland era de prim importan, ea

considernd dintotdeauna un pericol permanent posibilitatea de fortificare a
acestora sub suveranitatea unei puteri strine, deoarece o eventual agresiune
50
drijat din arhipelagul Aland asupra Suediei ar fi ameninat zonele vitale ale
acesteia.
La 20 februarie 19183, Suedia a fcut apel la arbitrajul marilor puteri
nvingtoare n rzboi, ce afiau un real interes pentru aceast problem, n
timp ce trupele suedeze ocupau aceste insule. Pentru finlandezi, aplicarea
principiului autodeterminrii la un grup de 22 000 de oameni era perceput ca
fiind o idee distructiv a intereselor fundamentale ale statului i naiunii
finlandeze, iar politica suedez ca un act de violare a suveranitii teritoriale
finlandeze. Cazul va fi adus n faa Societii Naiunilor n toamna lui 1919, ceea
ce a declanat o ampl analiz a situaiei, din punct de vedere lingvistic, religios
i politic.
La 24 iunie 1921, o rezoluie a Consiliului Societii Naiunilor a
recunoscut suveranitatea Finlandei asupra arhipelagului Aland, dar condiionat
de demilitarizarea acestuia. Decizia sa a fost acceptat fr rezerve de cele
dou pri i va fi aplicat prin realizarea unei nelegeri n
acest sens, semnat la Geneva la 20 octombrie 1921, ce garanta
demilitarizarea i neutralitatea insulelor. Convenia a fost semnat de statele
baltice i rile nordice, cu excepia Norvegiei i de marile puteri, cu excepia
Rusiei.
6.1.2. Finlanda i Blocul Nordic

Solidaritatea Finlandei fa de vecinii nordici n toate problemele de
politic extern fusese proclamat nc din perioada guvernrii lui Svinhufd, dar
a fost primit cu nencredere de ctre aceste state. Pn la debutul politicii de
agresiune a Germaniei naziste asupra Europei, neutralitatea Finlandei a fost
51
perceput n totalitate ca un capitol neglijabil n afacerile externe ale naiunilor

europene, inclusiv ale celor nordice.
Pe de alt parte, rile nordice nu au agreat o eventual colaborare
militar cu Finlanda, n anii 20, i datorit faptului c interesele lor erau diferite,
fiecare percepnd o alt ameninare extern.
La acea vreme, despre statele nordice 4 se declara c Norvegia nu se
temea de nimeni, Danemarca se temea de Germania, Finlanda se temea de
Rusia, iar Suedia era incapabil s decid care era principala ameninare
extern pentru securitatea sa.
Guvernul finlandez nu dorea substituirea proteciei germane cu cea
sovietic, spernd s fie capabil s conving cele dou state de capacitatea sa
de a-i menine securitatea i neutralitatea sa.
Din aceast perspectiv poate fi explicat politica sa de apropiere fa de
rile scandinavice, mai ales ncepnd cu 1930, ca reacie fa de politica
sovietic de creare a unui sistem de securitate estic, dar i din raiuni
economice.
Aceste necesiti vor mbrca soluia neutralitii ca mod de a servi
interesele republicii finlandeze, o politic de altfel excelent, care nu deranja i
nu amenina securitatea nici unei naiuni.
n 1931-1932, se reluau eforturile de apropiere diplomatic, dup o

ntrerupere de 10 ani. Pentru Finlanda era natural s se alieze cu rile
scandinavice, innd cont de tradiia de neutralitate a acestora, dar i datorit
afinitilor existente ntre acest stat i statele scandinavice, mai mult dect cu
regimurilor autonome ale statelor baltice.
52
Primele relaii stabilite vor avea un caracter economic i comercial, lupta

mpotriva crizei economice unind aceste ri pentru gsirea de soluii. Astfel, n
acest scop, n decembrie 1930, se semna Convenia de la Oslo de ctre
Norvegia, Suedia, Danemarca, Belgia i Luxemburg, prin care acestea se
obligau s aplice principii care s susin activitatea Societii Naiunilor n plan
economic, declarndu-se astfel pentru relaii economice mai flexibile ntre
naiuni.
Finlanda a aderat la aceast Convenie anul urmtor, extinzndu-se astfel
aria prin care grupul a ncercat s dirijeze politica economic mondial prin
anularea restriciilor din comer.
n domeniul
politic, la semnarea pactului de neagresiune fino-sovietic,
din 1932, statele nordice considerau c oferta sovietic de garanie a

frontierelor sau de neagresiune atingea independena lor deplin. Aceasta a
reprezentat, de altfel, i motivaia refuzului fa de ofertele de semnare a unui
tratat asemntor cu cel fino-sovietic, de ctre guvernele Norvegiei i Suediei.
La 5 decembrie 1935, M. Kivimaki, preedintele Consiliului de Minitri
finlandez, prezenta poziia oficial a Finlandei, n legtur aderarea la principiul
de neutralitate i la Blocul Nordic.
6.2
Relatiile fino-scandinavice contemporane
6.2.1 Asociatia Economica A Liberului Schimb (AELS)

De la nfiinarea AELS n 1960, Comunitatea European a fost cel mai
important partener comercial al acesteia. n 1972, rile AELS au semnat, cu
titlu individual, acorduri de liber schimb cu CEE cu scopul de a elimina taxelele
53
vamale la importul produselor industriale. Acest scop a fost atins, in linii

generale, n 1977.
La mijlocul anilor 80, Comisia European i-a lansat ambiiosul proiect
al unei piee interne complet integrat. Planul a fost stabilit prin Actul Unic
European, semnat n 1986. n 1984, statele AELS i CE au adoptat o declaraie
privind nfiinarea comuna a unui Spaiu Economic European (SEE), care
enumera posibilele ci de cooperare, n special n domeniul comerului cu
mrfuri.
Statele AELS au inteles determinarea politic a UE de a finaliza crearea
pieei interne pana la 1 ianuarie 1993 i au decis s continue dezvoltarea
relaiilor CE-AELS n paralel cu evolutiile interne ale UE.
ntre 1984 i 1989 s-a realizat eliminarea barierelor din calea comerului,
caz cu caz. Totui, a devenit dificil pentru statele AELS i pentru CE s
coopereze n conditiile n care unele domenii erau alese pentru cooperare, iar
altele nu. Ca urmare, n 1989 Jacques Delors, Preedintele Comisiei Europene,
a propus o nou form de parteneriat, mai structurat, care avea s devin
Acordul SEE. Statele AELS din acea vreme (Austria, Finlanda, Islanda,
Liechtenstein, Norvegia, Suedia i Elveia) au salutat idea i negocierile oficiale
au nceput n iunie 1990.
Acordul privind Spatiul Economic European a fost semnat la 2 mai 1992
la Oporto i a intrat n vigoare la 1 Ianuarie 1994.
2 http://ro.wikipendia.org/w/Finlanda_AELS
Elveia a votat n decembrie 1992 mpotriva statutului de membru al

SEE i ulterior i-a meninut i dezvoltat relaiile cu UE pe baz de acorduri
bilaterale.
54
De la 1 ianuarie 1995, Austria, Finlanda i Suedia au participat la SEE ca

state membre ale UE. Liechtenstein a devenit participant cu drepturi depline n
SEE la 1 Mai 1995.
Negocierile pentru extinderea SEE au avut loc in perioada ianuarie-iulie
2003. Incepnd cu 1 Mai 2004 Uniunea European i SEE au fost extinse cu
zece noi membri.
6.2.2 Acordul Schengen
La 14 iunie 1985, Republica Federala Germania, Franta, Belgia,
Luxemburg si Olanda au semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate
din Luxemburg) cu privire la abolirea treptata a controlului vamal comun
acestor tari.
La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la Implementarea
Acordului Schengen. Punctele cheie ale acordului vizeaza masurile de creare,
in urma abolirii controlului vamal comun, a unui spatiu comun de securitate si
justitie.
Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen a intrat in
vigoare la 1 septembrie 1993, dar prevederile lui nu puteau avea un efect
practic totusi, pana cand conditiile tehnice si legale (precum datele bancare si
datele relevante privind protectia autoritatilor) nu erau indeplinite.
Astfel, Conventia a inceput sa aiba efect practic la 26 martie 1995 atat
pentru partile originare ale Acordului Schengen, cat si pentru Spania si
Portugalia.
Din 1995, Italia, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda si Suedia au aderat la

Conventie, care a intrat in vigoare pentru cele trei tari nordice abia la 25 martie
2001.
55
Odata ce controlul vamal este complet abolit, detinatorul vizei comune

este indreptatit sa stea in cele 15 state mai sus mentionate care aplica
Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen pentru maximum 90
zile intr-o perioada de sase luni, in timpul in care e valabila viza.
CAPITOLUL VII
56
STUDIU COMPARATIV AL STRUCTURII DE STAT A TARILOR SCANDINAVE

7.1 Forma de guvernamant
7.1.1 Danemarca
Conform Constitutiei adoptate in 1849 si revizuita in 1953, Danemarca
este monarhie constitutionala1. Puterea legislativa este exercitata de monarhul
ereditar si un Parlament unicameral, format din 179 membrii, alesi prin vot
direct, pentru un mandat de 4 ani.
Puterea executiva este exercitata indirect de monarh, printr-un Cabinet
condus de Primul Ministru. Cabinetul este raspunzator in fata Parlamentului.
Potrivit Constitutiei din 1953, exista separarea autoritatii executive,
legislative si juridice fiind exercitate de ministere, Parlament (Folketing) si
Curtile de justitie.
In Constitutie se prevede ca:
- Parlamentul poate forta demisia unui ministru, dar, pe de alta parte,
primul ministru poate sa dizolve Parlamentul;
- Ministrii aplica legislatia Parlamentului pe baza unei interpretari proprii,
insa Parlamentul are diferite modalitati de a controla ministrele;
- Curtile sunt imputernicite ca in baza unui cadru legislativ existent, sa
decida in orice probleme care tin de modul de exercitare a autoritatii
executive.
- Judecatorii sunt numiti de Ministrul Justitiei si nu pot fi demisi decat la
curtea de judecata.

