Henry M.

Morris

BAZELE BIBLICE ALE STIINTEI

, ,

MODERNE

CUPRlNS

Lista ilustratiilor . . . . . .. 6

Lista tabelelor 7

Cuvint Inainte ,....................... 8

Multumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 13

Introducere 15

Partea I ~TIINTA ~I CRE~TINISMUL ADEVARAT

1 Regina stiintelor, Teologia biblicti 21

2 Cristos ~i cosmosul. Cosmologia biblicii 45

3 Miracolele ~i legile naturii. Supranaturalul biblic . . . . . .. 70 4 ~tiinta pe nedrept numita astfel, Evolutionismul biblic .. 96

Partea II ~TIINTELE FIZICE

5 Creatia lumii. Ccosmogonia biblica 127

6 Ostirea cerului. Astronomia biblicii 147

7 Puterea caldurii. Termodinamica biblicii 176

8 'farina pamintului. Chimia ~i fizica biblicii 208

Partea III ~TIINTELE P AMiNTULUI

9 Temeliile lumii. Geofizica biblicii 233

10 Apa fili Cuvintul. Hidrologia ~i meteorologia biblicti 258

11 Revarsarea apelor. Geologia biblicii 288

12 Fosilele fili potopul. Paleontologic biblicd 321

4

Cuprlns

5

Partea IV ~TIINTELE VIETII

13 Viata trupului. Biologia biblica 351

14 Dupa chipullui Dumnezeu. Antropologia biblicd 379

15 Babel si populatia lumii.

Demografia ~i Iinguietica biblice 395

16 Dum:nezeu ~i popoarele Etnologia biblicti 416

Anexe

1 Oameni de ~tiinta din trecut care au crezut in Biblie .. 440

2 Miracolele biblice ale creatiei 442

3 Miracolele biblice ale providentei 445

4 Miracolele satanice ~i demonice 449

5 Constelatiile zodiacului ~i revelatia primordiala 450

6 Procesele globale care sugereaza 0 creatie recenta 451

Documentatii pentru estimarea virstelor 453

Bibliografia capitolelor 454

Note 467

LISTA ILUSTRATIILOR

,

1 Fondatorii crestini ai disciplinelor stiintifice fundamentale . . . . . 26

2 Principiul cauzei ~i efectului 32

3 Mandatul stapinirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

4 Implicatiile celor doua legi ale termodinamicii 48

5 Tri-universul........................................... 60

6 Cosmogonia creationista ~i cosmogoniile evolutionists . . . . . . . .. 140 7 Numarul stelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 149 8 Diagrama Hertzsprung-Russell ~i diversitatea stelara . . . . . . . .. 151

9 Nebuloasa Orion si evolutia stelara 159

. .

10 Constelatiile antice ale zodiacului 171

11 Modelul evolutiei 196

12 Entropia ~i modelul creatiei '. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 196

13 Cresterea entropiei intr-un sistem inchis 197

14 Cresterea entropiei intr-un sistem deschis 198

15 Centrul pamintului 243

16 Presupozitii false In calculele de datare a vfrstei 251

17 Ciclul hidrologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 260 18 Teoria boltii ceresti si efectul de sera. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 276

. ..

19 Ciclul hidrologic subteran antedeluvian 271

20 Dimensiunile arcei lui Noe 280

21 Stabilitatea arcei 282

22 Rationamentul circular in geologia istorica 300

23 Fosilele polistrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 312

24 Continuitatea globala a depunerilor sedimentare 320

25 lpotetica tranzitie reptila-pasare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 327 26 Cimitirele de fosile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 329 27 Contemporaneitatea oamenilor ~i a dinozaurilor . . . . . . . . . . . .. 337 28 Fosilele vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 338 29 Monstrul marin modern aidoma dinozaurului .. . . . . . . . . . . . .. 340 30 Ipopotamul ~i dinozaurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 341 31 Omul de Neanderthal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 380

32 Primele popoare ale lumii de dupa potop 419

7

LISTA TABELELOR

1 Sumarul miracolelor specifice consemnate in Biblie . . . . . . . . . . . . 81

2 Spectrul teoriilor interpretative despre dovezile biblice

ale creatiei 112

3 Sapte clase de varietati spectrale ale stelelor . . . . . . . . . . . . . . . . .. 152 4 Evanghelia din stele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 173 5 Sisteme de testare a unei posibile cresteri naturale

a organizarii ...................'........................ 200

6 Coloana geologica standard ~i sistemul erelor geologice . . . . . . . .. 297 7 Incertitudini privind numele de animale din Vechiul Testament. 366

8 Calculul populatiei extins pentru 0 familie de 6 membri 399

9 Calculul populatiei extins pentru 0 familie de 5 membri 399

Cuvint inainte

Cercetarea stiintifica se bazeaza pe premisa ca exista 0 ordine in univers. Daca aceasta premisa nu ar fi adevarata, stiinta ar fi Iipsita de sens. Un corolar ir..plicit al acestei premise este ca experienta noastra se afla intr-o relatie autentica cu rinduiala universului si ca Iumea expsrientei are sens. Premisa ordinii !iJi coroiarul ei necesita insa un salt de credinta pe care stiinta nu il poate evita. Fara acest salt de credinta, stiinta nu-si poate desfasura activitatea !iJi nici nu poate exista un tezaur de cunostinte.

Cineva ar putea spune: "Dar credeam ca stiinta are radacini atit de solide in faptele empirice incit ea nu va fi niciodata silita sa apeleze la credinta."

,

Nu-i interesant Insusi faptul ca sintem educati sa credem acest lucru?

Cum se face ca persoanele cu educatie, cel putin de la Leonardo da Vinci incoace, sint instruite in ideea ca actele ~tiintei sint complet diferite de actele de credinta? Cei mai multi dintre noi am invatat ca credinta iinplica "salturi oarbe," increderea in afirmatii neverificabile, in timp ce stiinta se Intemeiaza pe fapte empirice. Unii armerge tot atit de departe ca Mark Twain, renumitul sceptic, care a afirmat ca "credinta inseamna sa crezi in lucruri despre care stii ca nu sint adevarate."

Totusi, la 0 cercetare mai atenta, reiese ca stiinta i~i are saltul ei de credinta - care pare relativ lipsit de riscuri, datorita adevarului aparent al premisei ordinii. Adevarul ei este atit de evident incit profanul este u~or facut sa creada, in mod gresit, ca tocmai aceasta premisa a ordinii este ferm ancorata in faptele experientei,

Totusi, filozofi ai stiintei precum Karl Popper au argumentat adeseori ca stiinta ih sine nu poate sustine 0 asemenea premisa "finala" sau absolut adevarata. Totodata, este la fel de adevarat cit stiinta nu poate nega

Cuvint inainte

9

adevarul acestei premise evidente. CAtre sfirsitul secolului trecut, John Dewey a aratat, intr-o disputa cu Bertrand Russell, cll este absolut imposibil ca filozoful ~tiintei sA ramlna in lumea experientei ~i, in acelasi timp, sA edifice a teorie care sA puna sub semnul Intrebarii tocmai aceasta lume, de exemplu, ordinea sau semnificatia ei. Adica premisa ordinii nu paate fi pusa sub semnul Intrebarii de un argument anume, intrucit filozoful care ar ridica aceasta problema nu ar putea-o face decit avind el insusi picioarele infipte undeva in lumea experientei, Prin urmare argumentul sau trebuie sA presupuna toemai aceasta lume a experientei pe care el incearca sA a puna sub semnul intrebarii.

De exemplu, asemenea argumente suna eel mai adesea cam 8JlI8: seepticul afirma cll c~ lui de cafea arata diferit privita din unghiuri diferite. Daca se uita la ea de sus, vede ceva ce seamana cu un cere avind un dreptunghi (minerul) Intr-o latura, Daca se uita peste masa direct la ceasea vede doar un dreptunghi. ~i ~ mai departe pentru a infinitate de unghiuri posibile. Acelasi filozof sugereaza apai, cu evidenta convingere, cll atit c~ de cafea cit ~i lumea in care exista ea, intr-un sens vag, depind de unghiul de vedere al privitorului. Mergind pe acest fir, unii filozofi au presupus, in mod incorect, cll s-ar fi ivit a problema importanta despre i~i existents lumii si, de asemenea, despre veridicitatea experientei noastre. Dewey arata Insa cll punctul de plecare, postularea unor unghiuri diferite de a privi ceasea, se bazeaza pe presupozitia patrivit eareia diferitele unghiuri in cauza exista de fapt in lumea experientei, adica toemai in lumea a carei existenta filozoful incearca sao puna sub semnul intrebarii. Astfel, intregul argument depinde dintru inceput de acceptarea adevarului premisei asupra careia filozoful ~i-a propus sA arunce indoiala.

Cum a demonstrat Dewey, exista ~i alte moduri de a pune sub semnul intrebarii lumea experientei, dar taate i~i zdrelesc degetele de aceeasi stinca, Reiese cll experienta nu paate fi semnificativa decit daca este veridica; ea trebuie sA aiba un anume grad de corespondenta cu lumea reala, RAniti in contactul cu aceasta stinca, toti filozofii care ar dori sA nege veridicitatea experientei, sau macar sA 0 puna sub semnul intrebarii, impreuna cu lumea in 'care ea are loe, sfirsesc prin a se prabusi in tArina reala a universului.

Din acelasi motiv, stiinta nu se paate ridica deasupra lumii experientei pentru a vedea daca premisa ordinii este corectA. Prctutindeni, din orice perspectivA, ~tiints este nevoita sA accepte faptul ca exista 0 ordine in univers. Oamenii de ~tiintA trebuie sA creada (sau sA se comparte ca ~i cum ar crede) cll aceasta premisa este profund adevarata, altminteri nu ar mai putea efectua nici un fel de eereetare stiintifica, ~i nu ar mai exista nici stiinta.

, ,

10

Cuvint inainte

"Dar," intrebam noi, "trebuie sa existe 0 baza pe care aceasta premisa sa-I?i poata gasi justificarea, nu-i asa?"

Un teolog ar putea interveni in acest punct spunind cu ironie: "Da, multumesc lui Dumnezeu, ea exista."

Cercetatorul insa vrea mai multo

N u exista nici 0 baza logica pentru premisa ordinii? N u exista nici 0 baza care sa poata fi inteleasa in urma cercetarii? Stiinta trebuie sa depinda de un salt in intuneri~? f?tiinta trebuie sa creada: cum ar fi spus Mark Twain, ceea ce stie ca nu-i adevarat? Nu exista 0 baza rationala pentru ipoteza ca exista ordine in univers?

Sint de acord cu dr. Morris ca exista 0 asemenea baza si ca ea este

.

inevitabillegata de Dumnezeul Bibliei. Daca nu ar fi asa, de ce ar fi scris

profetul lsaia: "Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul" (1:18a)? Sau de ce ar fi spus David: "GustaV fli vedeti ce bun este Domnul!" (Ps. 34:8a)? Sau de ce sa fi scris loan in Apocalipsa: "f?i Duhul fli Mireasa zic: Vino!" f?i cine aude sa zica: "Vino!" f?i celuice ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii tara plata!" (22:17)?

Daca Dumnezeu ar fi dorit ca oamenii sa faca un salt in intuneric, eu nu cred ca EI ar fi vorbit de "ratiune." Daca El ar fi dorit ca noi sa ne virim creierul intr-o punga si sa-l lasam la biblioteca universitatii, EI nu ar fi recomandat actul de "a gusta" (in engl. to taste - n.tr.) (inrudit cu cuvintul "a testa" (in engl. testing n.tr.) fli de "a vedea." Daca Domnul nu ar fi vrut sa mobilizeze intelectul omului, EI nu ne-ar fi vorbit in cuvinte pe care noi le putem intelege, nici nu S-ar fi referit la credincios cu termenul generic de "cel care aude."

La urma urmelor, de ce "ii este sete" omului daca nu de cunoastere?

Dupa ce tinj~te omul daca nu dupa rezolvarea misterului propriei sale existente? Isus a spus: "Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi'; (loan 8:32). EI nu a ~pus, "V~ti sari in intu~eric, prin credinta, iar in gol nu Yeti flti niciodata nimic sigur." Isus nu a fost de acord cu Mark Twain. Credinta nu inseamna a crede in ce stii ca nu este adevarat, Dimpotriva, c~inta, daca ea este intt-adevar credinta, inseamna a crede in ce este adevarat.

Pe de alta parte, ce se intimpla daca cineva crede in ce nu-i adevarat?

Se poate spune despre 0 asemenea persoana ca este plina de credinta? Daca credinta se situeaza in altceva decit in adevar, atunci ea nu mai este credinta. Ea devine nebunie, inselatorie, trufie, sau altceva.

Daca credinta stiintei s-ar dovedi falsa, I?t~inta nu ar mai fi fltiintA. Ea ar fi vrajitorie sau superstitie, dar nu fltiintA. In acelasi mod in care facem distinctie intre I?tiintA fli superstitie, tot astfel sarcina li'tiintei este aceea de a deosebi afirmatiile adevarate de cele false .

.

Oamenii de ~tiintA nu pot afirma pur ~i simplu ca premisa ordinii este

adevarata. Daca asta ar fi 0 baza suficienta pentru fltiintA, sondajele de

Cuvint inainte

11

opinie ar putea inlocui metodele stiintifice, Nu este suficient nici ca oamenii de ~tiintA sA presupuna doar (sau sA faca ipoteze) ~ premisa ordinii este adevarata, Nici a te comporta ca ~i cum premisa ar fi adevarata nu-i un lucru suficient, decit daca intr-adevar ea este adevarata. Actiunile oamenilor de fjtiintA pot prinde rod in lumea practica a experientei doar daca premisa ordinii este realmente adevarata.

Totusi, omul obisnuit din fiecare din noi crede, socot eu, ~ premisa ordinii in stiinta este oarecum indreptatita. Stirn ram nevoia unor dovezi

t , , t.;'

suplimentare, ~ ~tiinta are 0 anume baza solida, Daca aceasta baza nu

poate fi gasita in ratiunea filozofiei sau in faptele experientei, unde poate fi ea gasita?

Intervine din nou teologul: "Multumesc lui Dumnezeu ~ ea se gaseste in revelatia Lui."

,

Daca exista un Dumnezeu, precum Dumnezeul Bibliei, care este atotputernic, atotstiutor ~i prezent pretutindeni, in orice moment fji in vesnicie, credinta fjtiintei are 0 baza. Exista motive sA credem in premisa ordinii. Altminteri, ram un creator inteligent, rinduiala universului ramtne un mister total. N u poate exista 0 baza suficienta pentru a crede ~ 0 asemenea ordine exista in fapt fji ~ ea nu este iluzorie. Mai mult, daca exista un asemenea Dumnezeu, rezulta ~ credinta in EI este calea rationala de urmat. Necredinta in EI este lipsita de ratiune. Daca EI nu exists, atunci credinta in Dumnezeu este tocmai absurditatea propusa de Twain - a crede in ceva ce nu este adevarat, A pretinde oamenilor 0 asemenea credinta ar fi de doua ori absurd.

Daca totusi Dumnezeullui Avraam, Isaac fji lacov exista cu adevarat, cum vor scapa oamenii daca nu cred in EI? Unde se vor ascunde? Cum ifJi vor justifica scepticismul? U nde vor gasi temei peptru necredin~ lor? Cind universul etaleaza lucrarile Lui, cind cerul intreg Ii proclama fji Ii intoneaza slava Intr-o limba ce depaseste expresia umana, 0 limba pe care nici 0 limba omeneasca nu 0 poate tagadui (Ps, '19), ~i cind stiinta insAfji depinde chiar de expresia inteligentei care nu se afla in nimeni altul decit in Dumnezeul Bibliei, unde se va ascunde eel care incearca sA mmin~ in necredinta?

Umanismul evolutionist, deghizat in l\ItiintA, este adesea oferit drept bastionul "fjtiintific" in care se poate refugia omul, dar Dumnezeu l-a evaluat l\Ii l-a gasit necorespunzator cu mult timp in urma:

Pentru cii ziceti: "Noi am facut un legiimint cu moartea, am Iacut 0 invoialii cu locuinta mortilor: cind va trece urgia apelor niiviilitoare, nu ne va atinge, caci avem ca loe de sciipare neadevarul fili ca adapost minciuna!"

De aceea. vorbeste Domnul Dumnezeu: "lata, pun ca temelie in Sion 0 piatrii, 0 piatrii ineercatii, 0 piatrii de pret, piatra din capul unghiului cladirii, temelie puterniea; eel ee ovaluacasprijin, nu seva griibi sa fuga" (Is. 28:15-16).

12

Cuvint inainte

Conform Bibliei, Isus este aceasta "temelie puternica." EI a spus despre Sine: "Eu sint ca1ea, adevarul ~i viata, Nimeni nu vine la TaW decit prin Mine." (loan 14:6)

"Dar", ar putea interveni un cititor, "eu caut 0 carte care sli lege invlitAturlle Bibliei, si descoperirile stiintei empirice Intr-o maniera coe-

rentA." • • •

Ei bine, nu mai cauta. Iata, in sfirsit, 0 carte scrisa pentru oamenii care nu sint dispusi ca atunci eind patrund in salile sacre ale disputelor toologice sli-~i lase creerul afara, Ea este 0 carte ~i pentru acei oameni care nu vor sli facA un salt de credinta "ll'tiintificA" in intuneric. Este pentru acei barbati Il'i femei care sint pregatiti sli cerceteze Biblia Il'i Il'tiinta in mod critic, profund ~i inteligent. Am convingerea cA lucrarea Bazele bib lice ale ~tiinlei moderne va contribui la spulbetarea rasptnditului mit laic dupa care Il'tiinta ar fi 0 activitate care nu necesita nici un fel de credinta, Mai mult, eu cred cA pentru cei care sint gata doar sli-~i suspende neincrederea, aceasta carte va prilejui un osplit spiritual, Ea este plina de dovezi empirice care arata veridicitatea Bibliei, fiind probabil cea mai buna demonstratie de pinli acum cu privire singura baza autentica pe care se poate practica ~i intelege stiinta.

. .

John W. Oller, Jr.

13

Multumiri

,

Sfera acestei dlt1i este larga, vizind multe domenii ale !iltiin~i. A fost deci esential ca ea sA fie revizuitA in ce priveste acuratetea stiintifica de catre oameni de !iltiin~ din diferite discipline. Sint foarte ~~osdltor pentru acest serviciu important urmatorilor membri de la "Institute for Creation Research Technical Advisory Board" !iii colectivului de cercetAtori de la "Institute for Creation Research".

Steven A. Austin (Doctor in geologie, Pennsylvania State University), profesor de geologie, ICR.

Richard B. Bliss (Doctor in educatie ~tiin~ifidl, University of Sarasota), profesor !iii ~f al Catedrei de educatie a !iltiin~i, ICR.

Kenneth B. Cummings (Doctor in ecologie, Harvard University), profesor !iii ~f al Catedrei de biologie, ICR.

Carl B. Fliermans (Doctor in microbiologie, Indiana University), specialist in ecologie microbiana.

Duane T. Gish (Doctor in biochimie, University of California, Berkeley), vicepresedinte, ICR.

Donald Hamann (Doctor in constructii mecanice Virginia Polytechnic Institute), profesor de ~tiin~ a alimentatiei, North Carolina State University.

John R. Meyer (Doctor in zoologie, University ofIowa), profesor de ~tiin~ naturale, Baptist Bible College.

14

Multumlri

John N. Moore (Doctor in educatia stiintei, Michigan State University), profesor emerit in ~tiin{e naturale, Michigan State University.

Jean S. Morton (Doctor in biologie celulara, George Washington University), autor ~i consultant ~tiintific.

John W. Oller (Doctor in lingvistica, University of Rochester), profesor de lingvistica, University of New Mexico.

Harold S. Slusher (Doctor in fizica, Columbia Pacific University), profesor asistent de fizica, University of Texas (EI Paso).

ToV acesti savanti au citit intreg manuscrisul ~i au facut numeroase sugestii valoroase, cele mai multe fiind incorporate in text. Totusi, autorul trebuie sA-~i asume responsabilitatea deplina pentru toate comentariile, atit de natura biblica cit ~i stiintifica, ~ cum apar ele in forma finala.

Adresez multumiri speciale Dr. John Oller, care a contribuit nu doar cu o temeinica lectura critica a manuserisului, dar a ~i consimtit sA serie Cuvintul inainte la volum. Datorez multumiri fili colectivului de la Baker Book House pentru splendida lor munca de editare, cit ~i pentru unele sugestii utile.

Diverse pArti ale manuserisului au fost dactilografiate de doamna Mary Louise Morris, doamna Mary Schmitt, doamna Judy Strom l'ii in special de doamna Becky Nichols. Majoritatea ilustratiilor au fost pregatite de directorul artistic al ICR, Marvin Ross.

15

Introducere

Daca v-am vorbit despre lucruri pamintesti si nu credeti, cum veti crede cind va voi vorbi despre lucrurile ceresti? (loan 3:12)

Cel ce marturiseste crestinismul se confrunta adesea cu problema ~-z~lor ~l1fl1tiintifice !,l1~J3ibJ!gi, in special din primele ei unsprezece ~.hl!9Ie. N1_:!_me~_~tini au fost atit de intimidati de a~~!_lta atltoritate a~l~itriodern.e inett ei ~_p-und doar printr-un vag protest de genul.u.La urma urmei,.!illilia nu-i un manual <le_~iin~ ci de religie; ea ne vorbeste door despre faptul creatiei divine nu despre metoda sau cronologie; Biblia este infailibila in materie de religie ~i de morala, dar nu trebuie sa ne asteptam ca ea sa vorbeasca cu precizie despre date irelevante ale stiintei si ale istoriei".

,

Desigur, este un lucru evident ca Biblia nu-i un manual stiintific care sa ne of ere descrieri tehnice detaliate ~i formulari matematice ale fenomenelor naturale. Daca ar fi doar un asemenea manual, ea ar fi fost repede de~ita, cum s-a Intimplat cu alte manuale de ~tiinta. Totusi, ea se ocupa pe larg de 0 gama larga de fenomene naturale, precum ~i de numeroase ~i diverse evenimente ale istoriei. Ea ~ ocupa in special deprincipiile fund!\_1llentale ale ~tiintei ~i de evenimentele-cheie ale .i,stori_ei, ~i multe din revelatiile ei in problemele spirituale si morale se leaga de revelatiile ei in

problemele stiintifice si istorice. .

, , ,

Logic vorbind, este insuficient, iar evanghelic inutil, sa incercam a 0 retine pe una tara de cealalta, Cum sa-l faci pe cercetator sa-~i pastreze credinta in Cuvintul divin daca contextul in care se afla acest Cuvint este

16

Introducere

incarcat de erori? Cum sA aiba el convingerea cA Biblia vorbeste adevarat cind vorbeste despre mfntl!!re si c~ruri si v~..EJcie - doctrine pe care el este total i!!_~I>abiL~J~verifice empiric - cind a fost invA¥tt cA d~~le ~iblice, cele ce pot fi testate, sint ~n~!.e? Fireste, daca Dumnezeu este cu adevarat omnipotent si'omniscient, iar Biblia este cu adevarat revelatia Lui (si toti

, , "

crestinii adevarati cel putin, declara cA ei cred in aceste doctrine crestine

de baza), atunci EI este capabil sA vorbeasca prin Scripturi la fel de clar ~i de adevarat despre lucrurile pamintesti ca ~i atunci cind vorbeste despre lucrurile ceresti,

Oamenii au tras prea repedeconcluzia cA Bibli!! este n~tih*ficA (sau cum ar spune unii "p~tiintificA"). Cosmologia biblica nu a fost niciodata infirmata; ea nu a facut decit sA-I incomodeze pe oameni, ~i atunci a fost respinsa, Cu toate acestea §e~noate arMa cA c;latele.xeale.Jue.observatiei ~i ale expezientei sint in corelatie cu punctul de vedere bihlic.asupra lumii ~i a~ei intr-un mod cit se poate de satisfacator.

Autorii Bibliei sustin cA au scris chiar Cuvintullui Dumnezeu, iar acest lucru a fost acceptat ca atare de-a lungul secolelor de catre numerosi oameni inteligenti. EI este mai adevarat astazi decit oricind in trecut, ~i exista acum in lume mii de oameni de ~tiintA care cred cu toata convingerea in absoluta infailibilitate verbala a Sfintei Scripturi. Este deci absurd sA spunem cA ,,~tiin¥t" ar fi infirmat Biblia.

De fiecare data cind un pasaj biblic se ocupa fie de un principiu ~tiintific cuprinzator, fie de un aspect particular al datelor stiintifice, la un studiu atent se dovedeste inevitabil ca, in ce priveste previziunile sale stiintifice, el Ek(;~ absolut exact. Mai mult, vom descoperi adesea cA el a anticipat unele descoperiri stiintifice.

Biblia.este intr-adevar 0 car:t.e...dE4tn.nt.a, precum ~i 0 carte de.istorie, !LteratYrA, p§i_h.QWgje, economie, drept, educarie ~i de .oricare.~u. Bineinteles, ea !l.J1 utilizeaza limbajul tehnic al disciplinelor particulare, ci vorbeste in limbajul universal al elCperientei uma.ne. Ca ~i Cuvint al lui Dumnezeu, ea este "de folos ... pentru ca omul lui Dumnezeu sA fie desavirsit" (2 Tim. 3:16-17), satisfacind orice necesitate, fie instruind in mod direct in unele domenii specifice, fie Indrumind pe larg cercetarile ~i luarile de decizii.

Marele domeniu al stiintelor naturale este deosebit de semnificativ.

, ,

Traim Intr-o "erA stiintificA," si atit proliferarea cunostintelor stiintifice cit ~i tehnologiile a(hace~te par aproape filrA limite. n~peririle ~i progresele ~e pot fi tnsa atit un pericol cit ~i 0 binecuvintare pentru omenire. Aroganta asa-zisei inteligente stiintifice a tins nu numai sA submineze credinta religioasa ~i increderea in Scripturi, ci sA ameninte in~i civilizatia, cu arsenalul ei nuclear, cu agentii sAi de poluare a

Introducere

17

mediului Ineonjurator, eu armele biochimiee, eu manipularile genetice ~i eu ceilalti produsi ai cercetarilor ~tiintifiee.

Lumea moderna are disperata nevoie de intelepciunea lui Dumnezeu in ce priveste scopul ~i semnificatia ~tiintei adevarate, Se va vedea cA Biblia nu numai cA reveleaza 0 perspectiva eu totul moderna asupra faptelor ~i principiilor reale ale ~tiintei, dar ~i of em intelepciune ~i indrumare cu privire la propriul ei rol in viata umana ~i in sfaturile vesnice ale lui Dumnezeu.

~eopul acestei c3rti este aeela de a pune aeeste ·intuitii ~i i~~ri bibliee fundamentale in relatie eu stiintele naturale, Intr-un mod sis~llll!ti~ util si semnificativ. E~ ar trebui sA serveasca efectiv ca manualla eursurile despre ~tiintJi ~i despre Biblie, fie ele eursuri scolare oficiale, fie grupuri neofieiale de studiu la domieiliu ~i in biserici. Ea poate fi de asemenea folosita pentru referinte, fiind organizata eu aceasta intentie, Dar mai presus de toate ea este destinata lecturii individuale - ehiar inspirationale !1i devotionals - a barbatilor, a femeilor ~i a tinerilor de toate profesiunile. Dorinta autorului este aeeea de a ajuta la sadirea in sufletul !1i eugetul fiecarui cititor a unei mai profunde aprecieri a Cuvintului inspirat allui Dumnezeu, mai mult ca oricind, precum ~i a unei mai marl inerederi in adevarul absolut al fiecarui verset al Seripturii, ducind astfel la implicita credinta in promisiunile ei ~i la supunerea fatJi de inviitJiturile ei in toate luerurile.

Aceasta coneeptie despre Biblie este convingerea autorului de mai bine de patruzeci de ani: in ciuda frecventelor provocari ale scepticilor (mai ales in cadrul numeroaselor dezbateri oficiale la niveluniversitar) ~i in pofida numeroaselor Incercari ~i momente difieile,jn.~ilili!l.poti afll!J.ntotdeauna u..n.~'pu!!S adevarat ~i satisfacator pen!ru fiecare nevoie. Afirmatiile ei sint adevarate iar promisiunile, sigure. "InvAtJiturile Tale sint mostenirea mea de veci, caci ele sint bucuria inimii mele" (Ps. 119:111).

Z Henry M. Morris

PARTEA

Stiinta si crestinismul

, " ,

adevarat

CAPITOLUL 1

Regina ~tiin~elor Teologta btbltoa

Importanta teologiei

Majoritatea disciplinelor ~tiintifice au primit nume prin eombinarea a doua radacini grecesti, una insemnind "studiu organizat," cealalta ref erindu-se la obiectul studiului. Biologia este studiul vietii, geologia este studiul pamintului, bidrologia este studiul apei, etc. Terminatia fiecaruia din

-aceste cuvinte provine din grecescullogos, insemnind "euvint", tradus ~i prin "mspuns," "afirmatie" etc. Ca nume propriu, el este identificat in Scriptum eu Domnul Isus Cristos, ca ~i Cuvintul intrupat allui Dumnezeu, Creatorul tuturor luerurilor (loan 1:1-3).

Indiferent m oamenii au voit-o sau nu, este eel putin providential faptul cii Isus Cristos a fost identificat astfel indirect eu studiul ereatiei Lui. Biologia este stiinta vietii, iar Cristos insusi este "viata" (Ioa~ 14:6). Geologia este ~tiin~ pii~intului, iar EI este Creatorul marginilor pamintului (Is. 40:28). Hidrologia este stiinta apei, si de la El izvoraste "apa vietii" (Apoc. 22: 1). Am putea vorbi' de ~men~ de stiintele ~eteorologiei,

22

Regina ,tiintelor

zoologiei, psihologiei, sociologiei, climatologiei, fiziologiei si de multe altele, dar toate trebuie atribuite in cele din urma lui Cristos, caei in EI "sint ascunse toate comorile Intelepciunii ~i ale stiintei" (Col. 2:3). "Prin EI au fost facute toate lucrurile" (Col. 1: 16), si EI "tine toate lucrurile cu Cuvintul puterii Lui" (Evr. 1:3), astfel incit rez~ItA i~evitabiI cA adevarata cuno~tere a oricArei cornponente a creatiei Lui trebuie sa depinda in cele din urma de cunoasterea lui Cristos ~i a Cuvintului Lui.

Prin urmare cea rnai importanta dintre t~ate stiintele sau obiectele de studiu este_ ~ogi~,--_~tudild __ I~~R~_!_l1_~~~ll:' Intr-un sens aparte, aceasta disciplina devine de asernenea cti§toIQg!_S!., intrucit Durnnezeu a fost in Cristos !ji intrueit Dornnul Isus Cristos este Cuvintul devenit trup (loan 1:14). De fapt Je9lo~ a fost socotita cindva "regina_$iin\elQI," desi in epoca llItiintificA moderna ea si-a pierdut aceasta pozitie privilegiata, Pentru multi ea a devenit acum doar 0 ramura a filozofiei, cunoscuta ca "teologi~ filozofica" sau "filozofia religiei." Savantii vorbesc de diferite forme ale teologiei - teologia naturala, teologia rationala, teologia dogmatica, teologia empirica etc. Teologii radicali de ultima ora promoveaza chiar llIi concepte ca asa-zisa "teologie a eliberarii," punind semnul egalitatii intre actiunea crestinA, marxism si evolutie.

jnt~cit acesta nu este un tratat de teologie, nu vom incerca sa discutam llIi sa criticam aceste diverse teologii. Interesul nostru aiei se limiteaza exdusiv la teologia naturii. Teologia biblica este desigur codificarea sistematicA a ceea ce autorii Bibliei, inspirati de Sffntul Dub, ne invatA despre Dumnezeu - persoana Lui, atributele Lui, revelatia Lui, operele Lui llIi scopurile Lui. Alte surse de informatie despre Dumnezeu - din natura sau de pilda din experienta religioasa, - pot suplimenta llIi lamuri datele bibli<:e, dar numai acestea din urma sint normative pentru doctrina crestina -, In.. contextuLacestui capitol, este important sa stabilim ce De invata..Biblia despre e~istentaJuLDumnezeu llIi scopurile Lui pentru om llIi universul - creat, sustinut llIi rascumparat de EI - in raport cu celelalte llItiinte, ~ cum sint intelese ele astazi.

,

Stiinta si existenta lui Dumnezeu

, " ,

Desi nu este~iQil sa aducem vreo ,dovadA ah®lut_riguroasa despre

existent!!Jl!i:O_!!mA~;?:~U (la urma urmelor, Evrei 11:6 spune cA "tarA credintA este cu neputinta sa fim placuti Lui"!), Scriptura arata totusi cA anu.crede este cy.r_atA ~~bunie (Ps. 14:1; Rom. 1:22; et al.). Desi pot exista unele argumente filozofice prin care se poate eluda acceptarea existentei lui Dumnezeu, greutatea masiva a dovezilor stiintifice llIi statistice, atunci cind sint evaluate rational, Inclina balanta net in favoarea lui Dumnezeu. Cel care respinge pe Dumnezeu 0 face doar pentru cA aceasta botArire este dictata de vointa sa si nu de dovezi.

, ,

~tilnta ,1 cl'eIftinlsmul adevirat

23

Este superficial sA afirmi (cum au facut multi) cA, Intrucit ~tiinta se bazeaza pe obt:Je~a1ie !1i, tntruett ~umnezeu nU_l)()s.te fi "Observat" cu ajutorul simturilor fizice, rezulta eA existenta lui Dumnezeu este 0 credinta n~tiin~ifieA. ExistA nenumarate ~titAti stiintifi~ ce ~'!PQt fi ~~~!l~ cu ochiul omenesc dar a carer existenta nu este deloc pusa la indoiala de catre oamenii de !1tiin~ (de ex. §__~tro_nll). Faimoasa pretentie a primilor cosmonauti rusi cum eA ar fi dovedit faptul eA Dumnezeu nu exista, deoarece nu L-au gl1sit in spatiul cosmic este un prim exemplu de rationament irational prin care ne::redinciOf1ii i!1i justifies necredinta, i~i' Scriptura spune: ,,~imeni n-a vAzut yreodatA pe Dumnezeu" (loan 1: 18). "Dumnezeu este Duh; si cine se Inchina Lui, trebuie sA 1 se Inchine in duh si in adevar" (loan 4:24). i~i esenta revelatiei despre Sine a lui Dumn~zeu exclude evaluarea prin procedeele experimentale ale metodei '\Itiintifice. Totusi, cele mai elementare ~rinc~i ale §tiintei (care se subinteleg in aplicarea metodei !1tiintifice) conduc direct la probabilita~!'l_xtrem de mare ca Dumnezeu sA fie adevarata Cauza a tuturor cauzelor.

