RADIOGRAFIEREA DIGITALA

Masterand:Neatu Levi-Renato
Specializarea: ECMP

Radiografierea digital
Radiografierea digital este un procedeu de obinere a imaginii, n care imprimarea la lumin
nu se face pe un film Rntgen tradiional, ci pe o folie special, care se scoate ulterior se
importa in calculator.
n final, radiografia poate fi vizualizat pe monitorul calculatorului, prelucrat digital sau
reprodus.
Radiografierea digital se folosete n stomatologie pentru diagnoz i controlul evoluiei
medicale. Mai ales n cazul cariilor, radiografierea digital poate evidenia locurile bolnave,
care nu pot fi recunoscute la o examinare normal a cavitii bucale. De asemenea, de
exemplu, nainte de tratamentul paradontozei sau al rdcinilor dentare, pentru aplicarea
coroanelor dentare sau nainte de extracii, radiografia digital poate constitui un mijloc util
de diagnosticare.
Istoric.
De la descoperirea razelor X din 1895 radiografia conventionala ramane si astazi
examinarea radiologica cea mai solicitata, ajungand indispensabila in majoritatea
specialitatilor medicale. Acopera un camp foarte larg si complex, este utilizata pentru
evaluarea initiala a pacientului, pentru detectarea si diagnosticul bolilor de plamani, abdomen,
pelvis, san, os, respectiv a aparatului reno-urinar.
Radiografia sinusurilor anterioare ale fetei este recomandata la pacientii cu cefalee si sinuzita.
Radiografia toracica este larg utilizata pentru evaluarea initiala a patologiei pulmonare atat
infectioase cat si tumorale, permite evaluarea post traumatica toraco-pulmonara si
vizualizeaza conturul cardiac cu caracterizarea circulatie pulmonare.
Radiografia abdominala pe gol permite aprecierea anselor intestinale in sidroamele ocluzive
sau perforatii; urografia (cu injectare de contrast) permite o apreciere morfo-functionala a
aparatului urinar, cu rol in diagnosticul litiazei renale sau a sindroamelor de masa renourinara.
Radiografia osoasa ramane si astazi examinarea primara in evaluarea leziunilor post
traumatice si nu in ultimul rand permite caracterizarea modificarilor de statica, degenerative,
sindroame inflamatorii sau tumorale.
Dezvoltarea exponentiala a radiologiei si imagisticii medicale, precum si cresterea cererii
pentru radiografii din partea clinicienilor, a dus treptat la inlocuirea radiografiei conventionale
cu radiografia digitala, o metoda relativ noua.
Avantajele acestei tehnici fata de radiografia conventionala (caseta - film) sunt reprezentate in
primul rand de o iradiere mai redusa, pentru o imagine cu contrast si calitate similara filmelor
clasice de radiologie. Imaginea se obtine imediat, poate fi prelucrata cu ajutorul unei statii de