europeana- Danemarca, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 209
7.1.2 Suedia
57
Suedia este o monarhie constitutionala cu o forma parlamentara de

guvernare. Constitutia suedeza adoptata in anul 1978 se bazeaza pe trei legi
fundamentale:
2. Legea referitoare la modalitatile de guvernare elaborate in 1974;
3. Legea pentru succesiune, datand din anul 1810;
4. Legea libertatii presei, elaborata in 1949.
Principiile care stau la baza acestei ultime legi se refera la toate mijloacele
mass-media moderne.
In 1991, a fost introdusa a patra lege fundamentala, aceea referitoare la
libertatea de exprimare.
Noua Constitutie suedeza se bazeaza pe principiile suveranitatii nationale,
democratiei reprezentative si parlamentare.
Parlamentul este ales de populatie si ocupa cea mai importanta pozitie in
aripa guvernamentala. Acesta isi exercita autoritatea bazandu-se pe principii
democratice prin intermediul Cabinetului .
In 1976 si 1979, Parlamentul a abrogat legi care au fost amendate de
Constitutie. Obiectivul acestor amendari a fost sa intareasca protectia
drepturilor omului si libertatilor cetatenesti precizate de Constitutie .
In Constitutie sunt mentionate doua modalitati de exercitare directa a
democratiei.
In Suedia, Parlamentul poate propune o lege si pentru aceasta se
organizeaza un referendum consultativ. Asa cum se cunoaste, a avul loc doar 4
referendumuri consultative, ultimul fiind in 1980 si a avut ca subiect
problematica nucleara.

europeana- Suedia, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 340
58
In 1979 Constitutia a fost completa cu o noua forma de referendum

hotarator. Daca intr-o anumita perioda o treime din membrii Parlamentului
solicita desfasurarea unui referendum au loc simultan si alegerile generale.
Cum se stie, pana acum nu a avut loc un asemenea referendum hotarator.
Seful statului
In Suedia Seful Statului este Regele, neimplicat in politica si fara drept de
exercitare a puterii politice.
Regele are doar functii onorifice , cum ar fi cea de reprezentant oficial al
Statului.
Seful Statului deschide sesiunea anuala a Parlamentului ( Riksdag) dar
nu participa la dezbateri si nu are drept de semnatura pentru nici una din
deciziile guvernamentale.
De curand, rolul Sefului Statului este si acela de a propune noul Prim
Ministru, iar aceasta informatie este preluata ulterior de catre Purtatorul de
Cuvant al Parlamentului.
7.1.3 Norvegia
Conform Constitutiei promulgate in 1814 si amendate ultima data in 2000,
Norvegia este o monarhie constitutionala (regat ereditar). Puterea legislativa 3
este exercitata de un Parlament unicameral (Storting), format din 165 de
membrii alesi prin vot direct, pentru un mandat de patru ani. Pentru dezbaterea
propunerilor legislativa, Parlamentul se imparte in doua camere:
- Camera Superioara (Lagtuig), formata din 39 membrii;
- Camera Inferioara (Odelstuig), formata din 126 de membrii.
Puterea executiva este nominal detinuta de rege, dar este exercitata de
Consiliul de Stat (Consiliul de Ministrii). Consiliul este numit de rege, conform
vointei Parlamentului, fata de care este raspunzator.
publica europeana- Norvegia, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 301
59
Norvegia este o monarhie constitutionala si parlamentara. In anul 1884

a fost introdusa suprematia Parlamentului. Constitutia norvegiana prevede
trei tipuri de autoritati:
- Autoritatea executiva
- Autoritatea legislativa
- Autoritatea juridica.
Regele este reprezentantul puterii executive, dar responsabilitatea revine
Consiliului de Stat, care este format din Primul Ministru si cel putin 7 alti
membrii. Regele participa la formarea Consiliului de Stat si prezideaza
reuniunile acestora.
7.2
Autoritatea juridica
7.2.1 Danemarca
Spre deosebire de majoritatea tarilor, Danemarca nu poseda un Cod de
Procedura Civila4. Inca de la Codul Danez, al Regelui Christian al V lea de la
1683, toata legislatia s-a prezentat sub forma unor statute distincte elaborate
pentru domenii specifice.
In cadrul unui regulament al administratiei publice, elaborat in 1985, se
precizeaza normele, regulile si modalitatile de actiune pentru institutiile din
sistemul administrativ.
Curtile sunt imputernicite sa verifice legaliatea deciziilor administrative.
Astfel, o persoana care doreste sa conteste validitatea deciziei poate sa aduca
acel caz in fata curtii atunci cand exista o argumentare speciala, detaliata in
elucidarea problemei respective.
Curtea poate sa hotarasca invalidarea unei decizii administrative daca
aceasta este in contradictie cu normele prevazute in statute sau daca apar
situatii de favorizare a intereselor unor grupuri de persoane in detrimentul
altora. De asemenea, curtile au competenta de a judeca daca prevederile unui
statut sunt incompatibile cu Constitutia.
europeana- Danemarca, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 212
60
In general, autoritatea juridica in Danemarca joaca un rol minor in sfera

