Referat la Limba i Literatura Romn

Relaia omului religios cu Dumnezeu

Din cele mai vechi timpuri,omul a cutat sa defineasc legtura lui cu

Divinitatea.
Omul religios a recurs la poezie pentru a-i arta credina fat de Dumnezeu.
El percepea prezena lui Dumnezeu n viaa lui ca pe cea mai puternic for
care n lupta dintre bine si ru putea inclina balana spre cei care l slveau si
i recunoteau puterea.
,, Doamne, Dumnezeul meu, n Tine am ndjduit. Mntuiete-m de toi cei
ce m prigonesc i m izbvete(Psalm nr 7 al lui David)
,, Frica de Domnul este curat, rmne n veacul veacului. Judecile
Domnului sunt adevrate, toate ndreptite. (Psalm nr 18 al lui David)
Puterea lui Dumnezeu era infricotoare.
Cuvntul lui era lege iar cei ce respectau legea erau cei drepi,cei alei
desprii de pctoii sortii pedepsei.
Omul credincios slvea judecata si dreptatea care rspltea si condamna
privind cu fric spre atotputernicia in faa creia se supunea necondiionat.

,,Fie-t mila, Doamne, de ma iarta,

Cu milostivirea cea bogata,
Si pentru a ta ieftinatate
Sa ma curatasti de rautate. (Psalm nr 50 al lui Dosoftei)
Dialogul dintre om si Dumnezeu sublinia diferena dintre Creatorul a toate si
statura insinifiant a aceluia care a fost conceput ,,mai prejos de
ngerii(Psalmii lui David)
Omul care implora mila lui Dumnezeu cci viaa era vremelnic i tot ce
stpnea putea pierde ntr-o clip.

,,Atunci jartve direpte t-vom face.

Colaci si prinoase, cumu-t place,
Vin si pine, unt si cu gru dulce,
Si vitai pre oltari t-vom aduce (Psalm nr 50 al lui Dosoftei)
Jertfa oferit asigura bunul mers al lucrurilorsi intrea legtura dintre ei.
Lumea modern transform dialogul direct cu fiina care atotputernic
participa nemijlocit la viaa oameniilor ntr-un dialog cu un concept abstract
care se manifest prin atributele sale.
,,rn suntem toi rn,
E de prisos orice trufie...
Ce-a fost, n veci are s fie...
Din noi nimic n-o s rmn.
Zadarnic falnice palate
Sunt n pmnt rdcinate
Nici o pieire nu s-amn.
Despoi, cu fruni ncoronate,
Poei, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de tiin,
Pgni, vestii prin necredin,
Nici o pieire nu s-amn...
rn, suntem toi rn. (Psalm nr 2 al lui A.Macedonski)

Aceste atribute nu mai pot fii milostive,ele nu separ lumea in bine si ru ci

se manifest la fel asupra tuturor.Obiectivitatea lor rece indeprtez pe
Dumnezeu de om si acesta se simte singur i prsit cci la strigtele lui
numai aude nici un rspuns.

,,N-am n ceruri nici o stea...

Soarta mea e soarta rea,
Am pierdut orice credin
necat-n suferin,
Am pierdut orice putere
Nimicit de durere;
ns viaa nu-mi blestem
i nici moartea nu mi-o chem;
Fr scop triesc n lume
Nu mai sunt dect un nume,
Nu mai plng, nici nu mai gem,
Iar cuprins de griji amare,
Nu mai sunt dect rbdare...
N-am n ceruri nici o stea. (Psalm nr 9 al lui A.Macedonski)
Restaurarea dialogului se face prin credin.
Echilibrul este dat din mpletirea binelui si rului din raiuni superioare
nlegeri umane.

..Doamne, toate sunt prin tine

i averea, i puterea,
Fericirea, mngierea
Ce ne trebuie tii bine.
Dai cu dreapt socotin

Mulumiri i suferin
Lui Isus i-ai dat o cruce
Cci tiai c-o poate duce;
Cnd dureri ne dai i nou,
Ne dai plnsul ca o rou;
Cnd dai marilor putere,
Nu le dai nici o plcere,
Cnd dai rilor cruzime,
Dai blndee la victime.
Eti puterea neleapt
i justiia cea dreapt;
F oricnd ce vrei din mine
Doamne, toate sunt prin tine... (Psalm nr 10 al lui A.Macedonski)
Totui dialogul odat nterrupt a nscut ndoiala.
Dumnezeu nu mai poate fii regsit pe aceli cordonate el se ascunde n
spatele manifestriilor vieii pn la dispariia lui complet.Regsirea nu este
niciodat complet i dorina de al ntlni rmne de cele mai multe ori doar
o aspiraie.
,,Singuri, acum n marea ta poveste,
Ramn cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!" (Psalm nr 6 al lui T.Arghezi)
Dumnezeu nu mai poate fii perceput direct el s-a transformat in concepte
filosofice care pot fii discutate i demonstrate.
Credina i necredina se lupt ntre ele pentru al regsi pe Dumnezeu sau ai
accepta lipsa sfiind fiina uman care nu se mai poate regsi complet n
niciuna din ipostaze.
Durerea pierderii legturii cu Dumnezeu a neputinei refacerii drumului
napoi l face pe om sa se revolte.n ciuda speranri care mereu renate
nuntrul su.
..Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sgeat fr int,
Si frumuseaea ta fcut pare-a fi fost ca s m mint.
Dar fiindc n-ai putut rpune destinul ce-i pandi faptura
Si n-ai tiut a-i scoate-n cale i-a-l prvli de moarte, ura;
Ridic-i din pmnt urechea, n ora nopii, cnd te chem,
Ca s auzi, o! neuitat, neierttorul meu blestem. (Psalmul cel de Tain al
lui T.Arghezi)

Dragua Dan-Ioan
Clasa a XI-a Sn2

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate