Misiunile diplomatice

1. Notiune de Misiune diplomatica-are mai multe sensuri: raport juridic bilateral,

are intelesuri de sarcina incredintata de statul trimitator agentului sau, de grup de
personal insarcinate, institutie permanenta desitincta de personalul care o alcatuiesc.
Elementele comune sunt: este o istitutie statala pentru relatii externe, este un organ al
unui stat ca subiect de drept international, isi desfasoara activitatea in exteriorul
granitelor, are rolul de a reprezenta interesele statelor in exterior.
Citeva definitii: in literatura juridica termenul de misiune diplomatica are mai
multe intelesuri, vom reda ceea ce sa expus in conventie: Misiunea diplomatica este
organul de stat rezidind permanent pe teritoriul unui stat strain spre a reprezenta statul
acreditar in vederea mentinerii relatiilor diplomatice in statul acreditar. Misiunea ca
orgamn al statului nu trebuie confundata cu membrii sai, cu grupul de agenti care
actioneaza in cadrul ei,dupa cum ea nu poate fi confundata cu seful institutiei care
detine aceasta functie temporar. Misunea diplomatica in sens ca institutie se deosebeste
de activitatea membrilor prin infiintarea ei, este rezultatul ueni proceduri distincta de
cea a agentilor, crearea ei este aneterioara numirii personalului. Cele mai multe
documente ae misunii sunt primite si intocmite dinafara ei pe numele misunii ei.
Existenta misunii ca institutie nu este afectata de schimbarile ce pot interveni in
componenta personala.
Cauzele de incetare a misiunii si agentilor sunt diferite: privilegiile si imunitatile
ale misunii sunt distincte fata de cele ale memnrilor. Misunea are un statut juridic cu
dubla determinare: 1. este un organ al statului si este reglementata de normele dreptului
international, 2. este un organ pt relatii si activitatea pe teritoriul altui stat din care
considerent multe activitati sunt reglementate de normele dreptului international.
2. Infiintarea misunilor diplomatice: Capacitatea de infiintarea a misunilor
diplomatice o au subiectii de drept international:statele OIG, popoarele , natiunile.
Acesta se numeste dreptul de legatie sau drept de ambasada, acest drept decurge din
calitatea de subiect cxu personalitate juridica. O alta conditie este ca in aceste subiecte
sa existe relatii diplomatice si pt a fi infiintata misunea este nevoie de acord expres.
Statul care trimute o misiune diplomatica poarta denumirea de stat acreditant si cel care
o primeste stat acreditar. Intre state se respecta principiul reciprocitatii(la nivel de rang
al misunii). Principiul dat nu este obligatoriu ce priveste trimiterea misunilor, in art 5 al
Conventiei din 1961 se prevede ca un stat poate trimite , acredita un sef de misune in 2
sau mai multe state dupa ce a facut notificarea corespunzatoare. In art 6 este mentionat
ca 2 sau mai multe state pot acredita unul sau mai multe persoane ca sef de misiune,
conform si art 5 si 6-persoanele membre personalului diplomatic trebuie sa aiba
princiupiul nationalitatiii statului acreditant.
3. Clase si ranguri ale Misiunii diplomatice -afirmate in practica diplomatica si
fixate in dreptul international, corespund gradului de gestionare a reprezentantelor
diplomatice si determina statutele lor. Clasele diplomatice au fost stabilite pt prima data
la congresul de la viena si completate la congresul de la Aachen(1818) prin introducerea
de ministru-rezident. Conform conventiei de la viena din 61 sefii reprezentantelor
diplomatice se impart in trei clase:ambasadori si nuntii,trimisii si internuntii, si
insarcinatii cu afaceri. Deosebirea dintre diferite clase apare numai in ceea ce priveste
ceremonialul si protocolul diplomatic. Rangurile diplomatice-grade deosebite de
1
serviciu, conferite personalului diplomatic de deparatametul afacerilor externe si de
reprezentantele diplomatice de peste hotare. Fiecare stat isi are sistemul sau de ranguri
diplomatice. In legislatia mai multor tari sunt prevazute urmatoarele ranguri: atasat,
secretar III, sceretar II, secretar I, consilier, timis si ambasador.
Suspendarea Misiunilor diplomatice poate sa aiba loc fara a se rupe relatiile
diplomatice in urmatoarele situatii: 1. cind o miscare revolutionara inlatura guvernul
legitim si se instaureaza un nou regim. In situatia data pina la aderarea la o noua
declaratie activitatea diplomatica se suspenda, 2. cind intregul personal diplomatic al
misunii lipseste din tara de resedinta indiferent de motivul absentei de la post.