politicului.
Structura Curtilor
Regulile referitoare la conceperea structurii organizatorice a curtilor si
principiile de functionare a acestora sunt definite de Regulamentul de
Administrare a Justitiei.
Structura Curtilor cuprinde urmatoarele componente:
- Curtea Suprema care functioneaza ca o curte de apel in toate cazurile;
- Inaltele Curti (Estica si Vestica) care solutioneaza cazurile penale si civile
ce implica dreptul la proprietate;
- Curtile Legale, in numar de 84, care solutioneaza problemele minore in
cazurile civile si penale.
7.2.2 Suedia
Cele trei segmente ale autoritatii sunt reprezentate si in Suedia dar insa in
mod specific.
Constitutia se bazeaza pe un sistem de norme pentru fiecare nivel ierarhic.
Cele mai importante sunt legile fundamentale. O lege fundamentala poate
fi promulgata doar dupa ce au fost elaborare doua variante decizionale ale ei.
Dupa aceea, trebuie sa aiba loc un proces de alegere. Legea fundamentala nu
poate fi amendata sau abrogata decat dupa parcurgerea unei proceduri
specifice.
Urmatorul nivel in cadrul ierarhie este ocupat de legile ordinare, pentru
care este ceruta, doar o singura decizie a Riksdag-ului.
O lege ordinara nu poate fi amendata sau abrogata decat de alte legi
ordinare.
In domeniile specifice, prezentate in Legea referitoare la modalitatile de
guvernare, Parlamentul poate autoriza Guvernul sa emita regulamente cu statut
ordinar ( delegare). Exista insa cateva exceptii in ceea ce priveste drepturile si
libertatile fundamentale ale cetatenilor.
61
De
asemenea,
pentru
legile
care
se
refera
la
madatare
(imputernicire), Parlamentul nu poate autoriza Guvernul sa emita regulamente

cu caracter ordinar, dar poate sa delege Guvernului sarcina si implicit
responsabilitatea pentru aprobarea tipului si nivelului taxelor.
Un grup independent este Consiliul Legislativ care formeaza Curtea
Suprema. Aceasta avizeaza propunerile guvernamentale inainte ca ele sa fie
supuse atentiei Parlamentului.
Oricare Comisie Parlamentara poate , de asemenea, sa solicite opinia
Consiliului.
7.2.3 Norvegia
In Norvegia, ca in majoritatea tarilor exista un sistem legislativ care face
distinctie intre legea civila si cea penala. Legea penala este reglementata de
Codul Penal din 1902 si de Actul de Procedura Penala.
Problemele din administratia publica sunt reglementate potrivit Actului de
Administratie Publica, care reuneste un ansamblu de reglementari necesare
desfasurarii procesului decizional.
Structura Curtilor5 contine trei niveluri:
- Curtea Suprema;
- Inalta Curte, care reuneste 5 institutii juridice;
- Curtile districtuale sau ale oraselor (teritoriul este impartit in 96 de
districte din punct de vedere juridic).
Curtea Suprema pronunta sentinta in ultima instanta. Ea poate inteveni
atunci cand apar diferende intre una dintre camerele Parlamentului si membrii
Consiliului de Stat.
Curtile de la toate nivelurile abordeaza toate tipurile de cazuri. Orice
sentinta data de Curtea Districtului sau de Curtea Orasului poate fi apelata la
Inalta Curte si orice sentinta a acesteia poate fi apelata la Curtea Suprema.
publica europeana- Norvegia, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 306
62
Exista si cateva curti speciale in Norvegia. Acestea sunt:

- Tribunalul pentru Securitate Sociala;
- Curtea pentru Probleme de Munca.
Ele sunt specializate in solutionarea cazurilor dintr-un domeniu distinct.
7.3 Autoritatea legislativa
7.3.1 Danemarca
Autoritatea legislativa este reprezentata de Parlament (Folketing) potrivit
Constitutiei din 1953 si reuneste 179 de membrii alesi direct pentru o perioada
de 4 ani.
Dintre acestia 2 sunt alesi in Groenlanda si 2 in Insulele Feroe. Uneori au
loc noi alegeri dupa 2 sau 3 ani. Intre 1971 si 1988 au fost organizate noua
runde de alegeri. Constitutia contine un numar de reguli pentru functionarea
Parlamentului, dar cele mai multe dintre acestea se refera la procedurile
legislativa.
Alaturi de Parlament isi desfasoara activitatea Comisiile Permanente sau
Temporare (ad-hoc). Cele mai multe sunt din aceasta ultima categorie. Agenda
intalnirilor membrilor Comisiilor Permanente este impartita in doua:
- Sedinte Ordinare;
- Sedinte Speciale.
In acest cadru se contureaza variantele de legi si alte acte normative in
urma unor dezbateri pe domenii si probleme specifice. Sedintele constau intr-un
dialog permanent care de cele mai multe ori inseamna intocmirea unor rapoarte
catre ministere pentru primirea unui raspuns. Astfel de dezbateri au loc de
foartre multe ori pe an.
Trei dintre cele 22 de Comisii Speciale se disting prin specificul activitatilor
desfasurate in domenii distincte.
63
Una este Comisia Afacerilor Externe, care, potrivit Constitutiei, exercita

autoritate in afacerile internationale informand permanent Cabinetul, care, la
randul lui, poate Comisia Afacerilor Externe inainte de a lua decizii de
importanta majora pentru politica externa a Danemarcei. A doua este Comisia
de Relatii cu Piata, care analizeaza si informeaza permanent Guvernul despre
schimbarile care au loc pe piata Comunitatii Europene.
A treia este Comisia de Finante, imputernicita sa autorizeze schimbarile
in structura bugetului impreuna cu Parlamentul.
7.3.2 Suedia
Din 1971 Parlamentul ( Riksdag) a fost constituit dintr-o singura Camera de 349
de locuri, din care 310 sunt ocupate de reprezentanti ai districtelor electorale
existente, iar 39 sunt rezervate partidelor proportional cu rezultatele obtinute la
alegeri.
Parlamentul6 are un Prezidiu format dintr-un Purtator de Cuvant propus
( Talman) si alti trei Purtatori de Cuvant ai Deputatilor.
Purtatorul de Cuvant, ca ordonator al activitatii Parlamentului provine din
randurile membrilor partidelor politice.
Propunerile pentru discutia in Parlament pot fi introduse de catre Guvern
sau de catre membrii Parlamentului.
Toate propunerile se transmit in paralel la Comisiile sau Comitetele
Palamentare, unde sunt discutate in prealabil. Imediat ce Comitetul sau
Comisia a incheiat aceasta activitate de analiza propunerea este discutata in
plen, in sedinta.
Se asteapta ca membrii Cabinetului sa sustina propunerile lor in disctiile
din plen. Ministrii, in mod normal, nu iau parte la dezbaterile care au loc pe
marginea propunerilor formulate de unul sau altul dintre membrii.
europeana- Suedia, Editura Economica, Bucuresti, 2003 , pag 208
64
Pentru a imbunatati exercitarea functiei de control , care este foarte

