CULTURA ARAB

N SECOLUL al XX-lea
 Cuprins:

I.Plan de lecie

1. Arhitectura....pag. 3- 8
2. Arta ..pag. 9-11
3. Muzica..pag.12-18
4. Religia..pag.19-22
5. mbrcminte....pag.23-29
6. Gastronomie.pag.30-37
7. Dezvoltarea micrii sportive..................................................pag.38-42

II.
1.Cronologia evenimentelor importante......................................pag.43-47
2. Presa.........................................................................................pag.48-56
3. ntrebri....................................................................................pag.57-58
4. Fi de lectur: Istoria popoarelor arabe..pag.59-62
5. Fi de lectur: The multiple identities of the Middle.............pag.63-66
6.Bibliografie...............................................................................pag.67-71

Cojocaru Denisa

1. ARHITECTURA ARABA

2
1. ELEMENTE ARHITECTURALE SI URBANE TRADITIONALE SCURT
ISTORIC

Arhitectura si urbanistica arabe au origini foarte vechi, primele elemente de asezari urbane si
de proiectare de cladiri datand din perioada in care Muhammad a sosit la Medina. Acestea au
derivat din spritul si traditiile Islamului. O data cu extinderea Islamului, s-au format noi
tipuri de orase, urbanistica islamului punandu-si amprenta pe inclusiv pe orasele cucerite.1

De-a lungul diferitelor epoci istorice si luandin calcul expasiunea Islamului, arhitectura sa a
capatat noi dimensiuni si a preluat numeroase elemente din alte culturi si curente, acest lucru
nefacand ca elementele traditionale sa se piarda, ci dimpotriva, acestea s-au imbinat armonios
cu alte structuri arhitecturale, creandu-se astfel noua arhitectura islamica, formata din sinteza
celor mai indepartate compozitii arhitecturale si minaretele din Asia, salile cu coloane din
Egipt si mozaicul imprumutat de la Imperiul Bizantin.

Una dintre cele mai de seama reprezentari ale arhitecturii arabe dateaza din secolul al XIV-
lea. Construita de regii Nasrizi in Granada, Spania, castelul maureste fortificat cu turnuri
inalte, este inconjurat de arcade, cu numeroase stalactite decorative ce coboara din tavanele
inscriptionate si ornamente islamice, reprezentand dovada vie a insemnelor si arhitecturii, pe
care arabii le-au lasat asupra Spaniei2.

Mergand mai departe la structura urbana a oraselor islamicetraditionale, incluzandu-le aici si

pe cele arabe, acestea contineauartere publice, care permiteau circulatia generala, dar si
fundaturi, destinate in deosebi circulatiei locale.Orasele aveau piete publice mari, denumite
Saha aamma- acestea erau locurile ideale pentru sarbatorile religioase si pentru evenimentele
importante. De asemenea, orasul cuprindea si pietele publice mici, dar si Babul, o poarta care
ajuta la legarea orasului de extremitati, dar care reprezinta si o modalitatea de a oferi
securitate. 3

1Abdullah Y. Tayib,Teza de doctorat:Arhitectura islamica forma si functiune,

Institutul de Arhitectura Ion Mincu, Bucuresti, 1989, p. 28

2Frederick Hartt, Art a history of painting, sculpture, architecture, Harry N.

Abrams, New York, 1993, pp. 373-374

3Abdullah Y. Tayib, Teza de doctorat:Arhitectura islamica forma si functiune,

Institutul de Arhitectura Ion Mincu, Bucuresti, 1989, pp. 253-254

3
Cladirile, precum casele , moscheele sau manastirile aveau in componenta curtea centrala,
usa, sicana si celula, folosita ca spatiu de activitate. In functie de complexitatea cladirii
repective, se puteau face adaugiri4.O caracteristica comuna a tuturor cladirilordin spatiul
islamic este asezarea acestora in jurul unui spatiudeschis, care nu avea acoperis. De obicei,
acestea erau construite una langa cealalta, cu un perete despartitor intre vecini.

Aceste elemente arhitecturale specifice statelor islamice au fost transpuse si in arhitectura

oraselor arabe. Spre exemplu, materialele folosite pentru realizarea cladirilor in Sudul Arabiei
erau cele de origine animala sau vegetala, care erau benefice pentru protectia locuitorilor de
factorii naturali, posibil daunatori; de asemenea, si lemnul era un material de constructie
folosit, atat pentru elementele de structura ale cladirilor, cat si pentru cele ornamentale; acesta
este folosit mai rar in zona araba, deoarece principala sursa de lemn era palmierul, care nu
conferea rezistenta si sustinere ridicate. Un material ceva mai durabil folosit mai ales in
zonele mai putin ploioase (Siria, Palestina, Arabia) a fost noroiul 5. De asemenea, pentru
constructii mai temeinice se foloseau si caramida arsa sau caramizile din noroi. Pentru
monumente totusi, materialul de baza era piatra in regiunea araba. In privinta elementelor
ornamentale, se regasesc picturi, sculpturi si mozaicuri.

Un element arhitectural regasit in structurile arabe (estul Arabiei) era arcul, folosit pentru a
oferi o sustinere durabila constructiei, insa utilizat si pentru poduri si apeducte. In afara
sustinerii pe care o confera, acesta era folosit si ca element decorativ, luand diverse forme.
(preluat de la romani).6

Domul, un alt element ce se regaseste in arhitectura araba, este plasat deasupra arcelor si
preluat tot de la romani, oferind flexibilitate constructiei(in Sudul Arabiei). Domurile erau
folosite si pentru morminte, in spatiul din fata Mihrabului.7

4Friedrich Ragette, Traditional domestic architecture of the Arab Region,

American University of Sharjah, Axel Menges Edition, 2003, pp. 23-24

5Frederick Hartt, Art a history of painting, sculpture, architecture, Harry N.

Abrams, New York, 1993, p.358

6Friedrich Ragette, Traditional domestic architecture of the Arab Region,

American University of Sharjah, Axel Menges Edition, 2003, pp. 45

7Mihrab = nisa semicirculara in peretele unei Moschei, care indica directia pe

care trebuie sa o adopte musulmanii in timpul rugaciunii

4
O alta parte componenta a arhitecturii arabe, regasita ca o parteadiacenta Moscheilor este
Minaretul, o spirala cu varful conic, care a avut ca scop initial ventilarea aerului din interiorul
Moscheei. In perioada actuala, minaretul a devenit si un simbol traditional al chemarii
musulmanilor la rugaciune8

Arhitectura araba traditionala a preluat elemente din diverse culturi, pastrandu-si totusi
identitatea sa. Fiecare dintre piesele de baza ale arhitecturii si urbanisticii arabe traditionale,
precum minaretele, portile, arcurile si arcadele se regasesc si in arhitectura contemporana,
dorind astfel sa se conserve identitatea sa particulara.

2. SECOLUL XX : REDEFINIREA IDENTITATII ARABE SI SINTEZA

TRADITIONALULUI CU MODERNUL

Secolul XIX aduce cu sine o schimbare majora in intregul sector al culturii arabe, insa in
arhitectura fiind cel mai vizibil, se poate observa o incercare de a imbina arta traditionala
araba cu modele regasite in statele vestice.

Secolul XX insa aduce in arhitectura si urbanistica araba noi influente: atat europene, cat si
americane. Se incearca o sinteza intre traditionalele cladiri asezate in jurul unui spatiu
deschis, si modernitate, dorinta de a se adapta la ideea de nou si la necesitatile sociale
contemporane.9

Au existat numerosi arhitecti de origine franceza si italiana care au contribuit la transmiterea

culturii europene, dar si numerosi arhitecti de origine araba care incercau sa faca constructii
de tip mediteranean, de exemplu. Arhitectul de origine egipteana Hasan Fathi era de parere ca
existau foarte multe probleme in creerea unor astfel de proiecte moderne, considerand optima
pastrarea elementelor traditionale de arhitectura si urbanism, in defavoarea adoptarii tuturor
modelelor occidentale. 10

8https://www.researchgate.net/publication/272293471_Ventilation_in_a_Mosque_-
_an_Additional_Purpose_the_Minarets_May_Serve, accesat la data de 06.01.2016, ora 14:05

9Markus Hattstein, Peter Dellius, Islam Art and Architecture, Konneman, Cologne, 2000,
p.592

10Albert Hourani, Istoria popoarelor arabe, Polirom, Bucuresti, 2015, p.355

5
Un motiv pentru care arhitectura araba ia parte la procesul de modernizarea este dorinta de a
adera la noua era a progresului si de a fi, intr-o oarecare masura la nivelul statelor
occidentale.

In veacul al XX-lea, arhitectura araba a capatat mai multe forme, facandu-si aparitia mai
multe stiluri arhitecturale, care ilustreaza, mai mult sau mai putin, imbinarea traditiei cu
inovatia:

Stilul traditional : se pastreaza obiceiurile si tehnicile de constructie vechi,

imbinandu-se intr-o mica proportie cu tehnologiile moderne; se doreste sa se
conserve traditia in mare parte, fara a se apela prea mult noutate, nici in
privinta vechilor tehnici arhitecturale, nici in privinta materialelor de
constructie, de exemplu.
Stilul conservator: in cadrul acestui stil, structurile arhitecturale folosite raman
cele traditionale, insa modernitatea isi punea amprenta in ceea ce priveste
materialele de constructie; asadar, se face o trecere putin mai rapida catre
modernitate, comparativ cu stilul traditional.
Noul stil clasic: se dezvolta in arhitectura incepand cu anul 1950; se refera la
inovatie si modernitate in ceea ce priveste fundatia, deschiderile, axialitatea si
decorul, incercand totusi sa se adapteze local; cu alte cuvinte, elementele
inovatoare sunt cele primare, dar se acorda o atentie deosebita spatiului si
elementului natural (exact asa cum se proceda in arhitectura traditionala).
Exista totusi anuite componente traditionale eficiente atat in constructii, cat si
in organizarea urbana.
Stilul contemporan: se refera la folosirea in proportie majoritara a tehnicilor,
ideilor, materialelor si structurilor moderne, fara a face apel prea mare catre
traditionalism.11

Stilurile prezentate nu sunt singurele existente in deceniul al XX-lea, insa ilustreaza in cea
mai mare masura dorinta de contopire dintre partea traditionala si conservatoare si cea
moderna, inovativa. Se poate observa totusi ca in niciunul dintre stilurile prezentate mai sus
nu se renunta complet la traditionalism, in favoarea modernismului. Acest lucru subliniaza
totusi dorinta populatiei arabe de a-si pastra identitatea, folosindu-se de arhitectura ca de o
amprenta pe care acestia o lasa urmatoarelor generatii.
11 Abdullah Y. Tayib, Teza de doctorat:Arhitectura islamica forma si functiune, Institutul
de Arhitectura Ion Mincu, Bucuresti, 1989, pp. 233-236

6
3. SECOLUL XX: REPREZENTAREA ARHITECTURII ARABE PE MAPAMOND

Desi arhitectura araba nu mai pastreaza toate valorile sale traditionale in totalitate, exista cu
siguranta un important reprezentant al sau si al sferei islamice, care face un apel mai
neinsemnat catre modernitate, si anume Moscheea.

In secolul XX, au aparut in numeroase state non-arabe Moschei. Bineinteles ca au fost o

multitudine de state care au incercat sa isi puna amprenta asupra acestui edificiu religios, insa
este evidenta conservarea structurilor, compozitiilor si ornamentelor arabesti.

Moscheea King Saud Jedda, Arabia Saudita (1989): reprezinta o sinteza

desavarsita dintre arhitectura araba traditionala si cateva elemente moderne,
printre care se regasesc si formele cubiste. Deosebita este si aparitia unor
simboluri de arhitectura mameluca, regasite in forma Minaretului si a
Domului. 12
Moscheea King Abdullah Amman, Iordania (1989) : inca din anul 1979 se
prezenta planul de constructie de catre Rasem Badran, dorindu-se a fi o
Moscheecu o structura traditionala, insa intru-un final se poate sesiza ca
aceasta contine numeroase elemente preluate din arhitectura americana si
europeana; are o structura simpla cu plan octagonal, care este orientat catre
domul central ; Domul si sherefs (balcoanele Minaretelor) au o forma
traditionala; Din nou se poate observa cum traditia si inovatia se intrepatrund
armonios13.
Moscheea Yavush Sultan Selim Meinheim, Germania (1995) : cu
dimensiuni considerabile, aceasta a fost construita la propriile dorinte ale
comunitatii islamice din Germania, Moscheea combina elemente moderne,
imbinate cu compozitii arhitecturale islamice (turcesti, arabesti) - interiorul
acesteia conserva traditia, exteriorul fiind o viziune moderna asupra

12 Markus Hattstein, Peter Dellius, Islam Art and Architecture, Konneman,

Cologne, 2000, pp. 594-595

13 Ibidem

7
 conceputului de Moschee. Aceasta este cea mai mare Moschee din Germania.
14

Moscheea Hassan II Casablanca, Maroc (1986-1993) : a fost conceputa de

arhitectul francez Michel Pinseauin 198615, Moscheea este una dintre cele mai
spectaculoase din lume, avand podeaua de sticla, cu un Minaretul inalt de 689
de metri, asadar remarcam elementre traditionale ale arhitecturii, dar si podea
de sticla, usi glisante si incalzire in podea, acestea reprezentand cele mai
inovative tehnici moderne. Moscheea este un loc de rugaciune pentru
comunitatea musulmana, dar si o atractie turistica, avand un program special
pentru vizitatori. n loc de rugaciune pt comunitatea musulmana.
Arhitectura si ornamentele sale duc cu gandul la constructia maura
Alhambra.16

Aceasta ramura a culturii arabe, arhitectura, este o istorie vie, care aduce cu sine structuri
urbane si proiectari de cladiri care dateaza din cele mai indepartate vremuri, pana in epoca
contemporana. Arhitectura araba din secolul XX isi pastreaza numeroase elemente
traditionale, care se imbina armonios cu ideile moderne. In acest veac, suntem martorii unei
dezvoltari arhitecturale, ai unei adaptari la inovatie si ai unei intrepatrunderi de cultura
traditionala si tehnici ultramoderne. Totusi, parerile sunt impartite, unii considerand ca
influentele moderne occidentale au avut un impact negativ asupra constructiilor din lumea
araba. Pe de-o parte, aceasta opinie este intr-o oarecare masura adevarata daca ne raportam la
noile cladirile din Emiratele Arabe Unite, asupra carora modernitatea si-a pus amprenta intr-o
maniera relativ dura. Pe de alta parte, putem observa in multe state arabe ca traditionalismul
nu a fost deloc dizolvat, ci dimpotriva, acesta este valorificat. Acest lucru se poate observa si
in influentele arhitecturii arabe asupra multor state din afara spatiului arab (Europa, Asia).

Arhitectura araba este una dintre numeroasele modalitati de conservare a traditiei, de

impunere a unor valori asupra intregii societati si de mentinere a identitatii, folosita de
populatia araba intr-o maniera consecventa.

14http://www.ditib-ma.de/die-yavuz-sultan-selim-moschee/, accesat la data de 06.01.2016, ora 18:56

15https://homepage.univie.ac.at/ingrid.thurner/marokko/moscheehassanii.html, accesat la data de 06.01.2016,

ora 19:10

16http://www.sacred-destinations.com/morocco/casablanca-hassan-ii-mosque, accesat la data de

06.01.2016, ora 19:46

8
Radu Dana

ARTA
Odat cu cderea Imperiului i venirea liderilor din vest, arta i cultura au cunoscut o
perioad de letargie i de stagnare. Artitii au nceput ncet,ncet s dispar deoarece nu ai
erau mpraii i conductorii care doreau s i prezinte opulenea prin opere de art.
Ocupaia britanic i francez au nbuit spiritul artistic prin tendinele moderne care nu se
mbinau cu tradiionalismul zonei, dar totui un model de modernizare a artei ncepe s se
ntrevad.