lucru (contrastul mai deschis sau mai inchis, imaginea poate fi marita etc.), se poate sterge
sau se poate transfera in sisteme de calculatoare.
Informatia este inscrisa pe un CD, astfel imaginile sunt arhivate digital (nu este nevoie de
spatii largi de stocare), accesibilitatea lor este usoara si rapida, fara a exista riscul de a pierde
imaginile. Compararea imaginilor este usoara dentru a determina involutia sau evolutia
bolilor.
Nu este nevoie de film radiologic sau negatoscop astfel se pot evita erorile care pot sa apara
pe parcursul developarii filmului.
Radiografia digitala creste calitatea diagnosticului si nu in ultimul rand ajuta la intarirea
legaturilor interdisciplinare medicale, permite vizualizarea achizitiilor de catre alti doctori.
Avantaje si dezavantaje.
Avantajul esential al radiologiei digitale este REDUCEREA CU 90 % A NIVELULUI DE
RADIATIE fata de radiologia clasica traditionala.
Acest avantaj este de fapt avantajul pacientului care va incasa cu 90% mai putina radiatie
decit in radiologia traditionala.
In continuare voi prezenta principiile cu care functioneaza radiologia digitala.
Radiologia digitala reprezinta o noua frontiera in radiologia stomatologica, fiind nceputul
unei revolutii in radiologia orala si maxilofaciala. Prima radiografie digitala intraorala a fost
realizata n 1982 de stomatologul francez Francis Mouyen care n colaborare cu firma Trophy,
a realizat primul radioviziograf cu dispozitive CCD legate prin fibre optice la un computer.
Abia dupa ctiva ani, in 1995, aceeasi firma va initia si sistemul panoramic digital. In ultimii
cinci ani, radiologia digitala din domeniul stomatologic a luat amploare prin dezvoltarea
sistemelor de achizitie si optimizarea programelor de procesare de imagine, numeroase firme
disputndu-si autoritatea pe piata a aparatelor radiologice digitale.
Principalele componente ale unui sistem radiologic digital sunt: aparatul generator de radiatii
X, senzorul digital, calculatorul cu software-ul adaptat prelucrarii de imagine si elementele
necesare stocarii si transmiterii informatiilor radiologice (imprimanta, CD-uri, dischete, retele
de calculatoare).
La ora actuala exista trei tipuri de senzori digitali, avnd principii de functionare diferite: CCP
(charge couple devices), PSP (pholostimulable phosphor plate) si recent aparuti,CMOS
(complimentary metal-oxide semiconductor) specifici aparaturii video. .
Senzorul digital nlocuieste filmul radiologic clasic, astfel ca pentru realizarea radiografiilor
dentare va fi pozitionat respectndu-se aceleasi principii tehnice din radiologia conventionala.
In urma expunerii la radiatii X a regiunii de examinat, rezulta un fascicul neomogen de
radiatii, energia radianta fiind absorbita diferit de tesuturile strabatute . Aceasta radiatie
electromagnetica va rupe legaturile covalente din siliciul cristalin, genernd o sarcina electrica
proportionala cu radiatia incidenta. Semnalul analogic rezultat este transmis computerului, la
nivelul acestuia existnd o placa de achizitie ce realizeaza conversia analog-digitala a
semnalului.

Radiografia clasica este compusa din puncte a caror intensitate variaza de la negru la alb pe o
scara a nivelurilor de gri. Pentru conversia acestei imagini in forma digitala, ea este mpartita
in piese individuale de informatie (numite pixeli) ce descriu intensitatea luminoasa si
coordonatele punctului (X,Y). Acest proces de fragmentare si codificare a imaginii se numeste
digitizare.
Codificarea intensitatii luminoase a fiecarui punct din imagine se tace prin atribuirea unui
numar binar. Lungimea cuvntului binar induce numarul de gradatii posibile pe scara de
gri,adica rezolutia de contrast. Un bit permite codificarea negru/alb, pe cind un octet (8 biti)
permite codificarea a 28 = 256 de nivele de gri.
In timpul conversiei analog-digitale, codificarea imaginii este nsotita in general de o pierdere
de informatie. Aceasta pierdere este insa teoretica deoarece este inaccesibila ochiului uman
care nu poate distinge dect 16 nivele de gri. In practica, sistemele digitale folosesc matrici
bidimensionale, cu codificarea imensitatii pe 8 pna la 24 biti.
Pentru a putea fi redata, imaginea digitala va fi convertita in imagine analogica, vizibila pe
monitorul computerului.
Calitatea imaginii radiologice obtinute n final nu depinde numai de eficienta detectorului
digital, ci si de calitatea aparatului rntgen utilizat si mai ales de performantele componentei
hardware si software.
Computerul anexat sistemului digital trebuie sa aiba o configuratie care sa-i permita achizitia
si prelucrarea imaginilor radiologice.
Prin implementarea unui software specializat, imaginile pot fi prelucrate, rezultnd detalii
care altfel pot scapa la o examinare superficiala. Posibilitatile de procesare de imagine
furnizate de software-urile aflate la ora actuala pe piata presupun n general: variatia
contrastului, obtinerea negativului imaginii (negru devine alb si invers), inversarea imaginii
(obtinerea imaginii simetrice n ax vertical), zoom (marirea ntregii imagini sau doar a unei
zone de interes), masurarea unor dimensiuni dupa o prealabila calibrare, substractia, calculul
histogramei (permite analiza densitatii unei regiuni prin reprezentarea nivelelor de gri de-a
lungul unei linii trasate de operator), reprezentare 3D, nregistrarea si arhivarea imaginii,
editarea imaginii pe film radiologie. Un software modem permite vizualizarea pe acelasi ecran
a imaginilor radiologice retroalveolare, panoramice si a celor captate prin camera video
intraorala. Medicul stomatolog are posibilitatea manipularii lor simultane si a compararii lor.
Aparatele digitale pentru radiografii panoramice includ un numar variabil de programe
standard adaptate nevoilor diagnostice alemedicului stomatolog: realizarea radiografiilor
panoramicela adult si copii, a articulatiilor temporo-mandibulare n incidenta posteroanterioara si laterala cu gura nchisa si deschisa, a sinusurilor maxilare.
Dupa ce medicul stomatolog a formulat un diagnostic, imaginile radiologice pot fi stocate fie
pe hard diskul sau pe suport magnetic(CD).
Imaginile radiologice digitale pot fi transmise la distanta prin intermediul retelelor de
calculatoare sau prin Internet. Asfel, se asigura accesul direct si rapid la informatie, precum si
comunicarea ntre departamentul de radiologie-imagistica si medicul specialist stomatolog.
In concluzie, radiologia digitala reprezinta viitorul n domeniul radiologiei, avnd urmatoarele
avantaje:
Reducerea cu 90% a dozei de iradiere fata de radiologia clasica;
Scaderea timpului de lucru prin cresterea vitezei cu care este redata pe monitor imaginea
radiologica, practic in cteva secunde;
Obtinerea unor imagini de calitate superioara;
Posibilitatea prelucrarii imaginilor si evidentierea unor detalii care nu pot fi percepute altfel
de ochiul uman;
Vizualizarea pe acelasi ecran a mai multor radiografii panoramice din examinari efectuate la

anumite intervale de timp si compararea acestora;

Posibilitatea transmiterii la distanta a imaginilor prin retele de tip Internet;
La cerere radiografia panoramica poate fi printata cu imprimanta de inalta rezolutie
O mai buna arhivare si gestionare a imaginilor radiologice.
Avantajele radiografiei digitale in comparatie cu cea clasica
Care sunt avantajele radiologiei digitala in comparatie cu cea clasica?
La aparatura de radiologie conventionala clasica imaginea se obtine prin bombardarea cu
radiatie X a unui film radiologic. Doza de radiatie pentru impresionarea filmului radiologic
este substantiala. Filmul radiologic astfel obtinut trebuie developat, spalat, uscat. Acest proces
este un proces foarte subiectiv datorita faptului ca depinde de factorul uman ce manipuleaza
substantele chimice de developare, timpul cat este lasat filmul in acestea,etc.
Concluzia este ca sunt foarte multi factori ce pot concura la obtinerea unei radiografii
neclare si nefolositoare medicului ce are nevoie sa observe toate detaliile pentru un diagnostic
real.
Aparatura digitala a inlocuit filmul radiologic clasic cu un senzor electronic. Imaginea
receptionata de senzor este transmisa catre un computer. Cu ajutorul unui soft specializat
imaginea poate fi prelucrata pina la cele mai mici detalii (contrast, luminozitate, zoom,
claritate) intocmai ca la o poza facuta cu un aparat foto digital fapt imposibil la tehnologia
clasica cu film radiologic.
Se obtine o imagine net superioara din punct de vedere claritate.
Doza de radiatie necesara pentru ca senzorul sa receptioneze imaginea este cu pana 80
% mai mica decat la aparatura clasica. Imaginea poate fi vizualizata in doua moduri:
pe
un
alt
computer
cu
ajutorul
softului
de
vizualizare
- imaginea poate fi imprimata pe un film special cu ajutorul unei imprimante de inalta
rezolutie.
Imaginea
obtinuta
cu
aparatura digitala are o claritate
mult
mai
mare
prin
posibilitatea
corectarii
ulterioare
achizitiei.
Echipamentul si aparatura sint
cele mai importante aspecte in
domeniul radiologiei.
La fel cum in arta fotografica
s-a trecut de la fotografia pe
film si hartie la cea digitala si prelucrarea pe calculator, la fel si radiologia stomatologica trece
ncet de la filmul conventional la radiografia digitala.
Digitizarea in radiologie este expresia cea mai puternica a evolutiei tehnologiei de la
descoperirea radiatiilor X ncoace. Desi au trecut aproape 30 de ani de la aparitia primului
senzor digital intraoral, implementarea si utilizarea pe scara larga a radiologiei digitale n
Romnia este, nca, deficitara prin comparatie cu celelalte state europene. Motivele sunt