importanta, Parlamentul poate introduce votul de cenzura, ceea ce conduce la
o discutare si reavizare a propunerilor lansate de ministrii sau de catre Guvern
in ansamblul sau.
7.3.3 Norvegia
Autoritatea legislativa7 apartine Parlamentului, numit Storting care
reuneste 165 de membrii, alesi de electorat pentru o singura camera. Cu toate
acestea, el este divizat in doua curti la prima intalnire dupa alegerile generale.
Membriii Parlamentului selecteaza un sfert dintre ei pentru a forma
Lagting-ul , in timp ce restul raman sa formeze Odelsting.
Aceasta impartire este precizata in Constitutie. O hotarare este mai intai
propusa de unul dintre membrii Odelsting sau de catre Guvern. Daca proiectul
respectiv este aprobat, se trimite catre Lagting, care aproba sau respinge, in
cele mai multe cazuri respinge, proiectul cu argumentele corespunzatoare.
Acestea sunt analizate de Odelsting care din nou, dupa corectare le transmite
catre Lagting cu sau fara modificari. Cand un proiect a fost prezentat in Lagting
si a fost respins pentru a doua oara, Storting-ul trebuie sa se intalneasca intr-o
sesiune plenara si sa hotarasca asupra proiectului cu o majoritate de doua
treimi.
Fiecare membru al Storting este numit in una dintre cele 12 comisii
constituite. Membrii sunt alesi in aceste comisii in functie de orientarea lor
politica si de dimensiunea grupului politic pe care il reprezinta, ca de altfel si in
functie de criteriul regional, urmarindu-se o reprezentare echilibrata a tuturor
zonelor.
7 Gabriela Stanciulescu, Armenia Androniceanu - Sisteme comparate de administratie

publica europeana- Norvegia, Editura Economica, 2003 , pag 340
65
Aceste comisii dezbat doar probleme specifice domeniilor in care activeaza,

nu au competente decizionale, dar joaca un rol important in procesul decizional
in care sunt implicate cele doua parti ale Parlamentului.
La lucrarile desfasurate pe comisii pot fi invitati experti, specialisti sau
reprezentanti ai diferitelor organizatii pentru a fi consultati in problema aflata in
dezbatere.
7.4 Autoritatea executiva
7.4.1 Danemarca
Autoritatea executiva este exercitata de membrii Consiliului de Stat,
respectiv de ministri si este supervizata de Regina. Ministrii au responsabilitate
politica in executatrea regulamentelor din sectoarele in care isi defasoara
activitatea. Ei pot delega sarcini, competente si responsabilitati catre directorii
permanenti ai agentiilor, in special atunci cand ministrii sunt si membrii ai
Parlamentului.
Ministerele impreuna formeaza Cabinetul condus de un sef de Cabinet care
este Primul Ministru. Acesta este numit de catre Regina, in urma derularii
urmatoarei proceduri specifice. Astfel, fostul Prim Ministru sfatuieste Regina sa
consulte separat sefii partidelor solicitandu-le un punct de vedere in legatura cu
numirea unui politician care sa actioneze ca investigator regal implicat in toate
procesele de negociere politica. Rezultatul negocierilor la care acesta participa
este sintetizat intr-un raport inaintat Reginei.
Primul Ministru este o persoana care decide de fapt structura Cabinetului,
iar fiecare Ministru are competenta sa fundamenteze decizii in propriul sector
de activitatre si in foarte putine cazuri unele probleme sunt decise formal de
intregul Cabinet.
66
Prin urmare Primul Ministru, ca sef al Cabinetului are inca o influenta

majora asupra procesului decizional, in special in fundamentarea si
implementarea politicilor specifice fiecarui domeniu, dar si in procesul de
obtinere a consensului politic in cadrul Cabinetului, pe de o parte, si intre
membrii coalitiei parlamentare si reprezentantii opozitiei, pe de alta parte.
In exercitarea functiei sale, Primul Ministru, este asistat de un birou numit
Biroul Primului Ministru, mult mai redus de numar de functionari (15), decat cele
existente in Marea Britanie, Germania sau Franta. Nici unul dintre membrii
acestui birou nu sunt numiti pe criterii politice si au cel mai inalt nivel de
pregatire ca functionari publici.
Principalele sarcini, competente si responsabilitati ale Primului Ministru sunt:
- Numirea si/sau demiterea ministrilor;
- Intretinerea relatiei intre stat si mijloacele mass media;
- Solutionarea problemelor aparute in Insulele Feroe sau in Groenlanda;
- Promovarea unor programe speciale, cum ar fi cele de debirocratizare a
sistemului administrativ care in cele mai multe situatii sunt coordonate de
Departamentul de Management si Personal.
Minsterele sunt in numar de 19 si isi desfasoara activitatea in sedinte
programate de Primul Ministru o data pe saptamana cand sunt inscrise pe
ordinea de zi aproape 30 de teme pentru dezbatere. In acest cadru sunt
aprobate toate hotararile si propunerile care urmeaza a fi inaintate
Parlamentului de catre Cabinet.de fapt, intreaga responsabilitate pentru
elaborarea lor apartine ministrului de resort. Pentru aceste dezbateri se
constituie comitete de sedinta in care fac parte persoane cu functii similare in
sistemele administrative din alte tari si functionari publici cu rang inalt. Structura
comisiilor este hotarata in cadrul sedintelor Cabinetului.
67
Autoritatea executiva in Danemarca este completata de cateva Consilii