Arta tradiional este abandonat sub stapnire strine fiind mprumutate influenele
rii colonizatoare din cauza sentimentului de inferioritate fa de propria motenire artistic.
17
n majoritatea rilor arabe,cum ar fi Egiptul,Irak,Siria, Lebanon, Istanbulul a fost referin
principal cnd vine vorba de art. ns,odat cu noua conducere, artitii arabi ncep s se
orienteze spre modele occidentale, europene, moderne.

De la nceputul secolului al-XX-lea, majoritatea rilor arabe au trecut printr-o

revoluie intelectual care a dus la trezirea spiritului politic i a intereselor naionale, dar,n
tot acest timp, arta a avut de suferit. Tradiionalismul a fost nlocuit cu nfloritorul stil
occidental. Acest schimbare se credea fi o renatere a artei arabe, dar n realitate a cauza o
pierdere a identitii culturale. Artiti nvau modelele i tendinele occidentale, moderne, dar
credina i convingerea ramneau nrdcinate n partea tradiional.

Lumea arab este cunoscut pentru arta sa excepional so exotic. Covoarele cu

diferite modele, ceramica cu alb si albastru, caligrafia perfect, picturile pline de via. Arta
arab este compus din patru elemente ornamentale: caligrafia, modelul vegetal, modelul
geometric i reprezentarea figural.

Arta Caligrafiei este cea mai cunoscut i excepional. Caligrafia reprezint un

simbol al unitii, frumuseii i puterii n toat lumea arab, fiind considerat chiar un
amalgam ntre art i tiin. Una dintre multiplele ntrebuinri ale caligrafiei este cea de
transmitere a mesajului coranic. Rolul religios al caligrafiei este mpletit cu rolul pur estetic.
Ea este ntrebuinat ca ornament pentru obiecte de uz cotidian, pe perei,pe mobila din

17 Ali, Wijdan. The Status of Islamic Art in the Twentieth Century. Muqarnas, vol. 9, 1992, pp. 186188.

9
moschee, interiorul si exteriorul acesteia.18 Pe lnga arta caligrafiei, i celelalte forme de art
sunt rspndite n lumea arab, fiind influenate de vremurile trite.

Schimbarea politic i cultural din a doua jumtate a secolului al-XX-lea, cand

regiunile arabe au fost devastate de rzboaie i conflicte interne, a marcat o nou period n
art, aceea a temelor naionaliste. O sculputr de bronz ,a lui Iraqi Ismail Fattah din 1965,
nfiseaz poziia uman n care se afla n acel moment, ce a unui scaun. Omul avea dou
opiuni, fie s se aeze i s ia parte la o alt er de dominare, fie s se ridice i s i apare
interesul naional. De asemenea, Faisal Laibi Sahi prezint o pictur din 1978 care nfieaz
o procesiune funeral n modul tradiional al regiunii, dorind s accentueze durerea adus de
rzboi .

Secolul al XX-lea aduce inovaii i schimbri n lumea cultural arab. Arta ncepe s
prind diferite forme i exprimri. Lumea e deschis ctre a vedea i experimenta arta n toate
formele ei, dar opresiunea politic sau lipsa de iniiativa ngreuneazprocesul. n 1931 este
deschis n Iraq o expoziie de arta arab modern. Aceasta face parte dintr-un program
susinut i finanat de guvern pentru ca artiti s studieze n Europa i la Cairo.

n 1932, Muzeul de art din Tel Aviv devine cas pentru activitile culturale i
artistice. Se organizeaz expoziii ale artitilor locali, dar i ale artitilor strini. Astfel, arta
are parte de o rspndire rapid, att cea local,ct i cea occidental.

colile de art sunt deschise n diferite pri a lumii arabe pentru a conserva arta arabp
tradiional, dar i pentru a ncerca s introduc uor,uor influenele, tendinele i tehnicile
occidentale. n 1936 , n Kuweit este implementat un sistem de colarizare modern, fiind
posibil obinerea unor burse de studiu n strinptate, fiind singura ar din peninsula Arab
care oferea acest avantaj. De asemenea, societile i cercurile de art ncep s ias la iveal.
Artisul Faiq Hassan a fondat n 1950 The Pioneer Society, fiind punct de plecar epentru
diferite cercuri de art cum ar fi Baghdad Modern Art Group, nfiinat de Jawad Salim m
1951. Aceste micri dezbat sinteza dintre tradiional i modern fiind o influen major n
lumea artei. Pun n discuie diferite teorii critice n cadrul dezbaterilor artistice organizate n
Baghdad sau Beirut, fiind invitai nu numai artiti, dar li critici, arhiteci, scriitori. Influena
acestor dezbateri se resimte n toat lumea arab cci sunt un punct de plecare pentru

18 Introducere in cultura si civilizatia araba, cap V- arta caligrafiei, Cpn

Diana

10
dezvoltarea artei prin mbinarea tradiionalului cu modernul.19 De asemenea, n Iordania,
1952, se deschide Insitutul pentru Muzica si Art devenind locul de mtlnire pentru tinerii
artiti ai lumii arabe.

Societile care promoveaz arta se ridic brusc, se impun n viaa cultural. n 1969,
A-Ruya al- Jadida(New Vision), micare artistic din Iraq, declar c revoluia i arta sunt
conectate de evoluia umanitii. Alte societi srtistice se altur: The Modern Art Society
din Bahrain, The Union of Fine Arts din Damascus i Asociaia artitilor din Palestina.

Primul Congres al Artelor Plastice din lumea arab are loc la Damascus n 1971.
Astfel, arta din lumea arab este promovat, artitii gasesc srijin att n rndul societilor
artistice, ct i din partea guvernelor.

Edward Said public n 1978 cartea intitulat Orientalism care discut micare i
evoluia lumii arabe odat cu venirea curentului occidental. De asemenea, aduce n discuie
evoluia relaiilor coloniale i post-coloniale ntre puterile ociidentale i lumea arab, dar i
impactul provocat de ocuparea strin.

n 1980 se dezvolt o alt micare artistic n Oman. Aceast micare este susinut
de guvern prin nfiinarea unui atelier de arte fine. Pe lng conflictele politice att interne,
ct i externe, puterea i aloc resurse pentru cultur tiind ct de important este pentru
evoluia rii.

n 1998, Al-halaqa, un cerc cultural i organizaie non-guvernamental, se formeaz

pentru a promova arta din Yemen.

n concluzie, arta arab prinde diferite forme i manifestri n secolul al XX-lea.

Trezirea contiinei naionel i influenele occidentale duc la o evoluie i o promovare
intens a artei. Chiar dac tradiionalul are de suferit din cauza occidentalizrii se gsete o
cale de mijloc pentru a fi mbinate i promovate.

19 Princeton University Press, 1992. Hattstein, Markus, and Delius, Peter, eds. Islam: Art and
Architecture. Cologne: Konemann, 2000.

11
Maria Barbul

Muzia culturii arabe in secolul al XX-lea

Muzica constituie un elemen de o importanta deosebita in fiecare cultura a lumii, fiind astfel
un element deosebit de insemnat si pentru cultura araba, atat cea a secolelor indepartate, cat si
a secolelor XX XXI.

Muzia araba, desi independenta si infloritoare in anii 2000, are o istorie lunga de interactiune
si colaborare cu celealte genuri si stiluri muzicale regionale. Luand in considerare structura
acesteia, muzica araba constituie un amalgam de influente ale poporului arab din Peninsula
Arabica si a tuturor popoarelor care alcatuiesc lumea araba in ziua de astazi. Asa cum s-a
constatat si in alte domenii artistice si stiintifice, arabii au tradus texte si opere muzicale
grecesti, dezvoltand intr-un mod original teoria muzicala greceasca.

Pe parcursul secolului al XX-lea, arta muzicala araba, muzica pe care o denumim orientala, a
cunoscut o dezvoltare masiva, devenind astfel un punct de reper in analiza muzicologica,
istorica si socio-culturala. Interesul pentru evolutia muzicii arabe nu se desfasoara doar in
zona acesteia, ci construieste teorii si opinii diverse, fiind un element de studiu important si in
restul lumii. Din ce in ce mai multi cercetatori americani si europeni din domeniul muzical
se specializeaza pe aprofundarea procesului artistic muzical arab si oriental. Fiind un subiect,
am putea spune, controversat muzica araba ocupa un loc destul de important in istoria acestei
lumi, intrucat este influentata de diverse evenimente istorice.

Intrucat subiectul muzicii arabe in secolul al XX-lea nu poate fi abordat fara a cunoaste
anumite aspecte istorice, pentru a intelege schimbarile domeniului muzical arab, vom
prezenta in cadrul acestui capitol si cateva elemente istorice pe care noi le consideram
fundamentale in abordarea subiectului.

12
 1. Scurta istorie a inceputului muzicii arabe

Dezvoltarea muzicii arabe incepe odata cu interpretarea poeziei, datand inca din perioada
preislamica, cunoscuta sub numele de Jahiliyyah. Confrom studiilor, primele forme
muzicale arabe apar inca din secolul al V-lea i.Hr, atunci cand poetii arabi ai vremii obisnuiau
sa recite poeme cu voce tare si pe un ritm muzical. In aceasta perioada istorica, muzica
recitata in regiunea Orientului Mijlociul si a Peninsulei Arabe nu avea un sistem de notare.
Traditia transmiterii pe cale orala este astfel singura modalitate de raspandire a unor melodii,
care ulterior sunt modificate pana ajung la o forma finala. Maestrul il educa pe elevul sau in
ceea ce priveste cantecul, cel din urma avand responsabilitatea de a retine melodia si de a o
impartasi mai departe, iar dupa voie, de a o modifica din punct de vedere melodic sau in
conformitate cu propiul talent sau dupa voie. Dupa cum bine ne putem imagina, in urma
acestui transfer de la o persoana la alta, rezultau multiple variante ale aceleiasi melodii sau
chiar unele noi.

Tot in timpul perioadei preislamice, oamenii considerau ca djinii (creaturi cu puteri

supranaturale ai mitologiei arabe) sunt cei ce-i inspira pe poeti sa isi scrie operele si pe
muzicieni sa compuna muzica sau ritmul unei melodii. Cantarea nu era un obicei al celor
intelectuali sau cunoscatori de carte, ci mai de graba constituia forma prin care femeile dotate
cu o voce placuta isi bucurau semenii, acompaniate de diferite intrumente muzicale (toba, sau
rebab instrument traditional cu coarde) in timp ce recitau diferite poeme. Astfel, desi
predata intr-o anumita masura, muzica nu se raspandea prin forme teoretice, ci exclusiv la
nivel auditiv, atat vocal, cat si instrumental.

Primele incercari de transpunere a unei melodii intr-un sistem de notare au loc la cateva
secole dupa expansiunea Islamului. Acesta nu avea o baza, ci presupunea mai degraba
notarea unor repere muzicale destinate memorarii. Componentele repertoriului erau: textul
poemelor recitate, numele modului in care respectivele poeme trebuiau sa fie recitate si ritmul
corespunzator acestora. Este de evidentiat faptul ca, fara a cunoaste dinainte piesa recitata,
niciun muzician nu ar fi putut interpreta forma exacta a acesteia. Cu toate imperfectiunile
sistemului incipient de notatie, acesta si-a dovedit eficienta si a favorizat psstrarea si
transmiterea repertoriilor arabo-orientale de-a lungul secolelor.

13
Inceputul teoriei modurilor muzicale orientale a fost cunoasterea si dezvoltarea sunetelor pe
tastiera luth-ului20. Reprezentarea muzicala era astfel una palpabila. In timp, studiul
sitemului tonal s-a facut intr-o maniera acustico-matematica, urmand ca mai apoi, in perioada
Evului Mediu, formulele matematice sa devina un element important in stabilirea intervalelor
deja existente in muzica orientala. (Un bun exemplu sunt studiile care au avut la baza
Teorema lui Pitagora).

Este interesant de studiat faptul ca teoria muzicii arabe se bazeaza inca de la inceput pe asa
numitul sistem maqam21, atat in ceea ce priveste muzica compusa, cat si in ceea ce priveste
melodiile imporovizate. Acesta este utilizat atat pe plan vocal, cat si pe plan instrumental, ce
fiind alcatuit si dint-o componenta ritmica.

2. Caracteristicile muzicii arabe

Muzica araba se caracterizeaza prin accentul pus pe melodie si ritm, spre deosebire de
armonie. Exista unele genuri de muzica araba care sunt polifonice 22, dar, de obicei, muzica
araba este caracterizata de homofonie23.

Conform spuselor lui Habib Hassan Touma (compozitor si etnomuzicolog palestinian care a
abordat in numeroase carti si articole tematica muzicii arabe) muzica araba este constituita
din cinci elemente :

1. Sistemul de ton arab bazat pe structuri de interval specifice, inventat de al-Farabi in

secolul al X-lea;
2. Structuri ritmice si temporale care contureaza o sumedenie de modele ritmice,
cunoscute sub numele de awzan, utilizate pentru a accentua genurile instrumentale
si vocale masurate;

20Vechi instrument muzical cu coarde, asemntor cu luta.

21 Concept al teoriei muzicale i poetice orientale arabo-islamice, cu diverse accep iuni, care acoper
o mare varietate de fenomene: mod*, form*, scar (v. gam), mers melodic, gen (III), cntec, ciclu,
alctuire etc.

22 Suprapunerea dou sau mai multe pri vocale ori instrumentale, a cror dezvoltare este n acela i
timp orizontal (contrapunctul) i vertical (armonia).

23Factur a unei piese muzicale caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra
celorlalte (care formeaz acompaniamentul);

14
 3. O serie de instrumete muzicale arabe regasite in intreaga lume araba si reprezentate
printr-un sistem de ton standardizat, fiind redate cu ajutorul unor technici de
performanta standardizate;
4. Contexte sociale care ajuta la formarea genurilor muzicale arabe, clasificate in :
urban, rural, beduin;
5. Mentalitatea muzicala araba.

Precum am mentionat deja, la baza muzicii arabe sta asa numitul sistem maqam. Intrucat
aceasta lucrare nu se axeaza pe forma teoretica a muzicii din regiunea studiata, ci doar pe
evolutia sa istorica, vom mentiona doar faptul ca alaturi de sistemul maqam, deja definit,
muzica araba are si urmatoarele caracteristici definitorii: pe de o parte, canonizarea,
normativitatea, iar pe de alt parte, libertatea de improvizatie si de abordare.

3. Influenta muzicii arabe

Precum este mentionat si in paragrafele anterioare, muzica araba imbina influentele diferitrlor
zone arabe, dar este compusa de asemenea si din elemente de influenta ale urmatoarelor
popoare: Egiptul Antic, Grecia Antica, Persia, Turcia, Siria, Africa, America de Nord, Europa.

In ceea ce priveste intrumentele muzicale folosite pentru muzica traditionala compusa in

zilele noastre, se poate spune ca acestea sunt forme derivate din instrumentele muzicale
arabe: lauta (derivata din oud) rebec, chitara (similara cu quitar), castagnete (derivate din
quastan) si altele.

O teorie interesanta este cea cu privire la soflegiul24 occidental, despre care unii profesionisti
muzicali spun ca ar avea origini arabe. Astfel, apare ideea conform careia siabele do, re, mi,
fa, sol, la, si, do ar fi derivate din silabele sistemului arab : dal, ra, mim, fa, trist, lam.
Primul teoretician care propune aceasta teorie este Meninski, urmat de Laborde, Henry
George Farmer si Samuel D. Miller.

24Solfegiul este asocierea unor silabe notelor sau treptelor unei game muzicale. Este o tehnic esen ial in
dezvoltarea auzului muzical.

15
 4. Muzica araba in secolul al XX-lea

Secolul al XX-lea propune o varietate de stiluri, schimbari si forme de adaptare la actualitatea

domeniului muzical global pentru muzica araba. Astfel, in dezvoltarea muzicii arabe a
secolului studiat vom regasi o sumedenie de elemente care nu par a isi avea locul in
dezvoltarea acestei culturi, dar constituie un reper important al acesteia. Vom regasi astfel
elemente nu doar orientale specifice, ci si occidentale, preluate creativ.

