Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Descoperirea Medicamentelor - 2.0
Descoperirea Medicamentelor - 2.0
Inainte de existenta unor medicamente eficace si sigure pentru tratamentul HTA, pacientii erau
tratati doar daca manifestau simptome. Odata ce aceste medicamente au fost disponibile, toti pacientii
cu HTA au inceput sa fie tratat pentru a preveni consecintele acestei boli: retinopatie, nefropatie,
cardiomiopatie, AVC, etc. Accentul in tratamentul HTA a trecut de la tratament la preventie.
La inceput cei cu HTA au fost tratati prin diete hiposodate si cu restrictie de lichide. Aceste
diete erau monotone si insipide astfel incat putini pacienti le tolerau. Scaderea TA obtinuta astfel era
de putina importanta si nu depasea variatiile obisnuite ale TA. Urmatorul tratament al HTA a constat in
simpatectomie lombara bilaterala, interventie majora suportata doar de pacientii tineri.
Industria farmaceutica a realizat rapid ca descoperirea de medicamente eficace si sigure
pentru tratamentul HTA reprezenta o noua mina de aur mai ales in conditiile in care numeroase
studii demonstrau asocierea riscului de AVC cu HTA. In anii 60 2 studii mari (realizate in Anglia si
SUA) au demonstrant ca scaderea TA se asociaza cu scaderea riscului de AVC. Primele
medicamente utilizate au fost metildopa, rezerpina, hidralazina, guanetidina, medicamente eficace in
tratamentul HTA dar care prezinta numeroase reactii adverse (hipoTA ortostatica, sedare, uscaciunea
gurii, constipatie, impotenta) astfel incat pacientii cu HTA si fara simptome majore erau greu de
convins sa urmeze tratamentul.
Urmatorul pas a fost dezvoltarea de medicamente antiHTA cu mai putine reactii adverse.
Diureticele reprezinta primul grup de medicamente care scad TA fara reactii adverse severe.
Au fost descoperite intamplator. Sulfonamidele erau utilizate ca antibiotice din 1930 dar pacientii tratati
cu sulfonamide prezentau o crestere marcata a diurezei dupa administrarea antibioticului. In 1949, Dr.
W.Schwartz a administrat sulfonamide la 3 pacienti cu insuficienta cardiaca si a observat o
imbunatatire semnificativa a starii acestor pacientii dar concluzia a fost ca sunt prea toxice pentru
administrare pe termen lung. Un chimist, K.Beyer, a modificat molecula de sulfonamida pana a
descoperit clorotiazida, un diuretic eficace si cu putine reactii adverse. Clorotiazida a fost administrata
initial la 10 pacienti cu HTA si s-a observat ca a scazut TA la valori normale dupa cateva zile de
tratament. Ulterior au fost dezvoltate si alte molecule cu efect diuretic astfel incat in prezent dispunem
de 5 clase de diuretice.
Beta-blocantele au initiat o noua era terapeutica. Propranololul, prototipul acestei clase, a fost
specific dezvoltat si nu descoperit intamplator, de catre J.Black, un chimist care ulterior a castigat
premiul Nobel. Scopului lui principal a fost de a bloca actiunea adrenalinei asupra receptorilor beta
cardiaci pentru a putea trata angina particulara fara a fi interesat in mod direct de tratamentul HTA.
Efectele remarcabile ale beta-blocantelor au dat un nou impuls industriei farmaceutice.
O parte din beta-blocante manifesta proprietati deosebite: cardioselectivitate sau activitate
simpatomimetica intrinseca. Ulterior au fost create molecule cu actiuni foarte specifice: inhibitori de
enzima de conversie, blocantii ai canalelor de calciu, etc. Farmacologii nu au mai asteptat
descoperirea accidentala de medicamente ci au modelat noi molecule cu profilul de actiune dorit.
Deoarece atat de multe medicamente cu proprietati asemanatoare aparusera, a devenit
imperativ a sti care este cel mai bun si a inceput compararea eficacitatii si sigurantei a diferite
medicamente. Si astfel statisticienii au devenit deodata foarte importanti datorita numerosilor
parametri masurati. S-a masurat TA sistolica, diastolica, medie, presiunea pulsului. S-au pus la punct
scale care sa evalueze parametri subiectivi: oboseala, cefaleea, insomnia, ameteala.
Au inceput studiile randomizate controlate in care se compara diferite medicamente si diferiti
producatori. Cu cat sunt mai mici diferentele dintre medicamentele testate cu atat sunt mai sofisticate
metodele si testele statistice aplicate. Arta medicinei a fost inlocuita de stiinta medicinei in care
statisticienii au ultimul cuvant de spus. Noi termeni statistici (nivel de semnificatie, puterea studiului,
medie, deviatie standard, etc) au fost introdusi in medicina iar experienta clinica a fost sacrificata
pentru semnificatia statistica.
Urmatorul pas a fost dezvoltarea de colaborari intre industria farma, statisticieni si industria
publicitatii care a dus la o explozie de materiale promotionale. Brosurile colorate prezinta grafice si
diagrame care maresc diferentele minime observate intre 2 medicamente iar reprezentantii medicali
utilizeaza cuvinte din vocabularul statistic pentru a convinge medicii sa prescrie anumite
medicamente, iar medicii nu au timpul necesar pentru a analiza volumul imens date furnizate de
studiile clinice.
Prin campanii atent dirijate s-a inceput informarea pacientilor in ceea ce priveste HTA si
complicatiile ei pe termen lung, ceea ce pe de o parte este un lucru de dorit deoarece creste
complianta la tratament, dar in acest moment, orice pacient poate pune la indoiala decizia medicului
de a prescrie un anumit medicament, ceea ce ridica noi probleme
Se observa ca pentru descoperirea unui medicament sunt parcursi succesivi mai multi pasi:
Folosirea ca atare a produselor vegetale sau animale are mai multe dezavantaje:
1) studii de farmacodinamie daca substanta are sau nu un efect ce ne intereseaza: are efect
analgezic sau antiinflamator sau anticonvulsivant
2) studii de farmacocinetica care stabilesc posibilele cai de administrare ale substantei,
masoara parametrii farmacocinetici: Bd, concentratie plasmatica, clearance, identifica
metabolitii substantei
3) studii de toxicologie : acuta, cronica, studii de mutagenitate, teratogenitate, cancerogenitate.
Fara aceste studii, un posibil medicament nu poate trece in etapa de studii clinice (pe om), in
care, din motive evidente, nu se verifica datele de toxicitate si mecanismul de actiune.
Studiile clinice urmaresc evaluarea eficacitatii clinice a medicamentului, siguranta acestuia
si a farmacocineticii.
Eficacitatea clinica reprezinta masura in care o boala evolueaza favorabil sub efectul unui
medicament. Se verifica eficacitatea clinica doar pentru acele indicatii pentru care exista argumente ca
ar putea exista un beneficiu care sa depaseasca riscurile previzibile.
Siguranta clinica reprezinta riscurile pe care le presupune expunerea unei persoane la
substanta de cercetat.
Farmacocinetica studiaza absorbtia, evolutia concentratiei plasmatice, eliminarea,
biodisponibilitatea, comportamentul substantei la pacientii cu IH/IR, interactiunile medicamentoase
intre substanta cercetata si diferite inductoare sau inhibitoare enzimatice.
Evaluarea clinica se realizeaza in 3 faze:
1. faza 1 studii pe voluntari sanatosi se studiaza siguranta si farmacocinetica substantei;
pentru medicamentele anticanceroase studiile de faza 1 se realizeaza pe pacienti voluntari
2. faza 2 studii pe pacienti voluntari care sufera de o boala susceptibila sa beneficieze de pe
urma substantei de cercetat este o evaluare preliminara a eficacitatii substantei
3. faza 3 studii pe un numar mare de pacienti voluntari obligatoriu se utilizeaza loturi martor
sunt studii de evaluare certificationala a eficacitatii si sigurantei.
Genericele
Dupa disparitia drepturilor de exclusivitate asupra unui medicament, acesta poate fi produs de
orice alta companie farmaceutica cu conditia efectuarii unor studii clinice de bioechivalenta studii de
farmacocinetica comparata, care sa demonstreze ca produsul generic atinge aceleasi concentratii
plasmatice, are acelasi T1/2 si clearance. Produsul generic trebuie sa fie interschimbabil cu cel
original.
Dupa punerea pe piata, cercetarile pot continua urmarindu-se:
Compusi naturali utilizati in medicina traditionala (surse Identificarea unei tinte farmacologice valide
vegetale si animale) receptori farmacologici posibil implicati in
Ex. Patlagina este utilizata traditional in afectiuni fiziopatologia unor boli (Ex. Receptorii
respiratorii, digestive, dermatologice uro-genitale dopaminergici sunt implicati in fiziopatologia
(inclusiv ca si contraceptiv) etc.
schizofreniei)
Extractie
3 ani
SUBSTANTE
3-5 ani
Studii clinice
Studii faza 2
500 mil $
Studii faza 3
AUTORIZAREA MEDICAMENTULUI
PENTRU PUNEREA PE PIATA
1 an
Eliberarea APP