Niccolo Machiavelli,in dezvoltarea gindirii

Opera ,,Principele''

Lumea in care se natea la 3 mai 1469 Nicollo Machiavelli era o lume extrem de agitat i
instabil. Nici o forma de guvernamant nu ii demonstrase eficiena; fie c era tirania celor avui
care ii oprimau concetenii, fie c era un regim democratic care repede se transforma in anarhie,
toate sfareau prin a se prbui. Totul era supus tentaiei banului. Chiar daca mai aparea cate un
personaj care dorea binele comunitii i care in bunele sale intenii cuta sa stopeze abuzurile, dei
era iniial primit cu toat increderea i susinut de mase, in final eua nemulumindu-i pe cei pentru
binele crora pledase i sfarea ori executat, ori exilat, ori inchis i deposedat de avere.
Surghiuniii se refugiau la curi strine i prietene, unde urzeau i ateptau momentul potrivit s-
i implineasc planurile. Acesta nu intarzia s apar, cci cei rmai se compromiteau inevitabil,
dup o lege a firii c atunci cand eti la putere nu ii poi mulumi pe toi. Se intampla uneori, ca
insi opinia public care ii exilase binefctorul, s realizeze c cel alungat nu era chiar atat de
ru
Familia lui Machiavelli ocupa funcii modeste in administraia Florenei. Erau oameni inteligeni,
ageri, ii iubeau oraul i ii fceau treaba cu devotament. Orice partid venea la putere, ei ii fceau
slujba onest. Constituiile se succedau, partidele fceau excese, invingtorii aveau intotdeauna
dreptate, ei nu se compromiteau cu partidele extremiste. Moderai din fire, au rezistat tuturor
furtunilor provocate de revoluiile ce schimbau puterea.
Ora mercantil, Florena nu era un loc pentru profesiunile liberale in sensul de a se putea imbogii
din munca pe care o prestau, dar erau stimai de conceteni i in iluzia c particip la binele
public, fr mari ambiii, oameni cu drag de cultur, cu libertate deplin de gandire i cu o via
linitit. In acest mediu familiar linitit a crescut Machiavelli..
Sperand c va continua tradiia familiei, Machiavelli a avut dascli buni, mai ales c era avid de
lectur. Ii plcea i strada cu spectacolul ei divers: serbri, suplicii, procesiuni, execuii. Vedea c
oamenii treceau repede de la o stare la alta, azi desfiinau un dizgraiat, maine plangeau dup un
cortegiu religios sau radeau de mscrici. Observ c e uor s obii aclamaii sau vociferri,
sesizeaz cat de nestatornic e mulimea: azi aplauda un om, maine il desfiinta i poimaine, daca nu
a fost ucis, il aplauda din nou. A invat astfel s ii cunoasc capriciile, nebuniile, furiile; a invat s
o plang, s se team i sa se fereasc de ea.
Citea i se plimba pe strzi, studia prin biblioteci i locuri publice, ii asculta atent pe cei din jur.
Cum vedea el Florena anilor 1469 o spune in Istoriile Florentine: Italia era destul de linitit;
ocupaia de cpetenie a principilor era s se observe unul pe altul i s-i consolideze puterea
incheind coaliii i noi aliane.
Totui, pacea i linitea erau rare in acea Italie divizat , mrunit in republici i principate.
Rzboiul era iubit pentru c renta i pentru c rspundea instinctelor violente ale oamenilor i ale
epocii. Soldaii jefuiau, norocoii cucereau provincii i ii intemeiau familii princiare. Nepricepuii
saraceau sau piereau, cei detepi se imbogeau. Dezordinea le permitea temerarilor sa-i foreze
soarta, la urma urmelor omul putea s i-o schimbe singur cu un pic de noroc. Vechea nobilime
exclus din viaa politic prefera s-i fac o profesie din rzboaie. Aa se formeaza o casta de
condotieri, care devine accesibil treptat i celor nenobili, dar care se simteau in stare s o
practice. O meserie menit a justifica toate imoralitile ii atrage pe muli. Condotierii furnizau tot ce
trebuia pentru rzboi, cu tot ce presupunea aceasta, cui ddea mai mult, fr simpatii, prietenii sau
ataament. Erau adevarai negustori, urmrind numai profitul i rar rezistau in faa unor oferte mai
generoase.
Acetia erau un produs al civilizaiei i al politicii italiene, mai ales ca micile state nu aveau
mijloacele s-i intrein armate permanente, iar statele mari ii preferau pe cei valizi la munc in
ateliere sau pe ogoare. Populaia oraelor era eliberat astfel de povara rzboiului i de
inconvenienele serviciului militar. Cei care se ocupau de aceast afacere erau preocupai de
economie, de eficacitate i de randament, de aceea ii menajau i oamenii i echipamentele, pentru
ca ambele costau mult. Profitabil i interesant, meseria de condotier nu era uoar; necesita curaj
i spirit intreprinztor. Era riscant, dar cu avantaje materiale considerabile in cazul reuitei.
Societatea era constituit astfel incat s il conduc pe aventurier in fruntea statului, cu toate c
ajuns acolo, el nu ii propunea s renune la rzboaie, acestea rmanand in continuare sursa
principal de imbogire.
Aceasta era lumea lui Machiavelli. Haosul care domnea in Italia nu-i oferea soluia unei forme de
guvernmant ideale. S-a instruit din studiul popoarelor antice i din observarea politicii
contemporane. A avut ansa sa fie martor la ascensiunea i prbuirea lui Savonarola, cel care
venea cu o variant proprie de guvernare. Clugrul care nu se temea de nimic, acuza imoralitatea
celor care se fceau vinovai de ea: lcomia burghezilor, brutalitatea condotierilor, elegana femeilor.
Indrznea s-l atace chiar i de pap, dac se dovedea necesar intereselor sale.
Savonarola a reuit pentru moment s dea Florenei un guvern moral, dar Machiavelli a sesizat c
dominicanul nu era pregtit s pstreze puterea. Ca reformator al societii intra in contact cu
probleme politice i tocmai in acest sens Savonarola nu era pregtit. i mai grav, considera c nu
se pricepea nici la natura umana. Machiavelli descoperise c morala i politica nu fac casa bun, iar
ca sa se poat menine ar fi trebuit s-i copieze pe cei impotriva crora a predicat i ridicat
mulimea.
Machiavelli a prevzut ce va urma, cci el invase deja lecia despre natura uman: la, josnic,
primejdioas: s nu uitm c nu exist nimic mai greu de intreprins, mai indoielnic de reuit i
nici mai primejdios de infptuit decat a te face promotorul unei oranduiri noi. Deoarece acela care
incearc o aciune de acest fel va avea drept dumani pe toi cei care erau favorizai de vechile
oranduiri i va avea drept aprtori prea puini energici doar pe aceia care ar urma s aib
foloase din oranduirile cele noi va scrie mai tarziu in Principele , Machiavelli.
Acumulase multe cunotine i ar fi vrut s le adapteze vieii oraului.
La inceput a fost numit secretar al celei de-a Doua cancelarii, cu 192 florini pe lun i cu
posibilitatea de a se remarca i de a ocupa un post mai de vaz in Republic. Intr- adevr cea de a
doua cancelarie l-a delegat pe lang Consiliul celor Zece cu atribuii diplomatice i militare.
Senioria l-a apreciat ca pe un slujba priceput i devotat, superiorii si lsandu-i iniiativa.
Cand zvonurile de rzboi dintre cele dou orae rivale Florena i Veneia s-au adeverit,
Machiavelli s-a implicat direct in rzboiul contra Veneiei. Funcia sa i-a permis contactul cu mai
multe personaliti ale epocii care aveau un cuvant de spus in guvernarea statelor Italiei i Europei:
Contesa de Forli, Cezare Borgia fiul papei Alexandru VI, Papa Iuliu al II lea, impratul
Maximilian, Ludovic al XII lea.
Misiunea pe lang Cezare Borgia probabil c l-a tentat, el fiind un admirator al marilor oameni.
Misiunea sa era delicat,astfel c ii cerea s-i foloseasc tot talentul diplomatic. dar ii lsa i o
oarecare iniiativ dictat de imprevizibilitatea reaciilor lui Cezare Borgia. In 1502 s-a aflat
cateva luni la Urbino, lang acesta, studiindu-i felul de a fi. Machiavelli a fost cucerit de cel care a
devenit Il Principe, un supraom, brbatul trimis de destin pentru a conduce Florena: Cineva care
prea c aduce o raz de speran, incat s poat fi socotit ca ales de Dumnezeu spre a mantui
Italia.. Increztor i entuziast, a pledat cauza cu mult diplomaie, in faa efilor si care voiau sa
fie informai i nu s aud sfaturile lui. A procedat astfel pentru c vedea peste interesele de
moment ale Florenei, la cele de perspectiv ale Italiei, iar Borgia prea sa fie singurul care ar fi
putut s o unifice.
 Eroul preferat al lui Machiavelli a cunoscut ins deziluzia infrangerii, dar a observat c vechii
aliai au asistat impasibili la dezastru fara s mite un deget ca sa nu se compromit alturi de un
invins lipsit de noroc. A fost o mare deziluzie pentru autorul Principelui, dar dup ce lucrurile s-au
aezat, faptele mari ale ale acestuia au fost date drept model nenumratelor generaii de ucenici
politicieni.
Din punct de vedere structural, cartea este imprit in 26 de capitole care pot fi grupate pe teme
astfel: clasificarea statelor, modul in care ele pot fi cucerite i pstrate, analiza problemelor
militare, sfaturi pentru pstrarea puterii i despre eliberarea i unificarea Italiei.
Astfel, Machiavelli distinge dou sisteme de guvernare, cele mai bune i cele mai simple :
republica si monarhia (principatul) in funcie de timpuri , locuri i popoare. Republica este forma de
organizare in care suveranitatea aparine poporului, iar puterea executiv este exercitat de ceteni
alei, pentru o anumit perioad de timp. Despre Republica, florentinul care a cunoscut succesul
dup proclamarea acesteia in Florena, recunoate c e superioar monarhiei. Eficiena monarhiei a
putut s o admire in Frana, in timpul misiunii sale pe lang regele Franei. Totul este hotrat de
voina absolut a monarhului; de aceea el considera c sunt mai utile normele de conduit pentru
suveran decat cele de organizare pentru stat, pentru c interesul monarhului nu coincide intotdeauna
cu interesul poporului.
Machiavelli face o ampl clasificare a principatelor. Ele pot fi ereditare, mixte, cucerite cu
armele, catigate prin crime, elective i ecleziastice.
Principatul ereditar este cel a carui guvernare se afl in mana unor familii de mai multe generaii.
Pstrarea aceastuia depinde de priceperea i capacitatea principelui de a se apra de eventualii
pretendeni la tron. Scriitorul florentin susinea c sunt avantajai cei cu ani muli de domnie,
pentru ca o data cu trecerea anilor amintirea schimbrilor se cufund in uitare i nimeni nu va mai
cere innoiri si schimbri. Important pentru suveran este ca el sa pastreze traditiile i s conserve
moravurile poporului su ferindu-se de inovaii i schimbri.
Principatul mixt este cel care se formeaza prin alipirea altor principate. Instabilitatea lui va izvori
mai intai dintr-o dificultate natural care se constat la toate principatele noi i anume c oamenii
ii schimb bucuroi stpanirea in credina c vor avea alta mai bun, ceea ce ii face s ridice
armele impotriva celui care domnete asupra lor1
Iar cel care cucerete teritorii [] dac vrea s le pstreze in stpanirea lui, trebuie s ia
seama la dou lucruri i anume : in primul rand ca neamul vechiului principe s se sting, i in al
doilea rand, ca legile i drile s nu sufere schimbare, in aa fel incat teritoriile cele noi s ajung
e forma in foarte scurt timp, un singur tot cu principatul cel vechi.
O alt categorie, principatele noi, dobandite prin diferite metode (cucerite cu arme proprii sau cu
propriile insuiri, sau cu armele i favoarea altuia) au atras atenia florentinului care a simtit
pulsul vieii politice din plin de-a lungul carierei sale. i intrucat faptul de a reuii s devii
principe din simplu particular presupune sau insuiri personale sau imprejurri norocoase, se pare
c unul sau altul din aceste lucruri micoreaz in parte multe din aceste greuti; cu toate acestea
cel ce s-a sprijinit mai puin pe imprejurrile favorabile, este acela care a pstrat mai mult timp
puterea.
Adevaratul sau talent i toata experiena acumulat in anii de politic extern i-au spus cuvntul
in analiza principatelor dobandite, cele mai dificil de guvernat.
In cazul monarhiilor cucerite cu armele, suveranul trebuia s procedeze astfel incat populatiile
cucerite sa nu simta povara conducerii straine. Pentru a ajunge la acest scop monarhul trebuia sa
incerce sa nu lezeze interesele materiale ale populatiei, sa nu puna biruri prea mari si sa isi retraga
armatele cat mai repede, deaorece este stiut ca soldatii comiteau jafuri si abuzuri, sporind astfel ura
celor invinsi. In locul armatelor retrase trebuiau aduse colonii de cetateni din tara de origine care sa
aduca acolo spritul national. De asemenea trebuiau respectate obiceiurile si traditiile poporului
cucerit, iar legile si institutiile urmau s fie schimbate doar atunci cand imprejurarile o cereau.
 Un alt tip de monarhie este cea intemeiat pe crim i trdare. De a lungul istoriei exemplele
au fost numeroase i politologul florentin avea i pentru acestea reguli de guvernare: acela care
ocup un stat trebuie s se gandeasc inainte la toate cruzimile pe care va fi nevoit s le
svareasc i pe toate s le fac dintr-o dat, pentru ca s nu fie nevoit s le repete in fiecare zi i
pentru ca , nemaisvarind altele asemntoare, s-i liniteasc pe oameni i s-i catige de partea
lui fcandu-le mult bine. Caci nedreptile trebuie svarite toate impreun, pentru ca oamenii
gustand din ele doar puin vreme, s le simt mai puin apsarea; binefacerile in schimb trebuie
fcute incetul cu incetul, pentru ca sa le simim gustul vreme mai indelungat .
Principatul civil, preciza Machiavelli, poi s-l dobandeti fr s ai nevoie de insuiri
desvarite, nici de o soart deosebit de norocoas, ci mai curand de o viclenie in stare s
reueasc. Un astfel de principat putea fi cucerit fie cu ajutorul poporului, fie cu ajutorul celor
mari.
In final, principatul electiv era rezultatul a dou situatii diferite: prima cand aristocratia avea
nevoie de un conducator care sa se opuna poporului, iar a doua cand poporul ii dorea de un
conducator care sa lupte impotriva aristocratiei. Autorul nu face deosebire intre acestea si celelalte
doua tipuri de principate, deoarece considera c o condiie important era ca, in principal, conduita
suveranului s nu fie influentata de clasa care l-a ales.
Bineinteles, aristocratia se impunea a fi apreciat, dar interesele poporului trebuiau
favorizate. Aceasta masura este explicabila prin faptul ca obiceiurile poporului nu pot fi schimbate
foarte usor, pe cand suveranul avea libertatea s innobileze pe cai mai muli supui. Considera c
nobilii nu pot fi niciodata demni de incredere chiar si dac l-au ales, fcand apel la nestatornicia
uman.
In al doilea rand, poporul se afla departe de suveran si astfel sentimentul inferioritatii il
determina sa il respecte. In lucrarea sa aprecia c un lucru de o deosebita importanta il reprezenta
faptul ca suveranul sa aiba poporul langa el in situatii de razboi, atunci cand nici banii si nici
fortaretele nu il puteau sustine: nu exita o fortareata mai buna decat dragostea poporului. Prin
urmare, acela care ajunge principe prin favoarea poporului, trebuie s i-l pstreze de priten, lucru
care ii va fi uor, deoarece poporul nu cere altceva decat s nu fie asuprit. Dar acela care ajunge
principe impotriva voinei poporului i prin favoarea celor mari, va trebui s caute s catige de
partea lui poporul ceea ce ii va fi uor dac il va lua sub oblduirea lui.
Principatul eclesiast era considerat de Machiavelli cel mai sigur i fericit pentru c:
principatele de acest fel se susin pe baza oranduirilor foarte vechi care, intemeiate fiind pe religie
sunt atat de puternice i de aa natur, incat ii pstreaz puterea oricare le-ar fi aciunile i felul
de via .
In ceea ce privete analiza problemelor militare ale statelor, autorul avea o poziie bine
definit, iar explicaia consta in faptul c Machiavelli personal s-a ocupat de organizarea apararii
Republicii Florena i a preferat s foloseasc locuitorii oraului, mai neinstruii, dar interesai in a-
i apra bunurile, decat pe mercenarii care nu erau animai decat de dorina de catig . Armatele
mercenare i cele aliate sunt nefolositoare i primejdioase; iar dac un principe ii intemeiaz
puterea pe armatele mercenare, el nu va avea niciodat o situaie stabil i sigur, deoarece
armatele de acest fel sunt lipsite de unitate intre ele, sunt ambiioase , fr disciplin i
necredincioase; ele sunt pline de vitejie cand sunt intre prieteni i lae in faa dumanului.; nu au
fric de Dumnezeu i nu ii in cuvantul fa de oameni . Armatele auxiliare, care sunt i ele
armate nefolositoare, ii sunt trimise de ctre un conductor de stat puternic, atunci cand ii ceri s-
i vin in ajutor i s te apere; dar sunt aproape intotdeauna pgubitoare pentru acela care le
cheam,cci dac pierzi lupta rmai invins iar dac invingi rmai prizonierul lor.
Convingerea ferm a lui Machiavelli, format de altfel pe o ampl experien, este c un
principat care nu posed armate proprii, nu va fi niciodat in siguran, iar armatele proprii sunt
acelea alctuite sau din supui, sau din ceteni sau din oameni ai ti.
 Recomandrile pentru pastrarea puterii dovedesc abilitile gandirii sale politice. Ele
sintetizeaza ampla experien diplomatic i psihologic acumulat din studierea i cunoaterea
profund a naturii umane. Criteriul de la care pornete este separarea politicii de moral i de
religie, i concepe o etic specific bazat pe alte principii, norme i valori . In fond politica
reprezint o activitate aparte, care ii are legile ei. Capitolele in care sunt grupate sfaturile pentru
pastrarea puterii dobandite dezvluie o moral potrivit intereselor omului de stat.
Autorul inventeaz practic o moral specific politicii .Astfel ea nu este aceeasi pentru
toi oamenii, ci depinde de ipostaza de via concret in care ei, principii, se gsesc. Anticii scriau
despre virtuile romane. Machiavelli va aprecia i glorifica virtuile principilor in contextul politic
dat. De aceea considera c atunci cand este in discuie binele comun, actele principelui pot fi
neobinuite. Faptele pot fi condamnate, dar scopul o poate scuza, dac totul este in folosul
comunitii. Aa s-a nscut , scoas din context desigur, celebra sintagm scopul scuz
mijloacele. De fapt este o idee preluat din istoria roman , de la Lucio Lentullus, care, intr-o
anume conjunctur politic, afirmase c nimic nu trebuie lsat la o parte pentru aprarea patriei;
patria e bine aprat oricum ar fi, fie cu mijloace josnice, fie cinstite. Acesta era i sensul in care o
spunea Machiavelli.
Ne este dezvluit astfel, o etic a puterii bazat pe interesul omului politic de a-i
prezerva puterea, de a-i crete i consolida statul. Faptul c nu a aplicat in sfera politicului
normele etice, l-a fcut pe florentin sa fie un personaj extrem de controversat. Teoriile lui cu privire
la arta guvernrii i cinismul soluiilor propuse i-au transformat numele in adjectiv.
Chiar i acum, dar cu cat mai mult atunci, in lumea aceea agitat i brutal, puterea avea
legi i interese care nu intotdeauna erau compatibile cu morala, iar Machiavelli ilustreaz in lucrarea
sa intitulat Principele, exact ce istoricii artau cu mult inainte i anume c cea care indeprteaz
cel mai mult de moral este puterea care corupe i cu cat este mai mare, cu atat corupe mai mult.
Vedem deci c avem de-a face cu un ganditor politic care are format un model de
analiz, care prezint o sum de idei politice adunate intr-un sistem de gandire specific,
construcie ideatic cu valoare pragmatic, unde sfaturile de guvernare sunt extrem de concrete i
intrite de exemple din istorie.
Eliberarea i unificarea Italiei au fost marile idealuri ale florentinului, care i-a pus tot
talentul in slujba Oraului su iubit. Cu amrciune spunea c: aceti principi ai notri care au fost
mult vreme stpani in statul lor i care acum l-au pierdut, s nu acuze soarta, ci numai propria lor
lips de hotrare: cci in timp de pace ei nu s-au gandit niciodat c imprejurrile s-ar putea
schimba( ceea ce este o greeal comun oamenilor in general, care nu se gandesc la furtun cat
timp e vreme frumoas); iar in momentul cand au inceput situaiile grele, s-au gandit s fug i s
nu se apere i au sperat c popoarele lor, exasperate de indrzneala invingtorilor ii vor chema
inapoi.
Lucrarea este dedicat idealului unitii Italiei, gsirea cauzelor care au generat slbirea
sa i aflarea cilor pentru a redeveni o for politic. Florentinul este un comentator lucid i
necrutor al faptelor contemporane intr-o proza polemic, sobr, schematic. Lucrarea sa
Principele a fost alctuit pe o premiz antropologic, o anumit concepie despre om, formulat
plastic in limbajul su specific: acela care ar voi s- i proclame oricand i oriunde increderea lui in
bine ar fi cu necesitate doborat de ceilali care sunt in jurul lui i care nu sunt oameni de bine
sau ct despre oameni se poate spune in general lucrul acesta: c sunt nerecunosctori,
schimbtori, prefcui i ascuni.
Prin ideile pe care le promoveaz, scriitorul este total in opoziie cu perceptele cretine.
Interesat de ceea ce este politica i puterea in realitatea istoric i concret a momentului, scopul
demersurilor sale este adevrul concret i efectiv al faptelor, verita effettuale, descriind politica i
puterea aa cum le-a observat din experiena politic nemijlocit de care a avut parte in cei 14 ani
de Secretar in consiliul Florenei i aa cum i-au fost transmise i de marii istorici antici.
 Se observ i faptul c Machiavelli nu exclude definitiv rolul destinului in infptuirea
marilor idealuri. Il Principe nu este o lucrare de istorie in sensul strict tiiinific. De aceea face
doar trimiteri la scrierile antice greceti i romane care conin evenimente i personaje, importante
pentru ilustrarea teoriilor sale. Abaterile cronologice (destul de serioase dup criticii si) arat c el
a fost interesat de similitudinea permanent a epocilor istorice , cu scopul de a semnaliza aceasta
in sensul evitarii greelilor comise in trecut.
Din punct de vedere stilistic avem o proz polemic, plin de verv literar, care combin
cultura clasic cu prezentarea realitii intr-un stil narativ fluid, folosind cuvinte simple, o
argumentaie solid, intr-o expunere logic i clar.
Pentru Machiavelli, istoria este o perpetua lupta intre cei puternici si cei slabi, lupt
vazuta ca o inlantuire de cauze si efecte. Istoria nu are decat cauze rationale, ni se afla si nu se
misca sub impulsul Providentei ci este opera omului si a personalitatii sale energice si dinamice.
Istoria este consecinta activitatii umane, faptul istoric stand in forta lucrurilor.
Conceptia moderna a lui Machiavelli a trecut dincolo de zidurile Florentei, ferm convins ca
statul comunal era o forma arhaica, un rudiment politic al trecutului, si ca soarta orasului sau iubit
trebuie sa fie legata de cea a intregii Italii, urmand exmplul monarhiilor unitare vest europene,
Franta si Spania.
Acesta a fost centrul si axa coordonatoare a intregii vieti si actiuni a lui Machiavelli, unicul si
marele sau scop, sensul esenial al operei si energiei sale fiind formarea si consolidarea statului
centralizat unitar al Italiei, pentru a o putea inalta din fragmentarea politica, din pozitia feudala a
institutiilor sale politice, pentru a o creea ca pe o mare forta, ceea ce a i fcut teoretic in tratatul su
Il Principe.
Istoria literaturii italiene il defineste astfel: Pe ruinele Evului mediu, Machiavelli schieaz o
lume bazata pe patrie , pe pe naionalitate, pe libertate, pe munc, pe brbia i seriozitatea
omului. Arhitectul acestei lumi moderne este Nicollo Machiavelli, al doilea gigant al lui
Cinquecento.

Citate
"Cum dragostea si teama nu pot trai impreuna, daca trebuie sa alegem, este mai bine sa fii temut decat iubit"

"Asa ca printul nu trebuie sa aiba alt scop, nu trebuie sa se gandeasca la altceva, nu trebuie sa invete altceva
decat razboiul, organizarea si disciplina acestuia, pentru ca este singura arta necesara celui care conduce"

"Exista trei feluri de gandiri : cei care inteleg singuri, cei care apreciaza ceea ce inteleg altii si cei care nu inteleg
nici singuri, nici cu ajutorul celorlalti ; prima este cea mai folositoare, a doua este buna, a trei inutila".

"Singurul mod de a te apara de linguseli este sa ii faci pe toti sa inteleaga ca nu te jignesc spunandu-ti adevarul.
Dar cand toti iti vor spune adevarul, nu te vor mai respecta".

"Cine vrea sa infiinteze un stat si sa ii scrie legile, trebuie sa inceapa cu presupunerea ca toti oamenii sunt rai de
la natura si gata sa o dovedeasca, de cate ori au ocazia."

"Cel care, orbit de ambitie, ajunge intr-o pozitie de la care nu poate urca mai mult, se va prabusi mai tarziu cu
totul".