Egipt a fost prima zona araba care a trecut prin schimbarea brusca a nationalismului,
devenind astfel independenta dupa mai bine de 2000 de ani de stapanire straina. Muzia
turceasca, populara in vremea stapanirii Imperiului Otoman in Egipt, este astfel inlocuita de
muzica cu tente nationaliste.

A doua jumatate a secolului al XX-lea (in sepecial anii 1950-1960) este perioada unei
schimbari cu repere occidentale in muzica araba. Intrumentele occidentale isi gasesc locul
incetul cu incetul in muzica egipteana, urmand ca mai apoi pana in anii 70 sa se ajunga sa se
discute despre pop-ul arab ca stil muzical deja raspandit. In anii imediat urmatori, prima
cantareata de muzica rock orientala, Lydia Canaan, aduce in scena o combinatie aparte la
acea vreme: versuri interpretate in limba engleza, pe muzica cu sunet occidental dar ritmuri
traditional arabe. Aceasta devine primul artist libanez recunoscut pe plan international.

Anul 1996 aduce publicului larg celebra melodie Habibi ya Nour El Ain interpretata de
Amr Diab - care ajunge celebru nu doar in Orient, ci si in intreaga lume. Atat melodia
originala, cat si varianta engleza devin un fenomen global, aceasta ajungand in topul
melodiilor acelui an. Din punct de vedere compozitional, cantecul combina trei civilizatii
muzicale: cea spaniola prin muzica flamenco, cea franceza prin solo-ul acordeonului si cea
araba prin elementele sale specifice. Luand in considerare faima la care a ajuns acest cantec,
muzica araba devine cunoscuta in intreaga lume, fiindu-i deschis astfel drumul spre un public
mult mai larg pe plan international.

Un fenomen interesant il constituite muzica Ra 25, o forma folk originara din Oran,
Algeria, cantata de beduini, interpretii ei fiind numiti cheb. Versurile acestui gen au la baza
probleme sociale ale acelei perioade, precum bolile sau fenomenul de colonizare europeana
care avea loc atunci.

25Cuvntul ra n limba arab nseamn opinie.

16
Anii 80 constituie perioada in care genul ra s-a bucurat de o popularitate infloritoare, astfel
incat in anul 1986 a avut loc primul festival de muzica ra sprijinit de stat, desfasurat atat in
Algeria, cat si in Franta.

Cu siguranta celebra melodie Acha a cantaretului Khaled Hadj Ibrahim (numit si "Rege al
muzicii Ra") este cunoscuta in aproape intreaga Romanie si nu numai, intrucat a fost un hit a
anului 1996.

Este important de mentionat faptul ca fundamentalistii islamici percep acest gen muzical
drept necurat si blasfemator, din acest motiv unii interpreti de ra au fost chiar ucisi de
fundamentalisti.

5. Stilurile muzicale arabe

1. Franco-Arabica

Acest stil muzical este o forma populara de hibridare culturala occident-orient. Desi muzica
franco-araba imbina forme culturale dintre zonele vestice si Orientul Mijlociu, din punct de
vedere muzical, aceasta trece peste o varietate de genuri muzicale, precum: cel italian,
francez, si desiur cel mai popular : muzica araba cu versuri cantate in limba engeleza.

2. R&B Arab, Raggae, Hip Hop

Ultimii ani ai secolului al XX-lea aduc tot mai frecvent in scena muzica R&B, raggae si hip
hop. Impreuna cu un rapper, interpreti ai muzicii arabe reusesc sa combine cele doua stiluri
total diferite, creand astfel hit-uri care incanta doar intr-o anumita masura publicul, destul de
reticent.

3. Muzica electronica araba

Muzica electronica araba este un alt gen destul de raspandit. De multe ori, cantecele acestui
gen combina instrumente muzicale electronice cu cele traditionale din Orientul Mijlociu,
devenind astfel muzica asociata cluburilor de noapte in care este si ascultata.

4. Jazz arab

17
Influentele jazz in muzica araba au un inceput destul de timpuriu, cu ajutorul saxofonului.
Primele elemente de aceasta natura au fost introduse in cultura araba de catre Fratii Rahbani,
urmand ca mai apoi sa se dezvolte inceptul cu incetul miscarea de jeazz oriental. Intrucat
acest stil muzical a atras publicul, Alemony Eneeki a fost numit Regele Muzicii Jazz Arabe,
in urma albumului lansat in anul 1977.

5. Rock-ul Arab

Muzica rock este prezenta in cultura Araba a secolului al XX-lea. De-a lungul timpului,
destul de multe trupe arabe au incercat sa interpreteze muzica rock, metal sau alternativa,
astfel incat aceasta a capatat destul de multa atentie in Orientul Mijlociu, in ultima perioada.

In concluzie, muzica, ca ramura a culturii arabe in secoul XX, cunoaste o evolutie deosebita,
plina de influente occidentale care mai de care mai pronuntate. Desi acestea isi lasa amprenta
evidenta, nu putem spune ca muzica araba are de suferit. Ba din contra, putem considera
aceste influente, elemente ce ajuta la inflorirea si dezvoltarea muzicii arabe. De asemenea,
este de subliniat si legatura pe care genurile muzicale arabe o fac cu cele occidentale ca un
aspect pozitiv.

Robert Dumitrescu

Religia n lumea arab

18
Pricipalele religii ntlnite n lumea arab sunt islamul, cretinismul i iudaismul, alturi de
cretinii copi, druzi, credina Bahai i alte minoriti. Islamul este religia majoritar n multe
state arabe.

Religiile rilor arabe

Turcia Religia n Turcia este reprezentat de musulmani (99.8%, majoriatea sunii) i o

minoritate de 0.2% format din cretini i evrei. Fiind un stat cu tradiie secular i fr o
religie oficial, Turcia se ndreapt n ultimul timp spre islamizarea statului.

Siria Musulmanii sunii reprezint 70% din totalul populaiei, alturi de alauii (12%),
cretini (10%) i druzi (5%), evrei (0.1%). Cu toate c minoritiile religioase se bucur de
egalitate, musulmanii par a fi favorizai, anii 1960 aducnd o emigrare masiv, 50% dintre cei
care prseau ara fiind cretini.

Irak Musulmanii (97%: 65% iii, 32% sunii) sunt majoritari, restul de 3% fiind minoritari
cretini, evrei i de alte religii. Numrul ridicat de musulmani iii i sunii reperezint o surs
a conflictelor interne n Irak. Cu toate c Islamul este religia de stat, Irakul se bucur de
libertatea religiei.

Iran 98% musulmani (iii 89%, sunii 9%), 2% evrei, cretini i membrii ai religiei Bahai.
Comunitatea evreiasc din Iran este a doua cea mai numeroas din lumea arab, iar religia
Bahai, cu toate c reprezint cea mai numeroas minoritate nemusulman din Iran, nu este
recunoscut de stat i adepii acesteia au fost persecutai. Guvernul iranian nu recunoate
cetenii nereligioi. Trecerea de la islamism la o alt religie este interzis i poate fi
pedepsit cu moartea, iar pan n secolul XXI pedepsele pentru musulmani i non-musulmani
erau diferite.

Israel 77% evrei, 16% musulmani, 2% cretini i 2% alte minoriti. Reprezentnd

pmntul sfnt pentru evrei, cretini, musulmani i religia BahaI, Israelul reprezint un
punct de interes pentru fiecare dintre aceste religii. Ierusalimul este sursa conflictului dintre
evrei i palestinieni, tensiunile pe fond religios fiind foarte ridicate ntre cele dou comuniti.

Iordania Populaia Iordaniei este alctuit din musulmani (92%, majoritatea sunii), cretini
(6%) i alte minoriti (2%). Religia de stat este islamul dar constituia prevede libertatea
practicrii altor religii n msura n care nu afecteaz ordinea public sau normele morale. Cu

19
toate c trecea la islam este simpl, procesul invers poate duce la pierderea drepturilor
drepturilor civile i presiuni sociale.

Arabia Saudit Fiind o teocraie, Arabia Saudit impune islamul ca unica religie, orice
manifestare a credinei n afara acesteia este aspru pedepsit. Cei care doresc s obin
naionalitatea Arabiei Saudite trebuie s se converteasc la islam. Exist conflicte ntre
musulmanii sunii i iii.

Emiratele Arabe Unite Avnd o populaie de 90% musulmani, statul declar islamul religia
oficial, respectnd unele liberti religioase. Anul 1978 marcheaz nceputul islamizrii
legislaiei.

Oman Populaie musulman (86%, ibadii sunt majoritari, alturi de sunii i iii), cretin
(6.5%), hindus (5.5%) i alte minoriti. Religia oficial este islamul.

Yemen Majoritar musulman, populaia convieuiete fr mari conflicte, cu toate c unele

minoriti sunt discriminate, precum evreii.

Quatar 77.5% din populaie este musulman, 8.5% cretin iar alte minoriti reprezint
14%. Politica religioas este stabilit de Ministerul Afacerilor Islamice.

Egipt Alctuit din musulmani (90%, majoriatea sunii), cretini copi (10%) i ali cretini
(1%). Conform constituiei doar cele trei religii Avraamice, islamismul, cretinismul i
iudaismul, sunt recunoscute. Egiptul ntmpin dificulti din cauza conflictelor ntre
musulmani i copi, cei din urm dorind o mai larg reprezentare n viaa politic i reducerea
discriminrilor.

Cipru Aproximativ 73% din populaie este cretin, 25% musulmani, 2% reprezentnd
minoritiile.

Liban ara cu cele mai multe religii din lumae arab, Libanul conine 18 secte religioase
recunosute. Muslamanii alctuiesc 54% din populaie, cretinii 41%, druzii 5%. Ultimul
recensmnt oficial a vut loc n anul 1932.

Bahrain Conform costituiei islamul este religia oficial i aria reprezint legislaia.
Libertatea religioas este asigurat de stat n anumite limite, conversia de la islamism la alt
religie nefiid acceptat.

20
Religia n viaa politic, social i cultural

Secolul XX reprezint o perioad tumultoas pentru lumea arab, aceasta confruntndu-se n

plan extern cu Occidentul, prin lupta mpotriva colonialismului; ncercarea de a respinge
influenele occidentale are rolul de a accelera dezvoltarea cultural i social. n plan intern
tensiunile sunt generate de conflictul ntre sunii i iii sau ntre musumani i cretini sau
iudei.

Fundamentalismul

Termen utilizat pentru prima oar n America n anul 1920, n lumea arab fundamentalismul
reprezint ntorcerea musulmanilor la islam i la vechiile practici i tradiii. n ncercarea de a
unii toi musulmanii, fundamentalitii trec cu vederea statul i au tendine extremiste.

Neo-fundamentalismul

Neo-fundamentalismul reprezint amestecul dintre fundamentalism i islamismul politic,

bazndu-se pe violena justificat religios. Membrii curentului nu sunt unii prin identitatea
naional ci printr-un scop comun precum nfrngrea Occidentului. Reconstruirea marii
comuniti islamice nu poate avea loc fr distrugerea civilizaiilor care li se opun.

Radicalismul

Cunoscut i sub numele de jihadism, radicalismul islamic se diferniaz n trei categorii:

naional postcolonial (Fria Musulman), balanei de putere(Revoluia Iranian) i global
(rezistena din Afganistan n faa ocupaiei sovietice, care a condus la dezvoltarea
terorismului).

Fria Musulman

Prima organizaie politic musulman din lume ia natere n anul 1928, Egipt, sub conducerea
lui Hassan al-Banna. Luptnd n numele pan-islamismului Fria a ajutat la construirea de
spitale, reducerea analfabetismului. Micarea s-a dezvoltat n multe state islamice din lumea
arab, dar nu far a ntmpina dificulti. n Egipt, Fria a suferit represiuni din partea
guvernului n 1948, 1954, 1965 dup dovedirea implicrii n aciuni mpotriva statului.

Revoluia iranian

21
Anii 1978-1979 marcheaz trecerea Iranului de la monarhie la republic islamic.
Nemulumii de condiiile de trai rezultate n urma moedrnizrii i de abuzurile
conductorilor, tinerii protesteaz. Represiunile violente au dus la un ciclu de conflicte ntre
protestatari i foele guvernamentale, sfrit prin adoptarea republicii islamice.

Terorismul islamic

Folosind motivaii religioase, gruprile teroriste islamice ncearc s destabilizeze

Occidentul, Statele Unite i chiar Orientul n vederea obinerii contolului i inversrii
efectelor globalismului n scopuri proprii. Al-Qaeda, organizaie terorist fondat n 1988, ii
are rdcinile n rzboiul mpotriva invaziei sovietice din Afganistan. De aici se dezvolt prin
aciunile care au ca obiectiv pan-islamismul, actele de teroare, ajungnd cunoscut n ntreaga
lume datorit intelor numeroase si violenei de care d dovad.

aria

Fiind o legislaie islamic, aria este compus din Coran i Sunna. Iniial singura baz
legislativ n majoritatea rilor arabe, aria se aplic n toate aspectele vieii publice sau
private. n prezent codul de legi este modificat din cauza evoluiei istorice i are o mai slab
aplicare n lumea arab. Trecnd de perioada de secularizare a islmismului, aria se ntoarce
n multe state arabe ntr-o form alterat, inclus n unele constituii.

Modernizarea lumii arabe

Plecnd de la divergena ntre laicitate i secularism, lumea arab ncepe procesul de

modernizare nclinnd spre renunarea la unele obiceiuri i tradiii nvechite. Totui, lupta
mpotriva colonialismului aduce lumea arab mai aproape, rezultnd o unitate social prin
religie.

Ariton Irina

Imbracamintea in Cultura Araba

22
Imbracamintea in cultura araba este specifica si diferentiata intre femei si barbati. Din punct
de vedere istoric, hainele au reprezentat un indicator de statut, profesie si religie, acestea
avand un rol atat de important incat modul oficial de exprimare a recunostiintei fata de alta
persoana era daruirea de tesaturi sau piese de imbracaminte. Din perspectival lor, orice
abatere de la regulile de vestimentatie poate reprezenta inceputul unei rebeliuni. Astfel,
ocuparea Sinaiului egiptean de catre Israel in 1967 a fost vazuta ca o consecinta a faptului ca
femeile incepusera sa adopte moda din vest.

Coranul contine doar cateva detalii sumare despre imbracaminte, adevaratul ghid din acest
punct de vedere fiind Hadith, profetiile lui Muhammad, care nu ofera insa o regula universala
din acest punct de vedere.26In cultura lor, hainele sunt cele mai predispuse la vraji, asa ca in
timp ce se imbraca, arabii rostesc bismillah care inseamna in numele lui Allah cu scopul
de a fi feriti de orice rau. Mai mult decat atat, altii prefer sa aibe inscriptionate pe hainele lor
versete ale Coranului sau simboluri asociate cu acesta.

Istoric

Odata cu stabilirea Statului Islamic, regulile vestimentare nu au fost impuse celor care nu
erau musulmani. Pe atunci, imbracamintea traditionala era formata dintr-o tunica simpla,
izar sau thawb, o bluza fara guler, qamis, tinuta atat pentru barbati, cat si pentru femei.
Pe deasupra se purta o manta, caba, dintr-un material voluminous, si pliata la centru.In
secolul al VIII-lea, turbanul, cimama era simbolul vestimentatiei arabe masculine, fiind
mentionate 66 de metode de a-l purta.