'--Chlar daeA nu este posibil sA d~~edim existenta lui Dumnezeu printr-o demonstratie !1tiin~ifieA riguroasa, este !1i mai imposibil (daca exista 0 asemenea categorie!)~_goveQjm inexi~~e.~~_!-u~LNu se poate dovedi un "negativ universal." Pentru a dovedi eA nu exista Dumnezeu nicaieri in univers sau nicicind in univers ar fi nevoie de omniscienta !1i probabil '\Ii de omnipotenta, care sint tocmai atributele divinitatii, AdieA ar trebui sA fii Dumnezeu sA poti dovedi eA Dumnezeu nu exists! Ateismul dogmatic prin urmare este 0 absurditate care se autocontrazice.

Cineva ar putea invoca, daca ar dori acest lucru, unele .argumente m...Qrnl.~_imp<>triva lui Dumnezeu. De pilda, ar putea intreba de ce un Dumnezeu stint in~duie raul in lume daca ii stA in putinta sA-I previna. U nii vor zice eA Dumnezeu este sau nedrept sau neputincios, sau amindoua, si deci eA nu este cu adevarat Dumnezeu.

, Dar asemenea argumente presupun dreptul !1i capacitatea omului de.~ j~eca~1>_!l!!!~~~e\l !1i deci, eA omul insusi este de fapt Dumnezeu, Ele ignora posibilitatea ca Dumnezeu sA aiba un JJlQ1;i.Y intemeiat, consecvent cu sfintenia Lui, sA ingMu,ie e~i§ien~ffiul!!LWl}tnl_9_scurtAperiQllQ~, urmind ca EI sA-I stirpeasca apoi pentru totdeauna. Potrivit Scripturii, Dumnezeu va judeca §i va elimina in cele din urma intreg raul din creatia Lui (2 Petru 3: 10-13), dar pinl1 atunci EI cheama oamenii la pocl1intl\ (2 Petru 3: 9) intrucit i-a creat nu ca masini necugetatoare, ci ca fiinte inzestrate cu vointa, dupa chipul Lui divin, fiinte raspunzatoare de propriile lor optiuni morale §i spirituale !1i, de asemenea, intrucit EI insu§i a platit intregul pret pentru rascumpararea lor (1 Petru 1:18-20).

in cel mai bun caz asemenea argumente antiteiste sint ipocrite §i egoiste, arogindu-i creaturii dreptul de ajudeca motivele §i actiunile Crea-

24

Regina ,tiintelor

torului sau, "Nu cumva vasul de lut va zice eelui ce l-a facut: "Pentru ee m-ai facut ~?" (Romani 9: 20).

De aceea toti, cu ex~"p!i8,~celor mai aroganV, vor fi siliti sA recunoascA eel putin posibilitatea existentei lui Dumnezeu ~i posibilitatea ca noi sA fim creaturile Lui. Mai mult, noi putem examina aceastA posibilitate in termenii probabilitatii sale. Daca se Intimpla sA fim Intradevar creaturile Lui, atunci min tile ~i capacitatea noastra de a rationa sint in mod similar create de El, ~i putem folosi tocmai aceste entitati ~i experiente ca instrumente cu care sA evaluam aceastA probabilitate. Daca acestea nu ar fi create de EI ~i, daca intr-adevar nu existA Dumnezeu, atunci este absurd sA credem cA putem avea cit de cit incredere in mintile ~i capacitatea noastra de judecatA. Ele nu sint atunci decit roadele ~nsei ~i ale Inthnplarii. Victor Weisskopf, presedintele Academiei Americane de Arte ~i ~tiinte, a reamintit colegilor sai, oameni de ~tiintA "faptul" uimitor cA ,,.natura."necugetAtoare a generat, in conceptia lor,fiin-teinteligente ~i sisteme inteligibile. Einstein a considerat aceastA realizare drept marele miracol al stiintei; in cuvintele sale, "eel mai incomprehensibil fapt al naturii este cA natura este comprehensibila".! "Weisskopf a folosit poate impropriu termenul de "miracol," dar 0 asemenea realizare - evolutia inteligentei ~i inteligibilitatii prin procese Intimplatoare din Jltomi necllgetJitori - ar necesita un.miracol cu adevarat grandios ..

Dr. Lewis Thomas, rector la centrul Sloan Kettering Cancer Center din Manhattan,' a comentat: ~ multe despre structura ~i functia eelulelor si a fibrelor creierului uman, Wu: nu ayem nicLcea mai.saga.idee.despre modulin care functioneaza acest organ extraordinar pentru a p!Q<l_!1~~ cons~!lEt."2 intr-un alt articol, acest distins om de ~tiintA a notat faptul cA: "noi nu intelegem un puriee, daramite produeerea unui gfnd."a Cit priveste ideea cA din procese Intimplatoare ar putea aparea in mod accidental unele sisteme complexe ~i comprehensibile, Thomas se lamenteaza cu oarecare nostalgie: "Biologia are nevoie de un Guvint mai potrivit decit eel de~re pentru forta motrice din cadrul evolutiei., Nu pot sA mA impac cu doctrina intimplAriij nu pot accepta notiunea de 8,bsentA a scopului ~i de intimplare in cadrul naturii. Totusi, nu stiu ce sA pun in locul ei pentru a fi cu cugetul impacat. ,,4

Cu tot respectul cuvenit, teism1l1 crestin furnizeaza un raspuns cl~}.:unei asemenea intrebari. Un I)J1Ip.ne~ze!!.prna1Qr persona], omnipotent, omnis.c..ie:l_!t, asigura pacea perfectA a cugetului f\li a sufletului tuturor celor care vin la El cu credinta, Teismul nu se opune f\ltiintei adevarate, Toate marile legi f\li principii ale f\ltiintei due direct la Dumnezeu ca unica lor sursa de explicatie adecvatA.

~tiinta ,1 erestlrilsmul adevarat

25

RAdAcinile biblice ale stiintei

, ,

Compatibilitatea fundamentala a stiintei cu teismul crestin este !iii mai evidenta cind se realizeaza faptul ca stiinta moderna s-a inllltat, de fapt, in mare masura din semintele teismului crestin. Este absurd sA pretinzi, cum facadesea evolutionistii moderni, ell nu poti fi un om de !iltiintll adevarat daca crezi in creatie, Cum reiese din Figura 1 ,.truUorimw.a ID!lrilor fgndaim:Lru. ~tiin~ei ~zut In czeatie !iii intr-adevar, in toate marile doctrine ale crestinismului biblic.

Oameni ca johann Kepler, Isaac Newton, Robert Boyle, David Brewster, John Dalton, Michael Faraday, Blaise Pascal, Clerk Maxwell, Louis Pasteur, William Thompson (Lord Kelvin) !iii multi altii de aceeasi statum,5 au fost oameni care au crezut ferm in creatia speciala si in Dumnezeul personal, omnipotent al creatiei, crezind deo~trivi1 in Biblie ca !iii Cuvintul inspirat al lui Dumnezeu si in Isus Cristos ca Domn si Mintuitor. Marile lor contributii in stiintll-l~ Insasi asezarea temeliilor s'tiintei moderne - au fost realiza~ cu ~redi~ta implicita cli· ~ d~J: "gindea~ gi~durile_luinum~ezeu dupa El" !iii ell urmau vointa Lui !iii ell preamareau numele Lui procedind asfiel. Cu siguranta nu Intretineau ginduri conflictuale intre stiinta si Biblie. 0 aranjare sistematica a numelor si a contributiilor ~ult~ra' dintre acesti mari oameni de stiinta din trecut, care cred~u in

Biblie, se aflll in Anexa 1. "

U nii sceptici ar putea spune ell asemenea oameni au fost pur !iii simplu produsul vremii lor - ell toata lumea credea in Dumnezeu !iii in Biblie in acele timpuri.

Dar tocmai asta e! Nu a fost 0 coincidenta ell exact in cadrul Reformei si al Marii Treziri a inceput sA creasca si sA se dezvolte stiinta moderna, Cercetarea !iltiintifiell aproape ell pretinde 0 conceptie bibiiell despre lume, in care cauze similare produc efecte similare, unde fenomenele naturale urmeaza legi naturale inteligibile !iii fixe, !iii unde putem fi siguri ell putem gindi rational !iii logic. 0 asemenea lume nu presupune 0 origine intimplatoare, haotica, ci 0 origine aflata sub controlul unei mari minti !iii vointe, al unei Cauze Prime inteligente si volitive, al unui mare Datator de Legi, care poate stabili, aplica !iii impune legile create de El.

Numerosi oameni de stiinta moderni, desi ei Insisi nu sint creationisti, sint totusi gata sA recu~oascl originea c~tinll' ~reationistll a'stiin'tei moderne.' Entomologul Stanley Beck, un anti creationist declarat, ~ rec'unoscut acest fapt: "Prima dintre premisele de nedovedit pe care se bazeaza stiinta este credinta ell lumea este reala si ell mintea omeneasea este ~pabilll de a-i cunoaste natura reala. AI doilea, si cel mai bine cunoscut postulat aflat la baza ~tructurii cunostintelor !iltii~tifice, este cel al cauzei si efectului... A treia premisa stiintifica de baza este ell natura este uni-

flcatll. ,,6 ' ,

26

Regina ,tlintelor

Figura 1

Fondatorii cre~tini al disciplinelor ~tHnlifice fundamentale Pretentia umanistA ca oamenii de ~tiintA nu pot crede in Biblie este dezmintitA de faptul ca multi dintre cei mai marl oameni de stiinta din trecut ~u fost crestini creationisti care credeau in Biblie. Vezi An'exa 1

. ..

pentru 0 lista largita a acestor oameni.

ISlIac ~ewto~

Johann ~epl'"

Robert Boyle

Lord _Kelvin

Louis Pasfeu,_

Fondatorii sau iniliatorii disciplinelor ~tiintifice de mal jos

888

Matthew Maury

Michael F_araday

Cleric _MaxWfIl

John Ray

(iralus Llnnuus

Fondatorii sau initiatorii disciplinelor ~tiinlifice de mal jos

a \:J

8

~tiinta 'Ii cJ"eljtinismul adevarat

27

Creationistii crestini ar fi negresit de acord cu toate aceste premise, desi asemenea concepte erau In mare masura fie neformulate inca, fie ignorate sau respinse de catre filozofii pagini ai antichitatii. Beck recunoasto ca, in esenta, ele sint crestine ca origine fli natura. "Aceste premise stiintifice definesc fli limiteaza modul stiintific de gindire. Trebuie subliniat insa ca fiecare din aceste ~tulate si-a avut originea sau a fost in concordanta cu teologia crestina."

De ce ar exista atunci un conflict intre teologia crestina fli stiinta adevarata? Realitatea este cA nu exista nici un conflict, dar problema a fast creata de oamenii de fltiinta evolutionist! moderni care au impus arbitrar un postulat strain suplimentar in definitia lor curenta a stiintei, lata cum exprima Beck acest fapt: "Gindirea stiintifica s-a despartit la scurt timp de teologie pentru cA nu se face nici 0 presuf?zitie privind forta din afara sau dincolo de fortele naturale masurabile." Adica se presupune ca fltiinta nu este doar rationala, cauzala 9i unificata, ci fli naturalista, interzicfnd prin definitie insasi posibilitatea unei Cauze Prime supranaturale a rationalitatii, a cauzalitatii fli a unitatii universului de care se ocupa stiinta, Dar o asemenea presupozitie este pur arbitrara (emotionala chiar, cum a recunoscut Isaac Asimov)" fli cu siguranta nu a fost sustinuta de catre marii oameni de fltiinta din trecut, nefiind confirmata de datele stiintifice reale.

Pe 0 astfel de baza, posibilitatea creatiei adevarate este exclusa nu atit din cauza faptelor, ci din cauza prejudecatilor anticreationiste, Sint invocate cauze naturale pentru a se explica nu numai functionarea proceselor fli a sistemelor actuale, ci si originea tuturor acestor procese fli sisteme!

o asemenea definitie a stiintei nu a fost sustinuta de catre primii fondatori ai stiintei si nici de alti savanti decit de putin timp. Definitia,

, , , , , fa ' ,

venerata mai demult, a "stiintei", era urmatoarea: "stiinta", subst. (fr.

din lat. seientia, de la seio, ~ sti), in sens general, cunoastere, sau un anume tip de cunoastere; comprehensiunea sau intelegerea adovarului sau a faptelor cu ajutorul mintii. Stiinta lui Dumnezeu trebuie sa fie perfecta." Astfel, fltiinta, cum a fost ea definita fli inteleasa la origine, insemna "adevar" sau "fapte" sau "cunolliltere." S-a pretins pina acum cA esenta metodei stiintifice, aplicata de-alungul timpurilor, este observatia, experimentarea, falsificabilitatea, repetabilitatea. Dar evolutionistii moderni au corupt-o pina la a semnifica "Naturalism" sau "materialism" sau efectiv "ateism." 0 asemenea definitie este fireste un true convenabil pentru a eluda analiza creationismului.

..

Este ~tiin~ific creationismul fitiin~ific? Evident ca nu. Creationismul implica acceptarea unei premise situate in afara fitiin~i ... despar~itii. de originea sa in traditia religioasa, nu ar putea conceptia creationista despre viata pc pamint sa fie oferita ca teorie fitiin~ifica? .. Riispunsul este un "nu" tarn

28

Regina ~tllntelor

echivoc, pentru ca teoria creationista ne pretinde sa credem ca 0 forta oarecare, un factor oarecare, a creat ~i prin aceasta a depasit fortele ~i mecanismele

ale nri _. lfi·l1

natur e prin care opereaza umversu lZIC.

o asemenea evaluare ignora faptul ca, dupa cum se prezinta pina acum dovezile reale ~i marturiile indubitabile, evolutia depaseste de asemenea orice forte sau mecanisme naturale. Totusi, 00 este considerata ,,~tiintifica" pur ~i simplu pentru ca este naturalista,

Oamenilor de ~tiin~ le place sa afiseze, pentru consumul ~i admiratia publicului, 0 imagine de detasare obiectiva in eforturile lor de cautare a adevarului, Totusi, aceasta cautare a adevarului pare sa se oproasca brusc ori de cite ori 0 ia in directia creatiei supranaturale, iar mult-laudata obiectivitate a stiintei se destrama rapid, degenerlnd in iritare ori de cite ori evolutia este pusa la indoiala pe temeiuri stiintifice, Daca oamenii de stiinta evolutionisti vor continua sa insiste ca stiinta este pur naturalista,

,~ , , t ,

ar trebui sa fie destul de onesti Incit sa recunoasca faptul ca 0 asemenea

pozitie necesita macar tot atita credinta ca ~i coo a creationistului care crede in Biblie. Un articol recent in revista Societatii pentru Studierea Evolutiei contine unele comentarii foarte nimerite in acest sens:

. .

Prin constructie metafizica tnteleg orice presupozitie nedovedita sau de nedovedit pe care 0 facem cu totii ~i pe care tindem sa 0 luam drept buna, Un exemplu este doctrina uniformitarianismului, care afirma ca legile naturii, cum sint gravitatia ~i termodinamica, au fost tot timpul adevarate in trecut ~i vor fi intotdeauna adevarate ~i in viitor. Tocmai credinta in aceasta doctrina le permite oamenilor de ~tiinta sa pretinda 0 anume repetabilitate a experientelor. Imi place cuvintul "doctrinii." in acest caz pentru ca el demonstreaza limpede ca problemele credintei nu se limiteaza la creationisti, ~i ca in lupta intelectuala pentru iluminarea cetateanului trebuie sa fim foarte tranf18.I1ti in ce priveste diferentele fundamentale dintre ~tiinta ~i teologie. Ele nu constau, in absenta temeliilor metafizice ale ~tiintei cum le-ar place sa creada multor oameni de ~tiinta.12

Astfel, tragem concluzia ca stiinta adevarata este in deplin acord cu teologia crestina in general ~i cu creationismul ip. special, in pofida pozitiei contrare a anumitor oameni de ~tiin~ moderni. Intr-adevar, ~tiinta modernA si-a avut originea in conceptia creationista despre lume a crestinismului biblic. Pe de alta parte scientismul modern se bazeaza pe incorporarea arbitrara a naturalismului "din vesnicie in vesnicie," in definitia oficiala a ~tiintei. Cum vom vedea insa, principiile de baza ale stiintei (cum ar fi cauzalitatea) slnt in deplina concordanta cu teismul ~i cu creatia supranaturala,

~tilnta ,l erestlnlsmul adevirat

29

Legea cauzei ~i efectului

Probabil ca cel mai general ~i mai sigur dintre toate prineipiile stiintifice este principiul cauzalitatii, legea cauzei ~i efectului. Acest concept a fost dezbatut pe larg, pro ~i contra, in tratatele filozofice, cit priveste posibilele lui implicatii teologice, dar nu exista nici 0 indoiala asupra acceptarii sale universale in lumea stiintei experimentale ~i in experienta individuala obisnuita.

Rafinamentele subtile ale argumentatiei filozofice despre cauzalitate necesita 0 baza educationala atit de specializata incit nespecialistii in filozofie (sau in teologia filozofica) Ie gasesc foarte greu de apreciat sau de evaluat. Asemenea dispute erudite depasesc sfera implicatiilor lor practice in stiinta si in experienta umana - tocmai ce Inceream noi sa exploram aici.

'int~cit Dumnezeu' exista, pare putin probabil ca EI sa faca atit de dificilA dovada existentei Lui, inctt sa necesite 0 experienta filozofica pentru a 0 discerne, sau eredulitate oarba pentru a ne-o Insusi, "Fi~i intotdeauna gata sa raspundeti (grecescul apologia, "apologetic", aparare sistematica obiectiva a credintei crestine), orieui va cere socoteala de nadejdea care este in voi" (1 Petru 3:15), a scris apostolul Pavel asa cum a fost el inspirat de Duhul Stint. Aeeasta nu este 0 aluzie la adresa intelectualilor, ci 0 porunca pentru toti credinciosii! Astfel, dovada trebuie sa fie reala ~i ea trebuie sa fie clara pentru toti eei care "sfin~esc in inimile lor pe Cristos ca Domn," ~i care se apropie de un asemenea studiu ~i sint martori cu "blinde~ ~i cu teama." Crestinul nu trebuie sa fie nici ignorant, nici arogant, desi religia afectiva tinde prin ea in~i spre prima, iar religia intelectuala spre cealalta. Atit sufletul cit ~i cugetul trebuie implicate cumva laolalta, nu in opozitie, ci in asociere.

Tocmai aceasta nevoie de echilibru este pe deplin satisfacuta de principiul cauzei Eji efectului. Atit stiinta riguroasa cit ~i experienta omeneascli de fiecare zi functioneaza in acest cadru. U na vorbeste eugetului, cealalta sufletului, dar ambele vorbesc in termenii cauzalitatii ~i ambele due in ultima instanta la Dumnezeu .

.

Din experienta comuna ~tim intuitiv ca nimic nu se intimpla izolat.

Fiecare eveniment poate fi urmarit pina la unul sau mai multe evenimente care l-au precedat ~i care I-au determinat de fapt. Am putea pune intrebari de genul: "Cum s-a Intimplat aeest lucru?" "Ce a determinat acest lucru?" ,,De unde a aparut acest lucru?" "Cfnd a inceput acest lucru?" Sau mai incisiv ,,De ce s-a intlmplat acest lueru?"

Cind incercam sa urmarim evenimentul pina la cauza sau cauzele lui, descoperim ca niciodata nu parem sa ajungem la un punet de oprire. Cauza evenimentului a fost ea Insasi determinata de 0 cauza apriori si tot asa Inapoi. In eele din urma trebui~ sa ne confruntam cu problema un~i posibile Cauze Primare necauzate.

30

Regina ~tiintelor

AceastA situatie este la fel de adevarata in sistemul riguros allogicii ~tiintifice formale. Un experiment stiintific incearca In mod specific sa relateze efectele la cauze, daca este posibil sub forma echivalentelor cantitative. Aceasta inseamna de exemplu, daca atita cantitate din elementul A se combina cu attt element B, atunci acest eveniment va rezulta in producerea acestei cantitati din elementul C. Daca cineva repetA acelasi experiment, cu aceiasi factori, atunci se va obtine acelasi rezultat.

inca odata, logica 'cauzala poate fi dusa inapoi in timp printr-un lant de efecte si cauzele lor directe. Si din nou trebuie sa ne confruntam cu

, ,

intrebarea daca este fie un lant infinit de "cauze secundare", sau in cele din urma, 0 cauza primara, 0 necauzata Cauza Primara,

in ce priveste definitia exacta a "cauzei," nu am putea imbunatati definitia formulata de C.A. Row, marele apologet al secolului al XIX-lea:

"Cauza este un lucru existent anterior, care are puterea nu doar de a da nastere la ceva ce nu a existat anterior, dar care l-a i1i produs de fapt.,,13 Tot ceea ce ne este familiar in domeniul fizic ~i moral poate fi gindit fie ca un efect, fie ca 0 cauza. La rindul ei, fiecare cauza este ea i~i un efect al unei cauze anterioare. "Ceea ce exista in efect exista, fie activ, fie potential, in cauza. Altminteri el trebuie sa se fi produs pe sine, ceea ce este absurd, ori trebuie invocata 0 alta cauza, care sa justifice existents in efect a unor lucruri care nu au existat nici activ nici potential in cauza." 14

Daca cineva are obiectii fata de folosirea unei definitii formulate de catre

, , ,

un teolog, considerati discutia doctorului Abraham Wolf, fost profesor ~i ~f al Catedrei de istorie ~i de metodologie stiintifica la Universitatea din Londra, unul din cei mai mari filozofi ai i\ltiintei din timpurile moderne:

"ExcepUndu-i pe cei care cred in magie la una din extreme si pe scepticii sadea la cealalta extrema, se presupune indeobste, explicit sau macar implicit, ca fiecare eveniment are 0 cauza i\li ca acelasi gen de cauze are acelasi gen de efecte. Aceasta presupozitie este in general cunoscuta drept Postulatul sau Principiul Determinarii U niversale." 15

Unii intelectuali au evitat 0 asemenea definitie, considerind-o "antrapomorfica," sustinind ca fenomenele naturale ar trebui descrise doar ca secvente empirice ~i nu ca si cauze i\li efecte. Wolfinsa a evidentiat eroarea ce rezultA dintr-o asemenea formulare:

Ar fi exagerat desigur sa proiectezi in secventele determinate ale fenomenelor amorfe eeva analog eu sensul de efort sau de eonstringere care se manifesta in aetivitatea, respectiv pasivitatea umaria. Dar aeesta nu este un motiv sa inlaturam eu totul cauzalitatea. Urmarit eu consecventa, aeest fapt nu poate duce in final decit la eoneeperea lumii ca 0 serie de miraeole independent'! - 0 viziune ehiar mai irationala decit antromoporfismul pe care este chemata sa-l eorecteze. Principiul conservarii materiei sau energiei si-ar pierde intreaga semnificatie fiira ideea continuitatii cauzale, conform careia anumite

~tilnta ,i cJ'elftinismul adevarat

31

evenimente nu numai ca urmeazd unul dupa altul, dar totodata rezulta unul dintr-altul. De rapt simplele legi ale succesiunii sint inteligibile doar in ultima instanta, cind se poate arata ca ele rezulta din conexiuni cauzale directe sau indirecte.16

Baza i~i a celebrei "metode stiintifice" este toemai aceasta lege a cauzalitatii - efectele sint in cauzele lor si conform cu acestea, dupa cum cauze si~ilare produc efecte similare. 'Chiar ~i faimosul "principiu al nedeterminarii" presupune cauzalitatea exprimatA statistic. ~tiinta, in sensul modern, ar fi cu totul imposibila daca ar inceta cauza ~i efectul.

Admitind cA legea cauzei si efectului este 0 lege universala, aplicabila intrezii stiinte si intrezii experiente umane, totusi nu reiese limpede in ce

0&, " 0'" ., ,

mod se refera ea la existenta lui Dumnezeu. Au existat de fapt numeroase

incercari de folosire toemai a acestui principiu pentru discreditarea aspectelor supranaturale ale crestinisrnului biblic. S-a invocat de exemplu filozofia determinismului stiintific pentru infirmarea miracolelor biblice. Asemenea argumente nu-si ating tinta. Producerea unui miracol nu contravine cauzalitatii, ci invoca doar 0 cauza mai Inalta, 0 cauza cit se poate de adecvata pentru producerea miracolului.

In loe sA discrediteze posibilitatea supranaturalului, legea cauzalitatii ofera mai degraba 0 dovada puternica cu privire la existenta unui Dumnezeu personal, omnipotent. Cum s-a notat mai sus, legea duce inevitabil la alegerea intre doua alternative: (1) un lant infinit de cauze neprimare; (2) 0 Cauza primara, necauzata, a tuturor cauzelor.

Desi ia~i este imposibil sA dovedesti in mod riguros cA alternativa a doua este cea adevarata, ea este in mod sigur mai satisfacatoare pentrti intreaga logica ~i experienta. Un lan] nesfirsit de cauze neprimare este aproape de neconceput, neoferind nici 0 "odihnA mintala" Intr-o posibila descriere a realitatii. Mai mult, acest posibillant nesfirsit de verigi finite poate fi privit el insusi ca un efect. Intrucit fieca~ component al lantului este un efect finit, intreaga serie este ea in~i un efect combinat; dar intrucit numarul de verigi este infinit, cauza sa trebuie sA fie infinita. Mai mult, fiecare veriga precedentA a lantului este "mai mare" decit ceade du~ ea, caci in transmisia de la cauza la efect intotdeauna se pierde ceva.17 Astfel, in lantul infinit de cauze neprimare, trebuie sA se ajunga in finalla o cauza neprimara care este in esenta infinita. ~i intrucit nimic nu poate fi "mai infinit" decit infinitul, aceasta trebuie sA fie in cele din urma 0 cauza primara - Cauza Prima infinita.

La urma urmelor nu exista de fapt decit doua alternative. Daca legea cauzei ~i efectului se aplica universului ca intreg, ~ cum se aplica acum in mod sigur fiecarei pArti finite a universului, atunci trebuie sA existe 0 mare Cauza Prima necauzata a universului. Cauza Prima trebuie sA fie

32

Regina ftiintelor

capabila sa produca ~i sa explice fiecare entitate din univers, precum ~i universul insusi.

~i singura 'Cauza Prima adecvata este Dumnezeul Bibliei! Cu alte cuvinte, Cauza Prima trebuie sa fie infinita, eterna ~i omnipotenta (ceruta de efectele spatiului nemarginit, ale timpului nesfirsit, precum ~i de gama diverselor fenomene ale energiei ~i ale materiei care au Ioe pretutindeni in spatiu ~i mereu in timp). Cauza Prima trebuie de asemenea sa fie vie, constienta, volitiva si omniscienta, avind in vedere efectele fenomenale ale vieth, constiintei, v'ointei si intelizibilitatii din univers. In mod similar,

, " " c.& ,

Cauza Prima a conceptului de dreptate - ~i convingerea universala ca

dreptatea este "mai buna" decit nedreptatea - trebuie sa fie 0 Cauza morala. Cauza Prima a conceptelor de frumusete, dreptate, spiritualitate, iubire ~i a altor asemenea calitati (care toate, desi abstracte, sint totusi efecte reale in acest univers) trebuie, potrivit principiului determinarii, sA fie 0 Cauza estetica, justa, spirituala, iubitoare.

Figura 2 Principiul cauzei ,i efectului

eel mai de baza principiu stiintific ~i criteriul care guverneaza intreaga experienta umaria este legea cauzalitatii, Aceasta lege afirma eli, desi 0 cauza poate avea mai multe efecte, nici un efect nu poate fi cantitativ mai mare sau calitativ superior cauzei sale.

Un efect nu poate fi niciodata mai mare - ~i, de fapt, va fi intotdeauna mai mic - decit cauza lui. Astfel, un lant de efecte ~i cauzele lor trebuie in cele din urma sli dud! inapoi la 0 Cauza Prima in esenta infinita.

Causa Prima a spatiului nelimitat trebuie sa fie infinita. Causa Prima a timpului nesftr,it trebuie sa fie eterna.

Cauza Prima a energiei nelimitate trebuie sa fie omnipotenta. Causa Prima a complexitatii infinite trebuie sa fie omniscientii; Causa Prima a iubirii trebuie sa fie iubirea.

Cauza Prima a vietii trebuie sa fie trairea;

Astfel, Cauza Prima a Unioersului trebuie sa fie 0 fiinta vie, iubitoare, sftnta, oolitioa, personala, omniprezenta, omniscientii, omnipotenta, eterna, infinitii!

~tiinta 'Ii crestlrilsmul adevarat

33

In final, concluzia inexorabila la care sfntem condusi de legea stiintifica a cauzei Eli efectului - principiul intemeietor pe care se edifica intreaga EltiintA adevarata Eli pe care 11 confirma fntreaga experienta umana - este ca acest univers s-a nascut dintr-o uriasa Cauza Prima, autonoma, necauzata. Cum s-a notat In Figura 2, aceasta Cauza Prima trebuie sa fie 0 fiirita iubitoare, estetica, spirituala, morala, volitiva, constienta, vie, omniscienta, omniprezenta, omnipotenta, eterna, infinita! Mai departe, intrucit universul nu este un "multivers," Dumnezeul care l-a creat nu putea fi decft un singur Dumnezeu, nu doi sau mai multi dumnezei. Nici dualismul, nici politeismul, nici panteismul, ci numai monoteismul satisface legea cauzalitatii.

Singurele presupuneri implicate in aceasta concluzie sint: (1) ca procesele noastre mintale sint reale Eli semnificative Eli nu doar visuri iluzorii; (2) ca rationamentul cauzal este valabil nu numai atunci cind se ocupa de sisteme finite din prezent, ci ~i cind este extrapolat spre infinitate; (3) ca principiile de baza despre care se stie ca descriu toate fenomenele prezente (de ex. legea cauzei si efectului, legile termodinamicii) au actionat Eli in trecut, de la incheierea creatiei,

Desi implicatiile de mai sus nu pot fi dovedite, ele sint cu siguranta cele mai rezonabile cu putinta, fiind facute pe baza tuturor observatiilor Eli a experientelor cunoseute. Nici un om de stiinta nu ar indrazni sa Ie puna sub sem~ul intrebarii, in nici 0 Imprejurare decit, poate, in chestiunea originilor. N-a fost nicicind consemnata vreo exceptie de la una din ele, decit in cazul miracolelor (care, cum s-a notat mai sus, pot fi de asemenea incluse printre ele, admitind activitatea unei Cauze divine cind 0 justifica ocazia si realitatea).

Astfel, premisa de baza a intregii teologii biblice - ca "la inceput Dumnezeu a facut cerurile ~i pamintul" (Gen. 1:1) - poate fi considerata ca dovedita, in masura in care se poate dovedi ceva ce depaseste sfera imediata a demonstratiei experimentale. in acest punct trebuie' i~ca diseutate metoda, momentul ~i celelalte trasaturi particulare ale creatiei Lui, dar realitatea Dumnezeului Bibliei ca singura Cauza Prima a tuturor lucrurilor poate Eli trebuie sa fie acceptata pe baza dovezilor coplesitoare din intreaga Lui creatie .

.

Scopullui Dumnezeu in creatle

Alaturi de problema fundamentala a Cauzei Prime, probabil ca cea mai vitala intrebare teologica este cea cu privire la seop. Nu exista nimic in existenta esentiala a lui Dumnezeu care sa-I ceara sa creeze. Universul a

. ,

avut un inceput - chiar Eli timpul a avut un inceput - dar Dumnezeu este

vesnic. El a existat de nesfirsite "ere" (oricare ar fi semnificatia acestui termen inainte de creatia timpului) inainte ca sa inceapa sa creeze.

J lie Illy M. Morris

34

Regina Iftiintelor

Oricum ar fi EI, Dumnezeu nu este capricios, Ili nici nu poate fi surprins.

Prin unnare trebuie sA existe un motiv bun Ili suficient pentru care EI sA fi creat universul, ~i pe am sA traiasca in el. Mintile noastre sint insA finite, Ili ar fi 0 dovada de ingimfare Ili de aroganta din partea noastra sA incercam sA patrundem in gindurile Lui, decit in masura in care EI a binevoit sA Ie reveleze in Cuvintul Lui: "Cine a cunoscut gindurile Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? .. Din EI, prin EI, Ili pentru EI sint toate lucrurile" (Rom. 11:34,36).

Scripturile reveleaza cA omul este in centrul scopului Lui. Numai omul (inclusiv femeia) a fast creat dupa chipullui Dumnezeu (Gen. 1:26-27), numai omului i s-a dat in stapinire intreg pamintul (Gen. 1 :26-28) ~i numai omul va trill vesnic cu Dumnezeu (1 Tes. 4:17; Apoc. 21:3).

Mai mult, ac'eastA vietuire nu va fi doar contemplativa. "Robii Lui Ii vor sluji" (Apoc, 22:3). Cu toate bucuriile vietii ~i pacii nesfirsite, Ili cu toate binecuvintarile de neinteles (1 Cor. 2:9) ale "nemArginitei bogA~ii ale harului SAu" care ne vor fi aratate in "veacurile viitaare" (Efes. 2:7), va mai fi totusi multa munca de indepIinit.

Dar natura. acestui viitor serviciu a fost revelata doar la modul cel mai general. Detaliile in mod necesar asteapta a doua Lui venire. De fapt adevaratele sarcini individuale sint date oarecum ca Ili "recompense," legate fiind de serviciul nostru in viata prezenta. Astfel, detaliile lor nu pot fi inca dezvaluite, intrucit serviciul nostru prezent nu este complet Inca.

Intrucit Dumnezeu, care a creat atit timpul cit ~i spatiul, cunoaste de Ia inceput sfirsitul, scopul Lui final in creatie trebuie sA fie concentrarea asupra acestor ere eterne viitoare Ili asupra rolului omului in aceste ere viitoare. Dar intrucit El nu a purees dintru inceput imediat la 0 asemenea organizare viitoare, trebuie totusi sA tragem concluzia cA aceasta organizare actuala este tentativa Ili probatorie, Ili cA aceasta faza presupune ~ea motive temeinice si s.uficiente din partea lui Dumnezeu.

Necesitatea unei perioade de ucenicie sugereaza clar necesitatea unei periaade de testare ~i de pregatire, Ca fiinte create dupa chipullui Dumnezeu, barbatii ~i femeile nu sint roboti, capabili sA faca doar ceea Ii s-a desemnat ~i poruncit sA faca. Nici nu sintinfiniti ca Intelepciune ~i capacitate, caci atunci ei nu ar mai fi dupa chipullui Dumnezeu, ci ca Dumnezeu InsU!li. Ei erau singuri raspunzatori pentru ceea ce puteau face, totusi incA nepregatiti pentru tot ceea ce a planuit Dumnezeu pentru ei sA faca in cele din urma. De aici necesitatea unei perioade de pregatire ~i de ucenicie.