care functioneaza direct pe langa Cabinet si/sau Parlament si exercita functia
de coordonare in cadrul sistemului.
7.4.2 Suedia
In Suedia exista o diviziune clara a responsabilitatii centrale intre cabinetul
Ministrilor si Agentii sau Birouri.
Responsabilitati importante sunt atribuite Guvernelor locale, respectiv
Municipalitatii si Consiliilor la nivel de district.
Guvernul Central Purtatorul de Cuvant al Parlamentului consulta liderii
partidelor parlamentare si purtatorii de cuvant ai acestora inainte de a face
propunerea pentru numirea Primului Ministru. Parlamentul voteaza apoi aceasta
propunere. Propunerea se aproba daca majoritatea este in favoarea ei. Primul
Ministru numeste apoi Ministrii Cabinetului.
Biroul Primului Ministru ( Statradsberedningen) este format din aproximativ 55
de persoane si este divizat in doua:
- Unitatea de Informare Politica si Consultanta;
- Departamentul de Legislatie;
Unitatea de Informare Politica si Consultanta reuneste reprezentanti politici
organizati potrivit unor principii clare.
Departamentul de Legislatie este format din persoane fara orientare politica si
se implica in toate procedurile constitutionale si legale precum si in organizarea
sedintelor Cabinetului.
Competenta formala pentru toate deciziile guvernamentale revine Cabinetului
care o responsabilitate colectiva. Cabinetul in prezent, este format din 13
ministrii, fara primul ministru.
Membrii Cabinetului sunt de obicei membrii ai Parlamentului.
In timpul derularii activitatii lor in cadrul Birourilor Ministeriale, parlamentarii isi
mentin locurile in Prlament, sau sunt reprezentati de altcineva.
68
Membrii Cabinetului au intalniri foarte dese si in fiecare joi desfasoara sedinte

in plen intr-un cadru formal in care se iau si decizii. Sedintele plenare ale
Cabinetului sunt conduse de Primul Ministru.
Cabinetul fundamenteaza decizii referitoare la politica guvernamentala, in
timp ce alte probleme minore sunt discutate separat de catre ministrii sau in
cadrul unor grupuri mici recunoscute formal de catre Guvern.
Cooperarea stransa intre membrii cabinetului asigura un inalt nivel de
coordonare a politicii si permite formarea unei viziuni sistemice asupra
proceselor de management si de executie din administratie.
7.4.3 Norvegia
Primul Ministru este seful Cabinetului si din punct de vedere formal este
numit de Rege. Ca o consecinta a suprematiei autoritatii parlamentare, declarate
in 1884, Regele trebuie sa numeasca o persoana de la care se asteapta sa fie
foarte apropiata de Storting. Pentru a se asigura de aceasta, el cauta sa obtina
acordul liderilor de partide din Storting.
Ca sef al Cabinetului, Primul Ministru este responsabil pentru transformarea
politicii partidului pe care il reprezinta in decizii, propuneri si programe. Aceasta
implica supervizarea initiativelor ministerelor din cadrul Cabinetului, urmarirea
obtinerii consensului in cadrul reuniunilor si asigurarea suportului partidelor
politice sau grupurilor de interese. De asemenea Primul Ministru este primul
purtator de cuvant in cadrul Storting-ului, in special in problemele importanta de
dezbateri politice.
Biroul Primului Ministru nu depaseste 25 de persoane si are rolul sa
faciliteze introducerea unor proceduri pentru supervizarea ministrilor si
informarea Storting-ului despre activitatea ministrilor.
Ministrii fac parte din Cabinet si sunt responsabili din punct de vedere politic
si juridic pentru aplicarea de catre ministerele lor a deciziilor Parlamentului.
69
In cadru Cabinetului functioneaza Comisiile Cabinetului pentru a pregati

materialele care vor fi dezbatute.
In afara de Biroul Primului Ministru, Guvernul Central are in structura sa 16
ministere, fiecare condus de un ministru. Fiecare minister este format din
departamente.
7.5
Administratia centrala la nivel local
7.5.1 Danemarca
Impartirea atributiilor intre Guvernul Central si autoritatile regionale locale a
fost si este o problema foarte mult dezbatuta. Guvernul Central este reprezentat
la nivel local printr-un Prefect responsabil de o serie de probleme ale guvernului
central in ceea ce priveste legile civile si cele referitoare la familie.
Guvernul regional
Sistemul Adminstrativ Danez are un puternic caracter unitar, aflat intr-un
permanent proces de perfectionare. Potrivit Constitutiei, Municipalitatile au
dreptul de a conduce activitatea la acest nivel, ceea ce inseamna ca au o
anumita independenta, care poate fi restransa in mai multe moduri, cum ar fi,
de exemplu, delegarea de catre Parlament a autoritatii catre un minister pentru
a elabora un anumit statut special necesar Consiliilor de la nivelul
municipalitatilor sau sectoarelor administrative. Conducerea acestor sectoare
exercita responsabilitati in :
- sistemul de sanatate;
- problemele persoanelor cu handicap;
- invatamantul secundar;
- probleme de mediu;
- planificare regionala;
- cultura si arta;
- constructii si intretinerea cladirilor.
70
Activitatea sistemelor administrative la acest nivel este sustinuta financiar