Dat fiind faptul ca Muhammad considera ca tesaturile rosii sau viu colorate ar putea distrage
de la rugaciune, arabii au evitat sa recurga la acestea in imbracamintea lor, chiar si la culoarea
verde care reprezinta culoarea ingerilor. 27Din punct de vedere al culorilor, femeile nu erau
supuse la aceleasi restrictii, insa ele nu isi puteau expune bijuteriile si trebuiau sa se acopere
cu hijabul, care se traduce prin a acoperi.Din punct de vedere al incaltamintei, cele mai

26--. Islamic Textiles. London: British Museum Press, 1995

27Stillman, Yedida K., Nancy Micklewright. "Costume in the Middle East." Middle
East Studies Association Bulletin 26, nr. 1 (Iulie 1992): 13-38

23
populare erau sandalele din piele de camila, nacl, purtate chiar de profet in timpul vietii
sale.

La curtea conducatorului, in special in timpul califului abasid Harun al-Rashid (786-809),

tesatura preferata pentru imbracaminte era washi, un fel de matase, adusa din Egipt, Iraq sau
Yemen. Majoritatea oamenilor, fie ei barbati sau femei, isi cautau materialele pentru
vestimentatie in intreg imperiul.Astfel, din Egipt se aducea in, matase din Iraq si din
Caucaz.28De asemenea, se evitau alaturarile de tesaturi diferite, precum in cu bumbac, precum
si combinatiile prea contrastante de culoare.

Culoarea dinastica abasida era negrul, pentru comemorarea mortilor violente pe care
descendetii lui Muhammad le-a avut, insa nu au reusit sa-I determine pe locuitori sa poarte
tinuta neagra de doua ori pe saptamana, fapt ce arata o lipsa de respect si de nesupunere in
fata dinastiei. La ceremonii, califul purta negru si avea pe umeri mantaua profetului in semn
de binecuvantare din partea acestuia.In timp, ceremonia a devenit din ce in ce mai complexa,
vestimentatiile ei se diferentiau in functie de pozitia ocupata de individ. Astfel, vizirul se
putea distinge datorita curelei lui duble, iar colegii acestuia purtau tunici lungi din in, cu
nasturi de la piept la gat, cu maneci lungi ample, fiind cunoscute sub numele de ashab al-
dararic. Ofiterii armatei, ashab al-aqbiyya, purtau o qaba mai scurta si mai stramta, introdusa
din Iran probabil de catre califul al- Mansur, impreuna cu pantaloni. Cei cu cel mai inalt rang
purtau negru, iar garda personala a califului purta matase cu curele aurite. Teologul, putea fi
usor identificat prin tunica sa voluminoasa din bumbac negru, lana sau in, decorata cu
insemne brodate in aur. La ceremonia de vineri, acesta purta un turban negru, dar in cazurile
informale purta un turban alb, asa cum ne arata ilustratiile lui Maqamat al-Hariri.29

Tinuta femeilor era in continuare compusa din sirwal si qamis, sub o tunica lunga prinsa in
talie cu un brau de aceasi culoare cu acoperamantul capului, urmand si ultimul strat de voal
pe cap si fata pentru iesirile in public. Femeile divortate purtau culoarea alb, iar cele in doliu
purtau albastru sau negru.Tinutele multi-colore si cu modele viu colorate erau interzise in
strada, iar imbracamintea monocroma de culori aprinse era asociata cu dansatoarele.30Femeile
din familia califului obisnuiau sa aibe vestimentatie foarte scumpa la ocaziile speciale, o

28Golombek, L., and Veronika Gervers."Tiraz Fabrics in the Royal Ontario

Museum."In Studies in Textile History. Toronto: Royal Ontario Museum, 1977

29Ahsan, Muhammad M. Social Life under the Abbasids, 170-289 A.H.., 786-
902 A.D. London: Longman, 1979.

24
singura tunica putand sa ajunga la o valoare de o mie sase sute de ori mai mare decat salariul
unui doctor.

In timpul sultanului Bahri, erau cel putin cinci mari grupari entice si trei divizii, fiecare cu
imbracamitea sa distinctiva. Sunt denumite cel putin sase tipuri diferite de qaba militara, iar
piesele vestimentare menite sa acopere capul care fusesera folosite pana atunci, sharbush si
sarajuq, au fost inlocuite cu kalawta, un mic acoperamant din tesatura pentru cap, purtat cu
sau fara turban, care putea costa cat salariul pe doua luni al unui doctor.

Dat fiind faptul ca, teoretic, califul abbasid inca era capul sunnitilor musulmani,
imbracamintea neagra si acoperirea capului au ramas folosite, desi in timpul sultanului
Barquq, in 1396 si 1397, a fost dat un ordin de a purta haine colorate din lana.In anii 1371 si
1372, sultanul a ordonat membrilor familiei profetului sa poarte o bucata de material verde
atunci candies in public pentru a le fi aratat respectul. Pe de alta parte, culoare rosie purtata in
public putea reprezenta prostitutia in Mamluk, pe cand in alte parti ale Orientului Mijlociu
rosul era culoarea ceremoniala a doamnelor mongoleze de rang inalt si era utilizata si la
nunti.

Vestimentatia in Imperiul Otoman

Pornind de la un principat mic in Anatolia, familia otomana si-a extins rapid autoritatea in
toata zona Anatoliei si in Balcani. In anul 1453, curtea s-a mutat la Constantinopol,
continuand extinderea teritoriala in Europa central, Egipt, Nordul Africii, Peninsula Araba si
vestul Iranului.

In muzeul Topkapi Saray din Istambul sunt mai mult de doua mii de articole vestimentare
asociate cu sultanii otomani si familiile lor.

Hainele sultanilor erau in principal simple din punct de vedere al croiului, dar cu insertii
colorate. Partea centrala cu nasturi era acentuata de lini orizontale impletite, numarul de
randuri brodate fiind un indicator de status. Tinuta de ceremonie ce a fost la moda incepand
cu mijloculsecolului al XV-lea pana la mijlocul secolului al XVI-lea a fost kaftanul lung pana
la glezna, cu maneca pana la cot, purtat peste alta piesa vestimentara cu maneca lunga, fara

30Serjeant, Robert Betram. Islamic Textiles: Material for a History up to the

Mongol Conquest. Beirut: Librairie du Liban, 1972

25
guler si cu pantaloni. O tinuta similara, dar cu maneci largi a fost cea dolamana, a secolului
al XVII-lea. Peste aceasta imbracaminte, sultanul si cei care detineau un rang inalt purtau o
manta lunga, ampla, numita kapaniche. Mantaua de investiture a sultanului era facuta din
blana de vulpe neagra.31

Statusul era aratat prin imbracamite si in harem, existind o curea maritalace era un indicator
al importantei sotiei prin bogatia de bijuterii cu care era aceasta impodobita.Vestimentatia
stradala a femeilor de la sfarsitul secolului al XVI-lea era formata dintr-o piesa vestimentara
lunga, voluminoasa, numita farajiyya, cu un guler numit yaka si un acoperamant pentru fata
din doua piese numit mahrama, impreuna cu alta piesa neagra, peche, pe ochi.32

Modelele preferate in secolul al XVI-lea erau bazate pe forme geometrice, flori precum
garoafa, trandafirul sau laleaua, aratand interesul contemporanilor in gradinarit, iar
materialele erau atent alese. Lana era prelucrata in casa impreuna cu combinatiile de matase
si bumbac imprimat.

Secolul XX

Daca analizam subiectul la nivel geografic, in Egipt se poarta haine iuni, brodate cu albastru
pe alb de cele mai multe ori, in Tunisia se poarta in principal alb, dar si cu putin verde uneori,
insa niciodata negru. In Palestina sunt intalnite hainele negre, mai elaborate, cu broderii
colorate in rosu si verde, fiecare sat avand propriile sale avand propriul sau imprimeu.
Situatia din Siria este asemanatoare cu cea din Palestina din acest punct de vedere, insa mai
putin colorata.

In tarile in care predomina desertul, precum Arabia Saudira, Iraq sau Egipt, hainele sunt de
obicei albe, in tente de maro sau nuate prafuite. In schimb, in Palestina si Liban, unde
vegetatia este mai bogata si ploile mai abundente, sunt intanite culori mai puternice.
Imbracamintea femeilor preia de cele mai multe ori motive intalnite in natura, precum copaci,
pasari sau flori.

31Baker, Patricia L., et al. Silks for the Sultans: Ottoman Imperial Garments from
Topkapi Palace. Istanbul: Ertug and Kocabiyik, 1996

32Atil, Esin. Levni and the Surname: The Story of an Eighteenth-Century

Ottoman Festival. Istanbul: Kocbank, 1999

26
Arabii din Golful Persic, de obicei, poarta haina lor traditionala numita Thoba, sau dishdasha
in Kuveit, sau Kandoura in Emirate. Aceasta piesa vestimentara difera de la stat la stat, dar
este de obicei alba si reprezinta o tinuta pentru ocaziile mai formale.

In ceea ce priveste acoperamantul capului, articolul vestimentar utilizat de barbati in acest

sens se numeste keffiyeh, reprezentand de asemenea si un indicator de trib, clan sau familia
din care provine cel care il poarta. Cele in carouri arata pelerinaju la Mecca, sau participatia
la Hajj. Cele in carouri rosii cu albaarata originea din Iordania, de obicei purtatorul a facut
Hajj si provine dintr-un stat cu monarh. Cele care prezinta carouri negre cu albaarata originea
palestiniana, iar cele negru cu gri arata completarea Hajj si conducerea prezidentiala.33

In Golful Persic, pe cap se poarta Guthra, care este diferita in fiecare stat si este purtata de
obicei cu un agal negru menit sa o pastreze pe capul purtatorului. Guthra din Qatar este
stransa cu putere si de obicei de forma unei cobre, cea din Arabia Saudita este facuta din
bumbac si are forma patrata, de obicei alba, dar se mai intalneste si in combinatii cu rosu, iar
in Emirate, guthra este alba si poate fi folosita ca un turban sau sa fie purtata in mod
traditional cu agalul.

In ceea ce priveste femeile, respectarea tinutei traditionale depinde de fiecare societate araba,
Arabia Saudita fiind foarte traditionala din acest punct de vedere, pe cand Egiptul este mai
putin. Acoperirea in intregime a corpului, precum si prezenta abayas-ului este prezenta in
Arabia Saudita, insa in state precum Kuweit, Liban, Libia, Iordania, Siria sau Egipt, valul nu
este obligatoriu.34

Incepand cu anul 1900, femeile cu un statut financiar superior au avut tendinta de a urma
stilul otoman, folosind fir de aur au argint, matase si multa catifea, in timp ce femeile din
zonele mai sarace continuau sa foloseasca bumbacul ca material principal. Multe femei au
adoptat elemente vestimentare din vest, de asemenea, acestea incluzand tendintele modei de
la Paris sau chiar blugi. Aceasta moda a inceput odata cu colonizaile, Marea Britanie si Franta
impunandu-si dominatia in zone arabe dupa Primul Razboi Mondial.

Cat despre val,acesta este o practica preislamica, chiar femeile crestine au purtat un astfel de
articol vestimentar in Liban pana in secolul al XX-lea. Valul era considerat un simbol al
33Stillman, Yedida K., Nancy Micklewright. "Costume in the Middle East." Middle
East Studies Association Bulletin 26, nr. 1 (Iulie 1992): 13-38

34Rugh, Andrea B. Reveal and Conceal: Dress in Contemporary Egypt. Syracuse,

N.Y.: Syracuse University Press, 1986

27
clasei sociale de sus, astfel, femeile care purtau hiabul impreuna cu rochiile lor ample, cu
maneci largi, ce nu erau deloc practice, demonstrau ca nu au nevoie sa munceasca, in timp ce
doamnele care erau nevoie de conditia lor financiara si sociala sa munceasca trebuiau sa isi
adapteze tinuta pentru a fi practica.35

Acoperamanul capului a devenit un subiect controversat in secolul XX, cand femeile au

inceput sa intre pe piata muncii.Aceasta controversa s-a manifestat in special in Egipt prin
modernisti precum Qasim Amin care cerea inlaturarea valului in lucrarile sale Eliberarea
femeilor si Noua femeie. Privind acest aspect, femeile s-au impartit in doua tabere, unele
care doreau schimbarea, si altele care preferau calea traditionala. In anii 1920, feministele
egiptene conduse de Huda Shaarawi au inceput sa nu mai poarte capul acoperit, fapt ce a
devenit un exemplu pentru femeile din clasa de sus si din clasa profesionala de mijloc.36

Cu toate ca existau acum multe elemente europene in vestimentatia lor, tinutele femeilor, dar
si ale barbatilor, nu se schimbasera semnificativ. De exemplu, thawbul Palestinian a inceput
sa prezinte motive florale straine din secolul precedent. Un element vestimentar adoptat a fost
buzunarul in ani 1930.37

Pe de alta parte, desi majoritatea statelor arabice se aflau in secolul XX in plin proces de
modernizare, prin aceasta intelegand adoptarea modei europene, in Peninsula Araba s-a
mentinut stilul traditional. In aceste state, armata si corpurile diplomatice poarta
imbracaminte vestica, precum si cele mai in tendite doamne poarta tinute europene, insa pe
sub portul lor clasic.

Astfel, din secolul al XX-lea vestimentatia barbatior varia foarte mult, de la traditinalele
tunici lungi pana la blugi cu tricou sau costume.Vestimentatia lor traditionala le permitea
circulatia aerului in jurul corpului, pastrand o temperature optima, precum si le oferea
protectie in fata soarelui. De multe ori, arabi preferau sa combine cele doua tipuri de
imbracaminte total diferite, cel European cu cel traditional. Cat despre femei, acestea au

35https://sites.google.com/site/bcacsa/home/clothing, accesat la data de 9 ianuarie 2017

36Stillman, Yedida Kalfon, Arab Dress a Short History: From the Dawn of Islam to
Modern Times, Themes in Islamic Studies vol 2, Brill Academic Pub, August
2000, p. 169

37Ibidem, p. 170

28
inceput sa tina cont de tendintele modei europene, sa renunte la val, sau doar sa adopte in
garderoba lor elemente vestice adaptate tinutelor lor traditionale.

Concluzionand, putem afirma camoda din comunitatile arabe estein continua miscare,
varietatea de tinute si reguli de imbracaminte sunt numeroase intre clanuri, precum si intre
grupurile entice din diferite regiuni, contend in aceste cazuri cat de traditionala a ramas
societatea in zonele respective. Asadar, secolul al XX-lea poarte fi caracterizat in ceea ce
priveste vestimentatia araba de adoptarea modelului vestic si modernizare.

Enescu Maria-Andra

GASTRONOMIA ARAB

nainte de toate, trebuie punctat c arabii erau , la origine, un popor normad. Astfel,
ingredientele necesare pregtirii felurilor de mncare trebuiau s fie usor de transportat.
Buctria arab avndu-i rdcinile n tradiia culinar a triburilor care i schimbau mereu
locul din cauza acestei permanente migraii erau nevoii s gteasc n corturi. Triburile
normande transportau cu caravanele orez, curmale i alte produse uscate n mod special
pentru c acestea se pstrau n timp cel mai bine, fr a fi nevoie de condiii speciale de
depozitare. Din cauza cldurii, conservarea crnii era un proces greoi si se preferau feluri de
mncare vegetariene. Preparatele din carne erau extrem de apreciate pentru c erau foarte
rare.

29
 Teritoriul Orientului Mijlociu este foarte ntins, cu condiii de relief i clim care
variaz, permind astfel cultivarea diverse legume i mirodenii, totui noi arome i gusturi
au fost adugate celor existente, mbogind buctria oriental. Aflndu-se n calea
comercial care lega Asia ndeprtat de Europa i Africa, drumul mirodeniilor, astzi
renumite, trecea prin aceste ri, astfel nct folosirea i adugarea s-a fcut uor.

