Preotul

n fiecare parohie exista un om care e al tutuor, care e chemat ca martor,

ca sftuitor i ca sfinitor, n cele mai solemne momente ale vieii omeneti. Un
om fr de care nici nu ne natem, nici nu murim; care te primete de la snul
mamei i nu te prsete dect la groap, care binecuvinteaz sau sfinete
leagnul, patul conjugal, nslia morii i pecetluiete groapa. Un om pe care
necunoscuii l numesc printe, un om naintea cruia cretinii i duc
mrturisirile lor cele mai grele, lacrimile cele mai secrete; un om care prin rostul
lui e mngietorul tuturor durerilor omeneti, care vede btnd la ua sa pe srac
i pe bogat, cel bogat ca s-i lase pe ascuns milostenia, cel srac sa-i primeasc
pinea fr s fie umilit; un om care, nefiind de nici un rang social, ine
dimpotriv de toate clasele. De clasele nevoiae prin viaa lui modest i prin
uminina naterii, de cele nalte prin educaia i tiina lui; n sfrit un om care
tie toate, care are dreptul s spun tot, i al crui cuvnt cade de sus asupra
minii i inimii omului prin autoritatea dumnezeietii lui misiuni
Acest om este PREOTUL !
(Lamartine)