din taxe (60%), proiecte de la nivel central (29%) si venituri din alte activitati
(20%).
Autoritatea executiva la acest nivel este exercitata de Consiliile
Sectoarelor ai caror membri (cel putin 13, dar cel mult 31) sunt alesi prin vot
direct pentru o perioada de patru ani. Aceste Consilii aleg un Primar al
Sectorului dintre cei care fac deja parte din Consiliu. El are o dubla functie,
este seful Consiliului si al administratiei la acest nivel.
La nivel local se constituie cinci comisii:
- Comisia de Finante, condusa de un Primar;
- Comisia pentru probleme in domeniul culturii si educatiei;
- Comisia pentru probleme in domeniul tehnic si de mediu;
- Comisia de securitate sociala si sanatate;
- Comisia pentru administrarea spitalelor.
Celalalt nivel este format din 245 de Municipalitati. Conducerea intervine
pentru solutionarea problemelor in urmatoarele domenii:
- Asistenta sociala;
- Servicii de stomatologie pentru copii;
- Serviciile caselor de sanatate;
- Asistenta zilnica pentru copii;
- Invatamant primar;
- Inspectia alimentelor, etc.
Exercitarea atributiilor la acest nivel este sustinuta de crearea unor institutii
si intreprinderi intermunicipale in domeniile: chimiei, asigurarilor, pregatirii de
personal, cercetarii, distributiei gazelor, etc.
71
7.5.2 Suedia
Guvernul Central este reprezentat la nivel regional prin Birourile
Administrative de District (lansstyrelse) conduse fiecare de un Guvernator numit
de Guvern pe 6 ani.
Ceilalti memrii ai Birourilor Administrative de District sunt numiti de
Consilierii districtului.
Sarcina principala a acestora este sa reprezinte Guvernul Central, in
special in problemele de planificare regionala, de coordonare si de administrare
la nivel de district. In plus, Agentii Centrale au birouri regionale adesea chiar la
nivel de district, care sunt conduse de catre Guvernatorul districtului. Consilierii
districtului ( landsting) si municipalitatile sau comunele ( Kommun) joaca un rol
important in sectorul public. La acest nivel isi desfasoara activitatea aproximativ
70% din personalul care lucreaza in sectorul public.
Conducerea la acest nivel, reuneste aproape 70.000 de reprezentanti
politici.
Exista 23 de consilieri de district, fiecare fiind o persoana cu o
popularitate deosebita, care se ocupa cu aplicarea taxelor pe venit, cu
perfectionarea sistemului de ingrijire a populatiei si cu organizarea activitatii de
pregatire a cetatenilor in scoli.
Exista de asemenea 286 de districte municipale conduse de catre un
consiliu ales.
Reprezentantii acestora au dreptul de a percepe taxe pe venit si a oferi diverse
servicii.
7.5.3 Norvegia
72
Reprezentantul administratiei centrale la nivel local este Guvernatorul

zonei, care are responsabilitate administrativa directa in probleme de asistenta
sociala si familiala, aparare civila, protectia mediului si planificarea activitatilor
in cadrul zonei.
De asemenea, Guvernatorul zonei este responsabil pentru coordonarea
altor institutii ale Guvernului Central care functioneaza la nivel local si
supervizarea deciziilor fundamentate in cadrul Consiliilor Municipale.
Exista 19 zone, dar numai 18 dispun de Consilii Zonale. Oslo figureaza
atat ca municipalitate, cat si ca zona. Aceste guverne regionale ofera servicii
care nu pot fi furnizate de Guvernul Central. Cele mai multe dintre atributiile
obligatorii ale administratiei zonale sunt prevazute in Constitutie.
Guvernul local preia atributiile Guvernului Central. Fiecare municipalitate
este guvernata de un Consiliu Municipal ales prin alegeri directe la fiecare 4
ani.
Consiliul Municipal este supervizat de Guvernatorul zonal. Guvernul
Central are drept de control asupra municipalitatilor iar in cateva sectoare
activitatea desfasurata este controlata chiar de institutii ale ministerelor.
7.6
Avocatul poporului si partidele reprezentative
7.6.1 Danemarca
Potrivit Constitutiei din 1953, Parlamentul trebuie sa aleaga una sau doua
persoane care sa supervizeze administratia statului in domeniile civil si militar.
Acest reprezentant are competente atat la nivel central, cat si local, mai putin in
ceea ce priveste exercitarea autoritatii Parlamentului si Consiliilor sectoriale si
municipale.
73
Orice cetatean, chiar si cei straini, pot inainta plangeri si solicita informarii
in legatura cu anumite situatii problema, iar autoritatea este obligata sa
furnizeze toate informatiile necesare.
Totusi, Avocatul Poporului, care ca institutie reuneste 25 de persoane, are
autoritate limitata in practica, deoarece frecvent este suficient sa exprime
cateva opinii critice referitoare la anumite probleme. Daca el considera necesar
poate supune unei dezbateri publice problemele identificate si nesolutionate de
autoritatile administrative.
Principalele partide politice din Danemarca sunt:
Partidul Popular Socialist;Partidul Social-Democrat;Partidul Liber Radical;
Partidul Democrat de Centru;Partidul Popular Crestin;Partidul Liberal;
Partidul Conservator.
7.6.2 Suedia
Institutia prin care se asigura protectia cetatenilor impotriva abuzurilor
administrative s-a nascut in Suedia cu peste 150 de ani in urma.
Exista un reprezentant special care se ocupa cu cazurile de discriminare rasiala
si sexuala. Acesta se numeste Reprezentant Social Special.
Parlamentul alege unul sau mai multi (in prezent 4) reprezentanti populari
pentru a urmari aplicarea legilor si a regulamentelor in serviciile publice.
Primul Avocat al Poporului a fost constituit ca institutie in 1776 in Suedia
si servit ca model pentru multe tari.
Exista, de asemenea, un avocat special care se ocupa cu problemele
concurentei, protectiei consumatorului, egalitatii intre sexe, si discriminarii pe
criterii etnice.
Avocatul Poporului poate urmari respectarea legilor penale.