Contributia libanez a avut cea mai mare pondere asupra buctariei orientale,
extinzndu-se n buctriile din Alepp, Damas, Beirut, Nablus, Cairo si Ierusalim. Influena
buctriei libaneze a fost recunoscut de ctre marii gastronomi ca fapt hotrtor, dnd
exotismul i farmecul buctriei orientale.
Colonizarea rilor arabe i-a pus amprenta i asupra buctriei. Astfel se poate observa
asemanarea buctriei Orientului Arab cu buctria turc i cu cea greac. Reetele vechi
egiptene, siriene i palestiniene s-au amestecat, de multe ori, cu cele ale buctarilor turci i
greci, rezultnd reetele pe care le folosim azi sau le dezgustam n vizitele noastre n Orientul
Mijlociu.
Buctria Orientului Mijlociu este predominant vegetarian. Fiind foarte cald,
conservarea crnii era un proces greoi (prin uscare la soare sau folosirea saramurii), iar
carnea ca atare era o mancare de lux sau pentru srbtori. De aceea, felurile preparate din
carne sunt deosebit de rafinate si laborioase; datorit raritii, carnea era i preuit, i gtit
cu grij special. Cu toate acestea, ocupaia de baz a populaiei a fost pstoritul, carnea de
berbec a fost i este i acum cel mai des folosit la gtit, fiind aromatizat cu un amestec de
ierburi aromatice i condimente cunoscut sub denumirea de baharat38. Acesta este un amestec
de condimente specific buctriei arabe i are n coninut: scorioar, boia, ardei iute, piper
negru, coriandru, chimen, cuioare, nucoar, cardamom. Dintre preparate, mai cunoscute
sunt khushaf un preparat pe baz de fructe uscate, harira -sup care se consum i n Maroc,
orezul bukharti un preparat cu carne de miel, ceap, morcov i roii, celebrele kofta adic
chiftele din carne condimentat i makloubeh care este un preparat din carne sau pete n
combinaie cu fasole, orez i conopid.

Buctria arab cuprinde produse culinare, comune lumii arabe, ns cu diverse

varieti regionale datorit rspndirii geografice foarte largi, din Maroc i Tunisia, trecnd
prin Egipt, Peninsula Arabic i pn n Irak i chiar Turcia. Iniial, arabii din Peninsula
Arabic s-au bazat pe o diet cu o varietate redus care cuprinde n principal legume, gru,
38 Originar din Turcia, n traducere liber nseamn semine i flori.

30
orz, orez i carne, cu accent pe produsele din iaurt, cum ar fi Labneh ( ( ) iaurt fr
grsime). Ulterior gama de ingrediente crete, cele mai importante fiind:

Carnea : carnea de miel i de pui sunt cele mai utilizate, iar carnea de vit i cea de
cmil sunt folosite ntr-o msur mai mic. Carnea de porc este complet interzis, pentru
arabii musulmani, fiind un tabu cultural i interzis n conformitate cu legea islamic;
muli arabi cretini evit, de asemenea, consumul de carne de porc, deoarece nu au
dobndit un gust pentru ea, dei acest lucru nu este universal valabil, de multe ori, ca n
cazul Libanului, se consum mezeluri cu unc frecvent, mai ales, n cartierele cretine.[1]

Produsele lactate : produsele lactate sunt utilizate pe scar larg, n special, iaurt i
brnz alb. Untul i smntna sunt, de asemenea, utilizate frecvent.

Ierburile aromatice i condimentele : menta si cimbrul (de multe ori ntr-un amestec
numit za'atar) sunt pe scar larg i aproape universal folosite; condimentele sunt folosite
mult mai puin dect n buctria indian, dar cantitatea i tipul, n general, variaz de la
regiune la regiune. Cele mai folosite ierburi i condimente sunt: susanul, ofranul,
curcuma, usturoiul, chimenul, scorioara i sumacul. Unele amestecuri de condimente
includ i baharat.

Buturile: bauturile calde sunt utilizate mai mult dect cele reci, cafeaua, fiind n
partea de sus a listei, mai ales n rile din Golf. Cu toate acestea, ceaiul este servit, de
asemenea, n multe ri arabe. n Egipt i Iordania, de exemplu, ceaiul este o butur
cald mai important dect cafea.

Cerealele: orezul este utilizat pentru cele mai multe feluri de mncare ca i garnitur,
iar grul este principala surs de pine. Grisul este, de asemenea, utilizate pe scar larg.

Leguminoasele: lintea este utilizate pe scar larg, precum i fasolea i nutul.

Fructele i legumele: preparatele din buctria arab favorizeaz, de asemenea, unele

legume, cum ar fi castraveii, vinetele, zucchinii (dovlecei), bamele, ceapa i unele fructe
(n primul rnd citricele), care sunt adesea folosite drept condiment pentru msline, alte
fructe foarte populare sunt i smochinele sau rodiile.

31
 Nucile: migdalele, nucile de pin, fisticul, nucile i alunele sunt foarte populare.

Verdeurile: ptrunjelul i menta sunt populare drept condiment n multe feluri de

mncruri proaspete, n timp ce spanacul i mulukhiyah39, sunt folosite n mncruri
gtite.

Sosurile: Sosurile cele mai populare includ diferite combinaii de ulei de msline, suc
de lmie, ptrunjel, usturoi, tahini (pasta de susan) amestecate adesea cu iaurt.

Multe dintre condimentele folosite in bucataria arab sunt, de asemenea, cele din buctria
indian. Acesta este un rezultat al legturilor istorice dintre cele dou regiuni i, de asemenea,
deoarece muli expatriaii din Asia de Sud triesc n statele arabe din Golf.

Mncrurile buctriei arabe sunt nainte de toate o ocazie de ntlnire n mijlocul

familiei i al prietenilor. Conform traditiei se st pe perne sau pe bnci joase, mprejurul unei
mese rotunde.(mezze)
Buctria arab cuprinde elemente ale buctriilor mediteraneene si africane. Termenele
de referin ale acestei buctrii sunt cucu, carnea de miel, orezul (servit fie ca umplutur,
fie ca fel principal), sosul de susan pentru salate, grul (folosit pentru pine, salate si diferite
feluri de mncare), nutul, vinetele, mslinele, curmalele, apa parfumat(de portocale sau de
trandafir), crbunele si ceaiul de ment.

n buctria arab felul principal se afl n mijlocul mesei. Cu ajutorul bucilor de

pine fiecare i ia porii gustoase i cu ajutorul a trei degete modeleaz un fel de bilue.
Pentru a mnca se foloseste doar mna dreapt, mna cu care se primesc darurile de la
Dumnezeu (mna stng este considerat ca fiind necurat i este folosit la igiena intim).
n rile arabe, preparatele culinare se mnnc doar cu ajutorul degetelor. Aceast
modalitate este un simbol al fraternitii i este inspirat din Coran care menioneaz ca hrana
s fie apreciat. nc din timpul faraonilor, buctaria egiptean cunotea un anumit
rafinament. Se utiliza sparanghelul, se pregatea vnatul i se foloseau mai multe sosuri de
ceap i praz, multe condimente i fructe. Paradoxal, nu orezul reprezenta hrana de baza, ci
mai mult pinea de porumb i legumele crude.

39 Frunze de plante de Corchorus.

32
 Buctria libanez i trage rdcinile din tradiiile europene, arabe i orientale, fiind
caracterizat prin folosirea orezului i a legumelor mediteraneene. Predomina uleiul de susan
i se ntrebuineaz grul zdrobit (bulgur).
Buctria irakian pstreaz obiceiurile vechi, care seamn mai mult cu cele ale
triburilor nomade din Arabia Saudita i nu cu cele rafinate din Siria si Liban. Un element
specific buctriei siriene este abundena de legume i fructe: fasole (multe varieti), nut,
linte, ardei iute, vinete, ardei gras, ceap n diferite culori, verdeuri, pepeni, rodii, citrice etc.
Se folosesc i cereale (orz, gru), carne de oaie i mai puin carne de vit.
Foietajul apare des in patiseria asiatic: baclava, prajituri cu nuci i migdale, dar i
ingheat de alune. Coranul interzice consumarea alcoolului, dar cei care s-au adaptat
obiceiurilor europene beau arak40, bere, vermut, bitter, vodca, whisky si gin.

n gospodriile arabe, conform traditiei, gtesc femeile. Brbaii se ocupau cu

prepararea mncrurilor ce sunt preparate la foc, cum sunt mielul fript sau frigruile. Unul
din felurile de mncare brbtesti este mncarea tradiional preparat ntr-un vas n form
de ulcior. Se introduc n el buci de carne de miel, legume, condimente i se las cteva ore
pe jar ncins.
Cifra apte este considerat ca fiind norocoas, lucru ce poate fi observat i n buctrie.
Una din mncrurile tradiionale este cucu din apte legume (de exemplu cukinia, cieciorka,
ardei iute, morcov, rosii si dovleac).
Fiecare ocazie este bun din punctul de vedere al unui arab pentru a bea un ceai, cafea
sau qishr41 poate fi compania meselor, ntlnirilor ntre prieteni sau discuiilor de afaceri.
Ceaiul tradiional este preparat din frunze de ceai verde, ment i zahr. Fierberea i servirea

40 Etymology of the word arak comes from Arabic araq , meaning 'perspiration'. Its
pronunciation varies depending on local varieties of Arabic: [ara], [ara]. Arak is not to be
confused with the similarly named liquor, arrack (which in some cases, such as in Indonesia
especially Bali, also goes by the name arak). Another similar-sounding word is aragh, which
in Armenia, Iran, Azerbaijan and Georgia is the colloquial name of vodka, and not an aniseed-
flavored drink. Rak, mastika, and ouzo are aniseed-flavored alcoholic drinks, related to arak, popular
in Turkey, Macedonia and Bulgaria, and Cyprus and Greece, respectively.

41 Butur cald, originar din Yemen care ine locul cafelei obinuite deoarece este mai ieftin.
Produs din ghimbir i coji de boabe de cafea.

33
 se constituie ntr-un adevrat ritual. Gazda, un ceainic metalic, o tav de cupru, cecue mici
cu ncrustaii aurii.

Cteva feluri de mncare tradiionale:

Falafel (felafel) Este preparat din nut mcinat i fiert amestecat cu condimente, din
care se modeleaz bile care sunt apoi prjite n mult ulei.42 n timpul Ramadanului, falafel
sunt mncate la iftar.43 Au fost nenumrate dezbateri cu privire la originea acestui preparat
care au dus la discuii politice despre relaia dintre arabi i israelieni. Astzi, falafel este
considerat un fel de mncare naional n Egipt, Palestina i Israel.44
Shaorma Echivalentul arab al gyrosului grecesc sau al kebabului turcesc. De pe un
rotisor vertical, pe care se pune carnea de miel sau de pui, buctarul taie dungi subiri, pe care
le amestec pe tav cu buci de roii i alte legume, dup care introduce totul intr-o pine-
pit despicat n dou. Att falafel ct i aorma sunt populare pe strzile Iordaniei i Siriei.
Foul (ful) Piure consistent din fasole brun, care este de obicei pus cu polonicul
ntr-o pine-pit sau este adugat lng mncarea provenit din Egipt i denumit kushari
macaroane cu orez, linte, ceap prjit i suc de roii.45 Se servete de obicei la micul dejun n
Siria, n special n Alep.
Baba Ghanoush past de vinete coapte deasupra unei flcri sau fierte, gatit
alturi de ceap, nelipsitul ulei de msline i uneori rodie.46 Originar din Levant, s-a rspndit
cu repeziciune n trile arabe precum: Israel, Iordania, Lebanon, Palestina, Irak, Siria.
Fatayer Prjituri triunghiulare cu brnz srat (jibnah) Feta or A'kawi, spanac
(sabanekh) sau carne tocat condimentat picant. Face parte din buctria arab servindu-se
n orae precum Irak, Siria, Palestina, Egipt, Lebanon, Iordania, Israel i alte regiuni.47

42 Habeeb, Salloum "Falafel: healthy Middle Eastern hamburgers capture the West.". Vegetarian
Journal

43 Cina sau masa de sear cu care musulmanii nchid Ramadanul ntr-o zi, dup ce soarele a apus.

44 https://en.wikipedia.org/wiki/Falafel#cite_note-Vegetarian_Journal_2001-04-01-8

45 https://en.wikipedia.org/wiki/Ful_medames

46 https://en.wikipedia.org/wiki/Baba_ghanoush

47 http://xawaash.com/?p=8737

34
 Fattush48 Salat asemntoare cu tabuli, singura diferena fiind crutoanele crocante
de pine prjit pe care le are n componen. Originar din Levant, crutoanele sunt prjite
ulerior special pentru salata (khubz 'arabi). Fattush mai este cunoscut de asemenea sub
diferite denumiri precum: fattoush, fatush, fattoosh, fattouche, fattat sau fatta (plural).
Hummus Past din nut amestecat cu tahin, ulei de msline, usturoi, lmie i
sare.
Kibbeh Pateu din carne de berbec, gru i semine de pin, prjit n mult ulei.
Kibbeh Naye Carne de berbec tocat servit crud cu gru ras n buci mari, ce
amintete carnea crud tatar.
Kibla Ficat, de obicei de pasre (kibla firech sau kibla farudj) prjit cu lmie sau
usturoi. Preparat corect trebuie s aib consistena pateului.
Laban Past consistent cu iaurt, de obicei bogat condimentat cu usturoi sau
ment.
Loubia (fassulya) Salat de fasole, roii, ceap i usturoi.
Mahshi Diverse legume, de exemplu dovlecel, frunze de vi de vie, ardei, vinete
albe sau negre umplute cu carne tocat, orez, ceap, ptrunjel i condimente, care sunt apoi
coapte.
Muttabel Past asemntoare cu ghanoush, dar cu o consisten mai mare, care este
obinut din vinete, tahina, iaurt i msline.
Shinklish Salat din brnz picant frmiat, ceap i roii.
Tabbouleh Salat din gru, ptrunjel i roii la care se adaug susan, lmie i
usturoi.
Tahina Past diluat din semine de susan i msline.

n zilele noastre arabii sunt ospitalieri i atmosfera de la mas este foarte cald i
primitoare. Dac suntei invitati la o astfel de mas ar fi bine s gustai din tot ceea ce s-a
pregatit. Un refuz este considerat de gazd drept o adevrat jignire privind calitile sale de
buctar. n timpul verii, la sosire n casa lor vi se ofer ceva rece, cu ghea, iar iarna - un ceai

48 Etymology of the word: Fattsh is derived from the Arabic fatt "crush" and the suffix
of Turkic origin -sh. Coining words this way was common in Levantine Arabic.

35
fierbinte. Fructele sunt puse pe tav i dup ce v alegei un fruct, gazda l taie sau l cur
de coaj i vi-l servete. Apoi se servesc alunele, dulciurile i cafeaua. Indiferent de or
oaspeii sunt servii cu ceai verde sau cu o cafea aromat.

Ceaiul n lumea arab

Ceaiul nu a fost cunoscut n lumea arab pn n secolul al X-lea, cnd a fost amintit
de omul de tiin Abu al Rihan Al Biruni n crile sale, scrise n timpul cltoriilor pe care
le-a fcut, spunnd cum chinezii beau o butur de culoare aurie, denumit ceai. Ulterior,
prima apariie a ceaiului a avut loc n Magrebul arab.

n secolul al XVIII-lea, n timpul sultanului Abdulah Bin Ismail, acesta primea ceai
cadou de la trimiii europeni. La mijlocul secolului al XIX-lea a fost rspndit ceaiul verde,
care se numea a tai n Marocul arab.

Celelalte popoare ale lumii arabe au cunoscut ceaiul mai trziu, n funcie de poziia
geografic a fiecruia. De exemplu, poporul irakian a luat obiceiul consumului de ceai de la
persani, denumindu-l jai i numind ceaca cu care se bea ceaiul esticana sau biala.

Dup poporul irakian, au cunoscut ceaiul i celelalte popoare, butura devenind un

detaliu din viaa de zi cu zi.

Ceaiul de diminea
A fost cunoscut ca fiind ritualul de diminea al femeilor din Kuwait nc din antichitate, cnd
brbaii plecau n expediii de scufundare pentru cteva zile. Deoarece femeile erau casnice,
ceaiul de diminea reprezenta singurul lor divertisment, fiind considerat totui o manifestare
de lux.
n trecut, ceaiul negru era importat din India n cutii de lemn, pentru a fi protejat de umiditate.
Se fierbea n ap cu zahr ca s fie dulce i s reduc astfel din amrciunea lipsei soului.