Incetarea Misiunii diplomatice:

Cauzele incetarii unei misiuni:
1) Incetarea relatiilor diplomatice este cea mai frecventa cauza a ruperii rel-lor
diplomatice si a incetarii misiunii diplomatice.
2) Nerecunoasterea unei guvernari aparute in urma unei lovituri de stat sau miscari
revolutionare
3) Declararea starii de razboi
4) Disparitia statului acreditar ca subiect de drept international.
Misiunea diplomatica a carei existenta a incetat datorita ruperii relatiilor diplomatice
nu-si va putea relua activitatea decit in urma restabilirii acestora.

Suspendarea unilaterala a Misiunii diplomatice de catre statul acreditant :

Cel mai frecvent, masurile de acest gen intervin din ratiuni financiare, cind statul
acreditant e supus unor constringeri financiare si trebuie sa reduca cheltuielile.

Sediul Misiunii diplomatice:

Practica generala a statelor este ca sediul Misiunii diplomatice permanente sa fie stabilit
in locul unde Guvernul statului isi are sediul (de regula- capitala). Conventia de la
Viena permite stabilirea de sectii/birouri ale misiunii diplomatice inafara sediilor de
resedinta.

Structura generala a Misiunii diplomatice:

Nu exista nici o regula care sa stabileasca structura si modul de organizare a unei
Misiuni diplomatice. Misiunile diplomatice ale statelor nici nu pot fi comparate cu
misiunile diplomatice ale marilor puteri, cu toate acestea, sint multe similitudini. Pentru
ca o Misiune sa activeze sint necesare urmatoarele elemente:
o Cancelaria Nucleul central de care sint legate celelalte elemente ale Misiunii
diplomatice. De la Cancelarie se coordoneaza celelalte misiuni. Cancelaria este
coordonata de seful misiunii diplomatice. In cazul Misiunilor diplomatice mari,
ea este subordonata de I persoana dupa seful misiunii diplomatice.
o Sectia politica Condusa de I coordinator si urmareste evolutia relatiilor politice
dintre statul acreditant sic el acreditar.
o Sectia comerciala detine o importanta majora, dirijeaza piata statului
acreditant, identifica posibilitatile de import /export catre statul acreditant.

2
 o Sectia consulara Indeplineste functia ce-I revine unei misiuni consulare
o Sectia cultura si presa Faciliteaza activitatea institutiilor culturale menite sa
asigure schimbul de valori culturale.
o Biroul atasatului militar - cuprinde unul sau mai multi ofiteri, in functie de
activitatea Misiunii diplomatice. Sunt subordonati ierarhic din punct de vedere
administrative (seful misiunii).
o Alte sectii de specialitate In dependenta de necessitate: turism, servicii, etc.
o Sectia ce include serviciile tehnice transport , contabilitate, etc.
o Sectia de cifru

Efectivul Misiunii diplomatice:

Problema efectivului nu e reglementata prin nici un fel de norme, fiind
contraversata. Marimea Misiunii diplomatice aste lasata la discretia statului acreditant,
ce o stabileste reiesind din potentialul sau economic, interesele sale, volumul de
munca. Problema in discutie apare cind statul acreditar poate impune limite in privinta
numarului personalului. Conventia de la Viena prevede ca in absenta unui accord expres
privind marimea Misiunii diplomatice, statul acreditar poate cere ca dimensiunile unei
Misiuni diplomatice sa fie tinute in limite rezonabile (Art 11). Aceasta formulare
imprecise uneori a generat discutii / dispute legate de marimea Misiunii diplomatice. In
ultimile 2-3 decenii s-a constatat tendinta de a se recunoaste dreptul statului acreditar de
a limita efectivul misiunii diplomatice, iar in lipsa unui accord expres s-a ajuns la
concluzii de reciprocitate.