multiple, incepnd de la lipsa echipamentelor rntgen din cabinetele medicilor dentisti

romni, pna la costurile de achizitie mari si ezitarile n utilizarea calculatoarelor.
Pentru a realiza o radiografie digitala medicul va folosi un tub Roengen normal si va plasa in
cavitatea orala o placuta nu prea mult diferita de filmul cunoscut de noi. Asadar, pentru a
realiza o radiografie digitala se foloseste acelasi emitator de radiatii X ca in cazul filmului
conventional, nsa cu modificarea setarilor astfel nct timpul de expunere sa fie mai scurt si
doza de radiatie mai mica.
Exista doua mari categorii de senzori digitali care pot inlocui filmul conventional:
A) senzorii CCD (Cf. engl. charge-coupled devices) similari celor din aparatele de
fotografiat digitale, atat de banale in ziua de azi si sunt cel mai des utilizati de medici. Pentru
a realiza o radiografie dentara acesti senzori se plaseaza in cavitatea orala in locul filmului
fiind conectati printr-un cablu la un calculator. In momentul realizarii radiografiei (expunerii
la radiatia X), receptorul va prelua imaginea dintilor si o va transmite calculatorului putand fi
vizualizata aproape instant de catre medic. Acesti senzori exista in prezent si in varianta
wireless.
B) placutele de stocare a imaginii ( PSI sau PSP in engleza "Phosphor storage plates") care
sunt aproape identice ca aspect cu filmele conventionale diferenta fiind ca imaginea se
memoreaza pe ele fara a fi vizibila cu ochiul liber, pana in momentul scanarii pentru a putea fi
vizualizata pe calculator. Dupa scanare placuta se reseteaza si poate fi utilizata pentru o noua
radiografie. [3]
De ce ar fi nevoie de radiografii digitale pe care sa le vedem pe calculator?
1. Radiografia digitala aduce pacientului beneficiul unei doze de radiatie mult scazute.
Cercetarile n domeniu ale lui Haring si Howarten atesta o reducere a radiatiei de pna la 80%
n momentul expunerii senzorului comparativ cu filmele, acest fapt datorndu-se proprietatilor
senzorului, care l fac mult mai sensibil la fotonii radiatiilor X.
2. Posibilitatea prelucrarii imaginii pe calculator este, unul dintre cele mai mare avantaje
pe care imagistica digitala le are asupra filmului conventional. Producatorii includ n
software-ul programelor o gama diversificata de metode de procesare, dintre care:
modificarea contrastului, inversare a tonurilor de gri, magnificarea, colorare artificiala, ,
realizarea de masuratori etc.
3. Calitatea imaginii obtinute Majoritatea senzorilor digitali existenti in prezent pe piata au
o rezolutie a imaginii net superioara filmului conventional ( 12 perechi de linii/mm). Aceasta
inseamna ca pe radiografiile digitale medicul poate identifica informatii care nu ar fi fost
vizibile pe un film conventional.
4. Economia de timp reprezinta un avantaj esential, mai ales n cazul sistemelor CCD care
permit afisarea imaginii imediat dupa expunere. De asemenea, si n cazul sistemelor PSI,
chiar daca exista un timp mort ntre scanarea si vizualizarea imaginii, metoda este
semnificativ mai rapida dect developarea conventionala in camera obscura.
5. Ecologic (neinvaziv pentru mediu) Nu sunt folosite substante chimice pentru developare.
Toate tipurile de senzori permit reutilizarea lor (pentru un numar de cteva mii de expuneri in

cazul CCD-urilor si cateva sute in cazul PSI). Totusi, daca manevrarea lor nu se face cu
atentie, ei se pot zgria sau deteriora.
Radiografierea digitala in domeniul stomatologic. Studiu de caz.
Examenele paraclinice utilizate sunt urmtoarele :
1. Examenul radiologic cu film mucat (bite-wing), este mai relevant pentru leziunile
dentinare, dect pentru cele n smal;

2. Radiografia digital direct (Rx dentar computerizat)

- pentru depistarea cariilor incipiente de pe suprafeele aproximale;
Radiografia digital de subfracie evalueaz evoluia demineralizrilor (progresia
cariei n timp);
Sistemul CCD (Charge Coupled Device) depisteaz cariile aproximale i ocluzale
n treimea extern a smalului,

3. Radiografia digital indirect scanat - se bazeaz pe captura analogic a imaginilor,

care apoi sunt transformate digital;
Microtomografia cu raze X msoar densitatea mineralelor din leziunea incipient;

 Tomografia computerizat cu raza conului limitat - pentru detectarea i

monitorizarea cariilor aproximale;
Microradiografia transversal - msoar densitatea mineralelor, pe seciuni de dini;
Sistemul TACT (Tunned Aperture Computered Tomography)- ofer imagini
tridimensionale, leziunea fiind vizualizat ca localizare i profunzime;

4. Transiluminarea cu fibre optice - FOTI (sonda cu fibr optic) se bazeaz pe faptul

c smalul cariat are un indice de transmisie al luminii mai sczut dect smalul indemn, poate
fi folosit n studii epidemiologice;
5. DIFOTI (Digital Imaging FOTI) indicat n detectarea cariilor incpiente, a
leziunilor carioase cavitare i a celor secundare, precum i urmrirea evoluiei n timp a
leziunii incipiente i eficiena programelor preventive;

6. Msurarea rezistenei electrice a structurilor dentare permite screeningul cariilor

incipiente ocluzale, avnd o senzitivitate cuprins ntre 93-98% i o specificitate de 71-80%;
7. Fluorescena laser, ce analizeaz modificrile din materialul organic al leziunilor
incipiente de pe suprafeele ocluzale i netede; se bazeaz pe faptul c fluorescena smalului
este mai scazut n zonele demineralizate;
8. QLF (Quantitative Laser Fluorescence), ce cuantific demineralizarea i severitatea
leziunii carioase i monitorizeaz efectul programelor preventive;
9. Radiaiile infraroii prezint o senzitivitate i o specificitate superioare n
depistarea
cariei ocluzale comparativ cu laserfluorescena;
10. Ultrasunetele - msoar amplitudinea refleciei US pe feele aproximale, la ecouri
cu amplitudine sczut se certific existena cariei incipiente, detecteaz leziunile de
subsuprafa ale smalului;
11. Microimagini cu rezonan magnetic n viitor le vom putea folosi, fiind metoda
nondistructiv, neinvaziv, ce pare a fi mai eficient n depistarea leziunilor din dentin i
esut moale i mai puin din smal;
12. Biopsia smalului prin depistarea nivelului fluorului prezent la suprafaa coroanei
dentare, prin tratarea cu un acid slab (demineralizare).
n concluzie, diagnosticul precoce al cariei este important n stabilirea strategiei de
tratament, care presupune o abordare neinvaziv, studiile artnd c leziunile carioase pot fi
stopate la orice nivel de avansare, chiar i n conditiile unei caviti, dac se controleaz
corect i eficient placa dentar miocrobian.Evaluarea riscului carios este fundamentul pe care
se cldete planificarea tratamentului pentru managementul eficient al leziunii carioase, ce ar
trebui s devin prin rutin integrat n examinarea oral extensiv a pacientului i n
examinrile periodice. Decizia de a trata o leziune carioas existent prin metode
chemoterapice (de exemplu prin fluorizare, tratament antimicrobian, consum xylitol) sau prin
metode chirurgicale (ndeprtarea esuturilor alterate i restaurarea cavitii) poate fi
influenat de poziia sau localizarea, adncimea i extinderea leziunii i starea activitii
leziunii (activ sau oprit n evoluie). Dei tratarea chirurgical a leziunii carioase cavitare nu
influeneaz nivelul de risc al pacientului, poate s ndeprteze niele ce adpostesc bacteriile
cauzatoare i, desigur, restaureaz funciile dintelui.
Numeroase studii au concluzionat c folosirea sondei dentare pentru depistarea
precoce a cariilor ocluzale nu este indicat, iar datorit situaiilor fals negative, pot conduce
la un numr semnificativ de leziuni rmase nedetectate, aa numitele leziuni ocluzale