Mai mult, Dumnezeu a decis sA nu creeze un intreg popor de oameni in mod direct, ci indirect, prin minunatul proces al reproducerii. Adam a fost "omul dintii" (1 Cor. 15:45), iar Eva a fost "mama tuturor celor vii" (Gen. 3:20), ~i aveau sA treaca mii de ani inainte sA fie produsi ~i pregatiti un numar adecvat de oameni pentru planul etern allui Dumnezeu.

~tHnta ,i cr~tinismul adevirat

35

Nu numai fiintele umane au fost create pentru a trill vesnic, ei ~i universul fizic pe care I-a creat Dumnezeu. Pamintul si soarele, luna si stelele, au fost stabilite pentru totdeauna (Ps. 148:1:6 s.a.). in fond, universul este caminul omului. Desi trupul sAu fizic va muri, acesta va fi in cele din urma inviat si va deveni nemuritor, nemaifiind supus mortii (1 Cor. 15:52-53).

Prin urmare, ca parte a ucenieiei lui, omul trebuie sA cunoasca natura universului lui Dumnezeu, pentru cA trebuie sA traiasca in el ~i sA slujeascA in el pentru totdeauna pe Creatorul Lui. El trebuie nu doar sA-I inteleaga, ci ~i sa-i controleze ~i sa-i utilizeze procesele. ~i ce invatA trebuie sA transmita altora, din generatia lui ~i din generatiile urmAtoare, pentru ca intreaga rasa umana, pe masura ce creste la numar ~i acumuleaza cun~tinte de-alungul anilor, sA-I slujeascA cit mai efieient pe Dumnezeu.

Initial desigur, desi intreg universul fizic a fost creat pentru a fi un camin al omului, populatia lui era mica, iar experienta ~i cunostintele sale, foarte restrinse. De aceea Dumnezeu a pregAtit 0 portiune speciala a universului, un loe numit Pamint, care sA poata servi drept camin omului in timpul perioadei lui de crestere ~i de educatie, Pentru moment "cerurile" erau rezervate de Domnul altor scopuri (Ps. 115:16).

Dumnezeu fnsu~i a ales sA intre de asemenea in universul Lui fizic ~i sA-~i stabileascA "loeuinta Lui" acolo (Ps. 104:2,3). Fiind Creatorul universului, fireste cA El nu este limitat de acesta. El este "transcendent" - dincolo de spatiu ~i anterior timpului - dar este si "imanent," pretutindeni "aiei" in spatiu si mereu "acum" in timp.

Dumnezeu nu a dezvAluit unde anume, in relatie cu Pamintul, este amplasata locuinta tronului SAu ceresc, decit faptul ca ea trebuie sA fie la o distanta extraordinarde mare de Pamint (2 Cor. 12:2-4; Efes. 4:10). Este loeul de unde Cristos a venit in lume ~i unde El S-a Inters (Ps. 110: 1; Osea 5:15) dupa moartea ~i invierea Lui. Evident cA acolo El pregateste un loe pentru ucenieii Lui (loan 14:3) ~i acolo El ii va primi cind Se va reintoarce. De asemenea, probabil cA in aceasta "casA, care nu este facuta de mina, ci este vesnica" (2 Cor. 5: 1), duhurile celor credinciosi sint duse la moarte, ca sA se odihneascA vremelnic si sA astepte invierea.

.. ,.

Tot in ceruri loeuiesc "zecile de mii de ingeri" (Evr.12:22). Acestia sint

duhuri marete, create nu dupa chipullui Dumnezeu, precum omul, ei create ca "duhuri slujitoare" (Evr. 1:14). Ca "robi," ei slujesc atit pe Dumnezeu (Ps. 103:20,21) cit ~i pe om (Evr. 1:14). Ei nu impartasesc capaeitatea umana de reproducere, fiind creati initial intr-un numar sufieient de mare pentru a putea indeplini scopul ce le-a fost rezervat de cAtre Dumnezeu. Ei sint numiti "oastea cerurilor" (2 Cron. 18:18), termen asociat si cu stelele (Ier. 33:22).

36

Regina ~tiintelor

Nu au fost dezvaluite prea multe in legatura cu problemele discutate in aceasta sectiune, ~i trebuie deci sa fim cu bagare de seama sa nu facem deductii ~i sa nu tragem concluzii nefondate. Totusi, ceea ce se reveleaza este fascinant, nascind in noi dorinta de a cunoaste mai mult, fiind in minunata armonie cu tot ce cunoastem in 9tiinta despre univers, iar in inimile noastre despre Dumnezeu.

Prima Mare Trimitere

Cind Cristos S-a ridicat la ceruri dupa fnvierea Lui, EI a lasat ucenicilor Lui ceea ce de multa vreme se cunoaste a fi Marea Trimitere, un mandat catre toti credinciosii crestini sa duca Evanghelia in lumea intreaga, poruncindu-le sa Incerce sa-i convinga pe toti oamenii de pretutindeni sa se supuna lui Isus Cristos - Damn si Mintu'itor. Acesta este un mandat global, de durata, dat tuturor celor care au fost izbaviti prin opera Lui mareata de mintuire. EI nu a fost 9i nici nu va fi vreodata anulat, pina cind EI nu va edifica imparatia Lui vesnica, cuprinzindu-i numai pe cei mintuiti,

Dar cu mult inainte de aceasta, un alt mare mandat a fost dat tuturor oamenilor, atit celor min tui ti cit 9i celor nemin tui ti doar in virtu tea fa ptul ui ca erau creati de catre Dumnezeu dupa chipul Lui. EI are de asemenea 0 sfera globala, care nu a fost niciodata anulata. El are de a face cu implementarea scopului lui Dumnezeu in opera Lui de creatie, tot astfel cum trim iterea poruncita de Cristos era aceea de a implementa opera Lui de mintuire ~i de reconciliere. Prima este 0 obligatie a tuturor oamenilor, a doua reprezinta 0 obligatie a tuturor crestinilor,

Aceasta porunca primordiala a fost transmisa de catre Creatorul lor chiar primului barbat ~i primei femei, iar prin ei fiecarui barbat si femeie care au descins din ei. Ea nu a fost retrasa niciodata, ~i exista toate indiciile ca va continua sa fie aplicabila pentru vecie, intrucit presupune scopul insusi allui Dumnezeu in creatie.

I~ forma lui primordiala, 'acest mandat (numit de unii "mandatul cultural" sau "mandatul adamic") se afla in Genesa 1:26 si 28. "Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapineasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamintul si peste toate tiritoarele cari se misca pe pamint.i.cresteti, inmultiti-va, umpleti pamintul si supuneti-l; si stapiniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare cari se misca pe pamint."

Actul de stapinire este desigur in calitate de slujitor al Domnului, nu unul caruia i s-a dat dezlegare sa "prapadeasca pamintul" (Apoc. 11:18). "AI Domnului este pamintul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce 0 locuiesc!" (Ps. 24:1). Totusi, desi Dumnezeu 19i pastreaza dreptul de proprietate, omului i sa dat in grija pamintul si toate sistemele lui, cele vii si cele tara viata, Aceasta este 0 mare raspundere.

~tiinta ,1 erestinlsmul adevarat

37

Porunca de a "supune pamintul," desi formulata in terminologie militara, trebuie inteleasa ca insemnind aducerea tuturor sistemelor siproceselor pamintului intr-o stare optima de productivitate ~i de folosinta, intru gloria suprema a lui Dumnezeu ~i bunastarea omenirii. Astfel,trimiterea primordiala autorizeaza - de fapt ordona - acele intreprinderi umane pe care noi le numim ~tiinVt ~i tehnologie, sau cercetare ~i progres.Tn primul rind, trebuie sa invaVtm sa intelegem deplin natura proceselor pamintului, iar apoi trebuie sa le organizam in sisteme ~i produse utile ~i frumoase. Observati Figura 3.

Actele creatoare prin care Dumnezeu a dat nastere universului Lui ~i locuitorilor acestuia sint reflectate acum de diviziunile majore ale stiintei, pe masura ce omul merge mai departe, an dupa an, cautind sa supuna pamintul. Exista doar trei acte specifice de creatie ex nihilo consemnate in Geneza, indicind trei entitati fundamentale diferite in universullui Dumnezeu. Aceste acte sint indicate prin utilizarea verbului "a face" (ebraica bara):

1. "La fnceput Dumnezeu a fiicut cerurile ~i pamintul" (Gen. 1:1).

2. "Dumnezeu a fiicut ... toate vietuitoarele cari se misca" (Gen. 1:21).

3. "Dumnezeu a fiicut pe om dupa chipul sau" (Gen. 1:27).

(Prima intrebuintare se refera la lumea fizica, a doua la lumea vie, ultima la lumea umaria. Cercetarea f?i progresul legate de aceste trei "universuri" pot fiImpartite in stiintele fizice, stiintele vietii si, respectiv, stiintele socio-umaniste (sau stiintele sociale si stiintele umaniste).

. Materialele pur fizice constituie baza fu~d~me~tala a tuturor sistemelor. "Vietuitoarele" (in ebraica chay nephesh) "care se misca" (adica animalele care sint "insufletite") sint un sistem fizic caruia i s-a adaugat viata, In mod similar, 0 fiint~ umana este un sistem viu caruia i s-a adaugat "chipul" lui Dumnezeu. Animalele sint calitativ diferite de sistemele fizice, oricit de complexe ar fi ele (plantele, desi sint sisteme chimice reproductibile extrem de organizate, nu poseda viata in sensul biblic), In mod similar, fiintele umane, desi atit fizice cit si animale, sint calitativ diferite de simplele sisteme vii, care poseda imaginea divina, cu toate implicatiile ei. Astfel, aceste trei tipuri de sisteme - fizice, animale, umane - sint obiectele specifice ale imputernicirii primordiale a lui Dumnezeu catre om.

Stiintele fizice includ discipline ca fizica, chimia, geologia, hidrologia, meteorologia, astronomia ~i altele. Tehnologiile care creeaza pe baza acestor stiinte includ majoritatea ramurilor ingineriei (civila, electrica, mecanica, aerospatiala, chimica, petrochimica, industriala etc.), Stiintele vietii utilizeaza pe cele fizice, dar le adauga date ce sint specifice fenomenului vietii si reproducerii, devenind astfel discipline precum biologia, fiziologia, I~e~etica si altele. Intrucft sistemele vii trebuie sa se edifice pe 0 baza fizica,

Figura 3 Mandatul StipinirH

lata prima mare trimitere a omenirii: ncrqtefi, tnmulfifi-vd, umplefi pdmlntul si supunefi-l...n (Gen. 1 :28). Aceasta porunca mai este ~i acum In vigoare, ~i ea este chezasia noastra fundarnenrala in cercetare, progres ~i educatie, precum ~i In toate celelalte activitati legitime ale omenirii.

Mandatul Stiptnirii (Admlnlstratia umana sub Creator) "Supuneti Pimlntul"

I

Stiinta (DesCIJp~rea a'devdrului) Stiintele fizice ~tiintele Parnintului Stiintele vietii

Stiin tele sociale

etc.

I

Tehnologia (Aplirorea adevdrului) Ingineria Medicina Agricultura Arhitectura

etc.

Stiintele umaniste '(Interp'retarea adevdrului) Teologia

Filozofia

Muzica

Arta etc.

1

Comertul

(I mplementarea :utevdrului Business Transporturile Legile

Finantele

etc.

1

Educ:atia (Transmiterea adevdrului)

invlltllmintul Ziaristica Literarura Gospodaria

etc.

~tiinta ,i eresttnlsmul adevarat

39

intre ~tiintele fizice ~i cele ale vietii au aparut 0 serie de domenii interdisciplinare cum ar fi biochimia, paleontologia, oceanografia si asa mai departe. in aceasta categorie ar intra ~i domeniile botanicii ~i ale altor discipline legate de regnul vegetal; desi plantele nu poseda "viata" (ebraica nephesh) in sensul biblic, ca sisteme biochimice extrem de complexe ele prezinta totusi multe din atributele vietii, precum reproducerea ~i variatia. Tehnologiile care aplica stiintele vietii ~i pe cele interdisciplinare includ domenii ca medicina, agricultura, bioingineria, tehnologia alimentara ~i multe altele.

Chipullui Dumnezeu,

Stiintele sociale ~i cele umaniste includ toate disciplinele care sint legate indeosebi de omenire ~i de societatea umana, Teologic vorbind, ele se leaga de acele aspecte ale vietii ~i ale activitatii umane care depasesc legile fizicii si ale biologiei, asociate fiind cu ceea ce Scripturile numesc "chipul lui Dumnezeu" in om. intrudt majoritatea activitatilor umane implica intradevar mai mult decit fizica ~i biologie, ocupatiile majoritatii barbatilor ~i femeilor aflate in relatie cu imputernicirea primordiala pot fi incluse in aceasta categorie. insu~i studiul teologiei, precum ~i filozofia ~i disciplinele literaturii, limbii, muzicii, artei i~i au de exemplu locul aici. Transmiterea si utilizarea tezaurului de informatii acumulate in cadrul stiintelor, precum ~i a produselor obtinute prin diverse tehnologii, in toate categoriile stapinirii omului, implica activitatea unui mare numar de oameni in domeniul educatiei, comunicatiei, comertului, transporturilor si chiar ~i al

recreatiei. \

in acest domeniu insa, mai mult decit in celelalte, a intrat in scenaun factor suplimentar care nu era prezent cind omul a fost investit de catre Dumnezeu cu mandatul primordial. Acesta este "factorul pacat," care a afectat profund relatia dintre om, Dumnezeu ~i ceilalti oameni. Desi "chipullui Dumnezeu'' este inca prezent in toti oamenii (vezi Gen. 9:6; Iacov 3:9, s.a.), el a fost profund deteriorat, necesitind de urgenta sa fie reinnoit ~i restaurat (Col. 3:9,10), Prin urmare toate stiintele sociale ~i umaniste, precum si toate activitatile umane ce implica comunicarea intorpersonala, trebuie sa dea 0 recunoastere deplina acestui factor, daca vor sa progrese ~i sa aiba 0 utilizare eficienta.

Efeetele pacatului

Patrunderea pacatului in natura omului, prin razvratirea Satanei ~i caderea lui Adam, a avut efecte spirituale atotcuprinzatoare in toate domeniile vietii, aducind chiar blestemullui Dumnezeu asupra pamintului ~i moartea in lume (Gen. 3:17-20; Rom. 5:12). Scopul nostru imediat este

40

Regina ~tiintelor

insa numai acela de a observa efectele pacatului asupra responsabilitatii omului sub mandatul stapinirii. Ce schimbari au fost introduse in relatia omului cu pamintul privind domeniul ~i imputernicirea de a-l supune intru slava lui Dumnezeu si spre binele omului?

intr-un anumit sens nu exista nici 0 schimbare. Adica omul poarta in continuare raspunderea de a supune pamintul ~i de a-l stapini. Nu numai dupa pacatul lui Adam dar ~i dupa pacatul global al antedeluvienilor ~i judecata cataclismica a Potopului, Dumnezeu a reinnoit imputernicirea. Lui Noe si fiilor sai ("din care s-au raspindit oamenii peste tot pamintul," conform Genesa 9:19) li s-a dat aceeasi imputernicire ca ~i lui Adam:

"C~teti, inmultiti-va si umpleti pamintul" (Gen. 9:1; cf. Gen. 1:28). Mai mult, a fost reafirmata stapinirea omului asupra pamintului ~i a locuitorilor lui de origine animala - "vi le-arn dat in miinile voastre" (Gen. 9:2). Acest mandat al stapinirii era inca in vigoare pe vremea lui David. EI a scris: ,,1 -ai dat omului stapinire peste lucrurile miinilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui" (Ps. 8:6). EI nu a fost retras in perioada apostolica (Evr. 2:6-8) ~i nici nu exista vreun indiciu if} Scriptura ca ar fi fost retras vreodata, Astfel, toti oamenii de pretutindeni raspund in continuare in fata lui Dumnezeu de indeplinirea lui.

Exista totusi 0 deosebire esentiala. inainte de a patrunde pacatul, nu a existat nevoia exercitarii stapinirii de catre om asupra omului. Toti erau dupa chipullui Dumnezeu, deci nu era necesar studiul organizat al naturii omului, nici controlul activitatilor sale. Discipline ca psihologia, sociologia, criminologia, politica, jurisprudenta, stiinta militara ~i multe altele, nu ar fi fost niciodata inventate, daca omul nu ar fi pacatuit. Nici nu ar fi fost nevoie de doctori, de spitale sau de morgi. Marea industrie a asigurarilor ~i numeroase alte fntreprinderi legate de nesiguranta vietii, precum ~i vaste portiuni din domeniul distractiilor ~i al altor industrii ce satisfac pofta ~i lacomia omului, nu ar fi fost inventate niciodata .

. Intrucit pacatul a patruns totusi, Dumnezeu si-a modificat ~i si-a extins mandatul Primordial pentru a cuprinde institutia fundamentala a guvernarii umane. in locul simplului sistem patriarhal al autoritatii, care presupunea educarea copiilor pina cind acestia aveau sa-~i injghebeze propriile lor camine (Gen. 2: 24), trebuie instituite sisteme sociale care sa pastreze ordinea in mijlocul oamenilor. "Daca varsa cineva singele omului, ~i sfngele lui sa fie varsat de om" (Gen. 9:6).

Responsabilitatea administrarii pedepsei capitale este cea mai mare responsabilitate in cadrul guvernarii umane. Ea presupune implicit obligatia de a controla acele actiuni umane care, daca nu sint tinute in friu, pot u~r duce (ceea ce se intimpla des) la crima (de ex. furt, adulter, calomnie, lacomie). Rolul dublu al guvernului este atit eel de ocrotire cit ~i eel de pedepsire - ocrotirea vietii, a proprietatii ~i a libertatilor cetatenilor

Stiinta 5i erestiriismul adevarat

, " ,

41

sai, ~i pedepsirea justa a cetatenilor care priveaza alti cetateni de viata, de bunuri sau de libertati. Cind mai tirziu, la Babel, au fost instituitediferitele limbi si natiuni (Gen. 10:5; 11:9), aceasta porunca a fost, in mod firese, extinsi si asupra-relatiilor dintre natiuni si dintre indivizii si grupurile din

, , " ,

cadrul fiecarei natiuni. Nici aceasta noua dimensiune a mandatului primor-

dial - cea a responsabilitatii guvernarii umane - nu a fost retrasa vreodata, dupa cum nici porunca de a stapini peste pamint ~i peste loeuitorii nonumani ai pamintului, Dovada textuala clasica (sustinuta de multe altele) este Romani 13:1-7, care afirma ca Dumnezeu a deeis existenta autoritatilor guvernamentale si ca acestea poarta responsabilitatea de a "pedepsi pe eel ce face rau," precum ~i de a strfnge "birurile" pentru Intretinerea lor.

Pacatul a corupt nu doar relatiile umane, ci chiar si studiul creatiei lui Dumnezeu. Stiintele naturale au fost reorganizate fn jurul conceptului de evolutie in loeul celui de creatie, iar Creatorul a fost impins tot mai departe, atit in spatiu cit si in timp, pina cind pentru multa lume EI a incetat sa mai existe. Origines ~niversului a fost atribuita unei explozii primordiale dintro cauza necunoscuta, originea vietii, unor procese necunoscute dintr-o supa primordiala de lichide, iar originea omului, asa-zisei evolutii naturale din stramosi animali necunoscuti. In mod similar, stiintele' sociale si cele umaniste, in loe sa-L preamareasca pe Dumnezeu, fnc~rcii sa-l Inalte pe om ca produs al evolutiei animale asemanator divinitatii, Teoriile lor economice ~i sociale, metodologiile lor educationale amorale, literatura, muzica si arta, pretind in mod similar ca omul are stramosi animali naturali ~i scopuri pur umaniste.

Desi toti oamenii se afla fnca sab mandatul adamic/noic de exercitare a unei administratii loiale ~i productive asupra pamintului, spre slava lui Dumnezeu, adevarul este cii "toti au pacatuit si sint lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Rom. 3:23). Intr-o ~asura tragica, ~tiin~a ~i tehnologia omului, chiar si teologia ~i filozofia, artele frumoase, par sa-l fi indepartat tot mai mult de Dumnezeu. EI nu mai supune pamintul spre slava lui Dumnezeu, ci distruge pamintul (Apoc. 11:18) dupa poftele omului.

Credinciosul crestin insa poate si trebuie sa duca la indeplinire prima mare imputernicire a lui Dumneze~1 precum 9i pe cea de a doua. Desi chipul lui Dumnezeu este mult deteriorat, el poate "imbraca omul eel nou, care se innoieste spre cunostinta dupa chipul Celui ce l-a facut" (Col. 3:10), si astfel are la indemina mari resurse divine.

Revelarea lui Durnnezeu in natura

Unii crestini slabi de minte (Ev, 12:3), alarmati de dominatia gindirii evolutionis~ umaniste asupra oamenilor de stiinta moderni, si nedorind

, '"

sa se ridice impotriva acestei filozofii dificile, au propus ceea ce ei numese

Teoria Dublei Revelatii, Potrivit acestei idei, Dumnezeu a dat omului doua

42

Regina ,tiintelor

revelatii, una in Scriptura, cealalta in natura. Daca sint interpretate corect, austin ei, ambele sint in aceeasi masura valabile. Teologul este interpretul Cuvintului lui Dumnezeu, ocupindu-se de problemele de credinta ~i de conduita; omul de ~tiintA este interpretullumii lui Dumnezeu, ocupindu-se de problemele realitatii in stiinta si in istorie. Cind aceste doua revelatii par sA fie in conflict, ~mul de ~tiintA trebuie sA apeleze la teolog, daca este yorba de 0 problema de credinta, iar teologul trebuie sA apeleze la omul de ~tiintA, daca este yorba de 0 asa-zisa problema a realitatii,

Aceasta teorie a Dublei Revelatii trebuie insa respinsa tam echivoc de catre crestinii care cred in Biblie. Autorii Scripturii se ocupa mult de problemele reale ale realitatii din ~tiintA ~i din istorie (spre deosebire de celelalte serieri sacre ale budismului, confucianismului, hinduismului ~i ale altor religii mondiale, care se ocupa aproape exclusiv de credinta ~i de conduita). Adoptarea pozitiei dupa care Biblia nu ar fi credibila cind se ocupa de datele verificabile ale stiintei si ale istoriei Ii va determina pe cereetatorii contemplativi aproape i~evitabil sA respinga invatAturile ei despre convingerile teologice ~i despre conduita corecta, Isus a spus: "DacA v-am vorbit despre lucruri pamintesti ~i nu credeti, cum Yeti crede cind vA voi vorbi despre lucrurile ceresti?" (loan 3:12).

Biblia trebuie acceptata ca fiind absolut infailibila ~i demna de incredere in toate problemele de .care se ocupa, Altminteri nu ar fi cu adevarat Cuvintullui Dumnezeu! Daca un om sau grup de oameni este imputernicit sA ne spuna cu autoritate ce inseamna Cuvintullui Dumnezeu, atunci am putea foarte bine lasa in seama lui misiunea serierii in intregime a Bibliei. Omul cauta sA devina Dumnezeu daca el (teolog, om de ~tiintA sau orice altceva) insista ca trebuie acceptat cuvintul lui ca suprema autoritate in ce priveste semnificatia Cuvintului lui Dumnezeu.

. .

Noi nu punem sub semnul intrebarii faptul cA Dumnezeu "vor~te"

prin creatia Lui, dar 0 asemenea revelatie naturala nu trebuie niciodata considerata egala, cit priveste claritatea sau autoritatea, cu revelatia Lui scrisa, mai ales cA ea este adesea "interpretatA" de savanti supusi greselii, dintre care multi nici nu cred in Biblie. De fapt Scripturile nu au nevoie de "interprepre·ta~," intrucit Dumnezeu este absolut capabil sA spuna exact ce intentioneaza. Ele trebuie doar citite asa cum autorullor a vrut ca ele

. .

sA fie citite, iar apoi crezute ~i ascultate. Aceasta se refera atit la abundenta

lor de informatii "faptice" cit si la invAtaturile lor religioase ~i practice.

Drept dovada, trebuie sA recunoastem de asemenea cA lumea lui Dumnedu trebuie sA fie intotdeauna in acord cu Cuvintullui Dumnezeu, caci Creatorul uneia este Autorul celeilalte, ~i El "nu Se poate tagadui singur" (2 Tim. 2: 13). Revelatia lui Dumnezeu in natura poate adesea sA amplifice ~i sA ilustreze Cuvintul Lui, dar revelatia Lui scrisa trebuie fntotdeauna sA informeze ~i sa constringa interpretarea ce 0 dam naturii.

~tHnta ,I crl1ltinlsmul adevarat

43

Cu asemenea premise menite sa ne avertizeze, vom vedea curind ell Biblia contine numeroase declaratii care afirma ell Dumnezeu ne vorbeste

" ,

intr-adevar prin creatia Lui. Citeva dintre acestea, de exemplu, sint extrase

din fragmente biblice precum urmatoarele:

Intreaba dobitoacele !iii te vor invata, pasarile cerului !iii iti vor spune; vorbeste pamintului si te va Invata ~i pestii marii iti vor povesti (Iov, 12:7-8).

Suflarea Lui lnsenineaza cerul, mina Lui strapunge sarpele fugar. fili acestea sint doar marginile cailor Sale, !iii numai adierea lor usoara ajunge pina la noi! Dar tunetul lucrarilor Lui puternice cine-l va auzi? (Iov, 26:13-14).

Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteete lucrarea miinilor Lui. 0 zi istoriseste alteia acest lucru, 0 noapte da de stire alteia despre el.(Ps. 19:1-2).

Cerurile vestesc dreptatea Lui, I?i toate popoarele vad slava Lui.(Ps. 97:6) .

... nu s-a lasat lara marturie, intrucit v-a facut bine, v-a trimes ploi din cer !iii timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie (Fapt.14:17).

Dumnezeu, care a facut lumea I?i tot ce este in ea, este Domnul cerului I?i al pamintului, I?i nu locuieste in temple facute de miini ... el care da tuturor viata, suflarea I?i toate lucrurile ... ca ei sa caute pe Dumnezeu, I?i sa se sileasca sa-L gaseasca bijbiind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. Caci in El avem viata, miscarea I?i fiinta (Fapt. 17:24-28).

In adevar, msusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica I?i dumnezeirea Lui, se vad lamurit de la facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Af?a ca nu se pot dezvinovati (Rom. 1:20).

Aceste pasaje ~i altele similare arata dar ell Dumnezeu a vorbit oamenilor prin creatia Lui. Prin urmare, utilizarea adecvata a stiintei ~i a tehnologiei ajuta nu doar la implementarea imputernicirii edenice dar ii ~i invata pe oameni despre persoana ~i opera marelui Dumnezeu Creator.

Revelarea lui Dumnezeu in natura, prin urmare, trebuie intotdeauna sa completeze ~i sa confirme revelarea Lui in Scriptura. Ea nu poate fi folosita pentru corectarea sau interpretarea ei. Daca exista vreun conflict aparent, unul ce nu poate fi rezolvat prin studiul atent al datelor revelatoare ale stiintei sau ale Scripturii, atunci trebuie sa se acorde prioritate Cuvintului scris. N u este locul aid pentru 0 expunere a dovezilor despre infailibilitatea Scripturii, dar ele sint irefutabile ~i convingatoare, multe din lucrarile care Ie evidentiaza aflindu-se la dispozitia cautatorului lipsit

44

Regina ~tiintelor

de prejudecati. in acest studiu se afirma convingerea ca Biblia este intru totul adevarata si vrednica de crezare.

, ,

Pe baza acestei convingeri va deveni curind limpede ca numeroasele referinte biblice la f\ltiint~ sint compatibile nu doar cu datele cunoscute ale I1tiintei, dar adeseori ele anticipeaza descoperirile stiintifice. Desi Biblia nu este un manual stiintific, ea vorbeste totusi cu competenta despre principiile fundamentale ale stiintei. Mai mult, ea vorbeste corect l1i despre detalii ale stiintei ori de cite ori face referintA la ele.

, , ,

Aceste relatii vor fi explorate l1i discutate in capitolele urmatoare ale acestei carti.

CAPITOLUL2

Cristos si cosmosul

,

Cosmologia biblica

Marturii despre Cristos in creatle

in capitolul precedent am examinat dovezile despre 0 Cauza Prima absoluta a universului, aratind ca exista un sprijin stiintific ~i logic coplesitor in favoarea doctrinei biblice a unui Dumnezeu Creator personal. Nici ateismul nici politeismul, panteismul sau dualismul, nu vor fi suficiente pentru a explica universul ~ cum 11 cunoaste stiinta, Numai monoteismul satisface singurul criteriu care este esential intregii ~tiinte ~i experiente umane, ~i anume - legea cauzei ~i efectului.

Cu toate acestea, monoteismul biblic inseamna mai mult decit monoteismul islamic sau iudaismul ortodox. Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu Trinitar, un Dumnezeu in trei persoane - TaW, Fiul ~i Duhul Stint. Mai mult, Dumnezeu nu este doar un Duh omnipresent; EI a fost de asemenea revelat in persoana Fiului Lui intrupat, Domnul Isus Cristos. Doctrina Trinitatii si doctrina Dumnezeului-Om sint doctrine unice si fundamentale ale' c~tinismului. Ambele sint profundjignitoare la ad~ necrestinilor, ~i ambele par, la 0 privire superficiala, contrare logicii sanaloase si stiintei moderne.

" ,

Dar un studiu mai atent al dovezilor stiintifice va arata ca aces!e

doctrine sint absolut compatibile cu natura fundamentala a cosmosului. In

46

Cristos ,I cosrnosul

loc sa contrazica doctrina biblica a lui Dumnezeu, se va vedea ca insasi natura universului fizic furnizeaza dovezi uluitoare in favoarea validitatii acestei doctrine. Nu numai atit, dar doctrinele despre harul fli mintuirea lui Dumnezeu sint totodata latente in natura universului viu. Domnul lsus Cristos, atit Creator cit si Mintuitor, este evident revelat in cosmos.

"in adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesinica fli Dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. A¥ ca nu se pot dezvinovati" (Rom. 1:20). Potrivit acestui remarcabil verset din Biblie, exista 0 evidenta marturie despre Dumnezeul creatiei care se vede in cosmosul creat ("lume" in acest verset este grecescul kosmos). Deci, nu exista nici 0 diferenta; toti oamenii care au existat vreodata s-au confruntat cu aceasta rnarturie a creatiei despre natura Dumnezeului care a creat-e. Fie eli deschide sau nu vreodata paginile Sfintei Scripturi, fie cA crede in ceea ce citeste acolo, nu se poate eschiva de la confruntarea cu Cristosul creatieil Nu are nici 0 souza.

Dar cum este posibil acest lucru? "Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu" (loan 1:18). Cum este posibil ca "insu~irile nevazute" ale lui Dumnezeu sa fie facute vizibile astfel Incit sa se "vada lamurit"?

Aceste "insu~iri nevAzute," potrivit Romani 1 :20, sint insumate in doua mari concepte, cele al "puterii vesnice" ~i al "Dumnezeirii" Lui. Sau, se mai poate spune, opera Lui si persoana Lui. Ca EI este un Dumnezeu de 0 omnipotenta infinita si eterna, unul cu 0 "putere eterna," este revelat limpede, potrivit acestui verset, in universul creat. Mai mult, insru;;i natura Lui, "Dumnezeirea" Lui, este de asemenea revelata in ereatie, Iar acest lucru inseamna ca Cristos este revelat in creatie, intrucit insasi esenta Dumnezeirii se afla in lsus Cristos. "Caci in El Iocuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii" (Col. 2:9).

Insru;;i Dumnezeirea care este revelata limpede in natura de "lucrurile care sint facute" (grecescul poiema , cuvintul din care transliteram cuvintul nostru englezesc "poem", semnificind astfel "creatia Lui poetica," cuvint nefolosit nicaieri altundeva in Scriptura decit in Efeseni 2:10, unde se spune cA noi, cei mintuiti prin harul Lui, sintem tot "lucrarea" Lui), este astfel insumata in toata desavirsirea ei in Domnul lsus Cristos. Este deci neindoielnic cA Cristos a fost re~elat in creatie. EI Insusi este Creatorul

, ,

(loan 1:13; Col. 1:16). Acum EI sprijina si sustine creatia prin cuvintul puterii Lui (Evrei 1 :3; CoL 1: 17), ~i EI este lumina care .Jumineaza pe once om venind in lume" (loan 1:9, accentuarea ii apartine autorului).

Sa subliniem faptul ca nimeni n-ar putea recunoaste ~i primi pe Cristos prin acest martor al creatiei, decit daca Duhul Stint il atrage in asemenea masura Incit, printr-o inima deschisa si doritoare, i se da puterea sa vada si sa creada. Caci daca 0 astfel de pregatire a inimii de catre Spirit este necesara inainte ca omul sa-L primeasca pe Dumnezeu, chiar si revelat

~tiinta ,i crettinismul adevarat

47

fiind de lumina mult mai stralucitoare a Scripturii, ea este cu mult mai necesara daca e ca el sa vada si sa creada lumina mai palida, difuzata pretutindeni in creatie. Totusi, lumina exista cu siguranta pentru cei care doresc cu adevarat sa vada si sa cunoasca pe Dumnezeu! Astfel, cind un om, din oricare epoca sau cuitura, nu-L proslaveste ca Dumnezeu I\li nu Ii este recunoscator, infumurindu-se cu rationamentele sale, el nu are nici 0 scuza. Cind el transforma slava Dumn~zeului nepieritor Intr-o imagine similara cu cea a omului pieri tor (fie ca aceasta imagine este idolul de lemn al salbaticului, fie ca este filozofia umanista, panteista, evolutionista a intelectualului), prin asta el schimba adevarul revelator allui Dumnezeu intr-o minciuna si slujeste mai mult creaturii decft Creatorului, iar Dumnezeu trebuie sa abandoneze un astfel de om (Rom. 1:21-25).

Puterea lui eterna

Rezervele de putere din universul creat sint atit de vaste incit ele sint complet incomprehensibile in deplinatatea lor. Energia pamintului, necesara tuturor proceselor sale fizice I\li biologice, provine de la soare. Dar numai 0 fractiune infinitezimala din puterea soarelui este utilizata pe pamint in acest scop. Iar in univers sint raspindite nenumarate miliarde de sori. Cu cit omul cerceteaza mai intens I\li mai deplin universul - fie universul submicroscopic al nucleului atomic, fie imensul univers metagalactic al astronomiei - cu atit mai uimitor de complicate si marete se dezvaluie rezervele de putere ale lui Dumnezeu.

In aceste capitole ne yom referi frecventl la cele doua principii ale termodinamicii, care descriu modalitatile esentiale de manifestare in univers a energiei fizice. Aceste doua legi atotcuprinzatoare ale stiintei afirma ca nici 0 astfel de putere nu ia nastere acum, chiar daca forma ei se schimba continuu si, de fapt, se degradeaza continuu in forme tot mai putin utile I\li accesibile. Aceste principii de conservare I\li de degradare sint comune in experienta cotidiana si ele sint, de asemenea, confirmate de cele mai precise masuratori stiintifice, Vezi figura 4 pentru 0 mai buna intelegere a acestor relatii .

.

Continua degradare a puterii (sau, mai bine zis, a energiei), din univers

este inseparabil legata de scurgerea timpului. Adica, 0 data cu inaintarea timpului, energia din univers devine, in mod progresiv, mai putin disponibila pentru mentinerea proceselor sale. U niversul devine treptat tot mai dezorganizat pe masura ce entropia sa creste inexorabil. Timpul este acum atit de inextricabillegat de legea entropiei incit, cu multi ani in urma, Sir Arthur Eddington a dat celei de a doua legi a termodinamicii numele descriptiv de "Sageata Timpului."

48

Cristos ~i cosrnosul

Figura 4 Impltcatijle celor doua Iegi ale termodinamicii, care guverneaza to ate procesele naturale

Prima lege a termodinamicii afirma (in concordanta cu Gen. 2:1-3) ca nici 0 parte din uriasa energie (sau "putere") a universului nu se creeaza acum, astfel incit universul nu s-a putut crea pe sine. A doua lege (in concordanra.cu Rom. 8:20-22 precum ~i cu Gen. 3:17-19) afirrna cA energia disponibila a universului desc.este, indicind faptul ca, la un moment dat in trecut, intreaga energie (inclusiv materia) era disponibila ~i organizata perfect, asemeni unui ceas care tocmai fusese tras. Aceasta arata cA universul trebuie sa fi fost creat chiar daca nu s-a putut crea pe sine. Astfel cele doua legi trim it inexorabilla Gen. 1:1.

Creatia

,

Energia total a a universului = consranta

- - - - - - - -.- - - -- - - - - ~--------- - - - --

,~ : (Prima lege) :

Energia , I I

din ~~ I Energia I

universul ~.... ~/ disponibita :

~__ descreste I

cunoscut --...,' I

:-- ............. -J1

.. 1----- 1 (A doua lege)

I I

I I

I I

Preistoric: Istozic : Timpul

L- ~ ~~ __ ----------~--------------~------ Viitor

To

U niversul se degradeaza, indreptindu-se inexorabil spre 0 "moarte" finala prin "c8Jdura". Totusi, intrucit este departe de a fi "mort", el trebuie sa fi .avut un ineeput! Astfel, potrivit eelei de a doua legi, universul trebuie sa fi fost creat cumva, la un moment dat din trecut, altminteri ar fi murit cu mult timp in urma.

Procesele universului, in masura in care ~tiinta este capabila sa Ie masoaro si sa le inteleaga, sint inextricabil ingemanate eu timpul. ~i intrucit puterea disponibila pentru eontinuarea acestor procese, oricit de uriasa ar fi, este pe cale de epuizare acum, este evident ca sursa, inceputul, acestei puteri, este in afara timpului - adica este asociata nu cu timpul, ci cu etemitatea. Ineeputul ei a fost in afara timpului si posibila ei rein noire trebuie, de asemenea, sa fie in afara timpului. Ea nu poate fi putere "temporala". Este prin urmare putere eterna. ~i toate aceste .Jucruri care sint facute" marturisesc continuu "eterna putere" a lui Dumnezeu, exact cum spune Scriptura. Fiecare proces studiat deomul de ~tiintA ~i fiecare sistem creat de tehnolog, se constituie mereu ca dovezi ale faptului ca sursa puterii ce pune in miscare procesul sau sistemul trebuie sa fie, in ultima instanta, Creatorul puterii, Cel Omnipotent.

~tiinta ,i cr~tinismul adevarat

49

Dumnezeirea

N u numai cA creatia confirms puterea eterna a lui Dumnezeu, dar textul nostru indica fili faptul cA ea vorbeste limpede despre "Dumnezeirea Lui". Acest termen a fost intotdeauna asociat de catre teologi cu Trinitatea. Se spune cA Dumnezeirea este revelarea lui Dumnezeu ca Tata, Fiu fili Duh Sfint, un Dumnezeu in trei persoane.

Cuvintul englezesc Godhead (Dumnezeirea) apare de trei ori in Versiunea King James - Faptele Apostolilor 17:29; Romani 1:20: si Coloseni 2:9 - ca unica traducere a trei cuvinte grecesti, ufilOr diferite, dar inrudite: theion, thoites si, respectiv, theotes. Desi conotatiile celor trei pot fi ufilOr diferite, semnificatia esentiala in toate cele trei cazuri este aceea de Dumnezeire, cea mai deplina esenta a ceea ce-L face pe Dumnezeu sa fie ceea ce EI este. EI poate fi tradus cu "divinitatea" sau "zeitatea", cu conditia sa se inteleaga cl termenul, in fiecare caz, trebuie aplicat exclusiv singurului fili adevaratului Dumnezeu al creatiei.

Pasajul din Faptele Apostolilor explica limpede cA nici 0 reprezentare facuta de oameni, fie ea fizica sau min tala, nu poate descrie Dumnezeirea. intrucit omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul este total incapabil de a crea 0 imagine sau un model care sa- L descrie pe Dumnezeu. Dumnezeu, ca fili Creator, este infinit deasupra a ceea ce EI a creat, iar creatura nu poate cunoaste si nici intelege natura lui Dumnezeu, decit in masura in care Dumnezeu doreste sA Se reveleze pe Sine.

Totusi, Romani 1:20 ne asigura cA "Dumnezeirea" poate fi "vazuta lamurit" si poate fi "inteleasA" prin "lucrurile facute". Nu prin lucrurile pe care le-a facut omul, ci prin lucrurile pe care le-a facut Dumnezeu. Omul nu poate face un model al Dumnezeirii, ci Dumnezeu Insusi-a facut astfel in creatia Lui.

,

Esenta Dumnezeirii poate fi inteleasa si mai deplin in pasajul final unde apare acest cuvint. in Coloseni 2:9: Duhul'Sfint a consemnat prin apostolul Pavel faptul uimitor ca in Isus Cristos "locui~te trupeste toata plinatatea Dumnezeirii." Desi nimeni nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu, unicullui Fiu L-a anuntat. Isus Cristos este Cuvintul etern intrupat. Cel care L-a vazut pe Fiu, L-a vazut pe Tata. Tot ceea ce Dumnezeu este, s-a manifestat trupeste in Isus Cristos. Acesta este marele Domn, Mintuitorul nostru, Isus Cristos!

AUt esenta cit si atributele lui Dumnezeu sint incorporate in Dum-

, ,

nezeire, fili aceasta se manifesta la nivelul intelegerii noastre in special in Fiu. Dumnezeirea este purtatoarea omniprezentei, omnipotentei, dragostei, adevarului ~i harului, precum ~i a tuturor celorlalte aspecte fili atribute ale ~lUi Dumnezeu in deplinatatea Lui. Desi poate cA termenul in sine nu are semnificatia exacta de Trinitate, totusi este limpede cA vechii teologi erau pe calea cea buna cind il concepeau in acest mod. Revelatia biblica a

4 Henry M. Morris

50

Cristos ,I cosmosul

lui Dumnezeu ~i a naturii Lui a fost tocmai aceasta. Dumnezeu este TaW, Fiul ~i Sfintul Duh, un Dumnezeu in trei persoane. TaW este sursa eterna a intregii fiinte; Fiul este Cuvintul etern prin care Dumnezeu Se face cunoscut pe Sine; Duhul este eterna prezenta a lui Dumnezeu, emanind vesnic din Tata prin Fiu, in intreaga creatie. AUt TaW cit ~i Duhul, fiind omniprezenti, sint invizibili ~i totusi se manifesta continuu trupeste in Fiu. Dumnezeu este revelat in timp ~i in spatiu, temporal ~i corporal, in Isus Cristos. Nu intimplator Scriptura nu spune ca in Isus Cristos "a locuit" cindva Dumnezeirea, ci ca in "Ellocui~te trupeste toata plinatatea Dumnezeirii." Isus Cristos, etern, manifesta tot ceea ce este Dumnezeu. EI este eternul "Eu sint", "Cuvintul" care a fost la inceput ~i tara de care nu s-a facut nimic din tot ce s-a facut (loan 1:1-3).

Doctrina crestina a Trinitatii a fost de mult timp 0 VntA principala a scepticismului - ridiculizata chiar - a necrestinilor in general, ~i chiar a ~purilor pseudocrestine precum unitarienii, martorii lui Iehova ~i altii, In eel mai bun caz, pare intr-adevar paradoxal ca Dumnezeu poate fi atit unul cit ~i trei, ~i pina si adevaratii crestini au spus adesea ca aceasta doctrina poate fi acceptata doar prin credinta, Nu poate fi inteleasa, spun ei, dar trebuie crezuta prin simplul fapt ca Biblia ne invata despre ea.

Totusi Biblia nu solicita niciodata credinta oarba in invataturile ei.

, ,"

Evanghelia crestina trebuie primita prin credinta, dar 0 credinta rationala,

bazata pe dovezipalpabile, ~i nu credulitate. Un pasaj-cheie este 1 Petru 3:15: "Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blindete ~i teama." Cuvintul "raspundeti" este grecescul apologia, avind semnificatia de "apologie" sau "apara~", termen juridic ce se refera la 0 aparare obiectiva si sistematica a credintei. Termenul pentru ratiune este cel de logos, insemnind "cuvint", dar transmitind totodata ideea de "logica" sau de "afirmatie definitiva".

Desigur, ar trebui sa intelegem exact ceea ce ne invata sau nu ne invata Biblia despre Trinitate. Trinitatea nu este un gen de triumvirat a trei Dumnezei diferiti, Exista un singur Dumnezeu, nu trei. Totusi, exista trei persoane divine in Dumnezeire. Fiecare persoana - TaW, Fiul si Duhul - este acel unic Dumnezeu, deopotriva etern, deopotriva omnipotent, In acelasi timp relatia se arata a fi intotdeauna intr-o ordine cauzala logica. TaW este sursa nevazuta a intregii fiinte, se manifesta trupeste in Fiu, este trait ~i inteles in viata umana prin Dub.

Dumnezeul triunic

Prin urmare, cind autorii Scripturii ne spun ca lucrurile create sint astfel concepute Incit sa reveleze Dumnezeirea, trebuie sa intelegem ca acest lucru Inseamna ca Isus Cristos Insusi trebuie vazut in creatie precum

. .

~i Trinitatea deplina, Nu doar Fiul ci ~i TaW ~i Duhul trebuie sa fie

~tiinta ,1 erestfnlsmul adevarat

51

perceptibili in creatie, Atit realitatea lui Dumnezeu cit ~i natura lui Dumnezeu sint .Jamurit intelese" prin .Jucrurile ce sint facute".

Ca Dumnezeu este 0 persoana deosebita, ar trebui sa fie cit se poate de limpede pentru toti cei ale carer inimi si cugete sint deschise ~i doritoare sa afle despre El. Fiecare persoana este profund constienta de existenta sa ca persoana, chiar daca nu stie nimic altceva. Ca trebuie sa existe 0 persoana deosebita care sa fi creat personalitatea omului ~i fa~ de care omul ar trebui, prin urmare, sa fie intr-un fel raspunzator, este un lucru recunoscut intuitiv de toata lumea. Iar omul de ~tiin~ modern, mai presus de toti oamenii, ar trebui sa fie capabil sa recunoasca implicatiile propriului sau principiu stiintific fundamental - acela al cauzei ~i efectului. 0 singura persoana ar putea fi marea Cauza Prima a personalitatilor individuale care constituie omenirea. Acest mare adevar a fost elaborat mai in detaliu in Capitolul 1.

Ca Dumnezeu este unul, reiese evident din faptul ca creatia este una.

Exista 0 singura omenire si, cum am mentionat anterior, un singur univers (nu un "multivers"). Oamenii de ~tiin~ moderni recunosc acest lucru in continua lor cautare a legilor universale, a principiilor unificatoare, a unitatilor fundamentale. Totusi, in unitatea sa, universul este de 0 mare diversitate ~i varietate. 0 singura omenire, dar oameni multi - 0 singura realitate de baza, dar nenumarate interdepedente. ~i toate aceste fapte n-ar trebui oare sa-l determine pe om, chiar ~i in subconstient, sa se gindeasca la Dumnezeu la 0 unitate in diversitate - ca 0 persoana care este una ~i care totusi se manifesta ca ~i cum ar fi mai multe decit una singura?

La inceput, s-ar parea intr-adevar ca acest concept ar putea duce direct la politeism sau dualism. Tendinta aproape universala a primelor natiuni spre un dualism panteist sau spre politeism poate fi inteleasa corect doar in acesti termeni. intr-un mod ~i mai fundamental, aceasta tendinta poate reprezenta denaturarea unei viziuni initiale a naturii triunice a Creatorului. Caci universul este in ultima instanta un triunivers, asupra lui reflectindu-se, in mod remarcabil, natura triunica a Artizanului sau,

Mai Intii insa observati ca politesmul nu este rational. Daca exista mai multi decit un singur Dumnezeu, atunci nici unul din "dumnezei" nu poate fi nici omnipotent, nici omniprezent, cum am vazut ca trebuie sa fie adevaratul Dumnezeu. Mai mult, universul nu este un multivers. Unitatea sa intrinseea ca un vast si glorios "continuum" de spatiu-masa-timp este explicabila doar in termenii unei Cauze Prime unitare, nu ca un con-

glomerat de Cauze Prime. insasi notiunea unui urias conglomerat de

.. .

"dumnezei" individuali, reuniti pentru a-si repartiza cite 0 portiune de

responsabilitate creativa, constituie propria sa refulare.

De fapt, in practica, politeismul este indeobste doar expresia populara a panteismului, care identificape Dumnezeu cu universul, ~i este resimtit

52

Cristos 'Ii cosmosul

in primul rind ca un fel de animism. Un dumnezeu care este sinonim in esenta cu universul ~i cu diversele sale componente nu ar putea fi niciOdatA cauza universului.

Cum ramine cu dualismul, filozofia despre doi dumnezei egali si concurenti, unul bun ~i celalalt rau? In fond, acesta Il inaltA pe Satana la pozitia pe care si-o doreste, egalitatea cu Dumnezeu. Potrivit acestei credinte, Satana este deopotriva etern eu Dumnezeu ~i apartine aceluiasi tip intrinsec de fiintA, exceptind faptul ca prin atributele sale morale el este opusul lui Dumnezeu. U nde Dumnezeu inseamna iubire ~i sfintenie, Satana este ura ~i rautate, iar eei doi trebuie sa fie in vesnic conflict. La 0 privire superficiala, 0 asemenea filozofie pare intr-adevar rezonabila. RAul in lume este 0 fortA extrem de mare. Cineva ar putea crede chiar ca raul este mai tare dedt binele ~i ca, dintre cei doi dumnezei, Satana este cel mai puternic si mai insemnat .

.

Totusi, dupa cum am vazut deja, nu poate exista decit 0 singura Cauza

Prima. Aceleasi argumente care militeaza impotriva politeismului sint in aceeasi masura valabile impotriva dualismului. Desi in univers ar putea exista doua principii conflietuale, totusi el ramine un univers! ~i pentru un univers trebuie sa existe 0 Prima Cauza universala, ~dar, fie ca Dumnezeu a creat pe Satana, ~i acesta a devenit rau mai tirziu, fie ca Satana L-a creat pe Dumnezeu, iar mai tirziu El a devenit bun, ei nu puteau fi arnindoi simultan cauza universului.

Acum, desi am putea crede ca "adevarul este de-a pururi pe esafod, iar raul de-a pururi pe tron", trebuie totusi sa tinem seama de faptul ca noi stim ca adevarul este "mai bun" decit minciuna, ~i ca dreptatea este "mai buna" decit greseala, Daca Satana este eu adevarat creatorul tuturor oamenilor, ~i daca el intr-adevar controleaza in mare parte omenirea, cum se face ca toti oamenii simt ca ar trebui sa procedeze corect chiar si atunci cind li se pare mult mai firesc sa procedeze incorect? Intr-un fel, i~ fiecare om este statornicita convingerea profunda ca dragostea, dreptatea ~i sfintenia constituie 0 ordine superioara a realitatii in comparatie cu ura, nedreptatea ~i rautatea, Chiar ~i oamenii care nu cred intr-un Dumnezeu al iubirii ~i al dreptatii par a fi tulburati mereu de ura ~i cruzimea care abunda in lume. Singura explicatie rezonabila a unor asemenea fenomene este ca adevarata creatie este "binele"; "raul" fiind un intrus vremelnie, desi puternic. Aceasta inseamna la rindul ei, in virtutea relatiei cauza-efect, ca Dumnezeu este Cauza Prima a intregii realitati, iar Satana nu este decit un conturbator intirziat al creatiei lui Dumnezeu. Autorii biblici ne Invata, desigur, tocmai acest lucru.

In rezumat, asadar, nici politeismul, nici panteismul ~i nici dualismul nu pot satisface conditiile Cauzei Prime. Politeismul (in practica panteismul, sau "mai multi zei") este incompatibil cu determinarea constiintei

~tiinta ,i c~tinismul adevarat

53

universale ca "binele" este mai bun decit "raul". Numai monoteismul (un singur Dumnezeu, atit imanent cit si transcendent) este compatibil cu Cauza Prima. Acesta din urma presupune un singur Dumnezen, perfect ca putere ~i sfintenie, ~i nici un altul. "Eu sint Cel dintii ~i Cel de pe urma, ~i afara de Mine, nu este alt Dumnezeu" (Is. 44:6). Legea cauzei ~i efectului, aplicata corect, ne conduce astfel nu numai la 0 cauza prima, ci ~i la conceptul unui Dumnezeu creator, individual, personal, etern.

Cum poate fi atunci Dumnezeu 0 Trinitate? Pentru a intelege acest lucru trebuie sa ne amintim ca aceasta doctrina nu inseamna trei dumnezei. "Trei dumnezei" este un concept la fel de imposibil ~i de fals ca orice alta forma de politeism. Nu poate exista decit un singur Dumnezeu, ~i El este marea Cauza Prima, autorul intregii realitati.

Dar daca Dumnezeu exista doar in unitatea Lui inefabila, EI n-ar putea fi niciodata cunoscut cu adevarat. In esenta, EI este in mod fundamental Dumnezeul etern, omniprezent, transcendent, marea Cauza Prima, sursa tuturor fiintelor. Dar fiind prezent pretutindeni, EI nu poate fi niciodata vazut, auzit sau simtit undeva. Totusi, Intrucit EI nu putea fi superficial in creatia Lui, EI trebuie sa aiba un scop in ce 0 priveste, iar acest scop trebuie sa fie comunicabil. Prin urmare, EI trebuie sa fie vazut sau auzit cumva. EI trebuie sa fie un Dumnezeu care este atit infinit cit ~i finit, totusi care este omniprezent ~i etern, ~i cu toate acestea comprehensibil spatial ~i temporal. Paradoxal, EI trebuie sa fie atit sursa cit ~i manifestare, atit Tata cit si Fiu.

,

Deci Dumnezeul invizibil si inaudibil nu trebuie sa fie doar vazut

,

obiectiv, El trebuie, de asemenea, resimtit ~i Inteles subiectiv. Viata creatiei trebuie pastrata intr-o unitate vitala cu cea a Creatorului. Duhul lui Dumnezeu trebuie sa se preumble peste creatie si trebuie sa sal~luiasca in ea ~i sa-i dea puteri. Activitatea Duhului este distincta de cea a Fiului ~i de cea a Tatalui, ~i totusi indisolubillegata cu amindoua.

Dumnezeu este asadar un singur Dumnezeu, ~i totusi EI trebuie sa fie Tata, Fiu ~i Duh. Dumnezeu este Tata in generare, Fiu in afirmare ~i Duh in insusire. Fiul este singurul nascut al Tatalui, iar Duhul este eternul dar atit al Tatalui cit ~i al Fiului.

Departe de a fi nefireasca si contradictorie, doctrina Trinitatii este adinc implantata in i~i natura realitatii ~i in convingerea intuitiva a omului despre Dumnezeu. Omul, in inima sa, a simtit ~i a ~tiut dintotdeauna ca Dumnezeu este "acolo undeva", pretutindeni, ca El este intr-un fel sursa nevazuta a tuturor lucrurilor. Dar aceasta constiinta adinca despre Dumnezeu ca Tata etern ~i omniprezent, el a corupt-o, imbrati~ind panteismul si, in cele din urma, naturalismul.

, In mod similar, omul a admis intotdeauna ca, intr-un fel, Dumnezeu trebuie sa Se reveleze pe Sine, ceea ce ~i face cu adevarat, in dimensiuni

54

Cristos ,1 cosmosul

umane, astfel tnctt omul sa poata vedea !iii discerne natura !iii scopul Creatorului sau. Dar acest adevar glorios despre Dumnezeu ca Fiu !iii Cuvint, omull-a denaturat in idolatrie, cautind mereu sa construiasca un fel de model al lui Dumnezeu, dupa propriile sale prescriptii, fie dintr-o substanta materiala, fie pe baza de rationamente metafizice.

in fi~e, omul a dorit intotdeaun~ sa-l cunoasca pe Dumnezeu din experienta proprie, si astfel a simtit ca Dumnezeu sAl~lui~te in creatia Lui, manifestindu-Se in adevarata uniune vitala cu omul in particular. Aceasta este realitatea lui Dumnezeu Duhul Stint, dar omul a denaturat iarasi acest adevar glorios in misticism, fanatism !iii chiar demonism.

Omul a simtit astfel dintotdeauna, !iii ar fi putut intelege daca ar fi dorit, ca Dumnezeu este Tata, Fiu !iii Duh, dar in schimb el a degradat adevaratul Dumnezeu in naturalism panteist, paginism politeist, spiritism demonic. "Numai ca iata ce am gasit: ca Dumnezeu a facut pe oameni tara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii" (Ecl. 7:29). "Macar ('2 au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ginduri desarte, si inima lor tara pricepere s-a intunecat" (Rom. 1:21).

Doetrina Dumnezeului Triunic nu este astfel revelata doar in Scriptura, ci este intrinseca in insasi natura lucrurilor asa cum sint ele. Intrucit

, ,

Dumnezeu este Creatorul !iii Sustinatorul tuturor lucrurilor, este rezonabil de asemenea sa speram, a gasi zidita in structura creatiei 0 dovada limpede despre caracterul Lui. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea miinilor Lui" (Ps, 19:1). Aceasta, este toemai ceea ce sustine Romani 1:20.

,

'fri-universul ca model al Dumnezeirii

De mii de ani oamenii au recunoscut ca universul este un univers de spatiu-rnaterie-timp. Fenomenele comune ale experientei universale sint intotdeauna raportate toemai la aceste trei entitati fizice ~i nu la altele. Toate fenomenele, incluzind toate formele materiei !iii toate tipurile de procese fizice !iii biologice, au loe in spatiu !iii in timp. U nificarea relativista moderna a spatiului si a timpului intr-un continuum de spatiu !iii timp, precum si recunoasterea faptului ca materia in~i este, in esenta, 0 forma a energiei, energia manifestindu-se sub 0 forma sau alta pretutindeni in spatiu !iii in timp, nu face decit sa verifice si sa cristalizeze acest fapt al experientei universale. Perspectiva stiintei moderne este evident cea a unui univers vazut ca un continuum de spatiu-materie-timp, fiecare dintre aceste trei entitati fiind, in esenta, inseparabila si limitata de celelalte doua.

Un singur univers, manifestat in termenii a trei forme conceptuale, fiecare din ele fiind deopotriva universala, este in mod dar analog cu caracterul Dumnezeului triunic revelat in Scriptura. Un singur Dumnezeu

~tiinta ,1 cl'elftlnlsmul adevarat

55

care Se manifestA totusi in trei persoane - Tatal, Fiul ~i Sfintul Duh, fiecare deopotriva Dumnezeu ~i, in ultima instanta, inseparabile. Mai mult, interdependentele dintre cele trei persoane ale Dumnezeirii sint foarte similare cu relatiile dintre cele trei entitAti ale universului fizic. ABa cum Fiul

. . .

manifestA ~i Intrupeaza pe Tatal, tot astfel fenomenele materiei reprezintA,

cum s-ar spune, spatiul intangibil intr-o forma perceptibila pentru simturi. Desi spatiul este pretutindeni, el insusi este complet invizibil ~i aparent nereal, numai cl fenomene de tot felul au loe continuu ~i pretutindeni in spatiu, manifestindu-i astfel existenta. Fenomenele insele, daca sint observate cu atentie, se dovedesc, in esenta, a nu fi altceva decit spatiu (de exemplu, structura atomica a materiei, conceputA fie sub forma de particule, fie de unde, consta aproape in intregime din spatiu), ~i totusi fenomenele (materia ~i energia) sint incontestabil reale ~i perceptibile pentru simturi !iii masuratori,

Duhul Stint purcede de la Fiu, iarasi invizibil si omniprezent, cu functia de a interpreta ~i de a aplica natura ~i opera Fiului ~i a TatAlui. in m~ similar, timpul este conceptul universal in cadrul caruia trebuie interpretatA ~i aplicata semnificatia spatiului ~i a materiei. 'I'impul insusi devine semnificativ doar in termenii fenomenelor, materialului ~i proceselor care se manifestA pretutindeni in spatiu. Totodata iosA aceste fenomen€) sint aproape de neconceput in afara timpului ~i a segmentelor individuale de timp pe durata carora se manifestA ele.

Universul fizic, ~ cum 11 cunoastem, este deci, prin natura sa, intr-o minunata analogie cu natura Creatorului MU. Continuumul de spatiumaterie-timp, fiecare distinct dar inseparabil conditionat de celelalte doua, ~i ocupind intreg universul, prezintA 0 remarcabila analogie cu ceea ce a fost revelat despre natura lui Dumnezeu ca Tata, Fiu ~i Duh Stint, fiecare distinct, ~i totusi fiecare inseparabil de ceilalti doi, ~i fiecare deopotriva etern Dumnezeu.

Spatiul este cadrul invizibil si omniprezent al tuturor lucrurilor, manifestind pretutindeni fenomenele materiei ~i/sau energiei (care sint interconvertibile), care, la rindullor, sint resimtite in timp. Tot astfel, Tatal este sursa intregii fiinte, manifestat si declarat in Cuvintul etern, Fiul, care la rindul MU poate fi resimtit in Duh.

N use intimpla ca universul M fie 0 triada de trei entitati distincte, care, ingemanate, ar cuprinde intregul, Ci mai degraba fiecare din cele treieste in sine intregul, iar universul este 0 adevarata trinitate ~i nu 0 triada. Spatiul este infinit, iar timpul, vesnic, iar pretutindeni in spatiu Efi in timp se produc evenimente, au loe procese, existA fenomene. Tri-universul este surprinzator de analog cu natura Creatorului sau,

56

Cristos fill cosrnosul

Dar mai este ceva. Fiecare din cele trei aspecte universale ale universului fizic este el insusi 0 triunitate, astfel incit universul poate fi descris ~i ca 0 trinitate de trinitati!

Triunitatea spatiulul

Sa consideram pe rind spatiul, materia ~i timpul. Cit priveste spatiul, universul este un univers spatial tridimensional, nici mai mult nici mai putin, Nu exista nici 0 realitate propriu-zisa intr-o linie sau intr-un plan, acestea fiind niste concepte mintaIe tara 0 existenta reala, Realitatea necesita spatiu, iar spatiul este tridimensional. Mai mult, fiecare dimensiune a spatiului ocupa intreg spatiul, in acelasi mod in care fiecare persoana a Dumnezeirii este in mod egal ~i deplin Dumnezeu.

Din perspectiva naturala a omului care cerceteaza universul creat, s-ar putea spune cA cele trei dimensiuni sau directii sint nord-sud, est-vest ~i sus-jos. Sau sa le numim, pe scurt, lungime, latime si, respectiv, inaltime. Fiecare se extinde la infinit, si fiecare ocupa intreg spatiul, in imaginatie, daca ar exista doar 0 singura dimensiune (ex. lungimea), chiar daca ea ar fi infinit de mare, ar fi imposibil de cuprins sau de vizualizat felul cum arata ea. "Nimeni n-a vazut vreodata 0 linie." Daca incercam sa trasam olinie, oricit de subtire, ea trebuie totusi sa aiba 0 anume latime pentru a putea fi observabila, ~i atunci ea nu mai este 0 linie ci un plan! Astfel, existenta unei dimensiuni nu poat= .'i demonstrata decit printr-o macheta alcatuita din doua dimensiuni. A doua dimensiune trebuie sa fie prezenta pentru a 0 pune in evidenta pe prima. Realitatea "lungimii" nu poate fi demonstrata decit prin prezenta simultana a "latimii."

Cind dispunem atit de lungime cit si de latime in reprezentarea adevarului fizic, vizualizarea este posibila, Metoda "bidimensionala" de reprezentare a realitatii fizice este universal folosita si, in fond, este mult mai usor sa vizualizezi obiectele bidimensional decit tridimensional. Tablourile sint pictate in doua dimensiuni, planurile de constructie, chiar ~i ale cladirilor tridimensionale, sint trasate in doua dimensiuni, ~i la fel pentru aproape toate reprezentarile realitatii fiziee. Studentul politehnist, de exemplu, invatind sa faca proiecte ingineresti, descopera cA este mult mai usor sa vizualizeze in doua dimensiuni decft in trei. Si desi este destul de

, , ,

u~r sa vizualizezi 0 singura dimensiune, el descopera cA este absolut imposibil sa reprezinti 0 realitate, oricare ar fi ea, doar printr-o singura dimensiune. Reprezentarea bidimensionala este necesara ~i suficienta pentru perceperea atit a unei singure cit si a trei dimensiuni.

in mod analog, realitatea atit a Dumn~zeului unie, TaW etern, cit si a omniprezentului Duh allui Dumnezeu, este demonstrata ~i reprezentata vizibil de Cuvintul intrupat, Fiul Domnului, a Doua Persoana, Totusi, realitatea experimentala a Dumnezeirii eere mai mult decit recunoasterea

~tiinta ~i crelltinismul adevarat

57

adevaratei existente a Tatalui, cum este ea revelata in Fiul ~i prin El. Adevarata prezenta a lui Dumnezeu trebuie, de asemenea, cunoscuta prin Duhul Sfint. Pavel a scris: "Daca n-are cineva Duhullui Cristos, nu este al Lui" (Rom. 8:9); '"Caci prin EI ~i unii ~i altii avem intrare la TaW, intr-un Duh" (Efes. 2:18).

Asadar, realitatea spatiala necesita, de asemenea, prezenta inaItimii, precum si a lunzimii si a latimii. Desi realitatea se poate manifests si poate

, 0'"'" , ,

fi reprezentata convingator prin intermediul unei vizualizari bidimen-

sioale, existents propriu-zisa a ceea ce este reprezentat astfel necesita toate cele trei dimensiuni. Desi planul poate fi vazut, el nu poate fi cunoscut! Lumea reala este 0 lume tridimensionala, nici mai mult nici mai putin, Pe scurt, putem spune ca existenta dimensiunii lungimii nu se poate manifesta decit in functie de dimensiunea latimii ~i nu poate fi cunoscuta decit in functie de dimensiunea inaltimii. Desi intreg spatiul este unul singur, totusi el nu poate fi vizualizat decit in termenii a doua din dimensiunile sale, ~i "locuit" doar in toate cele trei dimensiuni. Spatiul este "identificat" in termenii unei singure dimensiuni, "vazut" in doua dimensiuni, "cunoscut" in trei dimensiuni, ~ cum Dumnezeirea este identificata cu TaW, vazuta in Fiu si cunoscuta in Duhul Sfint. Mai mult, trebuie sa retinem ca spatiul in plinatatea lui se exprima prin volumul sau, obtinut prin inmultirea celor trei dimensiuni. Tot astfel, matematica Trinitatii nu este 1 + 1 + 1 = 1 (ceea ce ar fi 0 contradictie), ci 1 x 1 x 1 = 1, ceea ce este pro fund adevarat.

Triunitatea timpului

U rmatoarea in ordinea celor trei aspecte universaIe ale lumii fizice este materia. Totusi, Intrucit intelegorea adecvata a materiei implica intelegerea atit a spatiului eft ~i a timpului, pentru moment 0 vom ocoli ~i vom trece la observarea caracterului triunic fundamental al timpului.

Este un lucru minunat sa realizam ca timpul consta in timpul viitor, timpul prezent ~i timpul trecut. Fiecare din ele are 0 semnificatie cu totul distincta, ~i totusi fiecare in parte este totalitatea timpului. Oricare timp a fost viitor ~i va fi trecut. Iar in procesul prin care timpul viitor devine timp trecut, el trece prin prezent. Viliorul este sursa nevazuta si necunoscuta a intregului timp. EI devine vizibil ~i evident clipa de clipa in prezent. Apoi se deplaseaza spre trecut, in domeniul timpului trait. Realizarea de catre om a timpului se aplica doar prezentului, dar acest lucru nu minimalizeaza realitatea sau semnificatia trecutului, nici a viitorului in trairea ~i intelegerea lui. EI Intelege prezentul si, intr-o oarecare masura, ~i viitorul, in functie de trecut. Dar amintirea sa despre timpul trecut, precum

,~i anticiparea de catre el a timpului viitor, sint vizualizate in functie de constiinta sa despre timpul prezent.

58

Cristos ,1 cosmosul

~i iar~i toate aceste relatii si functii sint de un paralelism similar cu cel al persoanelor in Dumnezeire. Tatal este sursa nevazuta. De la EI purcede Fiul in care EI este revelat intr-o forma vizibila, La rindul sau, din Fiu purcede Duhul Sfint care interpreteazA !jli dA sens Fiului !jli Tatalui in trairea reala.

Triunitatea materiei

Ultima entitate ce trebuie analizata, desi a doua in ordinea fireasca, este materia. Cum am observat anterior, spatiul este Intrupat !jli revelat in materie, !jli ambele sint Intelese !jli aplicate in termenii timpului. Este limpede eli materia nu poate fi inteleasa ~i considerata decit in relatie cu acea portiune a spatiului pe care 0 ocupa !jli cu acea durata de timp pe parcursul careia actionoaza. Desigur materia, in cel mai larg sens, este sinonim cu energia. Materia si energia sint interconvertibile. Energia include lumina, caldura, sunetul, electricitatea, radiatia ~i toate celelalte manifestari ale fenomenelor energetice, capabile sA produca miscare ~i sA rea1izeze lucru mecanic. ~i, bineinteles, include ~i ceea_ ce noi consideram indeobste materia, cu structura sa atomica ~i moleculara, ~i cu caracteristicile sale de densitate.si de inertia.