Ceaiul Krk
n Emiratele Arabe Unite se servete att dimineaa, ct i seara. Ca mod de preparare, ceaiul
se fierbe, dup care se adaug lapte vaporizat, apoi se pune din nou la fiert pentru a cpta

36
o culoare crem spre rou. Aceast butur a fost preluat de la indieni, unde purta denumirea
de crk. Se pare c prima persoan care a but ceai cu lapte, a fost franuzoaica Madame
Disable n secolul al XVII-lea.

omcescu Radu

Dezvoltarea Micrii Sportive, din Orientul Mijlociu, n secolul al XX-lea

37
Aprecieri generale

Pn n anii 70 ai secolului trecut, ntrecerile i micarea sportiv, n statele

Orientului Mijlociu, au fost cvasi-inexistente, iar cauzele nu constau numai n existen a unei
clime neprielnice practicrii sporturilor n aer liber, ci i subdezvoltrii endemice a zonei,
precum i frecventelor conflicte, uneori cu consecine sngeroase, dintre diferitele state
existente n perimetru. Un rol major l-a avut i lipsa, n rndul popoarelor arabe, a unor
tradiii privind educaia fizic i sportul, precum i absena unei culturi sportive, ntruct,
vreme ndelungat, singurele activiti sportive cu oarecare audiena n rndul localnicilor au
fost cursele de cai i mnuirea cu iscusime a sabiei.

Astfel, ceea ce a aprut mult vreme drept o adevrat fata morgana, a devenit, n
ultimii 30 de ani ai secolului trecut, o realitate palpabil: Orientul Mijlociu a intrat n aren
sportiv internaional ca o entitate palpabil, cel mai vizibil exemplu fiind cel al statului
Qatar.

Dup izbucnirea crizei petrolului din anul 1971 i creterea exponenial a preului
mondial al barilului de petrol, statele arabe din Orientul Mijlociu, al cror subsol era
depozitarul unor imense cantiti de aur negru, s-au trezit, peste noapte, n posesia unor averi
uriae. Ca urmare, guvernele arabe au investit sume fabuloase n sponsorizarea unor mari
evenimente sportive din lumea occidental, cumprarea unor mega-branduri, cluburi i
federaii internaionale, ceea ce a contribuit, din plin, la extinderea, n rndul popula iei
locale, a noiunilor i concepiilor apusene din lumea sportului, nu doar ca surs de afaceri, ci
i ca spectacol sportiv. Deasemenea, fondurile consistente puse la dispoziie de guvernele
statelor productoare de petrol, au permis lansarea unor programe ambiioase de construire a
infrastructurii specifice (stadioane majoritatea acoperite! - i grandioase sli de sport
pluridisciplinare de la piscine la piste schiabile acoperite, n plin deert!).

Drept consecin fireasc, sportul a nceput s joace, un rol din ce n ce mai important
i n alte sfere ale societilor arabe. Stadionul sau sala polivalent nu sunt doar gazda unui
teren de sport, ci ncep s devin platforme cu mare poten ial politic, un prilej de adunare la
un loc a unor mari mulimi, ceea ce pare s fi jucat un rol important, inclusiv n recentele
revolte politice.

38
 O provocare deosebit este reprezentat de rolul femeilor n dezvoltarea micrii
sportive n rile n care Islamul este religia predominant, datorit restriciilor impuse
acestora n privina vetmintelor. n unele state arabe mai liberale se ncearc depirea
acestor obstacole, dar, evident, cu mici anse de reuit, prin aplicarea sintagmei "Sportul
pentru toi".

Un exemplu: dezvoltarea fotbalului

Situaia dezvoltrii sportului i a micrii sportive n statele Orientului Mijlociu, n

secolul al XX-lea, a cunoscut mari deosebiri, de la un stat la altul. Vom analiza cteva
exemple referitoare la dezvoltarea, n aceast zon geografic, a celui mai popular sport din
lume, fotbalul.

Astfel, n Israel, dup proclamarea acestui stat, survenit n anul 1948, diver i oameni
de art (scriitori sau regizori), att israelieni, ct i palestinieni, s-au folosit adesea de
spectacolul sportiv, oferit de meciurile de fotbal, n scopul detensionrii relaiilor interetnice
i al normalizrii situaiei politice din zon.

De fapt, nc de la mijlocul anilor 1940, echipele de fotbal compuse din evrei au

cltorit, succesiv, n Siria, Liban sau Egipt, demonstrnd c, n ciuda antagonismul tot mai
mare i al unor incidente sngeroase, fotbalul a rmas o aren important unde poate fi
dezvoltat spiritul de sportivitate i prietenie ntre naiuni.

De altfel, utilizarea fotbalului ca mijloc de a-i face cunoscute aspiraiile naionale,

este o tem comun pentru minoritilor etnice ale statelor n curs de dezvoltare din zon.
Israelul nu face excepie.

n anul 1956, o poezie a lui Natan Alterman personific n mod simbolic, prin meciul
de fotbal echipa Israelului i cea a Uniunii Sovietice (Federaia Rus de astzi), confruntarea,
veche de 2000 de ani, a poporului ales cu ntreaga lume cretin. Utiliznd un termen
identic folosit n limba ebraic pentru "gol" i "poart", Alterman cere echipei israeliene s
nscrie i s drme, astfel, zidurile care continuau s separe pe etnicii evrei proveni i din
Uniunea Sovietic, chiar i dup revenirea lor n ara Sfnt.

Pentru ceteni palestinieni, participarea la campionate regionale de fotbal este una

dintre cele mai populare manifestri de integrare a lor n societatea evreiasc.

39
 n comparaie cu Europa, rspndirea fotbal n Yemen este nc n faza de formare.
Meciurile sunt jucate pe stadioane, audiena fiind compus, exclusiv din brba i. n
principalele orae ale rii, partidele internaionale sunt urmrite prin difuzarea lor la TV, prin
satelit. Suporterii echipelor renumite, fie c sunt adolesceni sau brbai maturi, obinuiesc s
poarte tricourile specifice ale favoriilor lor. Prin parcuri, locuri virane sau parcri, copii i
tinerii obinuiesc s practice fotbalul la nivel de amatori, ceea ce exprim popularitatea
crescut a acestui sport, n special n ultima parte a secolului al XX-lea.

Sport i politic

n anii 1970 i 1980, regimurile politice care s-au succedat la conducerea diferitelor
state arabe din Orientul Mijlociu, au strecurat, adeseori, printre bannerele suporterilor, mesaje
cu carcter politic, conform liniei oficiale a autoritilor, ceea ce s-a constituit, astfel, ntr-un
soi de diplomaie sportiv.

Un alt exemplu al interferenei majore dintre sport i politic, atunci cnd vorbim de
statele Orientului Mijlociu, l constituie carnagiul produs la ediia din 1972 a Olimpiadei de
Var, care a fost gzduit de Germania Federal (pe atunci).

Astfel, la 5 septembrie 1972, pe timpul desfurrii Olimpiadei, n oraul Munchen,

un grup de 8t palestinieni, care fceau parte din trupele de gheril Septembrie Negru, au
ptruns n Satul Olimpic i au luat ostatici 11 atlei, arbitri i antrenori israelieni. Doi dintre
ostatici au fost ucii n primele momente ale atacului terorist, pentru c au opus rezisten, iar
negocierile duse pentru eliberarea celorlali ostatici s-au prelungit timp de 18 ore. Atacatorii
au cerut autoritilor vest-germane s negocieze eliberarea mai multor prizonieri palestinieni,
deinui n Israel, dar i a unor radicali germani, care se fcuser vinovai de atacuri teroriste
pe teritoriul Germaniei de Vest. Poliia vest-german a ncercat s organizeze o ambuscad n
parcarea aeroportului, care ns, din defericire, a fost un eec. n schimbul de focuri dezlnuit
la faa locului, toi ostaticii au decedat, acestora alturndu-li-se un poliist german i cinci
dintre atacatori. Acest incident sngeros a constituit o pat neagr aplicat micrii olimpice,
fiind singura data n istoria acesteia cnd ntrecerile sportive, menite s contribuie la buna
nelegere ntre oameni i la consolidarea pcii planetare, au degenerat ntr-o rbufnire de ur
i manifestri criminale.

40
 Participarea la micarea olimpic

De altfel, n secolul al XX-lea, micarea olimpic i olimpismul, conform tendinei

globale de expansiune a sportului, s-au extins i n zona Orientului Mijlociu, fapt relevat de
numrul, mereu n cretere, al statelor participante, dar i al sportivilor aliniai la concurs, de-
a lungul Olimpiadelor desfurate din 4 n 4 ani, din anul 1900 i pn n anul 2000. Cu toate
acestea, performanele statelor din aceast zon, la acest gen de ntreceri sportive
nternaionale, au rmas mereu foarte modeste, numrul medaliailor, din toate statele
Orientului Mijlociu, fiind redus.

La toate Jocurile Olimpice desfurate pe parcursul secolului al XX-lea (n numr de

23), sportivii din statele arabe ale Orientului Mijlociu au ctigat un numr de 76 de medalii,
iar cei din Israel, 9 medalii. Ca termen de comparaie, Romnia, singur, a c tigat, n acela i
interval de timp, un numr de 231 de medalii la Jocurile Olimpice.

Concluzii

Dac analizm realizrile sportivilor din statele arabe n plan olimpic, de-a lungul
secolului al XX-lea, vom constata o mulime de schimbri. n primul rnd trebuie remarcat c
o mulime de state arabe (dar i Israelul!), au fost stabilite i delimitate, n conforma ia de
astzi a pe care o prezint hrile lor, abia la jumtatea secolului trecut, dup ncheierea celui
de-al doilea rzboi mondial. Ca urmare, participarea noilor state la Jocurile Olimpice se
limiteaza la perioada postbelic. Dar, i a doua jumtate a secolului al XX-lea a fost presrat,
la rndul ei, cu numeroase conflicte regionale, care au limitat i mai mult participarea statelor
din zon la Jocurile Olimpice.

Nu este lipsit de interes faptul c marea majoritate a femeilor din statele arabe nu
particip la ntrecerile olimpice, din considerente religioase, ceea ce reduce, practic, numrul
participanilor la jumtate. Cu toate acestea, orgoliul rnit i mndria specific a arabilor au
mers pn acolo, nct, au fost gata-gata s naturalizeze sportivi strini, ace tia urmnd,
contra unor sume consistente de bani, s concureze la Olimpiada sub steag arab. Aceste
demersuri, menite, practic, s cumpere medalii olimpice au fost primite cu reticen de
ctre Comitetul Internaional Olimpic.

41
 II.

Cronologia evenimentelor importante ale culturii

arabe in secolul al XX-lea

42
Lumea Araba, constituita din 22 de state complexe dezvaluie un ideal panarab 49, proclamat de
liderii acestor state si de mase. Acesta incepe sa se afirme pregnant odata cu secolul al XX-
lea, atunci cand lumea araba reuseste incetul cu incetul sa iasa de sub suprematia coloniala
din regiunile Orientului Mijlociu si al Africii de Nord. Astfel, cursa pentru stabilitate intre
tarile arabe nou create a fost preluata de o lupta apriga pentru unitate si identitatea araba care
dorea sa isi faca simtita prezenta cat mai mult. Bineinteles, cultura araba sufera schimbari
majore de-a lungul secolului al XX-lea, reusind totusi sa se afirme in constiinta occidentala.

1901-1910
- Incepand cu anii 1900 : femeile cu un statutfinanciar superior au avuttendinta de a
urmastilulotoman, folosind fir de aur au argint, matasesimultacatifea, in
timpcefemeile din zonelemaisaracecontinuausafoloseascabumbacul ca material
principal. Multefemei au adoptatelementevestimentare din vest, de asemenea,
acesteaincluzandtendintelemodei de la Paris sauchiarblugi.

1920-1930
- feministeleegipteneconduse de Huda Shaarawi au inceputsa nu
maipoartecapulacoperit, faptce a devenit un exemplupentrufemeile din clasa de sussi
din clasaprofesionala de mijloc.

1930-1940
- Un element vestimentaradoptat a fostbuzunarul.
- 1931: este deschis n Iraq o expoziie de arta arab modern
- 1932: Muzeul de art din Tel Aviv devine cas pentru activitile culturale i artistice
- 1936: n Kuweit este implementat un sistem de colarizare modern, fiind posibil
obinerea unor burse de studiu n strinptate, fiind singura ar din peninsula Arab
care oferea acest avantaj

1950-1960
- se dezvolta in arhitectura noul stil clasic care se refera lainovatie si modernitate in
ceea ce priveste fundatia, deschiderile, axialitatea sidecorul, incercand totusi sa se
adapteze local; cu alte cuvinte, elementele inovatoare sunt cele primare, dar se acorda
o atentie deosebita spatiului elementului natural este perioada unei schimbari cu
repere occidentale in muzica araba.

49 Care se refer la ansamblulrilor de limbarab i la civiliza iaacestora.

43
 - Intrumentele occidentale isi gasesc locul incetul cu incetul in muzica egipteana.
- 1950: Artisul Faiq Hassan fondeaza The Pioneer Society, fiind punct de plecare
pentru diferite cercuri de art cum ar fi Baghdad Modern Art Group, nfiinat de
Jawad Salim m 1951.
- 1952: se deschide Insitutul pentru Muzica si Art in Iordania.

1960-1970
- 1965: sculputra de bronz a lui Iraqi Ismail Fattah nfiseaz poziia uman n care se
afla n acel moment, ce a unui scaun. Omul avea dou opiuni, fie s se aeze i s ia
parte la o alt er de dominare, fie s se ridice i s i apare interesul naional.
- 1967:ocupareaSinaiuluiegiptean de catre Israel in a fostvazuta ca o consecinta a
faptului ca femeileincepuserasaadoptemoda din vest.

1970-1980
- Muzica pop araba prinde forme, devenind din ce in ce mai raspandita
- 1971: primul Congres al Artelor Plastice din lumea arab are loc la Damascus.
- 1978: Edward Said public cartea intitulat Orientalism care discut micare i
evoluia lumii arabe odat cu venirea curentului occidental. De asemenea, aduce n
discuie evoluia relaiilor coloniale i post-coloniale ntre puterile ociidentale i
lumea arab, dar i impactul provocat de ocuparea strin
- 1978: pictura lui Faisal Laibi Sahi care nfieaz o procesiune funeral n modul
tradiional al regiunii, dorind s accentueze durerea adus de rzboi.

1980-1990
- 1980 se dezvolt o alt micare artistic n Oman.
- 1986: are loc primul festival de muzica ra sprijinit de stat, desfasurat atat in Algeria,
cat si in Franta
- Moscheea Hassan II Casablanca, Maroc (1986-1993) : a fost conceputa dearhitectul
francez Michel Pinseauin 1986, Moscheea este una dintre cele mai spectaculoase din
lume, avand podeaua de sticla, cu un Minaretul inalt de 689 de metri, asadar
remarcam elementre traditionale ale arhitecturii, dar si podea de sticla, usi glisante si
incalzire in podea, acestea reprezentand cele mai inovative tehnici moderne.
- 1989: Moscheea King Saud Jedda, Arabia Saudita reprezinta o sintezadesavarsita
dintre arhitectura araba traditionala si cateva elemente moderne printre care se
regasesc si formele cubiste. Deosebita este si aparitia unor simboluri de arhitectura
mameluca, regasite in forma Minaretului si a Domului.
- 1989: Moscheea King Abdullah Amman, Iordania (1989) : inca din anul 1979
seprezenta planul de constructie de catre Rasem Badran, dorindu-se a fi oMoscheecu
o structura traditionala, insa intru-un final se poate sesiza ca aceasta contine

44
 numeroase elemente preluate din arhitectura americana si din ea europeana; are o
structura simpla cu plan octagonal, care este orientat catredomul central ; Domul si
sherefs (balcoanele Minaretelor) au o formatraditionala; Din nou se poate observa
cum traditia si inovatia se intrepatrund armonios.

