Realismul este un curent aprut n sec.

al XIX-lea, ca o reac ie la neoclasicismul canonizat

n Academiile de arta ca academism i mpotriva romantismului.
Noiunea de realism ca micare (curent) nglobeaz mai multe fenomene ce s-au derulat n
arta europeana a sec. al XIX-lea, caracterizat, cum se tie, ca un secol al pozitivismului. Aici
intra, de exemplu, parial grafica lui Goya (cea a Dezastrelor rzboiului si nu cea fantastica
a Disparatelor i a Capriciilor). Intra unii peisagi ti englezi in frunte cu Constable. Intra
peisagitii de la Barbizon care picteaz in plain air i, datorita tehnicii precise aplicate
reproducerii efectelor atmosferice, pot fi nglobai realismului chiar i impresioni tii, cu
rezervele sau precizrile de rigoare.
Restrangand nsa mult sfera noiunii, realismul, asa cum l-au definit la origini criticii
francezi care au lansat i frecventat termenul (Planche, Champfleur, Castagnary, Durant,
Silvestre i chiar Baudelaire ntr-o prima faza), are i o ncrctura sociala si se afirma, n
contrast cu arta pentru arta, n opera lui Courbet, pictorul care a mizat apsat pe
caracterul realist al picturii, incurajat de tezele socialiste ale lui Proudhon in materie. De
altfel, componenta sociala este cunoscuta in definirea realismului cu tenta de critica a
moravurilor si a situaiilor paturilor defavorizate ale societii. In aceasta privinta, alturi
de Courbet, se nscrie creaia lui Daumier, Forain, Steinlen, n Fran a, si a multor arti ti in
afara ei, ca belgianul Meunier, suedezul Zorn, ungurul Munkacsy, germanii Lenbach,
Menzel, Leib, Uhde, Liebermann si muli alii, in Germania realismul prezentnd, apoi,
accente expresioniste.
O larga sfera de cuprindere a cunoscut realismul in arta rusa, dobndind i o acuta nota de
critica sociala ca urmare a strilor de lucru foarte grave existente ntr-o Rusie napoiata,
guvernata de un regim politic de crunta opresiune. Un rol in promovarea principiilor
realiste elaborate de Belinski si de Cernisevski l-a avut aici miscarea peredvijnicilor in
frunte cu artiti ca Repin, Kramskoi, Perov, Serov, Veresciaghin si mul i al ii.
In arta romaneasc, realismul s-a impus cu vigoare o data cu apari ia pe scena a lui
Grigorescu si Andreescu, tradiia instaurata de ei n sec. al XIX-lea fiind urmata consecvent
de majoritatea artitilor din prima jumtate a secolului al XX-lea.
Pe plan European, pe langa consacrarea curentelor de avangarda, n special a celor
abstracte, realismul a avut i n secolul XX trsturi i zvcniri care au implicat diferite
forme si denumiri. Pot fi menionate altfel realismul mizeriabilist postbelic, neorealismul,
grupul verist al pictorilor realitii, scoal Realit ii politice, realismul angajat n America de
Sud, realismul fascist italian i german, realismul socialist sovietic extins dup rzboi i n
noile state socialiste.