ascunse. Datorit stratului gros de smal de pe suprafeele vestibulare i linguale ale dintelui,
Rx nu poate depista leziunile carioase ocluzale pn n faze mai avansate ale acestora.
Depistarea cariilor prin colorare nu mbuntete detectarea vizual a cariilor dentinare i nu
ar trebui folosit n acest scop. S-a demonstrat c lrgirea fisurilor mbuntete sensitivitatea
de la 17-70%, ns rmne dificil de detectat dac leziunea este extins i n dentin. Folosirea
laserfluorescenei poate fi de ajutor n aprecierea ct mai aproape de adevr a deciziei legate
de leziunea ocluzal, ns nu este absolut. n realizarea terapiei minim invazive, n special
cnd sunt implicate proceduri de excizie a esuturilor dure dentare este foarte important s
existe o documentaie adecvat, realizat cu ajutorul codurilor internaionale, nregistrrile
laserfluorescenei, fotografii preoperator, intraoperator i postoperator.
1. Identificarea i evaluarea incipient a tuturor factorilor cu potenial cariogen:
anamnez (chestionar) privind istoricul medical i oral al pacientului, stilul de via,
obiceiurile alimentare i de igien oral;
examinare clinic oral cu detectarea vizual a leziunilor carioase ;
examen paraclinic: Rx Bitewing, teste salivare i indicatori de plac.
2. Prevenirea apariiei cariilor prin eliminarea sau minimalizarea factorilor de risc:
prevenie activ: periaj dentar, paste de dini cu fluor, folosirea aei dentare, sfaturi
referitoare la diet, motivarea pacientului inclusiv pentru dispensarizare; remineralizare,
sigilri.
3. Refacerea smalului demineralizat (pete albe cretoase) i protejarea sa mpotriva
viitoarelor atacuri:
terapii de restaurare non-invazive;
geluri i lacuri cu F
terapii de restaurare minim invazive cu materiale bazate pe tehnologia ionomerilor
de sticl.
4. Consilierea pacientului pentru controale periodice, n funcie de susceptibilitatea
apariiei cariilor, opinia clinic a medicului, dar i cerinele pacientului.

Identificarea si restaurarea cariei dentare

Exist un consens referitor la principiile clinice de diagnostic diferenial intre faza
activ si cea de inactivitate sau staionar a cariei dentare. Determinarea florei cariogene nu
este suficient pentru a aprecia riscul de carie dentar. Sonda dentar poate transmite flora
cariogen de la un dinte la cellalt. n plus, vrful sondei, penetrnd smalul dinilor poate
transforma o leziune reversibil ntr-o leziune cavitar. De aceea, se prefer inspecia atent

sau palparea cu sonde mai puin ascuite dup ndepartarea plcii dentare, toaletarea, izolarea
si uscarea suprafeelor dentare.
Unul din instrumentele pentru detectarea cariei dentare, DiagnoDent, utilizeaz o surs
de lumin laser ce poate identifica o leziune cu o adncime de 300 - 500 m de la suprafa a
smalului. Majoritatea facultailor de stomatologie din S.U.A. au introdus in programele
analitice cursuri de evaluare a riscului de carie dentara. Dilema apare cu privire la decizia
asupra modului de abordare si tratament al leziunilor carioase microscopice. Chiar cu ajutorul
unor lupe calitative, a unui instrumentar rotativ precis ales sau al sistemelor compozite
moderne se va obine n final, o pierdere suplimentara de esut dentar fa de cea afectat dei,
frezele miniaturizate utilizate evit considerabil sacrificiul de substan dentar sntoas. In
aceste cazuri, remineralizarea si sigilarea sunt metodele preferate, mai puin invazive si foarte
eficiente.

Tendine de tratament
Algoritmul medical pentru detectarea precoce a leziunilor carioase presupune doua
direcii de baz care, individualizate, vor permite o abordare corect a terapiei cariei dentare:
- evaluarea factorilor de risc cu potenial real pentru apariia cariilor dentare dar care
nu au determinat nca o leziune carioasa propriu-zis;
- detectarea precoce a zonelor demineralizate nainte de obiectivarea acestora prin
inspecie sau investigare radiologic.
Evaluarea bacteriologic a cariei dentare se refera la Streptococcus mutans prezent la
nivelul anurilor ocluzale n majoritatea cazurilor si la alte bacterii, mai ales la nivelul cariilor
cervicale.
n concluzie, investigaiile radiologice urmate de metode de tratament cu instrumentar
actualizat sunt eseniale pentru conservarea structurilor dentare. Introducerea substantelor
remineralizante contribuie nsa la ndeplinirea scopurilor stomatologiei contemporane.
narmati cu aceste mijloace, medicii stomatologi vor avea oportunitatea de a adopta un
model medical pentru detectarea si tratamentul precoce al cariei dentare, cu influene
satisfctoare asupra strii de sntate oral si sistemic a pacientilor.

