Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursul8 Expresionismul Si Futurismul
Cursul8 Expresionismul Si Futurismul
Problema avangardelor e o problem tipic secolului XX.n sensul c de multe ori dea
lungul istoriei au existat perioade majore de fracrur sau perioade n care oamenii si+au
schimbat cteodat radical modul de a privi lumea. Dar singura dat cnd s-a ntmplat
lucrul sta n mod concentrat i deliberat i cu scopul de a propune fundalmente ceva
diferit de ce a existat pn atunci nu s-a mai ntmplat pn n secolul XX. Deci perioada
avangardelor n secolul XX, perioada clasic a avangardelor a nceput prin anii 1877 i a
durat pn in anii 1928-1930, nclecnd primul rzboi mondial. Avangardele au fost de
diferite facturi i studiul lor teoretic ridic multe probleme, dar cum noi nu avem ca obict
descifrarea acestor probleme ci doar enunarea bazic a ctorva elemente o sa incep
imediat. Ce probrobleme ridic? Toate avangardele au un caracter teoretic i deliberat.
Ceea ce inseamna ca se prezint prin manifeste. De obicei avangarda are o tipologie. Sunt
nite tipi care vor s schimbe o chestie i scriu un manifest. Manifestul la spune aa:
domne, nu ne mai intereseaz trecutul, prezentul ne intereseaz viitorul despre care
credem c trebuie s fie aa:. Marea problema in amaliza avangardelor este ca nu
intotdeanuna ce apare in manifest se manifesta apoi in opera artistilor avangardisti cu
pricina. In cazul grupailor pe care le vom studia astazi, vom vede ca sunt diferente destul
de mari. Deci asta e prima problema. A doua problema ca avangardele desi se considera
in stare de ruptura libera cu trecutul, nu intotdeauna se vor afla in stare de ruptura cu
trecutul. Alta problema este ca avangardele se disting intre ele intre avangarde
obiectiviste si avangarde subiectiviste. Dar si aici linia este foarte greu de tras. Ce
inseamna avangarde obiectiviste sau subiectiviste? Are cineva idee? Avangardele
subiectiviste sunt acelea care considera ca lumea este un proces care poate fi modificat
prin tarile sau dispozitia noastra de constiinta. Adica noi putem modifica lumea prin acte
de vointa. Actele de vointa sunt conditionate de o anumita stare de spirit in care se pune
avangardistul, o anumita excitare, un anumit entuziasm, o anumita furie destructiva. Sa
nu uitam ca multi anvangardisti au fost foarte influenatati de miscarile politice anarhiste
si de teoriticienii anarhismului ca Kropotnik si Charles Orlet care indicau violenta ca
mijloc de innoire; violenta de orice fel. De unde si caracterul violent al multor opere de
arta sau declaratii ale artistilor avangardisti sau faptul ca multi aristi avangardisti au
considerat ca perioadele de violenta politica extrema sunt favorabile demersului lor, cum
ar fi cazul avangardelor ruse, care au activat in timpul si imediat dupa revolutia rusa.
Avangardele obiectiviste sunt alea care considera ca lumea noua care trebuie sa se nasca
trebiue sa fie descarcata de aceste pulsiuni volitive. De fapt artisul anvangardist este unul
care decifreaza si exrpima obiectiv, matematic sau stiintific formula viitorului. Unde e
problste ema? Problema este ca nici subiectivistii nu sunt atata de subiectivisti si nici
obiectivistii nu sunt atat de obiectivisti in sensul ca multe avangarde obiectiviste sunt
incarcate de o pulsiune afectiva si de un drive foarte personal. Deci studiul avangardelor
ne pune in fata nenumarate contradictii interne.
Toate avangardele au aparut in acelasi timp, fenomen extrem de interesant. Mai putin aia
rusa care a aparut ceva mai tarziu si a fost si cea mai puternica si a durat si cel mai mult.
In istorie mai exista momente de pulsiune avangardiste. In Eurapa ele au recidivat din
nou in anii 60,70 sub alta forma; pe urma a aparut un cult al avangardelor primare la
sfarsitul anilor 80, pe urma au aparut neo-avangarde in anii 90-2000. Dar vreau sa spun
vca toate aceste lucruri sunt banalizate si nu reusesc sa se ridice nici pe departe la
intensitatea si factorul de perturbatie la care s-au ridicat primele avangarde.