1990-2000
- 1995: Moscheea Yavush Sultan Selim Meinheim, Germania: cu dimensiuni
considerabile, aceasta a fost construita la propriile dorinte ale comunitatii islamice din
Germania, Moscheea combina elemente moderne, imbinate cu compozitii
arhitecturale islamice (turcesti, arabesti)
- 1996: celebra melodie Habibi ya Nour El Ain interpretata de Amr Diab incanta atat
lumea araba, cat si pe cea occidentala.
- 1996: melodia Acha a cantaretului Khaled Hadj Ibrahim (numit si "Rege al muzicii
Ra") este cunoscuta in aproape intreaga lume.
- Este adusa tot mai frecvent in scena muzica R&B, raggae si hip hop
- 1998: Al-halaqa, un cerc cultural i organizaie non-guvernamental, se formeaz
pentru a promova arta din Yemen.

In cele ce urmeaza vom incerca sa structuram schimbarile pe care le consideram majore in

evolutia culurii arabe pe parcursul secolului trecut, pornind de la evenimente istorice
semnificative pentru aceasta lume.

- Condusa mai bine de 400 de ani de Imperiul Otoman, Lumea Araba, satula de
incercarea turcilor de centralizare, incepe sa isi exprime tot mai puternic sentimentul
anti-otoman. Astfel, cultura araba renascentista, cunoascuta sub numele de Al-
Nahda, apare ca raspuns la sentimenul arab de identitate. Problema vine insa odata
cu razboiul ce avea sa inceapa si care va scoate la iveala fragilitatea acestei renasteri
culturale, decaland visul de realitatea unitatii statelor.

45
- Odata cu revolta anului 1916, visul pare totusi sa nu se fi sfarsit si sa urmeze a fi
indeplinit. Totusi, o a doua problema apare : colonialismul European care se ocupa de
diviziunea reiunii.
- Acum, odata cu declinul Imperiului Otoman, in urma Declaratiei Balfour 1917 este
deschisa calea pentru viitorul stat Israel, rezultand astfel cea mai mare criza cu care s-
a confruntat lumea araba in epoca moderna. In discutie sunt aduse ideile de
democratie, identitate si religie, aceastea structurate prin prisma culturii si a istoriei
comune a statelor arabe.
- Anii imediat urmatori Primului Razboi Modial aduc tristete si nemultumire pentru
cultura araba, intrucat Franta si Marea Britanie impart teritoriile acestei zone intre ele.
Odata cu aceasta fragmentare si cu spulberarea visului unitatii, arabii se reorienteaza
spre noi ideologii politice.
- Asa cum anii 1920-1930 aduc pentru Europa nasterea unor ideologii politice
importante, incepe in aceasta perioada sa se dezvolte si conceptual de nationalism
arab care urmeaza sa se si extinda rapid. Astfel, in Liban, in anul 1932, Antoun
Saadeh foneaza Partidul National Sirian care avea ca scop sa uneasca din punct de
vedere cultural si politic arabii din : Siria, Libia, Palestina, Cipru si parti ale Turciei si
Irakului. Cultura si istoria consituie pentru el elementul definitor al unei natiuni, nu
limba sau religia.
- Anul 1947 aduce in prim-plan partidul Baath, bazat pe principia panarabe care merge
atat in directia nationalista, cat si in cea socialista. Cu toate ca in aparenta era un
partid laic, acesta se baza pe principiile enuntate si de Partidul National Sirian.
- Intre anii 1952 i 1967, unitatea pentru araba a fost cel mai puternic desfasurata.
Aceasta perioada a dat un sens nou nationalismului arab. A fost o epoca de solidaritate
i de urmarirea unitatii prin miacri politice de masa.
- Punctul culminant al unittii (1958) a fost atunci cand Nasser a proclamat unitate
politica intre Egipt si Siria. Republica Unita Araba a durat insa doar pana n 1961,
fiind singurul exemplu de unitate araba, dar vazuta ca un timp intunecat de sirieni.

46
2.PRESA

OMCESCU RADU

Modernizarea culturii Orientului Mijlociu, n secolul al XX-lea

Prezentare general
Momentul-cheie n evoluia regiunii denumite generic Orientul Mijlociu, a fost
cderea Imperiului Otoman, survenit n anul 1922 i mprirea zonei ntre Turcia i noile
ri arabe. Apariia unor noi state-naiuni i ntlnirea lor cu Occidentul modern a condus la
apariia unor evenimente politice i culturale importante, care, la rndul lor, au contribuit la
dezvoltarea culturii i la modernizarea statelor din acest areal.
Aceste dezvoltri specifice difer de la o ar la alta. Cu toate acestea, se poate face o
evaluare general a dezvoltrii socio-culturale n aceast zon, privitoare la modernizarea
acestor state, survenit de-a lungul secolului al XX-lea, pornind de la clasificarea lumii arabe

47
n dou mari categorii: pe de o parte, statele asiatice vorbitoare de limb arab (Egipt, Irak,
Siria, Liban i Palestina), pe de alt parte, statele africane vorbitoare de limb arab (Magreb:
Maroc, Algeria, Tunisia i Libia), crora li se adaug dou puteri regionale importante: Iranul
i Turcia.

Cele trei valuri

Primul val este caracterizat prin apariia i consolidarea constituionalismului i
parlamentarismului, a diverselor experimente literare, precum i prin chemarea adresat
societii de diveri gnditori, de a transforma stilul tradiional de via.
Primele ncercri fcute de gnditori aparinnd Orientului Mijlociu, att activiti, ct
i artiti, de a introduce schimbri moderniste, au fost demarate nc de la mijlocul secolului
al XIX-lea. n acest timp, arabii, otomanii i intelectualii persani, au nteit contactele cu
lumea exterioar, prin vizitarea Europei, traducerea literaturii occidentale, i lansarea unui
amplu proces de nvare dedicat progreselor tiinifice i tehnologice occidentale. Aceast
perioad a fost una de constituionalism, cnd intelectualii din Egipt, Persia, i Turcia
(Imperiul Otoman), captivai de valorile occidentale ale democraiei i de perioada
iluminismului european, au ncercat s-i modernizeze societile, prin promovarea
dezvoltrii, progresului i valorilor liberale.
Al doilea val a fost marcat de creterea masiv a prezenei occidentale n Orientul
Mijlociu, generat de motive economice, drept consecin a industrializrii i nevoii de
resurse naturale. Ea a condus la dominaia cultural i politic occidental n regiune.
Occidentul a fost prezent n Orientul Mijlociu prin ambasadori, misionari, cltori i,
n special, prin proiectele coloniale europene. Contactul direct cu modernitatea occidental a
ncurajat unii lideri din Orientul Mijlociu s adopte structuri socio-politice moderne.
Intelectualii din Orientul Mijlociu au ncercat s revoluioneze propria lor via cultural,
social i politic. Literatura a fost strns legat de modernizarea statelor din rientul Mijlociu,
survenit n secolul al XX-lea. Genuri noi, precum romanul i drama, au aprut pentru prima
dat, iar lunga tradiie a poeziei, care a pstrat conveniile sale de peste 14 secole, a abordat
noi teme i subiecte, care intr n sfera problemelor sociale i politice, spre deosebire de
poezia mistic, dominant n perioada anterioar. Limba persan, arab, i turc au
experimentat noi posibiliti de exprimare i inovaii ale diciei, ceea ce a crescut interesul
Occidentului pentru literatura persan, fiind consemnate numeroase traduceri ale poeziei
persane clasice (Johan Wolfgang von Goethe, Edward Fitzgerald sau Ralph Waldo Emerson).
Prin studiile lor asupra literaturii din Orientul Mijlociu, cercettorii occidentali au influen at
contiina intelectualilor acestei zone geografice.
Din cauza absenei unei tradiii i a lipsei contiinei politice, la nceputul secolului al
XX-lea, primele ncercri literare, artistice i filozofice, au reuit doar s zgrie puin
suprafaa contiinei sociale, ns fr a face progrese fundamentale i semnificative.
Traducerea operelor filosofice occidentale a fost, o alt modalitate de a lrgi orizontul
gnditorilor din Orientul Mijlociu. ns, din cauza diferenelor culturale majore, autorii locali
nu puteau urma calea scriitorilor occidentali moderni.
Al treilea val de modernizare intelectual din Orientul Mijlociu a avut drept principal
caracteristic punerea accentului pe sursele interne de gndire i de dezvoltare, sub influen e

48
de stnga. Aceast perioad a culminat cu perioada urmtoare celui de-al doilea rzboi
mondial i a pierdut treptat din vitez n ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Dup cum
observ Boroujerdi, n 1996, n perioada postbelic, lumea a treia arab a fost dominat de
un curent nativist, manifestat ca reacie la capitalismul colonialist occidental i exercitat pe
trei direcii: naionalism, marxism i islamism. Pe parcursul acestei perioade au existat
grupuri i organizaii nativiste, cu diverse combinaii de valori religioase, naionaliste i de
stnga (exemplu: Fria Musulman din Egipt, organizaie extrem de puternic ntre anii 1950
i 1960).

Factori de influen
Naionalismul a fost extrem de influent n gndirea modern din Orientul Mijlociu.
Naionalitii a jucat un rol important n rile arabe care doreau independen a fa de Imperiul
Otoman, la nceputul secolului al XX-lea. ri precum Irak, Siria, Arabia Saudit i Egipt au
ncercat s se distaneze de otomani, subliniind rdcinile arabe i relaia strns dintre Islam,
pe de o parte, istoria i cultura arab, pe de alt parte.
Printre cele mai notabile exemple de naionalitii liberali a fost Frontul National al
Iranului, fondat de Mohammad Mossadegh, n timp ce Partidul Baas Arab Socialist din Irak i
Siria a fost un exemplu de naionalism, cu arom de stnga.
Arta modern a rmas ntr-un stadiu superficial, n perioada premergtoare celui de-al
doilea rzboi mondial, dar a luat avnt, angajndu-se pe calea modernismului, n perioada
urmtoare. Artitii postbelici din Orientul Apropiat au fost intelectuali de avangard,
comentatori militani ai realitilor n continu schimbare i au jucat un rol absolut esenial n
modernizarea cultural-artistic i social-politic a societilor lor.
Artitii intelectuali din aceast perioad au reuit s creeze art modernist grav
(Nima Yooshij - poezie persan, Sadegh Hedayat - nuvela de ficiune, Badr Shakir al-Sayyab
- poezie arab, Naguib Mahfouz, Tawfiq el-Hakim i Mahmoud Darwish cunoscui autori
arabi dramatici, crora li se poate aduga poetul modernist sirian Adunis.
Literatura turc a cunoscut schimbri radicale dup cderea Imperiului Otoman i
ascensiunea Republicii Turcia, n 1922. n timpul primei perioade, constituionalitii i
naionalitii, influenai de Junii Turci, au cerut o literatur naional nou, diferit de cea din
perioada otoman. n era identificat cu fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk,
au avut loc cele mai multe schimbri, care au revoluionat literatura turc. Nazim Hikmet, a
studiat poezia modern i a introdus versul liber n literatura turc, iar Orhan Pamuk a fost
raspltit cu Premiul Nobel pentru litertur n anul 2006.

Problemele modernizrii culturale

O prim mare problem a Orientului Mijlociu, pe calea modernizrii culturale, s-a
datorat dificultilor majore cu care se confruntau naiunile constitutive, precum
analfabetismul, dictatura i subdezvoltarea. Aceast mare diferen fa de Europa
Occidental a fcut tranziia Orientului Mijlociu spre modernitate extrem de complicat i
problematic.

49
 A doua mare problem a fost ritmul rapid al evenimentelor din ultimul secol.
Revoluia din Iran, n 1979, epoca Republicii lui Saddam Hussein n Irak i cea a lui Hafez al
Assad, n Siria, au marcat lungi intervale de timp marcate prin reprimarea criticii i lipsa unei
analize obiective a situaiei existente.
Filosofia i gndirea critic sunt posibile doar n condiiile asigurrii unei libert i de
gndire, ceea ce a lipsit n Orientul Mijlociu, unde gndirea critic profund, care s fac
tranziia spre modernitate a fost absent.
A treia mare problem cu care s-a confruntat modernizarea n Orientul Mijlociu, a fost
colonialismului occidental. Europa nu a fost sub dominaia altor puteri n timpul Rena terii i
Iluminismului, adic a modernizrii sale, n timp ce Orientul Mijlociu a fost aruncat n
experiena modernitii, sub prezena i ameninarea constant a unor superputeri: Frana,
Italia, i Spania, n Magreb; Rusia Imperial n Imperiul Otoman; Marea Britanie n Egipt etc.

Evoluia mass-mediei
i mass-media a urmat aceeai traiectorie sinuoas, asemntoare dezvoltrii culturii
Orientului Mijlociu, n secolul al XX-lea, fiind, deasemenea, tributar acelorai condi ionri.
Diferenele, de la un stat la altul, nu au fost semnificative. n continuare vom examina, rnd
pe rnd, cteva exemple.

Egipt: Este un juctor important in media regional. Presa sa este una dintre cele
mai influente i mai citite din regiune, iar televiziunea i industria de film aprovizioneaza cu
o gam variat de producii ce mai mare parte dintre vorbitorii de limba arab. Inima
industriei filmului din Egipt este Media Production City, o ntreprindere lansata cu inten ia de
a crea un soi de Hollywood al publicaiilor Egiptului de Est. Aceasta se ncadreaz n patru
grupe: publicaii deinute de stat, Al Ahram, Al Akhbar i Al Gomhuriya. Egiptul a fost prima
naiune arab cu propriul su satelit, acesta a fost intitulat Nil, iar odata cu el au aprut i
primele televiziuni din ar.
Sudan: De la obinerea independenei, n 1956, mass-media a servit drept canal de
difuzare a informaiilor care veneau n sprijinul diferitelor partide politice (n perioadele
parlamentare), folosit pentru transmiterea punctelor de vedere oficiale ale guvernului (n
timpul anilor de guvernare militar). Radioul, unul dintre cele mai importante instrumente de
comunicare n mas, aflate pe teritoriul acestei tari, a rmas ntotdeauna un monopol
guvernamental. In anul 1990 se estimeaza c, n ar, existau circa 300.000 de televizoare i
peste 6.000.000 aparate de radio funcionabile. Televiziunea sudanez deinea 3 staii
principale : Omdurman, Al Jazeera i Atbarah.
Algeria: n special dup ncheierea rzboiului cu Frana i nscrierea rii, cu
hotrre, pe calea dezvoltrii independente, mass-media a participat la dezvoltarea naional a
rii, prin diverse campanii educaionale. O serie de programe au fost menite s sprijine i s
ncurajeze studenii. Presa a publicat lecii, cursuri i exerciii, n cadrul diferitelor discipline.
n general, dezvoltarea economic i social a Algeriei, a adus un nivel crescut de dezvoltare
i n domeniul comunicrii i informrii populaiei. Adeseori, ns, lipsa expertizei umane,
probleme tehnice ivite frecvent, precum i utilizarea defectuoas a echipamentelor, au
mpiedicat mass-media local s joace un rol mai important n dezvoltarea de ansamblu,
politic, educaional, economic i social a rii.