Orice manifestare a energiei sau a materiei in univers se produce in spatiu !jli in timp. Pentru oricare fenomen finit, manifestarea lui specifica are 0 localizare specifica ~i 0 durata specifica, un inceput ~i un sfirsit, atit spatial cit ~i temporal. Este, de asemenea, profund semnificativ eli orice manifestare a energiei implies in mod necesar 0 forma de miscare. Lumina, caldura, sunetul - toate au viteze. Structura atomica a materiei este, in esenta, 0 miscare formidabila in spatiu. De fapt, se poate spune cu multa exactitate eli i~i prezenta energiei se manifesta in mod necesar prin miscare. Ea realizeaza lucrul mecanic. Exista multe si variate forme de

, ,

miscare ce pot fi generale, !jli 0 forma specifica va determina fenomenul specific care are loe - fie ellumina, electricitatea, duritatea sau oricare altul. Despreaceasta se spune, de fapt, eli este triunitatea de baza a materiei. La inceput exista energie, sursa nevazuta, dar puternica, ce zamisleste ~i se manifesta prin miscare (pusa in evidenta de viteza cu care parcurge un spatiu dat intr-un timp dat) si, in cele din urma, este cunoscuta in termenii fenomenului produs. Fiecare in parte - energia, miscarea, fenomenul - este inseparabil legata de celelalte doua, ~i fiecare este universal prezenta oriunde exista materie; de fapt, fiecare este materie. Materia este invariabil echivalenta cu energia, iar energia se manifesta invariabil prin miscare, iar misearea produce invariabil fenomene.

Dar exista un mod mai general chiar de intelegere a triunitatii inerente a materiei sau a energiei. intrucit fiecare fenomen are un Inceput ~i un sfirsit, atit in spatiu cit ~i in timp, sA numim 0 asemenea manifestare un

~tiinta ,I erestirilemul adevarat

59

eveniment. In acest sens, un fulger, un foe, un sunet muzical sau orice alt fenomen, este un eveniment care are loe in timp ~i in spatiu, Durata lui poate fi scurta sau lunga, iar spatiul oeupat poate fi mic sau intins. Chiar ~i un munte, 0 planeta sau 0 stea pot fi considerate in acest mod un eveniment care ocupa 0 anumita portiune din spatiu pentru 0 anumita perioada de timp. Sub aceasta denumire putem include nu numai fenomenele fizice ci si cele biologice, mintale ~i spirituale. Un animal, 0 meditatie, 0 rugaciune, toate sint evenimente, fiecare avind un inceput ~i un sfirsit in spatiu ~i in timp.

Dar la urma urmelor nu este chiar coreet sA afirmam ca orice astfel de eveniment are cu adevarat un inceput definit, desi manifestarile sale specifice par sa aiba ~ ceva. Dar, asociata cu evenimentul este cauza sa imediata, ~i cauza cauzei, ~i ~ mai departe, printr-un lant de cauze pina la inceputul creatiei insesi. In mod similar, evenimentul pare a avea un sfirsit definit, dar, de fapt, urmarile acelui eveniment continua sA strabata spatiul ~i timpul, cauzind alte evenimente, atit timp cit dureaza universul. Fiecare eveniment este deci legat inseparabil de cauza ~i de efectul sau, Cauza este sursa nevazuta a evenimentului, iar efectul este ceea ce purcede din e1. ~i iata din non aceeasi triunitate de baza care strabate intreaga natura.

Astfel, intr-un mod absolut remarcabil, universul este un tri-univers.

Universul ca un tot este un continuum de spatiu-materie (sau energie)timp. Spatiul este lungime, latime ~i inaItime. Timpul este viitor, prezent ~i trecut. Iar materia, in sensul eel mai larg, este cauza, eveniment ~i efect (sau energie, miscare ~i fenomen). Pretutindeni in univers vedem aceasta relatie repetata dintre sursa, manifestare ~i semnificatie. Aceste relatii sint atit de fundamentale ~i de evidente Incit ne vine greu sa ne punem chiar ~i intrebari asupra lor. Ele par axiomatice, parte din structura necesara a lucrurilor, lucruri care aproape ca sint mult prea "lamurit vazute."

Aceste relatii remarcabile sint ilustrate in Figura 5.

Ce-i drept, aceasta nu dovedeste ca Creatorul acestui tri-univers este un Dumnezeu Triunic. Dar avind in vedere toate aceste reflectii universale

< ,

asupra naturii triunice a Dumnezeirii "vazuta lamurit ~i inteleasa de lucrurile facute", oamenii cu siguranta nu ar trebui sA se Impiedice de revelatia biblica a unui Dumnezeu Triunic. Aceasta ar trebui sA fie calea cea mai fireasca, ~i neindoielnic ca a ~i fost modul revelat la origine, de tntelegere a naturii "puterii Sale vesnice ~i a Dumnezeirii." Trebuie sA existe 0 cauza pentru fiecare efect, iar universului fizic i-a fost dat intr-un fel sA fie 0 magnifica trinitate de trinitatil In mod sigur, 0 cauza extrem de adecvata ~i de potrivita pentru un efect atit de remarcabil ar putea fi aceea ca Creatorul l-a conceput dupa propria Lui asemanare.

60

Cristos "Ii cosmosul

Astfel, legile de baza ale naturii, ~i dimensionalitatea triunica a proceselor naturale, in loe sa-L discrediteze pe Dumnezeu ~i croatia Lui primordiala, marturisesc cu putere faptul creatiei ~i natura Creatorului.

Figura 5 Tri-universul

Universul fizic este 0 uimitoare trinitate a trinitatilor. Singura cauza adecvata care sa justifice acest remarcabil efect este ca el a fost creat pentru a reflecta natura triunica a lui Dumnezeu care l-a creat.

Triuniversul

Triunitatea in analiza modelatoare si dimenslonala

,

Acest continuum universal de dimensiuni este baza unuia din cele mai fundamentale si mai utile instrumente ale cercetarii stiintifice, si anume a analizei mod~latoare ~i dimensionale. intrucit toate procesele t~buie sa

~tiinta ,I er~tinlsmul adevirat

61

functioneze intr-un cadru dimensional de spatiu-timp-masa, 0 expresie cantitativa a unui asemenea proces trebuie sa impliee unitati de spatiu, de timp ~i de masa, In sistemul englez aeeste unitati eonstituie, i~ mod traditional, asa-numitul sistem metru - kilogram - secunda. Se pot utiliza unitati de energie, putere sau fo~ in loe de masa, intrucit toate aeestea sint legate direct una de cealalta, dar intotdeauna exista trei (nici mai mult, nici mai putin) unitati de baza,

Un proces aflat in atentia stiintifica (de ex. aetivitatea sedimentara a unui riu in revarsare) poate fi difieil sau imposibil de studiat din punet de vedere cantitativ prin masuratori directe in conditii de teren. Totusi, el poate fi simulat prin eonstruirea unui modella scara redusa a sistemului intr-un laborator, ~i apoi se pot studia caraeteristicile procesului in timpul functionarii sale, dupa modelul de laborator. Masuratorile model pot fi apoi transformate in cantitati corospunzatoare ( sa zieem, ale debitului apei, ale fortelor hidrodinamiee asupra unor strueturi, ale eroziunii albiei fluviului etc. ) ~ cum s-ar produce ele in conditiile reale din natura, folosind principiile similitudinii si analiza dimensionala, Ecuatiile obtinute pe baza modelului pot fi utilizate la solutionarea unor probleme pe prototip, sau ehiar ~i ca ecuatii generale pentru procese similare actionind pretutindeni. Mai mult, "studiile model" pot fi adesea efectuate ehiar si tara a se recurge la replici de laborator propriu-zise. Procesele pot fi simulate prin modelare pe computer, prin modelare matematica, sau chiar prin modele pur mintale.

Natura ~i struetura legilor ~i proceselor lui Dumnezeu, impreuna eu t.emeinieia lor, sint cele care fae posibile asemenea modelari ~i analize ( si, intr-adevar, intreaga eercetare cu adevarat stiintifica), Toate procesele actioneaza in cadrul unui continuum dimensional de spatiu - timp - masa (energie). Cele doua legi de baza ale naturii indica spre realitatea lui Dumnezeu ca Creator omnipotent, iar structura proceselor naturale din cadrullor dimensional, la natura Lui triunica, Chiar daca oamenii de ~tiinta nu reu~ sa observe aeeste implicatii teologice, ei sint siliti sa le utilizeze in cercetarea lor stiintifica de zi eu zi.

Uniunea Ipostatica

ABa cum in misterul naturii triunice a lui Dumnezeu exista un adevar

.

stiintific profund, tot astfel exista un adevar stiintific profund in marele

mister al intruparii. Faptul cl Isus Cristos a fost atit om cit si Dumnezeu, fiecare in substanta (ipostaza) deplina a realitatii - deplin uman si totusi insusi Dumnezeu - a fost temelia doetrinei crestine din timpullui Cristos fnsu~i. U niunea perfecta si deplina a naturii divine si umane in Cristos este

. . .

atit de fundamentala incit negarea ei inseamna in~i identificarea cu

doetrina lui Anticrist (loan 4:2-3,15). Multi au deformat sau negat adevarul

62

Cristos ~i cosmosul

naturii cu adevarat umane a lui Cristos, mai ales in antichitate; mult mai multi au pus sub semnul intrebarii adevarata divinitate a omului Isus, mai ales in timpurile moderne. Ambele erezii accentueaza asa-zisa imposibilitate ca doua asemenea naturi complet diferite sA fie reunite consubstantial intr-o singura persoana.

~i totusi, in esenta, acelasi paradox este reflectat pretutindeni in creatie intr-un chip minunat. Adica fiecare din cele trei entitati de baza ale creatiei fizice insesi manifesta 0 dualitate paradoxala ~i complementara, in esenta, a acelorasi caracteristici ca si cele prin care Fiul Se reveleazA pe Sine.

Paradoxul celei de a Doua Persoane a Dumnezeirii (in care locuieste trupeste intreaga plinatate a Dumnezeirii) consta in evidenta contradictie dintre conceptul unei fiinte eterne ~i omniprezente ~i durata temporala a vietii omenesti, Acesti termeni par contradictorii chiar din definitie.

Dar toemai in semantica acestei contradictii aparente descoperim 0 remarcabila analogie cu natura creatiei fizice. Adica, spatiul este atit finit cit ~i infinit; iar timpul este atit temporal cit ~i vesnic. Acestia sint chiar termenii pe eare-i folosim pentru a descrie paradoxul naturii divin-umane a lui Cristos. Desi spatiul este esentialmente infinit ca intindere conceptuala (nu putem concepe un capat al spatiului, caci ce altceva ar putea exista dincolo de spatiu daca nu tot spatiu"), nu-l putem masura sau intelege decit exprimat in distante finite. ~i desi timpul, in masura in care Il putem concepe (ce ar putea fi inainte sau dupa timp?), este in esenta intr-o continua curgere, nu-l putem masura sau intelege decit exprimat in durate temporale, finite.

In mod similar, desi Dumnezeu este in esentA infinit si vesnic, EI nu poate fi inteles de clt~ omul finit ~i temporal d~it in te~enii'limitArii ~i ~ temporalitatii cu care omul este capabil sA rationeze ~i sA reactioneze, In acesti termeni Dumnezeu S-a revelat pe Sine omului in persoana Fiului omului, Isus Cristos.

Realitatea triunica centrala a creatiei fizice a fost descrisa ca si ceva constind din evenimente care au loe in spatiu si in timp. Asemenea evenimente se produc intr-o mare varietate, incluzind toate fenomenele materiei, luminii, caldurii, sunetului, radiatiei, electricitatii ~i chiar ale vietii Insesi. Desi acestea si toate celelalte fenomene ale naturii par sA fie atit de diverse, exista totusi 0 unitate fundamentala unica ce Ie strabate pe toate. Fiecare este, in esenta, 0 forma anumita de miscare (si desigur miscarea are loe in mod necesar in spatiu ~i in timp) ~i mai mult, fiecare este, in ~ntA, manifestarea unei forme de energie. Astfel, energia este cauza fundamentala a fiecarui eveniment specific ~i a miscarii asociate lui. Fenomenele care pureed din ea (caldura, sunetul, materialitatea etc.) sint efectele sau consecintele, dupa cum s-a discutat in sectiunea precedentA.

~tiinta ,1 cr~tin1smul adevirat

63

"Energia" poate fi definita drept capacitatea de a realiza lucrul mecanic.

ExistA caldura, sunet, electricitate, energie chimica, energie mecanica ~i multe alte forme de energie. Materia insill}i este, in esenta, 0 forma a energiei, ~i ea poate fi transformatA in alte forme de energie, in conditii corespunzatoare. Dar flim Indoiala cA forma de baza a energiei este lumina. Lumina sau energia radianta, de la saare este sursa tuturor formelor variate de energie care intretin procesele fizice ~i biologice ale pamintului. Se crede cA energia radianta a saarelui deriva la rindul ei din reactiile termonucleare ce presupun transformarea materiei in energie. Materia este legatA de alte forme ale energiei, potrivit celebrei ecuatii a lui Einstein, factorul de transformare implicind patratul vitezei luminii. Adica E = mc2.

Viteza luminii este cel mai remarcabil numar din intregul univers fizic.

Ea este considerata constanta in toate conditiile posibile, ~i este cea mai mare viteza posibila din universul fizic, din cite se cunoaste pinl\ acum. Ea este asadar miscarea la care trebuie raportate toate celelalte miscari mai mici din univers.

Ajungem atunci la faptul urmator: cA a treia mare realitate a universului, pe care am descris-o cu termenul comprehensiv de evenimente ce au lac in spatiu ~i in timp, poate fi descrisa, in cele din urma, pur ~i simplu ca energie, iar energia la rindul ei, in ultima instanta, ca luminal Mai mult decit prin oricare alt aspect al creatiei fizice, Creatorul, Isus Cristos, este evidentiat de insill}i realitatea luminii. Primul Cuvint al Creatorului, rostit in intunericul primordial, a fost: "Sl\ fie lumina" (Gen. 1:3). EI este "lumina lumii" (loan 8:12), "adevarata lumina care lumineaza pe orice om venind in lume" (loan 1:9).

Una din cele mai profunde descoperiri ale stiintei moderne a fost aceea cA lumina fizica (si deci si materia in structura sa atomica de baza) are doua naturi, aparent ~ontradictorii ~i totusi perfect reale ~i armonioase! in anumite conditii, lumina manifesta toate caracteristicile miscarii ondulatorii; in alte situatii ea pare a se comporta ca un suvoi de particule.2

AceastA natura duala a luminii (~i a structurii atomice a materiei) a fost eel mai mare paradox al stiintei moderne. Unii fizicieni sustin cA aceasta este 0 contradictie, ~i spera cA studiile ulterioare vor reusi, in cele din urma, M stabileasca daca lumina se propaga, intr-adevar, sub forma de unda sau de particule. Dar majoritatea oamenilor de ~tiintA sint convinsi cA aceastA dualitate - pe care ei 0 numesc "complementaritate" - a luminii este reala, desi depaseste intelegerea noastra, Ea a devenit fundamentul faimosului principiu al "nedeterminarii" care afirma ca, prin natura insill}i a lucrurilor, este vesnic imposibil M se determine exact comportamentul particulelor subatomice, care constituie baza ultima a materiel. Distantele sint atit de mici, iar vitezele atit de mari, incit masuratorile fizice, chiar ~i cele din imaginatie, sint incapabile de 0 determinare ~i confirmare precisa.

64

Cristos ,i cosmosul

Instrumentele puternice ale fizicii matematice cunoscute drept mecanica undelor si, respectiv, mecanica cuantica, reflecta de asemenea aceasta fundamentala "complementaritate" a naturii, una fiind mijlocul de studiere a miscarii undelor, cealalta, miscarea particulelor sau a cuantelor, fiecare avind propriul ei regim de functionare.

Astfel, atit caracterul de unda cit !(Ii cel de particula al luminii sint acceptate ca descrieri, validate stiintific, ale naturii fundamentale a luminii (si deci a intregii materii). Uneori se manifesta una, alteori cealalta, dar ambele sint reale. V-ati putea chiar gindi la aceasta remarcabila realitate in termenii unei "uni~ni ipostatice" a doua naturi ale luminii. in mod analog, EI care este Lumina spirituala a lumii, manifesta, intr-o perfecta uniune si complementaritate, caracteristici atit ale omului perfect cit si ale Dumne~eului infinit! in acest mod remarcabil !(Ii universul fizic - "luc~rile facute" - marturisesc pe Domnul Isus Cristos in "v~nica sa putere !(Ii Dumnezeire", deoarece numai in EI "locui~te trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. "

Acest remarcabil "principiu al complementaritatii" a fost formalizat in fizica in opera unor oameni precum Niels Bohr ~i Max Born, dar el a fost anticipat in Scriptum !(Ii in teologie cu mult timp inainte de dezvoltarea fizicii moderne. Paradoxurile ~i contradictiile aparente ale Scripturii sint exemple minunate ale acestui principiu. Nu numai paradoxul naturii divin-umane a lui Cristos, dar ~i paradoxul in contrast cu vointa libera, mintuirea prin har sau prin fapte, imutabilitatea lui Dumnezeu in contrast cu raspunsul Lui la rugaciunea triumfatoare, si altele, toate ilustreaza acest principiu al complementaritatii. Ceea ce pare a fi 0 contradictie aparenta in fiecare caz reprezinta, de fapt, 0 realitate de baza mai larga, cum s-ar spune ambele fete ale aceleiasi monede.

Este notabil faptul ca unii din cei mai mari oameni de ~tiintA moderni au recunoscut aceasta corelatie. Max Born, de exemplu, considerat autorul principal al principiului stiintific al complementaritatii, a discutat aceste relatii in felul urmator:

,

Dar 0 adevarata imbogatire a gindirii noastre este ideea complementaritatii, Faptul ca intr-o !?tiinp1 exacta ca fizica exista situatii incompatibile 'iii complementare, ce nu pot fi.descrise prin aceleasi concepte, ci au nevoie de doua tipuri de expresie, trebuie sa aiba 0, influenta; !?i, cred eu, 0 influenta benefice asupra altor domenii ale gindirii ... In biologie, ins~i conceptul de viata conduce la 0 alternativa complementara: analiza fizico-chimica a unui organism viu este compatibila cu libera sa functionare 'iii duce, in aplicarea sa extrema, la moarte. In filozofie exista 0 alternativa similara in problema centrala a vointei libere, Orice decizie poate fi considerata pe de 0 parte un proces al mintii constiente, iar pe de alta parte un produs de motive implantate in trecut sau in prezent, din lumea exterioara. Daca vedem in asta un exemplu

~tiinta ,I crettinlsmul adevarat

65

de complementaritate, conflictul vefinic dintre libertate ~i necesitate pare a fi bazat pe 0 eroare epistemologica.3

Probabil cl ptna si relatia dintre energie si materie ar putea fi consideratA un alt exemplu ai acestui principiu.' Aceste doua entitati fundamentale sint aparent complet diferite ca natura !li totusi, in esenta, sint absolut echivalente una cu cealalta. Factorul care 0 leaga pe una de cealalta este patratul vitezei luminii. Aiei, din nou, este sugerat Cel care este "luminalumii" (loan 8:12). Isus Cristos este Cel care sustine toatelucrurile prin cuvintul puterii Lui (Evrei 1 :3). Cel care a creat toate lucrurile este de asemenea Cel prin care setin toate lucrurile (Col. 1:16, 17).

Harullui Dumnezeu

Scripturile, fireste, ni-L reveleaza pe Dumnezeu nu doar ca un Dumnezeu al "puterii vesnice" ei si ca "Dumnezeul oricarui har" (1 Petru 5:10). Intrucit Isus Crist~ a manifestat nu numai puterea si sfintenia lui Dum-

, ,

nezeu, dar chiar mai mult, infinita Lui iubire !li harul Lui, intrucit EI este incarnarea Intregii plinatat! a Dumnezeirii, despre care, la rindul ei, se spune ca a fost revelata limpede in creatia fizica, este firesc sa ne intrebam, de asemenea.idaca exista in natura dovezi despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Mesajul apostolului Pavel catre paginii din Listra vorbeste despre acest martor allui Dumnezeu in natura, in ce priveste harul Lui. EI a spus: ,,~i noi sintem oameni de aceeasi fire cu voi; noi va aducem 0 veste buna, ca sa va Intoarceti dela aceste lucruri deserte la Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamintul ~i marea, ~i tot ce este in ele. EI in veacurile trecute, a lasat pe toate Neamurile sa umble pe caile lor, macar cl, drept vorbind, nu s-a lasat tara marturie, intrucit v-a facut bine, v-a trimes ploi din cer, si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug, ~i v-a umplut inimile de bucurie" (Fapt. 14:15-17).

Astfel, potrivit lui Pavel, in natura exista 0 marturie despre Dumnezeu nu doar in ce priveste puterea Lui in creatie, ei si ca a "facut bine." EI este un Dumnezeu al bunatatii, ~i acest lucru este evidentiat de faptul ca EI asigura tot timpul ploile si anotimpurile si tot ce este necesar pentru continuarea vietii pe pamint.

Dar aceasta asigurare cu necesitatile vietii trebuie sa fie inteleasa de asemenea pe fundalul blestemului lui Dumnezeu asupra pamintului. Dumnezeu a adus "bucurie" in pofida faptului cl EI a spus, cu mult timp in urma, celui dintii om: "cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale" (Gen. 3:17). Intreaga creatie este s~b robia stricaeiunii si pina

, , ,

in ziua de azi... suspina ~i sufera durerile nasterii" (Rom. 8:21-22).

5 Henry M. Morris.

66

Cristos ,I cosmosul

Atit marturia unui pamint "blestemat" care dA nastere la spini ~i la maracini, ~i pe care existenta se ci~tigA doar cu pretul durerii, al sudorii ~i al lacrimilor, cit ~i marturia unei constiinte acuzatoare (Rom. 2: 15), se reunesc mereu pentru a-i reaminti omului cA ceva este gresit in lume. ExistA 0 prapastie adinca intre el ~i marele Dumnezeu al creatiei, a carui putere vesnica ~i dumnezeire ar trebui vazute limpede in lucrurile facute de El. Mai presus de toate, exista marele dusman, moartea, de care oamenii incearca mereu sA scape, dar care, inexplicabil, ii invinge in final.

Totusi, exista dovada vesnic repetata a sperantei care este revelata in creatie, Desi pamintul este potrivnic ~i cere munca fli sudoare pentru a da mai multe roade, roadele vin totusi, An de an, Dumnezeu trimite ploaia din ceruri, iar griul creste in felul sau misterios. Vine iarna, ~i viata pare aproape sA se stinga, pe masura ce Blestemul devine din ce in ce mai evident. Apoi Dumnezeu iarasi trimite anotimpurile roditoare, si pamintul se reinoieste.

,

De fapt, in fiecare zi avem un memento al mortii, al intunericului ~i al pacatului: "vine noaptea cind nimeni nu mai poate sA lucreze" (loan 9:4). Lumina, atit de esentiala vietii, dispare in fiecare seam ~i urmeaza 0 lunga noapte a intunericului. Dar ceea ce ar putea fi sursa terorii, a deznadejdii ~i a mortii devine in schimb vreme de odihna ~i de refacere, caci toata lumea stie cA soarele va ~~ din nou a doua zi. ~i, desi s-ar putea sA nu cunoastem semnificatia sa, afara de revelatia biblica, simtim cA inAltarea soa~lui este 0 .marturie cA Dumnezeu ne asigura vindecarea ~i viata,

In fiecare zi la msAritul soarelui, ~i in fiecare an la sosirea primaverii, avem omarturie innoita despre speranta victoriei asupra pacatului, a blestemului ~i a mortii. intr-o buna zi "va rasari Soarele neprihanirii, ~i tamaduirea va fi supt aripile Lui" (Mal. 4:2). Va veni 0 vreme cind lumea va putea spune "CAci iatA cA a trecut iarna; a incetat ploaia, ~i s-a dus. Se arata florile pe cimp, a venit vremea cintarii, ~i se aude glasul turturicii in cimpiile noastre" (Cint. 2:11-12).

Astfel, in natura exista 0 marturie minunata despre harul lui Dumnezeu. Desi intreaga creatie geme sub jugul pieirii, iar moartea este experienta comuna a tuturor formelor de viatA, totusi exista intotdeauna speranta vietii de dincolo de moarte. Mai mult, realitatea revolutiei pe orbita a pamintului si a rotatiei sale axiale, care sint mecanismele fizice raspunzatoare de reintoarcerea anuala a primaverii ~i de reintoarcerea zilnica a luminii in lume, depasind capacitatea omului de a Ie produce, ar trebui sA-I faea pe acesta sA inalte multumiri ~i laude necurmate Domnului, care eu harul Lui of em aceste daruri. Ele ar trebui sA fie permanente asigurari cA omul este incapabil de a se mintui pe sine. EI este neputincios intr-un mediu ostil, departe de harul Creatorului sau, Marele Creator trebuie sA fie si Mintuitorul sau, altminteri el este pierdut cu desavirsire.

~tiinta ~Ii crestlnlsmul adevarat

67

Miirturii despre mintuire in lumea blologica

Dar exista ~i un alt aspect important al harului lui Dumnezeu. Dumnezeu este un Dumnezeu al oricarui har, dar EI nu-Si poate exercita harul si iubirea Lui decit daca sfintenia ~i virtutea f~i men tin deplina integritate. EI nu poate doar sa treaca pacatul cu vederea. Moartea nu este doar un accident, ci este inerenta naturii insesi a unei lumi care se revolta impotriva Fauritorului ei. Mfntuirea, lumina si viata nu pot fi asigurate decit atunci cind pacatul, blestemul si moartea au fost biruite. Dar omul insusi nu este capabil sa biruie pacatul ~i sa devina virtuos precum nu este capabil sa invinga noaptea ~i sa faca soarele sa rasara sau sa biruie moartea :;;i sa invie din morti,

Numai viata poate fnvinge moartea, si numai virtutea poate birui pacatul, dar acest lucru este absolut imposibil de realizat de catre un muritor de rind. Daca totusi acest lucru se realizeaza, el trebuie infaptuit pentru dinsul de catre altcineva. EI trebuie sa aiba un substituent, cineva care poate sa obtina victoria deplina asupra pacatului si a mortii in locul sau. Acest. lucru este imposibil de realizat de catre altcineva decit de catre Dumnezeu insusi. Dumnezeu trebuie sa fie Mintuitorul, precum si Creatorul si Sustinat~rul. inainte ca viata adevarata si durabila sa fie asigurata omenirii m~ribunde, Dumnezeu f~su~i trebui~ sa ia asupra Lui insusi blestemul pamintului si sa moara pentru pacatele lumii.

Exista oare 0 marturie despre acest adevar care este cel mai mare dintre toate adevarurile evanghelice din creatie? Da, exista, desi asemenea tuturor reflectiilor, el este mult mai palid decit realitat.ea. Faptul ca doar dintr-o moarte jertfitoare poate veni iertarea ~i viata, pare sa fi fost recunoscut de la inceputul istoriei omenirii; toate triburile si natiunile au recunoscut ca reconcilierea cu Dumnezeu cere sacrificiul substitutionar ~i conciliator. in ce masura obiceiul universal al sacrificiului, oricit ar fi elde deformat si de corupt, reflecta 0 ram~ita de cunoastere despre revelatia primordiala a lui Dumnezeu despre venirea unui Mintuitor, nu stim. Dar practica aceasta este prea raspindita ca sa fie pur intirnplatoare.

Poate ca partial este si 0 reflectare a experientei universale ca pina si viata naturala poate aparea in lume doar cind e~ti gata sa cunosti 0 suferinta unica ~i poate chiar moartea. N asterea la om, chiar si nasterea la toate animalele superioare, se produce doar in urma unui travaliu intens, si poate chiar cu pretul mortii mamei.

o ilustrare a acestui fapt, care intriga in cel mai Inalt grad, se gaseste in Psalmul22, aceasta minunata descriere profetica a suferintei si a mortii lui Cristos pe cruce, scrisa cu 0 mie de ani fnainte de implinirea ei. in toi~l suferintelor, Domnul Isus se plinge In sufletul Lui: " Dar eu sint vierme, nu om: am ajuns de ocara oamenilor si dispretuit de popor" (v. 6). In profetia paralela a lui Isaia, se spune ca "aUt de schimonosita (de fapt,

68

Cristos l'ji·cosmosul

intr-o redare mai literara, "distorsionarea" personificata) Ii era fata, si atit de mult se deosebea in£ati~rea Lui de a fiilor oamenilor" (Isaia52:14), incit cu adevarat EI nu parea om. Iar Isaia a mai spus ca EI era "dispretuit ~i parasit de oameni" (Isaia 53:3). Dar oare in ce sens s-a spus de fapt ca EI era un vierme?

In Israelul antic, ca si in lumea moderna, existau multe specii de viermi, ~i numeroase specii sint deopotriva mentionate in Biblie. Insa \derm.~l€)la care se refera Psalmu122:.6 era un vierme anume, cunoscut sub numele de "viermele purpuriu". Din acest vierme se obtinea 0 secretie valoroasa cu care se faceau vopselele purpurii. Acelasi cuvint este tradus uneori prin "purpuriu" sau "cirmiziu" (cf, Isa. 1:18).

Cind specia femelei de vierme purpuriu este gata sa dea nastere vlastarelor sale, ea i~i lipeste trupul de trunchiul unui copac, fixindu-se atit de puternic ~i de neclintit, incit nu se mai.poate desface de el niciodata. Ouale depozitate sub corpul ei sint protejate astfel pina ce ies larvele si sint in stare sa se desprinda si sa-~i inceapa ciclul propriei lor existente. In timp ce mama moare, fluidul purpuriu ii pateaza corpul si lemnul din jur. Din trupurile moarte ale unor asemenea femele ale viermelui purpuriu erau extrase vopselele purpurii comercializate in antichitate.

Ce priveliste ne of era aceasta despre Cristos, murind pe lemn, varsindu~i pretiosul singe pentru ca "sa poata duce pe multi fii la slava" (Evrei 2:10)1 EI a murit pentru noi, ca noi sa putem trai prin Ell

In mod similar, intr-o masura mai mare sau mai mica, oriunde are lac o nastere in regnul animal, mai intii are lac 0 perioada de travaliu sau ins~i moartea. Cineva trebuie sa sufere pentru ca altcineva sa poata trill. Cind acest adevar universal al cunoasterii se combina cu toate celelalte splendide marturii pe care Dumnezeu le-a lasat in creatia Lui, nu sintem departe de a vedea in "lucrurile facute" nu numai Dumnezeirea revelata in infinita putere ~i natura triunica, dar chiar ~i harul ~i iubirea Luijertfitoare.

Acest fapt este adevarat in special cu privire la nasterea fiintei umane.

De fapt, prin intermediul unei nasteri, Dumnezeu I~su~i a promis de la inceput venirea Lui in lume pentru a aduce pocainta ~i mintuire chiar in toiul blestemului primordial pe care a fost silit sa-l arunce asupra pamintului din cauza pacatului omului, EI a mai facut promisiunea plina de har a Semintei Femeii care avea sa vina, care Intr-o buna zi va strivi capul Satanei si va reinstaura domeniul pierdut al omului. Aceasta Evanghelie Dintii, cum a fost numita, oferita in Genesa 3:15, este eterna evanghelie careia Dumnezeu i-a stat marturie de-a lungul secolelor in creatia Lui fizica si in Cuvintul Lui scris.

,

De cite ori se naste un copil, "cu durere ... se naste" (Gen. 3: 16), datorita domniei pacatului ~i a mortii, Dar cum a spus Domnul Isus: "Femeia cind este in durerile nasterii, se intristeaza, pentru ca i-a sosit ceasul; dar dupa

~tiinta ,i crelftinismul adevarat

69

ee a nascut pruneul, nu-si mai aduee aminte de suferinta, de bueurie cA s-a nascut un om pe lume" (loan 16:21).

N asterea unui eopil este prilej de bucurie ~i de recunostinta pretutindeni. Si pretutindeni ea este 0 marturie despre Fiul fagaduit, Samlnta Femeii, care va veni intr-o zi ~i va "vedea rodul muncii sufletului Lui, ~i se va inviora" (Isaia 53:11). Ea ne aminteste si despre gloriosul fapt ca, desi pina in ziua de azi "toata firea suspina ~i sufera durerile nasterii," ea "va fi izbavita" deopotriva ~i un pamint nou se va naste in "slobozenia slavei eopiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8:21,22).

Dumnezeu, in adevar, nu s-a lasat pe Sine fara marturie, in ochii credintei, ai sperantei si ai iubirii, ehiar ~i "luerarile Lui nevazute sint lamurit vazute", si pretutindeni unde te uiti in lume vezi 0 abundenta de dovezi despre Cristos in creatie,

CAPITOLUL3

Miracolele ~i legile naturii Supranaturalul biblic

Realitatea Legii Universale

Oamenii de f\ltiintA au atras deseori atentia asupra faptului remarcabil cA intregul univers poate fi descris prin acelasi set de legi naturale, f\li cA aceleasi elemente chimice se gasesc in fiecare galaxie. Formele materiei, varietatile energiei si legile care se aplica amindurora sint aceleasi pretutindeni In intregul univers. Aceasta uimitoare situatie este implicita in chiar numele BAu; el este un univers f\li nu un multivers. In pofida aparent uriasei sale dimensiuni f\li vechimi pare, in esenta, acelasi pretutindeni in intregul spatiu si timp. Iata un fapt cu adevarat ciudat, daca universul a avut intr-adevar 0 origine f\li 0 dezvoltare haotica, intimplatoare f\li nedirijata, cum cred evolutionistii, Nici 0 explicatie naturalista nu pare adecvata,

In 1873, J. Clerk Maxwell a scris: "In ceruri descoperim, prin lumina lor, ... stele atit de indepiirtate ineit niei un obiect material nu a putut sa treacii vreodata de la una la cealalta; f?i totusi aceasta lumina ... ne spune ca fiecare din ele este alcatuita din molecule de aceleasi tipuri ca eele pe care Ie gasim pe pamint ... Nu se poate formula niei 0 teorie a evolutiei care sa furnizeze 0 explicatie eu privire la similaritatea moleculelor ... Pe de alta parte, egalitatea

~tiinta ,1 cr~tin1smul adevirat

71

perfecta dintre fiecare molecula fjli toate celelalte de acelasi tip ii confera ... acest caracter esential de a fi etern fjli autonom."

... Din cite fjltim, rezultatul este inca acelasi cu eel dedus de Maxwell: toti electronii sint aceiasi pretutindeni, toti protonii sint aceiasi, fjli ~ mai departe. Ax trebui sa ne asteptam la 0 teorie extrem de sofisticata care sa ne spuna de ce stau lucrurile asa, 1

Totusi, nu este nevoie de 0 teorie sofisticata care sA expliee aceste lucruri. Motivul pentru care universul functioneaza ca un univers este ca el a fost creat astfel de catre singurul Dumnezeu adevarat. Nu existA nici o teorie naturalista adecvata. Marele fizician J. Clerk Maxwell, citat mai sus, a contribuit din plin la aceasta concluzie.

~i mai uimitor pentru filozoful naturalist este faptul cA structurile, procesele ~i legile universului pot fi redate prin ecuatii matematice ~i teorii descriptive de 0 mare eleganta. Cum s-a observat in Capitolul 1, Einstein2 considera cA lucrul eel mai incredibil in ee priveste universul este cA el este inteligibil, capabil de a fi descris intr-un limbaj accesibil oamenilor. Cum au putut particulele primordiale neinteligente ~i aleatorii sA evolueze in sisteme inteligibile ~i ordonate?

Un alt mare fizician si matematician, P .A.M. Dirac, recunoaste franc imposibilitatea unor explicatii mecanice pentru frumusetea ordonata a

universului: '. •

Mai exista 0 cale prin care se poate recurge la mijloace teoretice. Pare a fi una din trasaturile fundamentale ale naturii ca legile fizice fundamentale sint descrise in termenii unei teorii matematice de 0 mare frumusete fjli forta, necesitind cunostinte de matematici superioare pentru a fi inteleasa. Te-ai putea intreba: De ce construieste natura in acest mod? Singurul raspuns este urmatorul: cunostintele noastre actuale par sa arate ca natura este astfel construita. Trebuie sa acceptiim pur fjli simplu acest fapt. Situatia poate fi descrisa spunind ca Dumnezeu este un matematician de prima clasa fjli ca EI S-a folosit de 0 matematica extrem de avansata pentru a construi universul. Slabele noastre cunostinte de matematica ne ingaduie sa in~legem 0 particica din univers ~i, pe masura ce yom edifica 0 fjltiin~ matematica din ce in ce mai inalta, vom putea spera sa intelegem mai bine universul.f

Dificultatea de a explica un univers atit de ordonat prin procese naturale oste, fireste, infinit complicata de faptul cA aceste procese, mereu const rinse de a doua lege a termodinamicii, fac ca universul sA inainteze inexorabil spre nivele de dezorganizare tot mai mari. Celebrul astronom britanic Paul Davies spunea: "cea mai grea intrebare este de unde provine III origine intreaga ordine din univers. Cum s-a inchegat cosmosul daca a doua lege a termodinamicii prezice 0 destramare asimetrica spre dezordi nc?,,4 Marea intrebare este u~r rezolvata, "La inceput Dumnezeu a facut

72

Miracolele rri legile naturii

cerurile si pamintul." Acestea sint cele mai simple, si totusi cele mai profundecuvinte scrise vreodata, si neindoielnic cele mai'adevi;ate cuvinte scrise vreodata. Intregul univers, toate legile ~i procesele sale of era 0 confirmare clara si fara echivoc a acestui fapt fundamental.

Uniformitatea in cosrnosul actual

In mod traditional, teologii biblici au facut distinctie fntre operele de creatie ale lui Dumnezeu si operele Lui de providenta, Aceasta distinctie este complet scripturala ~i in acelasi timp absolut stiintifica, Studiul stiintific al proceselor naturale din lumea actuala a dovedit ca ele sint fara exceptie conservatoare. Adica toate lucrurile se conserva ~i nimic nu se creeaza acum. Opera de creatie a lui Dumnezeu, in lumea naturala, a fost incheiata in saptamina creatiei, ~i de atunci preocuparea Lui providentiala a fost aceea de a "tine toate lucrurile cu Cuvintul puterii Lui" (Evrei 1:3).

Desi doctrina uniformitarianismului schioapata cind este aplicata perioadei creatiei sau celei a Potopului, exista numeroase dovezi scripturale In sprijinul uniformitatii din cosmosul actual. Aceasta reiese limpede dintr-un pasaj-cheie al Scripturii: 2 Petru 3:3-7. Imediat dupa ce observa ca "lumea de atunci (universul) a perit tot prin ele, inecata de apa," Petru spune "Iar cerurile si pamintul de acum sint pazite ~i pastrate prin acelasi Cuvfnt" (2 Petru 3:7). Asadar, cosmosul actual este "pastrat" sau "conservat."

Acest cosmos este singurul accesibil oamenilor de ~tiinta pentru studiu ~i masuratori, si deci nu este surprinzator faptul ca oamenii de ~tiinta au ajuns sa creada ca toate procesele functioneaza In cadrul unei legi uniforme. Natura poate fi studiata si descrisa efectiv cu mijloacele metodei stiintifice, Tocmai acest fapt este, fireste, 0 marturie despre puterea ~i intelepciunea lui Dumnezeu, dind sens l?i semnificatie poruncii date de Dumnezeu oamenilor: "supuneti pamintul si stapiniti-l'' (Gen. 1: 28). Lumea este un cosmos l?i nu un haos. Stiinta, care cauta sa inteleaga procesele naturii, si tehnologia (de ex. ingineria, medicina, agricultura etc.), care cauta sa Ie utilizeze, sint astfel aspecte necesare si legitime ale intendentei omului sub semnul providentei divine.

U niformitatea prevalenta din cosmosul actual este asadar intru totul biblica, Cum s-a subliniat anterior, toate procesele actioneaza in cadrul primei ~i celei de-a doua legi a termodinamicii. Conform primei legi, nimic din lumea fizica nu este creat sau distrus acum, desi f~i schimba mereu forma. Actiunea acestui principiu dateaza, din cite se pare, de la sfirsitul perioadei creatiei (Gen. 2:1-3; Exod. 20:11; Is. 40:26; Evrei 4:3, 10; s.a.), Conform celei de-a doua legi, toate lucrurile au tendinta de a se dezintegra si de a muri, situatie care dateaza evident de la blestemul aruncat de Dumnezeu asupra pamintului (Gen. 3:17; Ps. 102:25-27; Is. 40:6-8; Rom.

~tiin~ !jll erestfnlsmul adevarat

73

8:20-22; s.a.). Vezi capitolul 7 pentru a discutie detaliata asupra acestor probleme.

Varietatea aproape infinita a proceselor fizice ~i biologice care exista in lume consta, asadar, in procese fundamental conservatoare ~i dezintegratoare. Stiinta este, in esenta, studiul acestor procese, a diversilor factori care le influenteaza si a ritmului in care actioneaza ele.

, , ,

A doua lege descrie toate proeesele, in ultima instanta, ca procese de

descompunere, dar nu afirma nimic in legatura cu rata descompunerii. Ratele proeeselor sint determinate de diversi factori care influenteaza proeesul, si ele pot varia mult daca unul sau mai multi din acesti factori se modifica. De exemplu, debitul apei dintr-un canal fluvial este determinat de marimea si de forma canalului, de natura cumpenei apelor, de vegetatie, de precipitatii, de infiltratii, de temperatura si de multi alti factori. Daca vreunul dintre acestia se modifica, rata curgerii se poate schimba substantial. Controale similare afecteaza, lara exceptie, toate celelalte procese de ~ pamint. In general, rata fiecarui proees varlaza statistic In jurul unei rate medii, iar grad ul de variatie depinde de natura si de numarul diverselor entitati care influenteaza aceasta relatie.

In perioada potopului, in pamint si 'in atmosfera lui au avut loe asemenea schimbari cataclismice, incit majoritatea ratelor proeeselor geofizice au fost probabil mult accelerate 0 vreme, iar pamintul a trait cea mai cumplita experienta a haosului si a mortii din toate timpurile. Totusi, la capatul acestui teribil an, Dumnezeu a facut a promisiune plina de consecinte: "cit va fi pamintul, nu va inceta seceratul si semanatul, frigul ~i caldura, vara si iarna, ziua ~i noaptea!" (Gen. 8:22).

Astfel, procesele fundamentale ale rotirii axiale a pamintului ~i ale revolutiei sale pe orbita in jurul soarelui nu vor sa fie afectate in mod semnificativ in epoca actuala, Acestea, la rindul lor, exercita 0 influenta insemnata asupra majoritatii celorlalte proeese geofizice si biologice, astfel incit, de fapt, Dumnezeu a promis a uniformitate esentiala nu doar In privinta legilor de baza ci si a proeeselor din cosmosul postdeluvian. U niformitatea legilor naturale este astfel un principiu interpretativ valabil si puternic, cit priveste legile si proeesele de baza, pentru lumea actuala.

Problema miracolelor

Ce sa credem atunci despre miracole, mai ales despre cele din Biblie?

Exista loe pentru supranatural intr-un cosmos aflat sub stapinirea naturalului?

Raspunsul lumii stiintifice moderne a fost, in general, ca miracolele sint imposibile. De mai bine de a suta de ani, majoritatea oamenilor de ~tiinta si a filozofilor au sustinut ca oricit de multe dovezi s-ar aduce, ele nu vor fi ~uriciente pentru a adeveri infaptuirea unui miracol.

74

Miracolele ~i legile naturii

Un eveniment observat, care pare sa nu aiba 0 explicatie rationala imediata, poate fi astfel intotdeauna explicat pe unul din urmatoarele temeiuri: (1) observatiile puteau fi incomplete sau gresite; (2) caracterul inexplicabil al fenomenului se puteau datora nu atit fortelor supranaturale eft cunostintelor noastre foarte limitate si incomplete despre procesele naturale; (3) caracterul statistic al proceselor naturale presupune ca evenimente extrem de neobisnuite pot fi oricind explicate, fn principiu, drept ciudatenii statistice, f'ara a se mai recurge la supranatural.

Acestea apar ca restrictii majore f;li nu incape indoiala ca sint intru totul valabile. Probabil ca majoritatea evenimentelor asa-zis miraculoase pot fi puse, in mod legitim, sub semnul intrebarii pe un temei sau altul. "Miracolele" tehnologiei moderne - avioanele, televizoarele, energia nucleara, laserele si altele f'ara numar - ar fi fost cu siguranta socotite drept miraculoase de catre stramosii nostri, daca s-ar fi intilnit cu ele. Mai mult, este notorie lipsa de credibilitate chiar si a unor afirmatii apartinind unor martori oculari, mai ales cind se incearca reconstituirea unor evenimente ce s-au produs intr-o atmosfera de suspans sau de tensiune emotionala.

~i totusi, nu exista nici un dubiu ca Biblia vorbeste despre adevarate miracole! De exemplu, pe baza celor sapte mari minuni consemnate in Evanghelia lui loan, era de asteptat ca oamenii sa creada ca Isus este Fiul lui Dumnezeu (loan 20:30"31). In mod similar, prin "semne, puteri f;li felurite minuni", Dumnezeu a confirmat cuvintele rostite de apostoli inainte de canonizarea Cuvintului Luiscris (Evr. 2:3-4). Alte perioade cu aparitii supranaturale au fost mai ales acelea din timpul Exodului si al lucrarli profetilor Hie si Elisei. In acestea si in alte consemnari de mira~ole

,. .

biblice, accentul se pune intotdeauna pe valoarea de marturie a miracolului

respectiv, validind puterea lui Dumnezeu si cuvintul profetului Sau.

Aceasta din urma observatie 0 intareste pe cea anterioara referitoare la uniformitatea esentiala a naturii in cosmosul actual. Supranaturalul nu poate poseda 0 valoare testimonials insemnata decit daca este rarisim - atit de rarisim incit sa mearga dincolo de tipurile de rationalizari mentionate anterior. Miracolele ce pot fi repetate dupa toana participantului, sau care pot fi produse cu ajutorul unor tehnici sau incantatii specifice, vrindnevrind sint aduse in domeniul cunoasterii empirice tocmai prin aceste fapte, ~i deci nu sint citusi de putin miracole autentice.

Legea cosmica ~i procesele naturale

Un miracol autentic trebuie definit in functie de relatia in care se afla

. .

cu legile si procesele fundamentale ale cosmosului actual, care sint sus-

tinute ac~m de catre Dumnezeu fnsusi in Cristos (Col. 1; 17; Evrei 1:3; 2

. .

Petru 3:7). Asadar, un miracol trebuie sa fie un eveniment in afara sferei

or;;:tiinta si crestinismul adevarat

y " ,

75

de cuprindere atit a legilor fundamentale ale naturii, cit ~i a functionarii normale a proceselor naturale.

Am mentionat deja ca legile fundamentale ale naturii sint cele doua legi ale termodinamicii, legile conservarii ~i descompunerii. "Masa-energia" trebuie intotdeauna sa se conserve, iar "en tropia " trebuie sa creasca mereu. Aceste doua entitati sint conceptele esentiale ale tuturor fenomenelor care au loe in universul nostru spatial ~i temporal, iar cele doua legi reprezinta cadrul restrictiv in care par sa functioneze aceste procese.

N u numai ca. toate procesele se conformeaza celor doua legi, dar ele mai au in comun ~i 0 alta trasatura fundamentala, Desi fiecare proces poate fi determinat de numeroase si diferite forte ale naturii si proprietati ale materiei, astfel in cit rata lui sa poata varia mult, el trebuie in cele din urma sa fie masurabil ~i descriptibil in functie de numai trei categorii de baza - unitati de spatiu, unitati de energie sau masa, si unitati de timp. Aceasta se datoreaza faptului ca fiecare proces actioneaza in universul fizic ~i ca. universul este un continuum de spatiu-masa-timp, masa fiind interschimbabila cu energia, ~i deci, in esenta, sinonima cu ea.

Fiecare proces natural din cosmosul actual actioneaza in cadrul uniform al legilor fundamentale ale conservarii si ale descompunerii, si el este susceptibil de a fi formulat si descris in termenii celor trei dimensiuni de baza: ai spatiului, ai masei ~i ai timpului. Aceasta este structura fundamentala a cosmosului actual (sa mentionam din nou, singurul accesibil observatiei stiintifice), iar acest cosmos pare a se afla sub dominatia uniformitatii.

Este remarcabil faptul ca, vazut chiar ~i din perspectiva legilor naturale si a uniformitatii pre zen tate mai sus, cadrul cosmic of era marturii clare despre "puterea vesnica si Dumnezeirea" Creatorului sau, cum se spune in Romani 1:20. Realitatea lui Dumnezeu ~i a creatiei este afirmata fi'ira echivoc de cele doua legi fundamentale, iar natura Dumnezeirii este reflectata in fiecare proees al universului care este creatia Lui. Aceste relatii au fost detaliate in capitolul 2.

Chiar daca oamenii de ~tiinta nu reu~esc sa vada sau sa accepte implicatiile teologice, ei utilizeaza aceste premise fundamentale in toate cercetarile stiintifice de zi cu zi, ele fiind esentiale metodologiei lor stiintifice, dindu-le posibilitatea sa elaboreze descrieri ~i anticipari stiintifice sigure. Legile lui Dumnezeu sint bune ~i demne de incredere, si tocmai acest fapt face posibila intreaga ~tiinta ~i tehnologie.

Miracole ale providentei

Nu trebuie sa existe totusi nici 0 indoiala ca. miracolele sint posibile.

Dumnezeul care a creat cosmosul pe temeiul legii sale fundamentale ~i a structurii tridimensionale a proeeselor naturale este in mod clar transcon-

76

Miracolele ~i legile naturii

dent acestora, ~i poate, deci, interveni cind si cum vrea El. Asemenea interventii, noi le numim "miracole."

'['injnd cont de natura fundamentala a cosmosului, este cit se poate de evident ca sint posibile dotui tipuri de miracole - cele care intervin in actionarea proceselor naturale, ~i cele care contravin legii fundamentale. Pentru a le putea discuta, le-arn putea numi miracole ale providentei si, respectiv, miracole ale creatiei sau, mai simplu, miracole de "Gradul B" si

miracole de "Gradul A." • .'

Un miracol de Gradul B se realizeaza strict in cadrul celor doua legi fundamentale, dar el implica controlul sau reglarea unuia sau a mai multor procese naturale cu un scop anume intr-un moment anume. Sa ne reamintim ca toate ritmurile proceselor sint supuse variatiei statistice, a carei intindere depinde de diferiti factori ce pot afecta procesele. Daca evenimentul se apropie de limitele statist ice ale procesului, el ar putea fi un miracol. Un exemplu ar putea fi seceta de trei ani si jumatate ~i ploaia ce a venit ca raspuns la rugile lui Ilie (Iacov 5:17-18). Exemple biblice similare de miracole providentiale sint cutremurul din Filipi (Fapt. 16:26), nimicirea armatei lui Sanherib (2 Imp 19: 35) ~i multe altele. Nici unul din aceste miracole nu a necesitat interventia asupra legilor fundamentale, dar fiecare a necesitat determinarea producerii acelui proces intr-un moment extrem de neverosimil si la frecvente extrem de improbabile.

Orice crestin de buna credinta stie din proprie experienta ca Dumnezeu raspunde uneori rugaciunilor in moduri dintre cele mai deosebite ~i mai neasteptate. Asemenea experiente intra adeseori in categoria miracolelor providentiale, Majoritatea cazurilor validate de insanatosire fizica, drept raspuns la rugaciuni pot fi intelese, de exemplu, in termenii unei accelerari neobisnuite, dar nu imposibile, a puterilor recuperatorii innascute ale trupului, sau poate ai incetinirii unor procese de deteriorare, anterior hiperactive.

Cit despre agentii utilizati de Dumnezeu pentru a interveni astfel in procesele naturale, Scriptura sugereaza ca in multe asemenea ocazii ar putea fi implicati ingerii. Observati, de asemenea, rolul ingerilor in pustiirea Sodomei (Gen. 19:1,13), in ocrotirea lui Daniel impotriva leilor (Dan. 6:22), in eliberarea apostolilor din inchisoare (Fapt. 5:19, 12:7), oastea ingereasca ce sta in jurul lui Elisei si care ii doboara pe dusmani sai (2 Imp. 6:17-18), si multe altele.

Conform Scripturii, Dumnezeu a creat ,,0 adunare de zed de mii de ingeri" (Evrei 12:22) care sint "trimi~i sa indeplineasca 0 slujba pentru cei ce vor mosteni mintuirea" (Evrei 1:14). Ei sint "tari in putere" ~i "implinesc poruncile Lui" (Ps. 103:20). Scriptura indica faptul ca ingerii poseda intreaga putere si intelepciune necesara pentru a constringe agentii naturali care influenteaza procesele naturale si pentru a-i modi fica dupa

~tiinta Ifi crestlrrlsmul adeviirat

77

nevoie intr-un moment si loe anume, pentru a implini vointa lui Dumnezeu si pentru a raspunde rugaciunilcr poporului Lui. Indeo'sebi Apocalipsa descrie ingerii ca fiind eapabili, sub stapinirea lui Dumnezeu, sa dezlantuie fenomene naturale teribile - grindina, foe, meteoriti, sau alte eorpuri ceresti, si ehiar sa eontroleze rata proeeselor nucleare din soare (Apoc. 8:7-12; 16:8), precum si bolile fiziee ale trupului omenesc (Apoc. 16:2, 10). Deci nu este deloe exclus ea Dumnezeu sa hotarasca sa-~i implineasca miracolele Lui de providenta, controlind ~i modificind proeesele naturale pe 0 arie a improbabilitatilor statistiee extrem de larga, potrivit dorintei Lui, prin actiunea lngerilor Lui puternici.

Sa nu uitam ca exista si 0 oaste mai red usa a lngerilor "rai" eare-l urmeaza pe Satana (el insusi, poate cel mai puternic dintre toti fngerii creati) In revolta lui impotriva lui Dumnezeu. Acestia, sau poate multi dintre ei, sint deopotriva fiinte de 0 mare forta ~i inteligenta, desi cazute, Si ei pot fi capabili de mari jonglerii cu procesele naturale ale lumii, fiind astfel in stare de a realiza adevarate miraeole de Gradul B. Dar asemenea miracole demonice sint niste mistificari cit priveste valoarea lor testimoniala. Pavel le numeste "minuni mineinoase" (2 Tes. 2:9).

Miracole ale creatiei

,

Exista totusi prilejuri in care Dumnezeu a crezut de cuviinta sa Inlature ehiar ~i legile Lui fundamentale de eonservare ~i de descompunere, ~i sa savirseasca acte deosebite de creare a materiei sau a energiei (in contradictie eu prima lege) sau aete deosebite de crestere subita a ordinii In sistemele inchise (in contradictie cu legea a doua). Asemenea opere necesita putere creatoare, si ele se situeaza deei dincolo de domeniul proeeselor naturale precum side sfera de actiune a fngerilor creati." Doar Dumnezeu poate creal Astfel, acestea sint miracole ereatoare - miracole de Gradul A, daca vreti!

,

Nu este intotdeauna clar daca un anum it miraeol biblic este un miracol

al providentei sau un miracol al crcatiei. Dar exista cfteva care sint In mod dar miracole ale creatiei, Creatia insi'lf;'i, de pi Ida, este un urias complex de miracole creatoare. Toate imenscle rezervoare de materie, de putere ~i de ordine din univers au fost create de catre atotputernicul Creator.

Doar Dumnezeu este capabil sa savirseasca miracole ale creatiei. In anumite oeazii El a procedat astfel chiar ~i in actualul cosmos. Un exemplu concludent este oferit de numeroasele cazuri in care mortii au fost reintegrati in viata fizica, iar un alt exemplu este producerea zilnica de mana pentru israelitii ratacitori prin pustie, f;'i mai sint multe altele.

Este semnificativ faptul ca cele sapte mari semne din Evanghelia lui loan au fost toate miracole de gradul A. Urmatorul rezumat ilustroaza limpede aeest fapt.

78

Miracolele ~i legile naturii

1. Apa transformatii tn. vin (loan 2: 11). Structura moleculara simpla a apei a fost transformata instantaneu in structura moleculara mult mai complexa a vinului proaspat creat, indicind 0 creatie sau 0 informatie speciala, complexa.

2. Vindecarea fiului muribund (loan 4:46-54).0 inversare instantanee a procesului de deseompunere, refacind structura celulara ce fusese distrusa de 0 boala mortals, a fost savi19ita doar prin rostirea unui cuvint de la 0 departare de saisprezece kilometri.

3 Vindecarea sliibiinogului (loan 5:3-9). Un om aflat in imposibilitatea de a umbla, timp de treizeci si opt de ani, capata instantaneu, la porunca lui lsus, picioare puternice, sigure, ceea ce implica crearea de poi oase, de muschi si de alte componente in locul membrelor inerte si atrofiate.

4. Multimea hriinitii (loan 6:5-13). Legea conservarii masei a fost suspendata pe timpul cit lsus a multiplicat cinci piini si doi pesti, obtinind piine si carne mai mult decit suficiente pentru cinci mii de oameni.

5. Graoitatia este tnlaturata (loan 6: 16-21). Legea conservarii energiei a fost inlaturata cind Domnul lsus a creat 0 forta antigravitationala de 0 natura necunoscuta care sa-I permita sa paseasca pe suprafata unei mari agitate.

6 Orbul ciiruia i s-a redat vederea (loan 9:17 ). AUt materia cit si complexitatea au fost create instantaneu cind un om, orb din nastere, a capatat subit ochi care functionau perfect in orbitele pina atunci nefolositoare

7. Mortii readusi la uicuii (loan 11:33-44). Nu numai membrele sau numai ochii, ci de data aceasta, intreg trupul era mort, si inca de patru zile, ~a incit fenomenul de putrefactie se instalase deja. Totusi, la cuvintul creator allui Cristos, toate celulele si functiile au fost instantaneu restructurate ~i reprogram ate, ~i pina ~i sufletul deja plecat a fost chemat in trup, astfel incit Lazar a inviat.

Intrucit toate acestea au fost miracole marete de creatie, si intrucit

, "

numai Dumnezeu poate crea, marturia lui loan 20:30 este bineinteles 0

puternica confirmare a divinitatii lui Cristos: "lsus a mai facut inaintea ucenicilor sai multe alte semne care nu sint serise in cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost serise pentruca voi sa credeti ca lsus este Hristosul, Fiullui Dumnezeu; si crezind sa aveti viata in numele Lui."

Multe din miracolele biblice (desi, in nici un caz toate) sint miracole de creatie similare, necesitind suspendarea uneia sau a ambelor legi ale termodinamicii, ~i marturisind in mod nemijlocit puterea lui Dumnezeu

~tiinta Iji cresttnlsrnul adevarat

79

Creatorul. Exemplele din Vechiul Testament, luate mai mult sau mai putin la intimplare, pot include urmatoarele:

1. Crearea de masd: miracolul sporirii cantitatii de untdelemn. (2

Imp. 4:1-6) ,

2. Crearea de energie: apele care stateau ca un zid la traversarea Marii Ro:;;ii (Exod. 14:29).

3. Crearea de complexitate: multiplicarea limbilor cu modificarile fiziologice corespunzatoare legate de diversele sisteme gramaticale introduse in Turnul Babel (Gen. 11:1-9).

o alta forma de miracol creator este impartasirea "invataturii" divine omului. Uneori aceasta invatatura survenea prin vise sau viziuni, alteori prin revelatie teofanica ne~ijlocita. In mod obisnuit, ea survenea prin modalitati mai putin reale sau efective, pe masura ce "oamehii au vorbit dela Dumnezeu, minati de Duhul Stint" (2 Petru 1:21).

Multe din vindecarile descrise in Biblie (desi nu toate) par sa fi presupus activitatea creatoare divina, si astfel par sa fi fost adevarate miracole ale creatiei. Un exemplu ar fi vindecarea lui Naaman de lepra, dupa ce acesta s-a sciildat de sapte ori in lordan (2 Imp. 5:1-14). Nu exista nici un remediu de tratare a leprei, nici in apa de riu, nici prin sugestii psihosomatice. Ceea ce s-a constituit in tesuturi noi trebuie sa fi fost creat de Dumnezeu pentru Naaman ca raspuns la rugaciunea lui Elisei.

Dar cel mai mare miracol al creatiei a fost insasi creatia, cind Dumnezeu a dat fiinta si desavirsire intregii materii, energiei si complexitatii intregului univers, ~i cea mai mare dintre toate iluziile este crezul ca toate acestea ar fi putut fi realizate intr-un alt mod decit prin creatie! Daca evolutia este reala, atunci un miracol trebuie sa fi fost intercalat la 'fiecare treapta a evolutiei, iritre un nivel de complexitate si eel urmator, Procesele naturale sint prescrise de legea a doua a termodinamicii, care stipuleaza ca aceste procese se indreapta in mod firesc intr-o directie opusa directiei cerute de evolutie. Ele se indreapta descendent :;;i nu ascedent, iar situatia poate fi inversata numai pe 0 baza limitata, in conditii speciale, niciodata satisfacuta de vreun proces evolutiv observat vreodata (de ex. programarea evolutiei ereditare si generatoarele "negentropice").

In' general, in cosmosul actual, legile lui Dumnezeu sint adecvate, Cuvintul Lui seris este complet si suficient, iar miracolele creatoare sint rareori indreptatite, Miracolele providentiale nu sint neobisnuite in ziua de azi, insa miracolele creatoare trebuie neaparat sa fie justificate de circumstante extrem de neobisnuite si de urgente.

o exceptie glorioasa este descrisa in 2 Corinteni 5: 17: "Daca este cineva in Cristos, este 0 faptura noua", Miracolul regenerarii este un miracol de

80

Miracolele I'jl legile naturii

Gradul A in sensul deplin al cuvintului. 0 persoana care spiritual este un "sistem inchis", complet inadecvat ~i "egocentric", devine subit un "sistem deschis", integrat ~i centrat in Creatorul omnipotent. Cel care se deteriora spiritual cu fiecare zi - "mlicar eli traieste, este mort" (cf. 1 Tim. 5:6), cunoaste subit "bucuria si pacea, pe care 0 dli credinta ... prin puterea Duhului Stint" (Rom. 15:13) ~i este "adus la viatli impreuna cu Cristos" (Efes. 2:5). Viata lui era un haos iar acum este un cosmos, cu ordine, sens ~i tel. EI "s-a nascut din nou", un miracol al harului, 0 marturie vie despre imensa putere a Dumnezeului creatiei, care este si Dumnezeul mintuirii!

Miracolele Bibliei

Recunoscind eli exista doua categorii fundamentale de miracole divine - miracole ale creatiei si miracole ale providentei, putem arunca acum 0 privire mai larga ~upr~ miracolelor descrise in 'Biblie. Intrudt miracolele trebuie considerate macar posibile chiar ~i de catre atei, cu siguranta eli nu exista nici un motiv pentru crestinul care crede in Biblie sli puna sub semnul Intrebarii caracterul istoric ai vreunuia dintre miracolele Bibliei. Intr-o sectiune ulterioara a acestui capitol vom consemna criteriile prin care putem determina daca un i-iClSUpUS miracol este autentic sau nu, ~i va fi limpede cli toate miracolele Bibliei satisfac aceste criterii.

Cu riscul simplificarii, putem afirma ca miracolele creatoare cer suspendarea sau rasturnarea legilor de baza ale naturii, in timp ce miracolele providentiale cer doar controlul manipulativ al factorilor care determina modul In' care functioneaza procesele naturale in cadrul acestor legi. in primul caz (miracolul de Gradul A), este nevoie de putere creatoare si astfel Creatorul Insu~i este implicat. in al doilea caz (miracolul de Gradul B), este nevoiede un agent care sli manipuleze procesul fn scopul dorit. Creatorul poate fi implicat intr-un astfel de caz, dar asemenea controale pot fi aplicate ~i de agenti ingeresti (sau, in unele cazuri, chiar ~i de catre puteri demonice). Binefnteles ca pina si oamenii pot, fntr-o oarecare masura, sli manipuleze procesele naturale ~i sa le utilizeze in sisteme artificiale, dar in acest caz le numim "stiinta" si nu "miracole".

in clasifica~a m'iradolelor Bibliei (tabelul 1), uneori sintem incapabili sli decidem daca un anume miracol este creator sau providential. in majoritatea cazurilor insa, se poate face un rationament logic, si 0 asemenea inventariere ne permite o· si mai buna dunoastere a sist~mului or-

, ,

ganizatoric allui Dumnezeu. Din cite se stie, aceasta este prima incercare

de acest fel, astfel incit nu incape indoiala ca vor fi unele omisiuni, precum si incluziuni indoielnice ~i atribuiri discutabile. Listele nu sint prezentate dogmatic, ci doar pentru a indica scopul si varietatea modurilor in care Dumnezeu a utilizat legile si procesele Lui pentru a realiza scopurile Lui.

Stiinta si crestinismul adevarat

, ,t ,

81

Tabelul I Surnarul miracolelor specifice consemnate in Biblie Toate miracolele consemnate in Scriptura sint bazate pe marturii temeinice ~i ele au fost infaptuite in scopuri divine specifice. Pentru 0 lista completa, vezi Anexele 2,3 ~i 4.

Vechiul Noul
Testament Testament Total
Miracole ale creafiel
,
Creatia materiei 9 2 11
Creatia energiei, fortei sau puterii 20 8 28
Creatia ordinei, informatiei sau complexitatii 11 14 2S
Creatia vietii biologice 9 7 16
Creatia reinnoirii vietii spirituale 2 7 9
Nutruuul total al miraco/e/or creeiionete 51 38 89
Miracole ale providenfei
Controlul proceselor fizice 32 9 41
Controlul proceselor biologice 11 2 13
Accelerarea proceselor de descompunere la oameni 20 6 26
Accelerarea proceselor de vindecare la oameni 11 14 2S
Scoaterea demonilor 1 9 10
Controlul programarii evenimentelor naturale 11 1 12
Numsru! total al miraco/e/or ptovidentiele 86 41 127
-- ----- .. -~
Miracole'e safanice ,i demonice
False miracole ale creatie 7 1 8
False miracole ale providentei 7 1 8
-- -_------_ .... _-
Numiitul total al miraco/e/or satanice 14 2 16
Numiuu! total al miraco/e/or specifice consemnate 151 81 232 Ar trebui, fireste, sa subliniem din nou ca miracolele sint rare, nu comune; fn special miracolele de creatie, U nul din rosturile principale ale miracolelor biblice a fost acela de a depune marturie. Un asemenea scop s-ar narui daca miracolele ar fi comune sau capricioase. Valoarea lor testimoniala capata semnificatie doar intr-un cadru normal de uniformitate si de realitate,

6 Henry M. Morris

82

Miracolele ~i legile naturii

Pe de alta parte, daca fiecare presupus miracol ar putea fi "explicat" rapid in termenii legilor si proceselor stiintifice, ar fi lipsit de sens sa-l oferim ca 0 marturie a prezentei lui Dumnezeu. De fapt, insusi conceptul de "miracol" ar deveni redundant. Am putea chiar defini miracolul drept un eveniment imposibil din punct de vedere stiintific, dar pe care Dumnezeu 11 produce totusi pentru propriile Lui scopuri mai inalte.

Chiar si In Biblie miracolele sint relativ rare. Cel mai faimos om care a trait vreodata, in afara de Cristos, a fost loan Botezatorul, conform marturiei lui Cristos Insusi (Mat. 11: 11). Totusi, "loan n-a facut nici ul?- semn" (loan 10:41). Scriptura nu consemneaza nici un miracol savirsit de ciitre N oe, loy, N eemia sau numerosii alti mari sfinti ai lui Dumnezeu. Miracolele Bibliei par sa se aglomereze indeosebi in marile perioade de criza (Exodul, epoca lui Ilie, era apostolica), celelalte exemple fiind ocazionale. Un sumar al tuturor miracolelor Bibliei este oferit in Tabelul 1.

Astfel, se pare ca exista aproximativ 232 de miracole specifice consemnate in Biblie. Acest numar nu include insa numeroasele miracole despre care se spune ca au fost infaptuite de catre Cristos (de ex. loan 20:30) sau de catre apostoli (de ex. Evrei 2:4), dar care nu sint descrise concret in Scriptura.

De asemenea, au fost complet excluse alte citeva tipuri specifice ale activitatii divine, dupa cumurmeaza:

1. Teofaniile - adica aparitiile lui Dumnezeu (sau ale ingerilor) in fata omului, intr-o formaomeneasca vizibila.

2. Viziunile ~i/sau visele prin care Dumnezeu a dezvaluit anumite adevaruri profetilor Lui sau altor oameni alesi, barbati sau femei. 3. Profetiile despre lucruri viitoare, mai tirziu verificate prin aceea ca ele s-au implinit.

4. Procesul divin prin care Sfinta Scriptura a fost data prin inspiratie, garantindu-i-se astfel acuratetea si autoritatea.