Terapia minim invaziv a bolii carioase

Terapia minim invaziv adopt o filozofie ce include preven ia, remineralizarea i interven ia
minim n ceea ce privete plasarea i nlocuirea restaurrilor dentare. Aceast terapie atinge
obiectivele tratamentului folosind cea mai invaziv manopera chirurgical cu ndepartarea ct

mai puin a esutului dentar sntos. O leziune dentar carioas este rezultatul infeciei
bacteriene. Restaurarea dintelui nu vindec boala carioas. De aceea la pacienii cu risc
cariogen mare trebuie intervenit i asupra dietei, a tehnicilor de igien oral i a tratamentului
antibacterian.
Principiile terapiei minim invazive cuprind :
Nu se ndeparteaz niciodat din structura dentara mai mult dect este necesar restaurrii;
ntotdeuna se folosesc materiale dentare care conserv structur dentar;
ntotdeuna se folosesc materiale dentare care au fost testate de ctre medicii denti ti din
centre universitare;
Se folosesc ntotdeuna materialele dentare cele mai bune i de durat pentru a reduce riscul
recondiionrii restaurrilor;
Terapia minim invaziv trebuie s cuprind un numr de edine ct mai scurt;
ntotdeuna se folosesc materiale de restaurare a structurii dentare care nu
uzeaz dinii antagoniti;
Terapia minim invaziv d voie practicianului s nu neglijeze an urile i fosetele dentare
pentru a detecta leziunile cariogene cu pierdere minim de substan dentar;
Capacitatea de a ndeparta leziunile cariogene incipiente prin intervenie minim nu
nseamn s inervenim asupra tuturor anurilor i fosetelor pigmentate;
Sigilanii sunt folosii ca masur de prevenie pentru anurile i fosetele dentare, cnd este
prezent leziunea carioas, restaurri compozite mici, numite = restaurri preventive cu
raini compozite sunt de preferat n locul restaurrilor extinse cu amalgam, oferind o
preparaie mult mai conservativ .
Terapia laser este o metoda moderna si eficienta de tratament, introdusa relativ recent si in
domeniul medicinii dentare.
Terapia laser permite efectuarea unor proceduri minim invasive, cu mai putin sacrificiu de
substanta biologica decat in cazul metodelor traditionale de tratament. Exista peste 25 de
utilizari cunoscute ale laserului in stomatologie, si acestea includ aplicatii atat asupra
tesuturilor moi cat si dure. Aplicarea laserului asupra tesuturilor moi este unica prin
capacitatea sa de a fi minim invaziv in cazul inciziilor si de a oferi coagulare in acelasi timp si
deci vom avea o sangerare minima sau absenta cu totul.
Odontoterapie. Laserul poate fi utilizat cu mare eficienta pentru indepartarea proceselor
carioase si prepararea cavitatilor dentare. Spre deosebire de tratamentul clasic cu freze laserul

ofera, pe langa indepartarea cariei, si o buna sterilizare a suprafetelor dentare, scazand riscul
de aparitie a cariilor secundare.
Radiografierea digitala in medicina.
Examinari:
Radiografie craniu

Radiografie sinusuri

Radiografie articulatie temporo-mandibulara

Radiografie hipofiza

Radiografia toracelui + radiografia pulmonara - pneumonii pleurezii, emfizem pulmonar,

formatiuni tumorale, leziuni traumatice (fracturi costale, contuzii pulmonare, pneumotorax)
etc.

Radiografia coloanei vertebrale - modificari ale coloanei vertebrale (scolioza, cifoza),

traumatisme.

Radiografia membrelor si articulatiilor - fracturi, artroze, formatiuni tumorale etc.

Radiografia pelvisului- utila in diagnosticul coxartrozei, traumatisme, artrite, tumoriosoase.

Bibliografie.
Suport curs Disciplina de radiologie si imagistica medicala UMF
Victor Babes Timisoara
http://www.dentaprime.com/i/ro/servicii-medicale-ro/radiografieredigitala-ro.html
http://www.radiografiedentara.ro/avantajele-radiologiei-digitale.html
http://www.cdt-babes.ro/articole/radiologie-digitala.php
https://clinicatrident.ro/radiografie-dentara/
Studiu de caz realizat de un student al UMF Carol Davila Bucuresti la
Clinica Trident