Oricare cetatean se poate adresa direct acestui avocat si poate face
sesizari. Seful Statului este Regele Karl al XVI lea din anul 1973
74
Partide politice reprezentative:

Partidul Social-Democrat, Partidul Moderat ( Conservator), Partidul Liberal,
Partidele de Centru, Partidul Crestin Democrat, Partidele de Stanga,
Partidul Verzilor;
7.6.3 Norvegia
Dupa fiecare perioada de alegeri la patru ani se alege si Avocatul
Poporului. Ca institutie, acesta a aparut in 1962 si are ca obiectiv principal sa
intervina ori de cate ori catatenii au de suferit din cauza nedreptatilor institutiilor
administrative. Cu cateva exceptii, sfera sa de competente se aplica in toate
domeniile de activitate din sectorul public, atat la nivel municipal, cat si zonal.
Principalele partide politice:
Partidul Muncii, Partidul Conservator, Partidul Progresist, Partidul Socialist de
Stanga, Partidul Crestin Democrat, Partidul de Centru.
8,9 Gabriela Stanciulescu, Armenia Androniceanu- Sisteme comparate de administratie

publica europeana- Norvegia, Suedia, Editura Economica, 2003 , pag 340
75

Documents - Tips - Structura de Stat in Finlanda

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Documents - Tips - Structura de Stat in Finlanda

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Finlanda este o ar din Europa de Nord, membr a Uniunii Europene i

n Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda i s-a ocupat de cretinizarea

Finlanda si-a declarat independenta si a devenit republica cu presedinte si

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Cea mai abundenta resursa naturala a Finlandei o reprezinta padurile.

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Tara detine de asemenea si resurse importante de cobalt, cupru si fier.

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

este Helsinki. Un sistem de canale uneste unele lacuri cu porturile maritime.

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

2.1 Statul- forma superioara de organizare a societatii.

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

2.2 Caracteristicile statului

Autoritatea (puterea) publica sau executiva,

aparitia, cat si disparitia sau reinvierea statului.

Teritoriul este factorul care permite situarea statului in spatiu, localizand in

Genoveva Vrabie, Sopfia Popescu, Teoria Generala Dreptului - Caracteristica statului,

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Prin intermediul teritoriului statul stabileste legaturile cu cei ce-l locuiesc,

Teritoriul determina limitele extinderii puterii publice si contribuie la

Teritoriul este simboul si factorul de protectie a ideii nationale.

statului. Un stat fara populatie nu poate sa existe , e de neconceput. Statul este

Posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei vointe

De a da ordine si necesitate de a se supune acestei comenzi.

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Puterea se infaptuieste sub mai multe forme. Ea poate fi nepolitica sau

Puterea unui colectiv.

Puterea unui grup social.

Puterea unor partide.

Puterea altor organizatii social-politice.

prin urmatoarele trasaturi:

Este un atribut al statului care se identifica cu forta. Aceasta forta se

Are un caracter politic.

Are o sfera generala de aplicare.

Detine monopolul constrangerii: numai ea are posibilitatea sa foloseasca

Puterea de stat este suverana.

Fiind principala institutie politica a societatii, statului ii revine un loc major in

Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in Teoria Generala a Dreptului Suveranitatea,

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

In perioada contemporana, mai ales dupa cel de-al doilea razboi

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice

Protejarea intereselor nationale in activitatea economica financiara si

Stimularea cercetarilor stiintifice.

Explorarea rationala a pamantului si a celorlalte resurse naturale, in

Refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea

Sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru

4 Functia cultural educativa12

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Problemele ecologice mondiale;

imbinare, ce contribuie la realizarea scopului fundamental pe care il are statul,

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Forma de stat reprezinta o categorie complexa ce determina modul de

statului. Din punct de vedere al formei de guvernamant cele mai frecvent

DREPT ADMINISTRATIV COMPARAT- STRUCTURA DE STAT A FINLANDEI

Fiind ales in asa mod seful statului se afla pe o pozitie egala cu

state simple sau unitare;