5. Frecventul miracol al regenerarii prin care un credincios devine 0 noua creatie in lsus Cristos (2 Cor. 5:17).

6. Miracolele consemnate profetic ca urmind sa aiba loe in viitor, mai ales cele din Apocalipsa.

7. Riispunsurile "obi~nuite" la rugaciune sau la indrumarea divina in care nu erau implicate imprejurari neobisnuite sau rare din punct de vedere statistic.

Cele 232 de miracole consemnate se descompun in procente astfel: 38 la suta creatoare, 55 la suta providentiale, 7 la suta demonice. Aceste categorii de baza pot fi divizate mai departe, fiind discutate in sectiunile urmatoare ~i inventariate in Anexele 2, 3 ~i 4. Aceste subdiviziuni sint oarecum arbitrare, dar ele par a fi totusi concluzii rezonabile atit din Scriptura cit ~i din ~tiinta.

~tiinta ljIi erestirilsmul adevarat

83

Operele unice ale creatlei

Se cuvine sa clasificam miracolele de Gradul A ale Bibliei pentru a Ie pune in acord cu actele succesive de creatie ale lui Dumnezeu din Genesa. Ele sint identificate in special de utilizarea cuvintului ebraic bara, "a crea".

Actul prim si fundamental al creatiei a fost crearea universului fizic, constind in timp, spatiu si materie. "La inceput, Dumnezeu a facut cerurile ~i pamintul" (Gen. 1:1).

AI doilea act al creatiei a fost crearea vietii. ,,~i Dumnezeu a tacut...toate vietuitoarele care se misca" (Gen. 1:21). Cuvintul "vietuitoare" esteebraicuI nephesh, deseori tradus prin "viata" sau "suflet", referindu-se esentialmente la viata animala activa spre a 0 deosebi de simplele fenomene fizico-chimice sau chiar de cresterea stationara a plantelor.

AI treilea ~i eel din urma act al creatiei primordiale a fost crearea omului dupa chipullui Dumnezeu. "Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, I-a facut dupa chipullui Dumnezeu; parte barbateasca ~i parte femeiasca i-a facut" (Gen. 1:27).

Astfel, exista trei categorii fundamentale de entitati create - materia (in spatiu si in timp), viata constienta ~i spiritualitatea. Dar prima dintre acestea include de asemenea entitati pe care Ie numim acum energie si structura. Cind Dumnezeu a creat mai intii materia, aceasta era in forma elementara ~i complet statica. "Pamintul" (care la data creatiei primordiale cuprindea intreaga "materie" din univers) a fost la inceput "pustiu ~i gol". Adica materia creata nu era inca structurata in sisteme complexe si nici activata sau energizata. Dar aceasta situatie a fost doar 0 etapa initiala, fiind curind modificata, Elementele neformate, stat ice in matricea lor lichida, cu intunericul pretutindeni "peste fata adincului de ape" (Gen. 1 :2), toate au fost in curind transformate intr-un cosmos uimitor de complex si vibrant de frumos, in care misunau ouriasa diversitate de vietuitoare, iar mai apoi barbatul si femeia dupa chipullui Dumnezeu.

Aceasta transformare a fost initiata de "mi~carea" (literal "vibratia") Sfintului Duh pretutindeni in universul creat in prezenta universala a apelor. Ca ~i cind ar fi fost produse de un generator de unde cosmice, undele energiei electromagnetice au strabatut intreg universul. "Sa fie lumina" (Gen. 1:3), a poruncit Dumnezeu. Energia electromagnetica (lumina, caldura, sunetul, electricitatea, magnetismul, razele X etc.), precum si energia gravitationala si energiile nucleare din atomii insisi, toate au inceput sa functioneze. Pentru toate intentiile si scopurile, 0 uriasa infuzie de energie divina avusese loe si intreg cosmosul a fost activat.

Dar asta nu a fost totul. Mai pe urma, toate elementele ~i energiile create au fost organizate intr-o vasta retea de sisteme complexe - molecule ~i compusi, stele ~i planete, uscat si ape, plante ~i animale, si in cele din urma,

84

Miracolele ~i legile naturii

corpurile omenesti - cele mai complexe dintre toate. Aceasta. opera a acoperit ~e zile inainte de a fi incheiata.

Aceste activitati nu au fost identificate ca acte "creatoare" ale lui Dumnezeu, Intrucit creatia propriu-zisa este creatia ex-nihilo, iar elementele fundamentale ale tuturor acestor sisteme fusesera create deja in prima zi. Ele sint de notate, in particular, prin verbele asah ("a face") siyatsar ("a forma"). intr-un anumit sens, opera de facere si de form are este de un ordin inferior celei de creatie. ("Dumnezeu" este singurul subiect asociat vreodata cu verbul bara, in vreme ce omul poate face si forma lucruri). Cu toate acestea, operele formative specifice ale lui Dumnezeu din saptamina creatiei sint opere pe care omul nu Ie poate duplica - de exemplu facerea continentelor, a stelelor si a planetelor. Astfel, opera de "creatie" a lui Dumnezeu si opera Lui de "facere" in decursul acelei prime grandioase saptamini sint amindoua exclusiv ale lui Dumnezeu. Ele nu sint identice cu opera Lui de mantinere a creatiei Lui prin actualele procese ale naturii, ~i nu sint nici opere care sa poata fi duplicate de catre natura, de catre om, sau de catre ingeri. "Doar Dumnezeu poate face un copac", a recunoscut poetul, si acelasi lucru se aplica fiecarui aspect al operei din saptamina creatiei,

Astfel, desi cuvintul bara nu a fost folosit in acest context, pentru scopurile noastre se cuvine sa vorbim despre aceste opere de structurare, de organizare, de facere si de formare, ca despre 0 alta uriasa si unica opera de creatie - creatia ordinii, a structurii ~i a complexitatii din vasta diversitate a sistemelor din univers. Creatia fizica poate fi considerata astfel ca fiind trei opere de creatie corelate - creatia materiei, creatia energiei si creatia structurii.

,

Apoi, in al doilea rind, exista creatia biologics, creatia vietii animale - vietuitoarele care misca, Cuvintele ebraice cheie sint nephesh ("suflet", "viata", "vietuitoare") ~i ruach ("suflu", "spirit" etc.) Aceste cuvine se aplica atit oamenilor eft si animalelor, dar nu ~i plantelor. Chiar daca corpurile plantelor se reproduc prin mecanisme similare cu cele ale corpurilor animalelor, controlate de reactii biochimice complexe concentrate in asa-numita molecula ADN, ele nu sint "vii" in sensul biblic, neposedind nici miscare, nici singe, nici suflu, nici constiinta, Astfel, viata in acest sens biblic necesita un nou act de creatie. Ea nu putea fi niciodata prod usa doar printr-un sistem complex - fie el ~i reproductiv - de elemente chimice. Dumnezeu a creat fiecare din numeroasele "soiuri" de animale, fiecare cu propriile lui nephesh si ruach - animalele aeriene si acvatice in ziua a cincea, animalele terestre id ziua a ~asea. in fiecare soi a fost implantat propriul sau sistem de reproducere ~i cod genetic particular, dindu-i posibilitatea de a se reproduce biologic, strict "dupa soiullui."

~tiin~ !jli cresttntsmul adevarat

85

AI treilea mare act al creatiei a fost cel al barbatului si al femeii "dupa chipullui Dumnezeu". Fieca;e fiinta omeneasca are uncorp fizic foarte complex - mai complex decit oricare alta faptura - si capacitatea de a reproduce alte fiinte omenesti. In plus, fiecare barbat ~i femeie este creat, in mod special, dupa propriul chip al lui Dumnezeu. Fiecare persoana poseda un trup si un suflet transmise prin mostenire genetica de la primii parinti ai lui sau ai ei, Adam si Eva. De asemenea, fiecare persoana poseda inca o entitate numita "chip~llui Dumnezeu." Intrucit acest fapt a necesitat un act special de creatie (in plus fata de crearea elementelor fizice si a principiilor vietii, care au fost desemnate a fi transmise prin reproducere genetica), trebuie sa presupunem ca aceasta creatie nu se transmite prin mostenire genetics, si ca, astfel, "partea" ce ii revine fiecarei persoane din "chipul lui Dumnezeu" a fost creata individual pentru el sau pentru ea. Aceasta creatie a avut loe pentru fiecare nu in momentul conceptiei, cind are loe doar 0 transmitere de componente fizice si biologice, ci aparent in momentul insusi al primei creatii a acestei entitati (cu fiecare "chip", cum s-ar spune, rezervat in Dumnezeu pina ce este transmis in momentul conceptiei), Detaliile acestei minunate tranzactii nu au fost, fireste, inca revelate in mod limpede desigur.

In orice caz, este dar ca fiecare fiinta omeneasca poseda 0 personalitate spirituala eterna, special creata pentru el sau ea, dupa vesnicul chip allui Dumnezeu, capabila de a-L cunoaste si de a-L iubi pe Dumnezeu si de a-I Impartasi pentru vecie tovarasia ~i scopurile.

Cind Dumnezeu a incheiat toate aceste opere, cum este descris in Genesa 1, EI "s-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care 0 zidise ~i 0 Iacuse" (Gen. 2:3). Prin urmare, in cursul firesc allucrurilor, EI nu mai creeaza materie, energie, structura, viata sau personalitate spirituala, EI a incetat sa mai creeze ~i a fnceput opera Lui de sustinere a creatiei Lui. Isus Cristos a creat odata toate lucrurile (Col. 1:16), dar acum sustine toate lucrurile (Col. 1:17). EI sustine toate lucrurile prin cuvintul puterii Lui (Evrei 1:3). In EI (si nu in legile naturale inviolabile) traim, miscam si existam noi (Fapt. 17:28).

Operele din prezent sint operele de providenta ale lui Dumnezeu in contrast cu operele Lui de creatie primordiale. Faptul revelat ca EI nu mai creeaza ci doar f~i "conserva" creatia este sprijinit, fireste, de cea mai universala ~i mai fundamentala lege a stiintei -legea conservarii, Energia se conserva, materia se conserva, "soiurile" biologice se conserva, ~i fiecare fiinta omeneasca dupa chipullui Dumnezeu se conserva.

,-

In sistemul initial, fiecare viata individuala se conserva ~i ea. Moartea

a venit in lume doar cind a intrat pacatul, Prin extensiune logica, am putea deduce ca pe atunci actiona 0 lege a conservarii structurii, precum ~i 0 lege a conservarii materiei ~i a energiei. Orice dezintegrare a structurii (sau a

86

Miracolele ~i legile naturii

ordinii sau a informatiei etc.) dintr-un sistem era perfect echilibrata de 0 crestere compensatoare a structurii, a ordinii sau a informatiei dintr-un sistem relationat, astfel incit cantitatea neta de structura din univers raminea nemodificata fata de cea creata initial.

Acest pricipiu de conservare a fost insa drastic modificat odata cu impunerea Blestemului lui Dumnezeu asupra lumii. De atunci, nu numai ca a patruns moartea, toate organismele vii fiind predestinate in final sa se dezintegreze si sa se intoarca la elementele lor de baza, dar tot astfel, toate celelalte structuri tind sa se destructureze. In locul unei legi de conservare a structurii, acum predomina 0 lege universala a dezintegrarii structurii (morfoliza), Nu numai ca nu mai exista creatie a ordinii dar se produce tocmai reversul ei - 0 descrestere universala a ordinii (sau 0 crestere a entropiei). Ori de cite ori, in imprejurari speciale, un sistem dat cunoaste 0 crestere a ordinii sau a structurii el este "supracompensat" printr-o accentuata descrestere a ordinii sau a structurii intr-un sistem paralel.

Actuala ordine a lucrurilor, descrisa de asa-zisele legi ~i procese naturale (in fond, operele "providentiale" ale lui Dumnezeu) dateaza astfel de la sfirsitul ~rioadei creatiei, iar cit priveste moartea ~i legea entropiei, de Ia blestem. In Biblie, aceasta perioada primordiala este acoperita de primele trei capitole ale Genesei. Inlaturarea blestemului si stabilirea noului cer si pamint sint descrise in ultimele doua capitole aie Apocalipsei. Intreaga Biblie cuprinsa intre aces tea doua se ocupa de actuala ordine a lucrurilor, guvernata de operele de providenta, de conservare, de pocainta, de mintuire si de reconciliere cu Dumnezeu. Operele Lui de creatie ~i de formare "fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii" (Evrei 4:3).

Acest lucru nu Inseamna'bineinteles ca Dumnezeu nu mai este capabil sa creeze si sa faca lucruri. Numai ca atunci cind EI 0 face, este nevoie de un act pe care noi il numim "miracol." Pentru ca EI sa intervina in natura, ar fi nevoie, desigur, de un motiv important din partea Lui, iar ca noi sa credem intr-o asemenea interventie ar fi nevoie de dovezi solide.

Miracole ale creatiei in Biblie

,

Desi miracolele creatiei sint destul de neobisnuite, ele au avut totusi loco Biblia consemneaza aproximativ 89 de asemenea miracole de Gradul A. (Acest numar ar putea fi intrucitva redus sau extins, in functie de care dintre miracole sint identificate ca fiind creatoare si care providentiale). Cele mai mari miracole de acest fel au fost, bineinteles, creatia de inceput a universului, a vietii ~i a omului dupa chipul lui Dumnezeu, cum este descris in Genesa 1. Alte miracole ulterioare pot fi comparate cu acestea si pot fi plasate in categorii corespunzatoare.

~tiinta ,1 crestlrilsmul adevcirat

87

De exemplu, aprovizionarea cu mana din cer a israelitilor timp de patruzeci de ani in salbaticie (Exod. 16:35) a necesitat 0 creatie zilnica de materie !iii de structura. Hranirea celor doua multimi de catre Cristos, cinci mii si, respectiv, patru mii de barbati, femei si copii, din citeva piini !iii pesti in fiecare caz, a necesitat 0 similara creatie uriasa de materie ~i de structura.

Pentru ridicarea si sustinerea celor doua gigantice ziduri de apa in Marea Rosie, astfel incit ele sa formeze un drum pentru israeliti (Exod. 14:29) a fost necesara crearea unei mari forte invizibile care sa echilibreze fortele de gravitatie ~i cele hidrostatice. 0 alta aparenta suspendare a conservarii energiei a avut loe la botezullui Cristos, cind puternice unde sonora au venit din ceruri, identificindu-L pe Cristos cu Fiul cerescului Tata.

Multe miracole de tamaduire au presupus 0 incetinire sau inversare supranaturala a proceselor de descompunere, anulind astfel principiul entropiei crescinde si creind 0 crestere subita a ordinii ~i a structurii dintr-un corp omenesc in curs de dezintegrare. Un exemplu din Vechiul Testament este vindecarea de lepra a lui Naaman (2 Imp. 5:14), iar un exemplu din Noul Testament este eel ctnd indracitului in Matei 12:22, i se redau simultan auzul, vazul si eliberarea.

Zamislirea miraculoasa a lui Isaac intr-un pintece "mort" (Gen. 21:1,2) si reinvierea fiului mort al femeii sunamite (2 Imp. 4:33-36) sint exemple de creatie miraculoasa a vietii biologice, ca de altfel si readucerea la viata a mortului Eutih de catre apostolul Pavel (Fapt. 20:9-12).

Evenimentul culminant al creatiei - cel al vietii spirituale, chipullui Dumnezeu in om - ar putea fi egalat de miraculoasa intrare a Duhului lui Dumnezeu in Ezechiel (Ezec. 2:2). Zamislirea miraculoasa a lui Cristos a presupus nu numai creatia speciala a trupului sau fizic si a vietii sale biologice, ci si miraculoas~ intrare a Lui Insusi, ca personificarea di~ta a chipului ~i a' asemanarii lui Dumnezeu, in ac~l trup omenesc. Invierea lui Cristos a implicat de asemenea nu doar miraculoasa refacere a vietii Lui biologice, cad moartea Lui a fost mai presus de toate 0 moarte spirituals, suferinta despartirii de Tatal datorita pacatului purtat de trupul Lui pe cruce, ci ~i miraculoasa restabilire a propriului Lui spirit in deplina tovarasie cu Tatal.

Toate celelalte miracole ale creatiei din Biblie, subclasificate.conform acestor cinci categorii de miracole de Gradul A, sint inventariate in Anexa 2. Unul care nu este inventariat (cu exceptia cazului special al convertirii lui Saul) este marele miracol al regenerarii (2 Cor. 5:17). Datorita frecventei sale aparitii (ori de cite ori un pacatos se caieste sincer si i~i deschide gindul ~i sufletulla harul mintuitor allui Cristos) se poate omite caracterul

88

Miracolele ~i legile naturii

sau miraculos. Totusi, el este un adevarat miracol al creatiei, savin;;it nemiilocit de catre D~mnezeu Insusi in viata credinciosului. •

., . .

Miracole ale providentel in Biblie

In general, miracolele creatiei reprezinta exceptii de la legile fundamentale ale naturii in cadrul carora functioneaza in mod normal toate procesele. Procesele insele, pe de alta parte, pot varia, si ele 0 fac destul de serios, cit priveste ciclurile ~i modurile lor de functionare, desi intotdeauna in cadrul legilor fundamentale. De exemplu, apa curge Incet sau repede, in functie de imprejurari, dar intotdeauna curge in jos (exceptind cazul cind este fortata in sus de 0 pompa sau de vreo alta sursa speciala de energie). Omul poate trai douazeci sau 0 suta de ani, dar in cele din urma tot moare.

Fiecare proces, fi'ira exceptie, variaza asadar in raport cu un anumit ritm ~i mod de functionare )_'J-diu. Ritmul ~i modul specific depind de multi factori, iar daca unul sau mai multi din acesti factori se modi fica, se schimba ~i ritmul ~i celelalte caracteristici ale procesului. De exemplu, frecventa cutremurelor de pamint dintr-o regiune data va depinde de natura rocilor, de ratele de deplasare a diverselor formatiuni de roca, de existenta unor fisuri anterioare, de debitul de caldura din interiorul pamintului, si de multi alti factori. Este aproape imposibil sa prevezi anumite cutremure de pamint, deoarece frecventa lor este afectata de atitea variabile. Acelasi lucru este valabil pentru oricare alt proces; toate slut variabile intr-un grad sau altul.

Cit timp un proces opereaza in sfera sa obisnuita de varia tie, aceasta variabilitate este previzibila, Daca insa un proces dat are loc intr-o situatie data la 0 rata extrem de neobisnuita sau de 0 maniera extrem de neobis-

. .

nuita, el ar putea foarte bine fi identificat cu un miracol de ordinul al doilea

- un miracol de Gradul B. EI ar functiona atunci in cadrullegilor fundamentale ale naturii, operind in concordanta cu providentiala organizare de ci'itre Dumnezeu a proceselor Lui, dar ar putea fi aproape atit de unic incit sa necesite 0 explicatie speciala, mai mult decit simpla prelucrare a datelor statistice privind factorii de mediu.

Multe din miracolele Bibliei par a se incadra in aceasta definitie. Anexa 3 da 0 Iista a acestora, totalizfnd aproximativ 127. In unele cazuri, atribuirea Gradului Bin locul Gradului A unui miracol este discutabila, astfel incit cititorul este liber sa-l redistribuie dupa preferinta. In mod similar, subdiviziunile discutate mai jos sint oarecum arbitrare, dar este util sa incercam macar sa organizam datele in acest mod.

Toate aceste miracole providentiale implica ritmuri sau coordonari extrem de neobisnuite, daca nu chiar un ice, ale proceselor sau ale evenimentelor, care altminteri ar putea fi considerate absolut normale, si care, in orice caz, nu necesita nici 0 interventie asupra legilor fundamentale ale

~tiinta fi erestinlsmul adevarat

89

stiintei. Unele dintre ele (de exemplu miracolele de vindecare) au un caracter destul de asemanator ca sa poata alcatui 0 subdiviziune convenabila. Toate acestea sint mai mult decit simple "coincidente" obisnuite si mai mult decit variatii obisnuite ale proceselor, ceea ce a~ta ca ~xista

, , ,

un agent inteligent, capabil sa inteleaga ~i sa opereze unul sau mai multi din factorii ce pot controla rata sau coordonarea evenimentelor.

Acest agent inteligent ar putea fi, desigur, Dumnezeu ins~i, dar el ar putea fi la fel de bine unul din ingerii lui Dumnezeu. Cum s-a mentionat anterior, citeva din aceste miracole se datoreaza interventiei Ingeresti, ~i s-ar putea foarte bine ca majoritatea lor (cu exceptia celor savirsite nemijlocit de catre Cristos Insusi) sa-i implice pe ingeri, toti actionind, fireste, sub indrumarea divina, "ascultind de glasul cuvintului Lui" (Ps. 103:20). Faptul ca ingerii poseda 0 intelegere deplina a proceselor naturale este indicat de Scripturi precum 2 Samuel 14:20, in cuvintele "in~eleptei femei din Tecoa": "ca ~i un inger allui Dumnezeu, ca sa cunoasca tot ce se petrece pe pamint." Faptul ca ei poseda capacitatea de a opera procesele naturale este indicat de Psalmull03:20: " .. .ingerii Lui... cari sinteti tari in putere."

Exista numeroase asemenea miracole providentiale care indica destul de dar un asemenea control neobisnuit al unor procese naturale. Un exemplu este cazul linei ude a lui Ghedeon pe pamintul uscat, iar apoi al linei uscate pe pamintul umed (Jud. 6:38,40). Un exemplu din Noul Testament este eliberarea lui Petru din inchisoare de catre inger (Fapt. 12:5-7).

Cele de mai sus au implicat procese fizice. Controlul proceselor biologice este ilustrat de migratia animalelor spre Area lui Noe (Gen. 6:20) si de

remarcabila prindere de pesti din Luca 5:6. .'

Se dau numeroase exemple de accelerare drastica a proceselor de descompunere din corpurile omenesti. Aceste miracole ar putea fi considerate reversul miracolelor de tamaduire, Varsatul negru abatut asupra norodului in Egipt (Exod. 9:10) este unul din numeroasele exemple din Vechiul Testament. Moartea subita a lui Anania ~i Safira (Fapt. 5:5,10) este unul din relativ putinele exemple din Noul Testament.

Cum s-a observat anterior, multe miracole de tamaduire necesita evident puterea creatoare nernijlocita a lui Dumnezeu. Mai multe dintre acestea doar par sa sugereze un efect asupra proceselor naturale de insanatosire a trupului. Exemple sint miraculoasa vindecare a muscaturilor de ~rpe (Num. 21:8) si vindecarea de mutenie a lui Zaharia. (Luca 1:64).

Un tip special de miracol de tamaduire este vindecarea posedatilor de demoni. Citeva cazuri de acest fel implica, de asemenea, tamaduirea infirmitatilor fizice cauzate de demoni. Aparent, singurul exemplu din Vechiul Testament este duhul rau allui Saul, alungat cind David a inceput sa cinte la harfa (1 Sam. 16:23). Cazul cel mai spectaculos din Noul

90

Miracolele ~i legile naturll

Testament este expulzarea de catre Cristos a unei legiuni de demoni din doi oameni in mormintele gadarene (Matei 8:28-32).

Un ultim tip de miracol de Gradul Beste, in lipsa unui termen mai bun, ceea ce s-ar putea numi coordonarea providentiala a evenimentelor. Remarcabila relatare despre Intilnirea Rebecai cu slujitorullui Avraam (Gen. 24:14-15) este un exemplu nimerit. Singurul exemplu din Noul Testament - unul in care cel putin nu a fost implicata 0 interventie mai directa in procesele naturale - a fost prinderea unui peste care Inghitise 0 moneda cu care Petru plateste birul (Matei 17:27).

Miracolele satanice si demonice

,

Autorii Bibliei recunosc desigur inca un tip de miracole, vorbind de "puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase" (2 Tes. 2:9). Asemenea miracole nu pot fi considerate, fireste, miracole ale creatiei intrucit numai Dumnezeu poate crea. Ele ar trebui sa fie analoage miracolelor providentiale, desi ele, bineinteles, nu au nimic in comun cu grija providentiala a lui Dumnezeu fata de creatia Lui, nici cu scopul altor miracole providentiale,

Satana I(li ingerii sill insa poseda inca 0 mare capacitate de a influenta procesele naturale, ~a cum au 'I(li ingerii sfinti ai lui Dumnezeu. Aceste spirite rele sint capabile I(li ele uneori chiar sa patrunda in trupurile I(li in min tile omenesti, controlind Intr-o masura mai mare sau mai mica procesele lor fiziologice I(li mintale.

Scopul miracolelor demonice este, bineinteles, exact contrarul adevaratelor miracole providentiale. Ele sint "minuni mincinoase" menite sa-i indeparteze pe oameni de Dumnezeu si de vointa Lui.

Unele miracole satanice par, la 0 privire superficiala, sa necesite puteri creatoare, dar nu este posibil ca Satana sau demonii lui sa poata crea ceva. Exista doar un singur Dumnezeu adevarat I(li Creator al tuturor lucrurilor. Prin urmare, putem fi siguri ca asemenea miracole satanice, aparent de creatie, sint miracole false, miracole de inselatorie, nascocite pentru a produce in mintile sau ochii oamenilor aparenta creatiei, dar nu I(li creatia adevarata,

De exemplu, magicienii egipteni pareau in stare sa copieze isprava lui Moise de transformare a toiegelor in serpi (Exod. 7:11-12). Acestia insa nu puteau fi serpi adevarati, Ei pareau serpi, dar fireste ca erau 0 "vraja" sau o iluzie generata in min tile spectatorilor. Cititi pasajul: "s-au prefacut ca serpi." Toiegele erau tot toiege in realitate, caci versetul urmator spune ca "toiagullui Aaron inghiti toiegele lor (si nu "serpii" lor).

In mod similar, acel(lti magicieni erau capabili, printr-un fel de manipulare mintala sau genetica, sa faca apele sa para ca singele (Exod. 7:22) si sa imite miracolullui Moise de aducere a broastelor in acea tara (Exod,

!1tiinta ,I crestlnlsmul adevarat

91

8:7), desi numai Moise a fost capabil sa izbaveasca tara de broaste (Exod. 8:13). Ceea ce ar fi parut mult mai usor decit producerea de b~aste - si

. . .

anume producerea de paduchi - acesti magicieni au fost total incapabili de

a imita (Exod. 8:18-19).

in ispitirea din pustie, Satana a fost pare-se capabil sa-L transporte pe Cristos In virful templului Eli pe un munte inalt (Mat. 4:5, 8). ~i de data aceasta trebuie sa fi fost 0 proiectie mintala sau 0 viziune, Eli nu 0 adevarata transportare fizica, Cristos puteapleca cu el in aceste locuri ,,In Spirit", dar pentru ca sa-~i deplaseze acolo trupul Lui omenesc ar fi fost nevoie de puteri creatoare pe care Satana nu le poseda.

o lista a acestor miracole false - miracole aparente ale creatiei Eli miracole aparente ale providentei .. este data In Anexa 4.

Criteriile de testare a presupuselor rniracole

Criteriul esential de deosebire Intre miracolele divine si cele demonice

. .

este, desigur, intctdeauna fidelitatea invataturii facatorului de minuni fata

de Cuvintul lui Dumnezeu. in zilele Exod~lui, cind israelitii s-au Intilnit cu demonismul idolatru al canaanitilor, Moise le-a dat aceasta lege: "Daci'i se va ridica In mijlocul tau un prooroc sau un visator de vise care-ti va vesti un semn sau 0 minune, Eli se va implini semnul sau minunea aceea de care ti-a vorbit el zicind: "Haidem dupa alti dumnezei" - dumnezeipe cari tu nu-i cunosti - "Eli sa le slujim!" sa n-asculti cuvintele acelui prooroc sau visator de vise" (Deut. 13:1-3).

in mod similar, pe vremea apostaziei lui Iuda, sub regele Ahaz, atit regele clt si poporul tindeau tot mai mult spre idolatrie si toate asociatiile sale demonice. in cele din urma a venit profetul I~ia cu urmat~rul avertisment: "Daci'i vi se va zice insa: "intrebaV pe cei ce cheama mortii Eli pe cei ce spun viitorul, cari soptesc Eli bolborosesc", sa raspundeti: "Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Va intreba el pe cei morti pentru cei vii? La lege si la marturie! Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai ri'isari zorile pentru poporul acesta" (lsa. 8:19-20). in mod ;imilar a avertizat Eli Pavel ci'i pina Eli "slujitorii neprihanirii" Eli "ingerii de lumina" trebuie repudiati daca propovaduiesc "un alt Isus" sau ,,0 alta Evanghelie" decit Ie propovaduise el (2 Cor. 11:4, 14-15).

Complet aparte de aceasta problema este, desigur, importanta chestiune de a determina daca un asa-zis miracol (fie el demonic sau divin) este intr-adevar miracol, sau nu cumva este, un fenomen strict natural. Cum s-a subliniat deja, adevaratele miracole - in special miracolele de creatie - sint destul de rare chiar Eli in Biblie. Majoritatea membrilor comunitatii stiintifice le-ar nega cu desavirsire existenta,

Cu toate acestea, daca Dumnezeu exista, miracolele se pot produce, iar daca Biblia este adevarata, ele s-au produs. Prin urmare, problema se

92

Miracolele ~i legile naturii

invirte pur si simplu in jurul caracterului marturiilor in favoarea miracolului si a existentei unui scop anume al miracolului.

Dumnezeu nu Se lasa filra martori (Fapt. 14:17), nici nu se asteapta ca noi sa urmam basmele iscusit alcatuite (2 Petru 1:16). Daca s-a prod us un adevarat miracol divin, putem fi siguri ca dovezile in favoarea lui vor fi suficiente pentru oricine doreste sa creada in Dumnezeu.

Totodata Dumnezeu nu este capricios si El nu savirseste miracole doar pentru a satisface curiozitatea trupeasca sau pentru a-i sili pe oameni sa creada in El impotriva vointei lor. De fapt lsus a mustrat aspru asemenea fapte. El a spus: "Un neam viclean ~i preacurvar cere un semn" (Mat. 12:39) si "Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti!" (loan 4:48).

Exista asadar doua Intrebari care trebuie puse si analizate critic in cazul fiecarui miracol: (1) Exista suficiente dovezi, atit circumstantiale eft si testimoniale, ca miracolul s-a infaptuit cu adevarat? (2) Exista suficiente motive, compatibile cu caracterul si scopurile lui Dumnezeu, pentru ca El sa intervina intr-un asemenea mod asupra legilor Lui bune si statornicite?

Daca la ambele intrebari se poate raspunde afirmativ si filra echivoe, atunci nu mai exista nici un motiv pentru a pune sub semnul intrebarii faptul ca a avut loe un miracol adevarat allui Dumnezeu.

Daca la ambele intrebari trebuie sa raspundem negativ sau cu indoiala, atunci respingerea miracolului este indreptatita. Acelasi lucru este valabil chiar daca numai primul raspuns este negativ, caci nu putem cunoaste adevaratele intentii ale lui Dumnezeu decit in masura in care Elle-a revelat in Cuvintul Lui. Ar fi cu totul deplasat sa afirmam ca vointa noastra trebuie sa fie vointa Lui ~i ca, prin urmare, un miracol estejustificat Intr-o situatie data.

Daca exista cu adevarat dovezi temeinice in favoarea miracolului, dar scopul sau este echivoe, ridicind semne de intrebare cit priveste Cuvintul lui Dumnezeu in loe sa-L sprijine, atunci trebuie considerata posibilitatea unui miracol demonic.

Acum, in cazul miracolelor divine ale Scripturii, la ambele intrebari se poate raspunde intotdeauna afirmativ. De fiecare data se indica un motiv dar pentru fiecare miracol - fie pentru a confirma cuvintul rostit allui Dumnezeu sau al profetului Lui, fie pentru a satisface 0 nevoie omeneasca serioasa, fie pentru a avansa scopurile lui Dumnezeu pe pamint. Niciodata o minune nu este savirsita in mod neglijent, crud sau prin inselatorie.

in ceea ce privesc d~vezile, insusi faptul consemnarii acestora in Biblie ar trebui sa fie suficient. Autoritatea si integritatea, temeinicia ~i istoricitatea Scripturilor - ca sa nu mai vorbim de inspiratia lor divina - au fost dovedite si demonstrate mereu, in nenumarate carti crestine scrise de-a lungul secolelor despre marturiile crestine. Marturiile textuale,

~tiinta ,1 cr~tinismul adevarat

93

profetiile implinite, confirmarile arheologice, efectele asupra vietilor ornenesti - acestea si muIte alte dovezi proclama neincetat adevarul Bibliei.

'in plus, muite din minunile mai semnificative si mai greu de crezut - marele potop, ziua cea lunga a lui losua, supravietuirea lui lana in balena, nasterea din fecioara a lui Cristos, invierea lui Cristos, ~i altele, sint sprijinite si de dovezi extrabiblice. Citeva din aceste miracole cheie vor fi discutate in capitolele ulterioare, in contextul acelor stiinte pe care ar trebui sa le contrazica. in orice caz, credinciosii crestini se' afla' pe un teren sigur cind insista asupra caracterului istoric absolut al fiecaruia din cele aproximativ 230 de minuni ale Bibliei.

Miracolele extrabiblice

Bineinteles cl a existat un mare numar de miracole revendicate de-a lungul secolelor. Toate aceste asa-zise miracole, precum ~i cele care, se presupune ca, au loe astazi, pot fi evaluate in functie de criteriile din sectiunea anterioara. Nici unul nu poate pretinde sa se compare cu miracole Ie Bibliei.

Exista citeva grupuri de miracole care sint caracteristice pentru aceste fenomene particulare: (1) miracolele revendicate in perioada paginismului antic si modern, (2) miracolele relatate in literatura apocrifa crestina timpurie, (3) miracolele bisericii medievale, (4) miracolele vrajitoriei si ale ocultismuluisi (5) miracolele crestinismului charismatic modern.

Fiecare din aceste grupuri ar justifica un studiu amanuntit, dar nu acesta este scopul nostru aici. in ce priveste miracolele paginismului, ale vrajitoriei ~i ale oeultismului, este evident, din perspectiva biblica, cl toate aceste miracole, daca sint intr-adevar autentice, au fost ~i sint demonice, intrucit toate sint infaptuite in numele unor sisteme diametral opuse crestinismului biblic. De fapt, este extrem de probabil cl majoritatea acestor miracole sa nu fie deloe miracole adevarate,

Acelasi lucru este valabil pentru numeroasele povesti miraculoase ale literaturii apocrife din perioada apostolica ~i cea post-apostolica, Multe dintre acestea au de a face cu copilaria si cu ispravile juvenile ale copilului lsus, precum si cu presupusele lui calatorii pe alte meleaguri, si cu minunile savirsite acolo. Miracolele de acest gen evident cl nu fac fata deloe testului de confonnare cu caracterul si cu scopurile lui Dumnezeu, nici cit priveste credibilitatea martorului.

Miracolele bisericii medievale si ale miscarii carismatice moderne tre-

, ,

buie tratate cu cea mai mare grija, caci adeseori ele pretind ca satisfac ambele noastre criterii. Biserica romano-catolica sustine cl face Intotdeauna 0 cercetare critica si amanuntita inainte de a accepta ca autentic in sistemul sau un miracol declarat, iar crestinii carismatici moderni au acumulat un numar mare de marturii care sprijina pretentiile lor la

94

Miracolele ~i legile naturii

tamaduiri lli la miracole. Ca grupuri declarat crestine, ei sustin ca prin aceste miracole se Implineste si un scop pozitiv, incurajindu-i pe credinciosi ~i convertindu-i pe ceilalti la crestinism, Acestea sint argumente semnificative si trebuie de aceea considerate cu toata seriozitatea.

,

Pe de alta parte, desi existA putine fndoieli ca miracolele de Gradul B au avut loc in cadrul acestor grupuri, ramin mari fndoieli cit priveste asa-zisele miracole de Gradul A (de exemplu pretentia de a fi fnviat pe cineva din morti, vindecarea instantanee a membrelor fracturate, precum fili alte miracole ce ar necesita 0 interventie creatoare, miraculoasa, care sa neutralizeze fie legea conservarii masei/energiei, fie legea entropiei, fie pe amindoua). Desi s-au raportat unele miracole de acest gen, reiese aproape inevitabiI ca marturiile testimoniale, precum ~i cele de alta natura, sint mult mai slabe, iar posibilitatile de eroare sau de inselatorie demonica mult mai mari decft in cazul mai obisnuitelor miracole de Gradul B.

Sa ne amintim de asemenea ca 0 data cu incheierea Noului Testament a fost inlaturat unul din scopurile de baza ale miracolelor apostolice. Ele serveau la a "intAri Cuvintul prin semnele cari-l insoteau" (Marc. 16:20). "Dumnezeu intarea marturia lor cu semne, puteri fili felurite minuni" (Evr. 2:4). Pina cind bisericile nu au intrat in posesia Scripturilor inspirate ale Noului Testament, primii crestini au trebuit sa fie indrumati in mare masura de catre proprii lor fnvatatori fili profeti, a carer autoritate era confirmata de existenta miraculoaselor daruri din biserica - printre care se numarau: miracole, tamaduiri, vorbirea in diferite limbi, interpretarea limbiIor, profetia, cunoasterea insuflata etc. (vezi 1 Cor. 12:8-10,28). De asemenea, apostolul Pavel ne-a invatat In mod clar, ca, In cele din urma, cind "va veni ce este desavirsit" (1 Cor. 13:10), aceste daruri vor inceta (1 Cor. 13:8). Daca timpul acestei incetari avea sa fie fncheierea Scripturilor la sflrsitul perioadei apostolice sau revenirea lui Cristos la sfirsitul perioadei bisericesti, a devenit, deloc surprinzator, un subiect de disputa intre diferitele grupari de crestini.

Nu este scopul acestei carti sa incerce sa rezolve aceastA problema specifica. Totusi in interesul atit al unei doctrine viguroase cit si al unei stiinte viguroase, crestinii ar trebui sa tina minte citeva adevaruri fundamentale despre problema miracolelor actuale, dupa cum urmeaza :

1. Miracolele - chiar lli miracolele de Gradul A - sint desigur posibile astazi Intrucit Dumnezeu exista.

2. Miracolele - in special miracolele de Gradul A - sint totusi rare astazi intrucit "legile naturale" ale lui Dumnezeu sint legi bune si intrucit nevoia esentiala de asemenea miracole a incetat 0 data

, ,

cu fncheierea si raspindirea Scripturilor Noului Testament.

~tiinta ,i erestlnlsmul adevirat

95

3. S-a prezis ca inselatoriile satanice vor spori in zilele din urma ~ incit se simte nevoia mereu crescinda de testare foarte critica (atit in privinta dovezilor cit ~i a scopului) a oricarui presupus miracol inainte de a-I atribui lui Dumnezeu.

4. Fenomenele ce pot fi reproduse prin unele tehnici standard (de ex. numeroasele vindecari psihosomatice ~i declaratii extatice din timpurile moderne) intra in domeniul metodei stiintifice tocmai datorita acestui fapt si, deci, nu necesita 0 explicatie supranaturala,

5. Isus i-a mustrat pe cei din propria Lui genera tie, care cautau semne miraculoase, ~i 0 asemenea mustrare s-ar putea aplica chiar mai convingator astazi, intrucit Scripturile "folosesc" oricarei nevoi, fiind capabile de a-l face pe omul lui Dumnezeu "desavi~it ~i cu totul destoinic pentru orice lucrare buna" (2 Tim. 3:16-17).

Totusi, in pofida tuturor acestor precautiuni nu trebuie sa incheiem aceasta discutie pe un ton negativ sau sceptic. Miracolele se produc cu adevarat astazi. Cum s-a subliniat inainte, nasterea din nou este un adevarat miracol al creatiei prin care un pacatos pierdut este regenerat ~i transformat intr-o creatie noua in Isus Cristos (2 Cor. 5;17). Desi "chipul lui Dumnezeu" care a fost creat nu a fost distrus sau anihilat prin caderea lui Adam sau prin pacatul individual al fiecaruia, el a murit totusi, astfel Incit fiecare persoana neregenerata este, spiritual vorbind, "moarta in greseli ~i pacate" (Efes. 2:1). Trebuie sa se exercite puterea creatoare nemijlocita a lui Dumnezeu prin Duhul Stint inainte ca 0 persoana sa devina "vie pentru Dumnezeu in Isus Cristos, Domnul nostru" (Rom. 6:11). "Chipul" latent este atunci activat, iar fiinta "se imbraca cu omul eel nou, care se innoieste spre cunostinta dupa chipul Celui ce l-a facut" (Col. 3:10). Acesta este in sensul deplin al cuvintului un miracol de Gradul A, absolut inexplicabil prin procesele psihologiei sau ale oricarei alte discipline.

Mai mult, miracolele de Gradul B pot sa se produca, si intr-adevar se si produc, in vietile si experientele a nenumarati crestini, Ingerii lui Du~nezeu sint "d~huri slujitoare" ale celor "ce v~r mosteni mintuirea" (Ev. 1:14), ~i sint perfect capabili de a modi fica ritmul proceselor, de a asigura paza ~i indrumarea providentiala a acelora ce le-au fost dati in sarcina, de a organiza participarea la momentul unor evenimente, de a grabi sau intirzia procesele inerente ale descompunerii sau/~i ale vindecarii in corpul omenesc, ~i de a controla multe fenomene, cu exceptia creatiei veritabile. Sub Indrumarea lui Dumnezeu, ca raspuns la rugaciunile pline de credinta ale crestinilor ascultatori, se pot realiza "lucruri mari" (Ieremia 33:3) pentru noi prin acesti slujitori credinciosi si puternici.

CAPITOLUL4

~tiin~a pe nedrept numlta astfel

Evolutionismul Biblic

. ,

in pofida faptului ca adevarata conceptie ~tiintifica despre lume este pe deplin compatibila cu conceptia despre lume a crestinismului biblic, ~i in pofida faptului ca stiinta moderna este de fapt intemeiata pe aceasta conceptie biblica despre lume, majoritatea marilor fondatori ai stiintei moderne, fiind adepti ai Bibliei, tematori de Dumnezeu, crestini creationisti, totusi multi oameni astazi au aj.uns sa creada ca Biblia este fie antistiintifica, fie astiintifica, Deceniile de indoctrinare scolara cu 0 viziune pur laica asupra lumii au produs 0 societate laicizata, in care majoritatea barbatilor ~i a femeilor profeseaza 0 credinta nominala in Dumnezeu dar i~i due existenta in ceea ce ei considers 0 lume "reala" -lumea stiintei ~i a tehnicii, a istoriei si a politicii, a afacerilor ~i a finantelor, a divertismentului ~i a recreatiei - ca ~i cind Dumnezeu ar fi existat cu prea mult timp in urma ~i mult prea departe ca sa mai reprezinte 0 preocupare practica pentru oamenii de azi.

Nu ~ au stat lucrurile inainte. Coloniile americane au fost intemeiate de oameni pentru care Dumnezeu era foarte real ~i ale caror vieti erau rinduite dupa poruncile Lui biblice. Scolile pe care le-au fondat erau bazate pe principii si prioritati biblice, iar mai tirziu, in~i Declaratia de Independenta a fost elaborata in termenii drepturilor ~i responsabilitatilor omului fata de Creatorullui. Dura cum ne aminteste istoricul Ostrander:

~tiinta ~i crestlrrismul adevarat

97

"Natiunea americana a fost intemeiata de intelectuali care acceptasera 0 viziune asupra lumii bazata pe autoritatea biblica precum ~i pe stiinta newtoniana. Ei acceptasera ideea ca Dumnezeu a creat pamintul ~i intreaga viata de pe el s-a perpetuat de la creatie incoace lara schimbari, Adam si Eva au fost creatiile finale ale lui Dumnezeu ~i intreaga omenire a descins din ei".!

Asemenea convingeri au generat in mod firesc un adinc respect fata de cele Zece Porunci si de invataturile morale ale fntregii Biblii. Generatii intregi, educate in spiritul acelor McGuffey Readers au produs apoi nu numai 0 natiune extrem de educata, ci si una cu 0 moralitate si 0 spiritualitate dintre cele mai inalte printre natiunile lumii.

Efectele gindirii evolutioniste

Atunci de ce marea diferenta dintre atunci si acum? Motivul principal este pretinsul triumf al evolutionismului in secolul al XIX-lea, care a inlocuit conceptia anterioara a Americii, care-L avea pe Dumnezeu in centrul ei, cu umanismul, care-l are pe om in centru .

... dupa 0 generatie de dispute, americanii educati au ajuns sa accepte in general teoria evolutiei, si au mers chiar mai departe, facind adaptarile intelectuale pe care le-au considerat necesare.

Intr-o natiune care trecea printr-o uriasa revolutie urbana, industriala fli tehnologica, conceptul evolutionist se prezenta intelectualilor drept cheia cunoasterii. :;>i dincolo de aceasta, necesitatile tehnice ale industriei au atras dupa sine 0 revolutionare a invatamintului superior, indepartindu-l de orientarile clasice si morale traditional.e catre stiinte ... care reclasificau omul si societatea in termeni evolutionisti. In gen~ral: conceptul de educatio, de ia gradinita si pina la institutele postuniversitare, a fost reorientat dinspre predarea unui corp de cunostince fix inspre predarea unor metode de investigatie care sa fie aplicate unei realitati care se afla intr-o continua schimbare.2

Filozofia evolutionista devenise tot mai influenta in asa- numita lume

, ,

crestina cu multe decenii inainte de Charles Darwin, dar celebra lui carte, Originea Speciilor prin Selectia Naturalii, a devenit marea rascruce ... Inainte de 1859, creationismul si viziunea biblica asupra lumii mai predominau inca in gindirea occidentala. Dar la un deceniu de la aparitia sa, darwinismul era deja larg acceptat in Anglia, si nu mult timp dupa aceasta, si in Europa continentala ~i in Stat~le Unite, iar de atunci lumea nu a mai fost aceeasi.

inai~te de Darwin, adaptarile i\>i diversitatea organismelor erau acceptate ca fapte inexplicabile, sau eel mai adesea, erau atribuite conceptiei omnisciente a Creatorului. Dumnezeu crease pasari si fluturi in aer, pesti si recife in oceane, arbori in paduri si, mai mult decit orice, EI 11 crease pe om. Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu ochi sa vada, iar pestilor le-a dat branhii ca sa respire oxigenul din apa, Teologii argumentau deseori ca schema functionala a or-

7 Henry M. Morris

98

~tiinta pe nedrept numlta astfel

ganismelor tradeaza existenta unui Creator intelept ... Darwin a furnizat 0

explicatie naturala acestor realitati - teoria selectiei naturale substituind 0

teleologie teologica cu una stiin tifica. 3

Pentru evlaviosii din secolele trecute, 0 asemenea perfectiune a adaptarii parea sa asigure dovezi irefutabile despre intelepciunea Creatorului. Pentru biologul modern, ea este marturia remarcabilei eficiente a selectiei naturale.4

La data centenarului darwinian, in 1959, aceasta viziune naturalista prevala atit de mult incit purtatorul ei de cuvint, Sir Julian Huxley, a putut face urmatoarea declaratie oficiala: "Charles Darwin a fost in mod just descris ca "Newtonul biologiei"; el a facut mai mult decit oricare persoana dinainte si de dupa el pentru a schimba atitudinea omului fata de fenomenele vietii si pentru a asigura biologiei un cadru de idei stiintific, coerent, in loeul unei metode alcatuite in mare parte din povesti, mituri ~i superstitii. El a facut evolutia inevitabila ca fapt, comprehensibila ca proees si

, '5 '

atotcuprinzatoare ca si concept.

Dupa cum a subliniat Sir Julian, evolutionismul nu a fost doar 0 teorie biologica, ci 0 conceptie atotcuprinzatoare, Acest aspect a fost subliniat de multi altii de la Darwin incoace. ° formulare recenta a acestei pretentii a fost facuta la 0 conferinta tinuta, la Virginia Technological Institute, de catre un profesor de la Universitatea Wisconsin: "Biologia secolului al XX-lea este asezata M otemelie de concepte evolutionists ... Baza evolutionista este de asemenea evidenta in domenii independente periferice precum chimia, geologia, fizicasi .astronomia. Nici un concept stiintific central nu este mai solid fixat in gindirea noastra, in metodele noastre si in interpretarile noastre ca acela de evolutie".6 ° data ce s-a ajuns la concluzia ca "evolutia" a fost confirmata de ~tiinta, era inevitabil ca ea sa fie aplicata in stiintele soeiale, stiintele umaniste, economie, afaceri, politicasi, la drept vorbind, in toate domeniile vietii, chiar si in religie. Si cum a spus Ostrander, ea a determinat rapid 0 reorientare totala a educatiei, de la gradinita si pina la institutele postuniversitare, subliniind "faptele mereu schimbatoare ale existentei".

Chiar ~i religia a fost considerata ca fiind produsul "evolutiei", de interpretat si aplicat strict in contextul evolutionist, cu referinte putine sau de loe la criteriile biblice. Dr. Theodosius Dobzhansky a scris; "Omul a descins din stramosi care nu erau fiinte umane ... Crearea chipului lui Dumnezeu in om n~ este un eveniment ci un proees si, prin urmare, legea morala este un produs al dezvoltarii evolutioniste".1 Acum, daca morala este cloar produsul evolutiei/' tara indoiala'ca ea va continua sa evolueze pentru a se conforma faptelor mereu schimbatoare ale existentei, in loe sa fie determinata de standardele eterne ale Cuvintului lui Dumnezeu, ea va fi ceea ce marea cauza a evolutiei continue ii va permite. Despre aceasta,

~tiinta !)Ii cre!)ltinismul adevarat

99

Dobzhanskya scris: "Selectia naturala poate favoriza aroganta, hedonismul, lasitatea in locul vitejiei, inselatoria si exploatarea, pe cind etica de grup din, aproape, toate societatile tinde sa contracareze sau sa interzica un asemenea "comportament natural,", preamarind contrariile lor: bunatatea, generozitatea, si chiar si sacrificiul personal, pentru binele celorlalti membri ai tribului sau ai natiunii sale si, in ultima instanta, ai omenirii't."

" ,

Dobzhansky, unul din cei mai mari geneticieni ai lumii, a profesat crestinis-

mul, dar dumnezeul in care credea era, desigur, un dumnezeu panteist, nu Dumnezeul Scripturii. Pentru el, Dumnezeu era, in esenta, grandiosul proces al "evolutiei": " evolutiile la nivelele cosmic, biologic si uman sint parti ale unui singur proces grandios al evolutiei universaie".10 Astfel, evolutia cuprinde totul si, de fapt, ea este totul!

Daca pina ~i religia si moralitatea sint produse ale evolutiei, atunci evolutia este, pentru toate scopurile practice, religie si moralitate. Singura viziune legitima asupra lumii, singura filozofie stiintifica a vietii si a semnificatiei ei este, conf,?rm evolutionistilor doctrinari, ovolutia generala, Julian Huxley spunea: 'IIntreaga realitate este evolutie, un singur proces de autotransformare".' Iar vestitul antropolog-preot iezuit, de Chardin, rapsodiaza: ,,(Evolutia) este un postulat general caruia trebuie sa i se inchine toate teoriile, ipotezele si sistemele, si pe care ele trebuie sa-l satisfaca de acum Inainte pentru a fi imaginabile ~i adevarate, Evolutia este lumina care ilumineaza toate fafttele, 0 traiectorie pe care trebuie sa

o urmeze toate directiile de gfndire". 2 '

Desigur, nu toti evolutionistii privesc evolutia intr-o lumina atit de univorsala si de religioasa cum fac acesti oameni. Totusi, liderii gfndirii evolutionists, in cea mai mare parte, 0 fac. Julian Huxley, Teilhard de Chardin ~i Theodosius Dobzhansky au fost, dupa oricare standard, evolutioni~ti de frunte ai secolului al XX-lea, iar punctul lor de vedere a fost acesta. Acelasi lucru este adevarat ~i despre John Dewey, arhitectul invatilmintului nostru de stat, care si-a construit in mod deliberat filozofia sa curriculara pe darwinism si pe panteismul evolutionist, ~i a carei metodologie oducationala a contaminat scolile din intreaga lume.

Actuala generatie a evolutionistilor de frunte, oameni precum Carl Sagan, Stephen Jay Gould, Isaac Asimov, ~i altii, practica un ateism mult mai deschis in metoda lor (multi dintre ei, ca Gould, sint marxisti recunoscuti). De exemplu, cel mai prolific autor de literatura stiintifica al timpurilor noastre - probabil al tuturor timpurilor este Isaac Asimov, ~i el si-a afirmat pozitia dupa cum urmeaza:

Sint ateu din cap pina in picioare, Mi-a trebuit mult timp ca s-o spun. Sint ateu de ani de zile, dar am simtit ca este oarecum impropriu pentru un intelectual sa spuna ca este ateu, pentru ca asta presupunea cunostinte pe care

100

~tiinta pe nedrept numita astfel

nu le are. intr-un fel, era mai potrivit sa spuna ea este umanist sau agnostic. in final, am deeis ca sint 0 faptura eu entimente, dar'~i eu ratiune. Meetiv sint ateu. Nu am dovezi sa demonstrez ca Dumnezeu nu exista, dar am 0 banuiala atit de mare ca nu exists, incit nu vreau sa-mi pierd timpul. 13

Este absolut evident din marturia de mai sus ca ateismul este la fel de "religios" ca teismul. Ateismul nu se bazeaza pe dovezi stiintifice, ci pe sentiment! Nu-i de mirare ca evolutionistii atei devin atit de inversunati In obiectiile lor fata de creationism, oricit de calm ~i de obiectiv ar incerca creationistii sa-si prezinte dovezile stiintifice despre creatie,

Din nou, este un fapt recunoscut ca nu toti evolutionistii sint atei.

Majoritatea evolutionistilor sint, probabil, evolutionisti atei de un soi sau altul. Autorul insusi a fost evolutionist teist in anii de studentie,

Cu toate acestea, modelul evolutionist al originilor si al dezvoltarii este el insusi esentialmente ateist (sau poate panteist, care nu-i decit 0 varianta semantica a celui ateist, caci daca Dumnezeu este totul in general, EI nu este nimic In particular) intrucit el pretinde ca explica totul lara Dumnezeu. Daca Dumnezeu este cit de cit implicat In procesul evolutionist, acest lucru nu este decit ceva arbitrar. EI nu este necesar si, prin urmare, este de fapt redundant.

lata de ce toti reprezentatii de seama ai gindirii evolutioniste sint atei (sau panteisti, umanisti ori agnostici - eufemisme care inseamna de fapt acelasi lucru).

Religiile evolutioniste

Este semnificativ, si deloc surprinzator, In pofida pretentiei comune ca creationismul este religie in timp ce evolutia este ~tiinta, ca majoritatea religiilor lumii se bazeaza pe evolutie si nu pe creatie. Acest lucru este adevarat nu numai cu privire la ateism si umanism, care sint mai degraba sisteme religioase decft stiinte, ci ~i referitor la diversele religii etnice precum budismul, confucianismul, taoismul, ~i altele. Nici una dintre aceste religii nu presupune credinta intr-un Dumnezeu Creator personal care a creat universul. Pentru ele, universul insusi este realitatea finala si singura entitate eterna. Oamenii, asemenea tuturor celorlalte forme de viata, sint simple produse ale universului.

~

In legatura cu aceasta a fost observata 0 relatie interesanta intre

conceptul de evolutie taoist ~i "evolutionismul revolutionar" modern, ~i anume ideea ca progresul evolutionist este mai degraba brusc decit treptat, Eli ca el este generat de perturbari violente in mediul inconjurator. Acest concept este acum fn mare masura asociat In geologie cu neocatastrofismul, iar in biologie cu punctuationismul, "Biologia noilor sisteme arata di fluctuatiile sint cruciale in dinamica auto organizarii ... ldeea de fluctuatii

~tiin~ ~i cresttnlsmul adevarat

101

ca fundament al ordinii, introdusa in stiinta moderna de Ilya Prigogine, laureat al premiului Nobel, este una din temele majore in toate textele taoiste. Interdependenta reciproca a tuturor aspectelor realitatii ~i natura nonlineara a interconexiunilor ei sint subliniate in intregul misticism oriental". 14

Budistii, confucianistii, sintoisti, lamaistii moderni si propovaduitorii altor mari religii etnice, precum si taoistii si ceilalti mistici orientali, sustin cu totii ca religiile lor sint ,,~tiintifice" pentru ca se armonizeaza atit de bine cu evolutionismul modern. De fapt, singurele religii mondiale care presupun 0 creatie speciala primordiala a tuturor lucrurilor, inclusiv a universului insusi, sint cele bazate pe Biblie, si anume, pe primul capitol al Bibliei, cum este cazul cu crestinismul, iudaismul ~i islamismul. Chiar si acestea sint acum, desigur, foarte "liberalizate", mari parti ale fiecareia promovfnd acum evolutia teista in locul adevara tei creatii (vezi p. 111-116).

Aceeasi intemeiere pe 0 forma a evolutiei a caracterizat de asemenea toate marile religii ale trecutului. De exemplu, unul din cele mai vechi popoare este cel al Egiptului. Faptul ca religia primilor egipteni era de tipul evolutionismului panteist a fost scos in evidenta de unul dintre cei mai mari egiptologi, Wallis Budge. Referindu-se la vechiul mit egiptean aloriginilor intitulat Cartea Cunoasterii eoolutiilor Lui Ra, autorul spune: "Revenind la naratiunea noastra, aflam ca zeul continua astfel: "M-am nascut din materia primordiala ~i am aparut sub forma unei multitudini de lucruri, de la inceput. La vremea aceea nu exista nimic, si eu sint cel ce a facut tot ce exista". 15

Observati ca acest "zeu" al Egiptului, marele Ra, nu era un zeu etern, ci a aparut "din materia primordiala", indicind astfel ca numai materia este vesnica, toate celelalte - inclusiv "zeii" - au evoluat cumva din materia primordiala. in plus, este semnificativ ca aspectul dominant al materiei primordiale a fost apa. In relatarea de care vorbeau, zeul continua astfel:

"Eu am facut toate fonnele sub care am aparut prin (sau din) sufletul-zeu pe care l-am seos din Nu (adica abisul primordial inactiv de ape)." 16

Singura civilizatie mai veche decit a Egiptului a fost cea din Sumer, concentrata In jurul Babelului, constituita si condusa la origine de marele Nimrod (Gen. 10:8-10). Mitul cosmogonic originar al sumerienilor era Enuma Elis. "In mod specific, Enuma Elis considera ca toate lucrurile au aparut din apa. Potrivit acestei descrieri, cea dintii etapa a universului a fost un haos lichid ... Apo~ din mijlocul acestui haos lichid au luat fiinta doi zei - Lahau si Lahamu"j . Din nou, numai universul era considerat etern

,

si, la fel ca in Egipt, forma sa incipienta era cea a apei omniprezente.

Potrivit Bibliei, toate popoarele antice s-au dezvoltat din feluritele familii care s-au imprastiat din Babel dupa incurcarea limbilor. Desi limbile lor erau diferite, toate au retinut totusi acelasi concept fals al cosmogoniei

102

~tiinta pe nedrept numita astfel

pe care I-au invatat de la Nimrod, marele razvratit impotriva lui Dumnezeu. Aceasta falsa religie, cu falsa ei cosmogonie si cu falsul sau panteon ("o~tirea cerurilor"), a devenit astfel precursoarea tuturor sistemelor religioase ale lumii. Zeii si zeitele (cu nume diferite dar echivalente in diversele limbi) au devenit obiectele adoratiei in religiile populare politeiste ale natiunilor. Echivalentul "o~tirii cerurilor" in constelatiile cosmice a devenit baza sistemului larg raspindit al astrologiei care si-a asumat de asemenea un rol important in cadrul diverselor religii. Adevarata ostire a cerurilor, adevaratii zei ~i zeite, erau spiritele rele, demonii, marea ostire a ingerilor decazuti care urmasera pe Satana in razvratirea lui primordiala impotriva Creatoru.,u sau. Acestea erau adevaratele entitati spirituale care posedau idolii si oracolele, precum si mediile si vracii spiritistilor si ale animistilor. Dar toate erau manifestari - sau evolutii - ale materiei primordiale rezultate din actiunea fortelor cosmosului. Astfel, conform marilor religii ale lumii, atit cele vechi cit si cele mod erne, cu exceptia credintelor monoteiste (cum ar fi iudaismul, islamismul, crestinismul) care accepta cosmogonia Genesei, universul insusi este dumnezeul ~i artizanul tuturor lucrurilor. Acest Iucru este valabil si cu privire la ateismul modern si umanismul evolutiofiist.

Adevaratul autor al acestui vast complex religios - aceasta mare religie a evolutionismului panteist, politeist, demonist, astrologic, oeult ~i umanist - nu poate fi nimeni altul decit eel care in Biblie este numit "dumnezeul acestui veac" (2 Cor. 4:4), eel care "in~eala intreaga lume" (Apoc. 12:9). Domnul Isus Cristos l-a numit "mincinos ~i tatal minciunii" (loan 8:44). EI este "balaur, sarpele eel vechi, care este Diavolul si Satana" (Apoc. 20:2).

Satana a fost odinioara Lucifer (Is. 14:12-15), "Luceafar stralucitor" al lui Dumnezeu (Ezec. 28: 15, 17; Apoe. 12:3-4; 7-9). Dumnezeu, prin urmare, I-a aruncat pe el si pe adeptii lui (acum spiritele rele sau demonii) pe pamint si, in final, ii va incredinta iazului de foe (Mat. 25:41, Apoc. 20:10).

• Intre timp Satana in~earca sa-i indeparteze pe oameni de Dumnezeu prin toate mijloacele ce Ie poate nascoci. EI incearca sa-i convinga pe oameni ca nu exista un Dumnezeu Creator adevarat care a creat chiar universul. Minciuna umanismului modern este aceeasi minciuna veche cu

.

care el i-a inselat pe Adam si Eva - "veti fi ca Dumnezeu" (Gen. 3:4-5).

Oricare ar fi inselatoria intr-un asemenea caz (conform 1 Cor. 8:5-6 exista "multi dumnezei si domni", desi doar "un singur Dumnezeu: Tatal de la care Yin toate lucrurile"), tactica sa obisnuita este aceea de a-i convinge pe oameni sa "schimbe in minciuna adevarul lui Dumnezeu si sa slujeasca si sa se inchine fapturii in loeul Facatorului, care este binecuvintat in veci" (Rom. 1:25).

o asemenea calomniere universala a Creatorului este desigur necesara inainte ca Satana sa spere macar sa-L inlocuiasca pe tronul universului. EI

~tiinta ~i cresttnlsrnul adevarat

103

trebuie sa convinga atit pe oameni cit lili pe ingeri ca, intrucit nu exista un Creator adevarat, ei se pot inchina lili pet da ascultare oricui vor ei - idolilor, animalelor, ingerilor, spiritelor, altor oameni sau chiar si lor insile. in cele din urma, ei vor sfirsi prin a se inchina Satanei (Mat. 4:8-10; Apoc. 13:4).

Evolutionistii umanisti moderni ironizeaza desigur asemenea notiuni.

Ei nu cred nici in Dumnezeu, nici in Satana, inchinindu-se doar lor insile. Asadar, ideea ca Satana a inventat conceptul evolutionist lili ca 11 foloseste ca un instrument pentru a insela popoarele si pentru a-i indeparta pe oameni de Dumnezeu, este pentru ei 0 naivitate. Scopul nostru aici insa nu este de a-i curta pe umanisti, ci de a le arata crestinilor pericolele mari pe care le prezinta un compromis cu evolutionismul, Daca asemenea crestini, adepti ai compromisului, au a explicatie mai buna pentru faptul uimitor ca evolutia este atit de generalizata in rindurile oamenilor, tara a avea insa a singura dovada stiintifica sau biblica, atunci sa a prezinte! Un efect universal necesita a cauza universala, iar Scriptura spune ca Satana a amagit i'ntreaga lume (Apoc, 12:9).

~i pare sa se fi amagit chiar si pe sine! El trebuie sa stie, desigur, ca nu el a creat universul, viata si oamenii, desi poate, neindoielnic, sa savirseasca la rindul lui mari semne si mari minuni. Daca el crede cu adevarat ca 11 poate infringe pe Dumnezeu, atunci trebuie sa se fi autoeonvins in vreun fel ca Dumnezeu nu este cu adevarat Dumnezeu.

Nu este de mirare, prin urmare, ca cosmogoniile extrabiblice, atit cele vechi cit si cele moderne, incep toate cu "materia primordial a" in loe de Dumnezeu. N u este de mirare nici ca cele mai vechi cosmogonii de acest fel, din Sumer si din Egipt, descriu aceasta materie primordiala ca pe un haas lichid din care au aparut primii zei. Intr-adevar, Dumnezeu a creat la inceput 0 matrice lichida cind a creat cosmosul cu spatiu, masa si timp (Gen. 1:2; 2 Petru 3:5). in mijloeul aces tor ape si-au cApatat con:liltiinta ingerii creati, atunci cind i-a creat Dumnezeu (Ps. 104: 1-5), ~i un asemenea mediu va fi constituit primele amintiri ale Satanei. Prin urmare, daca el este hotarit sa respinga Cuvintul lui Dumnezeu in care se afirma ca Acesta l-a creat (lucru pe care Satana trebuie sa-l fad daca vrea sa-~i justifice ambitia de a-L detrona pe Dumnezeu) el trebuie cu necesitate sa atribuie "crearea lui" apelor in care s-a nascut,

Este de asteptat, asadar, ca gindirea evolutionista sa se afle nu doar la temelia majoritatii religiilor lumii, ci ~i la cea a diverselor filozofii ~i sisteme umaniste. Baza ovolutionista a nazismului ~i a rasismului, de pilda, este documentata concis dar convingator, in capitolele 15 lili 16. Faptul ca sistemul "laissez-faire" capitalist, cel comunist ~i cel imperialist, atit cel economic cit si cel militarist, sint bazate pe evolutionism este atit de bine cunoscut incit nici nu mai este nevoie de vreo atestare documentara, Psihologiile animaliste (de ex. freudianismul, behaviorismul, psihologia lui

104

~tiinta pe nedrept nurnlra astfel

B.F. Skinner, Carl Rogers ~i a altora) sint bazate nemijlocit pe evolutie, ca de altfel si amoralitatile animaliste ale anilor recenti (de ex. homosexualitatea, promiscuitatea, avortul, experientele senzoriale eu droguri). Cind oamenii se inchina ereaturii in locul Creatorului, nu este de mirare ea ei dau friu liber "poftelor josniee" si "mintii blestemate" (Rom. 1:26-32).

Evolutia teista

,

Este intr-adevar remarcabil, si foarte trist, in acelasi timp ca de fiecare data crestinii au ajuns la eompromisuri eu filozofii ateiste precum evolutia, Autorii Bibliei resping ferm 0 asemenea notiune, incit nu se poate vorbi de o evolutie biblica. Domnul Isus Cristos a propovaduit limpede croatia speciala si a aeeeptat caraeterul istorie si literal al textului Genesei, deci nu se poate vorbi nicidecum de 0 evolutie crestina. Poti fi, desigur, un evolutionist crestin (cum autorul stie prea bine din proprie experienta), dar evolutia in sine nu poate fi niciodata crestina,

Charles Darwin insusi furnizeaza un bun exemplu despre efectul final al credintei evolutioniste asupra credintei crestine, Ca tinar student in teologie, pregatindu-se pentru luerarea crestina, Darwin era deplin eonvins de adevarul si de autoritatea Seripturii, precum ~i de greutatea dovezilor, in proiect si in cauzalitate, in favoarea existentei lui Dumnezeu ca Creator. Ajungind sa creada tot mai mult in evolutie ~i in selectia naturala, el ~i-a pierdut tot mai mult credinta, devenind in eele din urma ateu. Ernst Mayr, unul din eei mai marl evolutionisti de azi, ne relateaza urmatoarele: "Este dar ea Darwin si -a pierdut credinta intre anii 1836 si 1839, in mare masura inainte de a-l fi citit pe Malthus. Pentru a nujigni sentimentele prietenilor si ale sotiei sale, Darwin folosea adesea un limbaj teist in publicatiile sale, dar majoritatea Caietelor lui arata ea la data respectiva el devenise deja un "materialist" (mai mult sau mai putin ateu).18 Cu alte euvinte, Mayr ne spune ca manuscrisela numeroase ale lui Darwin (publicate integral abia in ultimii ani) dovedesc ea el devenise ateu eu aproximativ douazeci de ani inainte de a publica Originea Speciilor prin. Selectia Naturalii. Numerosi apologeti moderni ai lui Darwin au subliniat faptul cii volumul sau avea in vedere creatia speciala a primei eelule organiee, dar asta, pare-se, numai pentru a nu-si jigni sotia ~i prietenii credinciosi.

Darwin mai spune, in cartea lui, ea evolutia este "aeeasta grandioasa viziune asupra vietii", si multi din adeptii sal s-au entuziasmat l?i ei in fata maiestuosului tablou al evolutiei, eu splendida ei derulare de forme tot mai eomplexe de viata de-a lungul secolelor. Multi teologi au scris despre evolutie ca despre "metoda de creatie" a lui Dumnezeu, uitind - din eomoditate - ea aeeasta presupune ca totul sa se realizeze printr-o lupta brutala pentru existenta, eei slabi pierind si supravietuind doar eei mai dotati, Darwin a inteles bine toate aeestea, ~i in pofida fatadei cartii,