50
 Turcia: Ideea c mass-media poate i trebuie s contribuie, n mare msur, la
dezvoltarea naional a rii, a dominat programele politicienilor turci de edificare a unui stat
modern, mult vreme dup constituirea Republicii Turcia. Programele radio au fost utilizate
pe scar larg pentru educaie, n special n zonele rurale.
Ulterior, televiziunea turc a preluat difuzarea acestor programe educaionale i a
devenit o parte stabil i extrem de popular a mass-media, iar programele educa ionale au
devenit subiecte de studiu i de evaluare. Pe la mijlocul anilor 1970, pe baza studiilor de
televiziune, a fost dezvoltat programa Universitii Anadolu, devenit ulterior i ea, foarte
popular, n prezent acordnd diplome pentru sute de studeni, n fiecare an. Mass-media din
Turcia s-a dezvoltat odat cu modernizarea de ansamblu a rii, pe dou paliere distincte:
pentru populaia, care triete n orae, ntr-o atmosfer intens de comunicaii i inter-
relaionare, s-au dezvoltat numeroase reele TV prin cablu, n timp ce, zonele rurale, sunt
acoperite de o reea de radio extins.
Tunisia: Cu toate c libertatea de opinie i de exprimare este garantat de constitu ia
tunisian, guvernul controleaz strict activitatea presei. Pn n noiembrie 2003, statul a avut
monopolul asupra radiodifuziunii. Subiecte precum corupia i drepturile omului sunt
considerate tabu n mass-media local, iar intimidarea jurnalitilor este larg rspndit.

Concluzii
Cu toate c tendinele modernizrii culturale a Orientului Mijlociu i-au nceput
traiectoria cu mult timp n urm, istoria plin de evenimente perturbatoare i devieri a
regiunii a provocat o experien radical diferit de cea a Europei. Fundalul intelectual al
Orientului Mijlociu a jucat un rol important n aceste abateri, iar ritmul rapid al
evenimentelor, precum i proiectele coloniale europene, sunt principalele cauze ale acestei
evoluii diferite. n lungul proces de modernizare a statelor din aceast parte a lumii,
literatura, artele i mass-media pot juca un rol pozitiv, prin confirmarea menirii lor
primordiale, aceea de pionieri i catalizatori ai schimbrii.

Note:
1. Israelul nu este inclus, la fel ca cele mai multe dintre structurile sale culturale, sociale
i politice, care sunt mai degrab asemntoare cu cele ale Occidentului, dect cu cele
ale Orientului Mijlociu;
2. Iranul era cunoscut pe plan internaional ca Persia, pn cnd, n 1935, Reza Shah a
cerut delegailor strini s foloseasc termenul de "Iran";

51
Radu Dana

PRESA N CULTURA ARAB

Cultura arab cunoate diferite nuane in secolul al XX-lea- de la stapnirea otoman,

la tendiele moderniste, la diminuarea tradiionalismului i occidentalizarea. Epoca secolului
al XX-lea este perioada de ptrundere pe diverse ci a a influenei occidentale. Influena,
deprins pe mai multe nivele, a ajutat la crearea condiiilor optime pentru fundamentarea
contiinei nationale i mpletirea culturii tradiionaliste cu elemente de modernitate.50

Contactul cu vestul a ajutat la dezvoltarea limbii arabe. Dezvoltarea tehnologic,

apariia diverselor publicaii n limba arab, renaterea litraturii arabe au dus la o promovare

50 Identitatea araba.Istorie, limb, cultur- Nadia Anghelescu, Editura Polirom,

2009 pg 211

52
cultural a arabilor. Cu ajutorul acestor influene i-au revigorat limba ca fiind una reformat,
nou, inedit. Unii o consider limba perfect pentru scris datorit influenei date de ziarele
aprute in secolul al XX-lea i mbuntirea ei prin accesul publicului larg la scrierea
corect.51 ns exista si frica de englez, aceast limb care putea acapara domeniul presei i
ngropa limba arab. De-a lungul secolului al XX-lea, limba arab i-a pstrat supremaia
deoarece a fost dezvoltat ideea de cultur naional, tradiionalismul nu a murit i a putut
face fa influenelor occidentale.

Ziarele au ntalnit diferite etape de-a lungul timpului. De la oprimarea presei la

libertatea ei, de la susinerea unui regim politic la libera alegere a orientrii. Astfel, n funcie
de zon, de regim, de populaie, ziarele i-au ntocmit propria agend.

n funcie de regimul politic, de situaia din ar, presa fie era liber, fie era oprest de
regimul politic pentru propriile beneficii.n rile arabe, odat cu nlaturarea regimului
otoman s-a putut deschide drumul catre o concepie nou- libertatea publicaiilor. Investirea
n propria cultur, renaterea limbii, a obiceiurile ns toate combinate cu elementele de
modernitate. Ziarele aprute n secolul al XX-lea au i o nclinaie politic. Fiecare se
mparte n dreapta sau n stnga pentru a promova ceea ce orientare i cere, de la politic, la
cultur, la literatur i opinii publice. Astfel, influena dat de aceste ziare tinde s schimbe
percepia i orientrile cititorului formndu-i o opinie fie pozitiv, fie negativ despre viat,
cultura, regimul politic din acel moment. Aharq Al-Awsat este un ziar lansat n 1978, dorind
s i arate dedicia pentru coroan. Este considerat a fi de parte saudiilor . Ziarul
promoveaz cultura local i opiniile oamenilor importani, ns i interzice din a mai publica
sau aprea in acest ziar pe diveri susinatori ai eliberrii sau critici ai regimului. Un alt
exemplu este Al Ittihad Al Ichtiraki este fondat in 1983 de ctre partidul Uniunea Social a
forelor populare din Maroc iare scopul de a promova ideile partidului.
Canalele radio, televiziunea i presa erau n mare parte folosite pentru propagand. n
secolul al XX-lea, cnd totul pe harta lumii se schimba, statele arabe au avut de nfruntat
opresiunea liderilor cruzi i manipularea lor prin caile media. Importana acestora canale de
transmitere a mesajului ctre un numar mare de oameni a fost utilizat la maxim. Un exemplu
este venirea la putere a lui Nasser n Egipt n 1952. Canalele media erau bombardate cu veti

51 Variation in Modern standard arabic in radio news broadcast: a synchronic

descriptive investigationa into the use of conplementary particle- Van Mol M.,
Editura Orientalia Lovaniesia Analecta, 2003, pg 27

53
despre situaia politic, despre revendicarea puterii, culturafiind plasat pe un loc secundar.52
De asemenea, muzica transmis pe canalele radio era pentru culturalizarea populaiei, ns
avea i un sens ascuns- instigarea la violen.Cu puin nainte de rzboiul din 1973, pe posturi
de radio egiptene se transimtea o melodie a lui Abdel-Halim Hafez intitulat Keep the guns
at the ready. Melodia prevestea pregtire pentru un atac, iminena unui conflict. Cum era de
ateptat n Arabia Saudit a fost interzis postul creat de Nasser care favoriza cu micrile de
eliberare din zonele ocupate din cauza mesajelor naionaliste( n favoare culturii arabe i nu a
culturii regimului de ocupaie).

n a doua jumtate a secolului al XX-lea , influenele vestice se simt,fiind identificate

n succesul scriitoarei Agatha Christie. Pe lng literatura arab, ncep s apar i traduceri
ale diferitelor cri. Crile Agathei Christie au influenat multi scriitori arabi crescnd cu ele.
Nu s-a uitat un moment de cultura arab, ns aceste influene deschideau drumul spre
modernitate.53

Izbucnirea rzboaielor mondiale a introdus puin panic n rndul mass media.

Ziarele ncep s dispar cci resursele se duc spre marele conflict. Cultura i pierde din
importan, prin intermediul zirelor fiind transmise tiri i informaii despre ocupri, tratate,
victime, diferite discutii ipotetice cand se va sfri rzboiul.

Cultura arab tinde s se dezvolte i in alte pri ale lumii, pe acolo pe unde sunt
mprtiai exponenii ei. Comunitatea arab din New York, n 1903, a pornit un mic ziar, Al
Hoda54, care s dezvolte tradiiile arabe, cultura, limba, evenimentele att din lumea arab, ct
i din lumea n care triesc. inta principal era s lupte contra controlului otoman asupra
Sirie si Lebanonului. De asemenea, promova munca diferiilor intelctuali( Gibran Khalil,
Ameen Rihani) prin adgarea de articole, poezi, poeme i eseuri n cele 8 pagini ale ziarului.
Pe lng rolul de a informa cititorii, ziarul a jucat un rol important n a educa i ntri cultura
arab n rndul cititorilor i de a dezvolta ceea ce alii ncearc s nbue prin politicile
expansioniste, prin dictatura, prin opresiune, prin propaganda si manipulare.

52 Popular Culture in teh arab world- arts politics and the media, Andrew
Hammond, editura American University Cairo Press,2007,pg 205-209

53 Articol in Aljazeera Agatha Christi s love-hate story with the Arabs, Marcia
Lynx Qualey, publicat 12.01.2016

54 Articol- Untapped Cities- The history of arab newspapers in NYC s little syria,
scris de Abdessamad Kharmaj, publicat 14.07.2016

54
 Presa arab, mai ales in Palestina, reflect foarte era respectiv cu viaa politic i
lupta naional. Ziarele , AL-Difa i Filastin55, au influenat audiena zilnic devenind un
canal de discuii publice pe tem economic,politic,cultural. Editorii se ocupau de
probleme educaionale, anunau evenimentele culturale, presentau recenzii la piese de teatru.
De asemenea, se publicau si anunuri despre moartea cuiva sau despre intalniri, cum e
obiceiul la ei. Filastin a fost ziarul cel mai rspndit n Palestina n timpul Mandatului
britanic. Populaia s-a obinuit s primeasc tirile, noutile, ntiinrile prin intermediul
ziarelor. Se promoveaz noutile, cum ar fi muzica de la tonomat, influenele venite din
occident sunt bine venit i asimilate de cultura arab. De asemenea, cu ajutorul ziarului se
educa ceteanul. Odat cu apariia mainilor aduse din vest trebuiau impuse nite reguli i
atenionare pentru chestiunile care nu fceau parte pn atunci din viaa cotidian. Cum ar fi
supravegherea copiilor s nu ias n strad i s fie accidentai. Astfel,circulaia ziarelor
depinde i de evenimentele din ar. Cele culturale nu fceau prea mare vlv,ns cnd
izbucnea vreun conflivt tirajul srea i se vindeau foarte multe ziare.

Preocuparea pentru cultur

Al-Aqlam(1964)56 este o revist cultural menit de a aduce lmuriri cu privire la

literatura arab modern, dar vorbete i de literatura din ntreaga lume. Aceasta este
publicat de Ministerul de Cultur si infornaie din Bagdad. Se regsesc articole, texte,
traduceri si bibliografii. De asemenea,s-au publicat i numere speciale care tratau diferite
subiecte cum ar fi literatura dintr-o zon ocupat( Israel), poezia arab si multe altele. Toate
acesteau erau necesare pentru a informa populaia cu privire la evoluia cultural i literar,
dar i pentru a le deschide ochii n legtur cu ceea ce se ntpl prin lumea cci literatura se
inspir din realiti.

Spre sfritul secolului al XX-lea, aproape toate publicaiile din lumea arab erau n
situaia n care era ateptat ca ele s sisin din proprie iniiativ regimul din ara n care se
aflau. Subiectele taboo erau meninute, subiectele culturale i gseau i ele loc,ns cea mai
mare parte a articolelor erau legate de puterea regimului, de binefacerile lui, de ceea ce se
ntmpl n jurul arii, de puterea liderului.

55 Introduction: History of the arabic press in the land of Israel/Palestine:- Ami

Ayalon, Nabih Bashir

56 Encyclopedia of Arabic Literature, Meisami,J.S. & Starkey, editura

Routhledge,1998, Vol I, pg 97

55
 n concluzie, prin intermediul presei, a mass-mediei s-a putut observa o evoluie a
culturii arabe. Ziarele ajutau la rspndirea informaiei, la educare populaiei, la
ntrepatrunderea i asimilarea elementelor occidentale, la mbinarea tradiionalismului drastic
cu modernitatea necesar. Chiar dac n majoritatea publicaiilor se regseau articole despre
politic, economie, cultura nu a fost lst de o parte.

3.NTREBRI:

1. Care este semnificaia voalului n lumea arab?

- Voalul are o semnificaie religioas i reprezint credina i modestia femeii. Conform

Coranului frumuseea vine din interior, calitiile reflectate prin inut fiind smerenia i
politeea. Purtarea voalului este cerut prin porunca lui Allah.

2. Este cultura arab caracterizat de o mare diversitate?

- Un element care creaz diversitate n lumea arab este religia. Majoritatea rilor arabe sunt
musulmane, fiind formate din sunii i iii, avnd minoriti numeroase i diversificate
minoriti: cretini, evrei, druzi, religia Bahai, druzi. Dat fiind implicarea religiei n toate
aspectele vieii, cultura i societatea sunt foarte diversificate.

3. A existat ntre europeni i lumea arab o prpastie cultural considerabil?

56
- ntre cele dou culturi exist att diferene, ct i asemnri. Cele dou mprtesc religii
comune, cretinismul, islamul, iar de-a lungul istoriei au folosit seturi de valori echivalente,
chiar colabornd. Ultimul secol arat o ruptur ntre Europa i lumea arab, din cauza
colonialismului care stabilete clar un superior i un subordonat n aceast relaie. n urma
luptei de eliberare i modernizare Orientul Mijlociu a nceput s recupereze din deficit.

4. Care este statutul femeii n rile arabe?

- De-a lungul istoriei statutul femeilor din lumea arab a oscilat, dar n general acestea au
fost discriminate. Drepturi precum votul sau educaia sunt nc nclcate. O surs a
discrepanei ntre brbai i femei o reprezint tipul de organizare social, patriarhatul. n
acest fel femeile primesc un rol secundar n familie i n societate.

5. Ct de important este rolul reigiei n cultura arab?

- Religia are un rol deosebit de important n spaiul araba deoarece reprezint un element de
unitate cultural i social care poate transcende graniele statului, fiind un suport identitar
puternic. Chiar islamul, principala religie a lumii arabe, este definit att ca un ghid religios,
ct i social, ndemnnd spre supunerea credincioilor n faa lui Allah.

6. Este o preconcepie factual fals faptul c n ceea ce privete cultura arab majoritatea
surselor de influen sunt cele religioase islamice?

- Avnd n vedere faptul c religia islamic este de facto majoritar n spaiul arab i gradul
ridicat de implicare al acesteia n viaa cultural, politic i social, cultura este influenat n
principal de aceast ramur a religiilor monoteiste. Chiar dac i celelalte religii practicate n
lumea arab au un aport cultural semnificativ, principala surs a influenelor culturale o
reprezint n continuare islamul.

7. n ce fel a fost impactat cultura arab modern de tensiunile si conflictele din secolul XX?

- Conflictele interne i externe au dus la limitarea unor drepturi i liberti n spaiul arab i la
natrea micrilor radicale, terorismului, precum i la o ncetinire a dezvoltrii spre
democraie.

8. Exist vreo micare intelectual, literal, filosofic oponent ncercrii de radicalizare

religioas n Orientul Mijlociu?

57
- Micarile culturale opuse radicalizri aflate n Orientul Mijlociu nu sunt cunoscute, dar
lupta mpotriva acestui fenomen se poart n Occident n vederea limitrii impactului negativ
pe care acesta le are asupra celorlalte culturi.

Cojocaru Denisa

FISA DE LECTURA

ISTORIA POPOARELOR ARABE ALBERT HOURANI

Albert Habib Houranieste un istoric britanic, de origine libaneza, nascut din parinti emigranti
libenzi. A studiat la Londrasi Manchester economia, stiintele politice si filosofia, insas-a
specializat pe relatii internationale, in special pe Orientul Mijlociu. Cartile sale de referinta

58
sunt: O viziune a istoriei (1961), Minoritatile in lumea araba( 1947) si Istoria popoarelor
arabe (1991).

Cartea de fata este una dintre cartile de referinta a autorului, prezentant dintr-o maniera foarte
complexa si detaliata toate aspectele (istoric, politic, economic si cultural) lumii arabe, de la
perioada premergatoare Islamului, pana in epoca contemporana.

Lucrare are o structura clara in ceeace priveste cronologia, prezentand tot ce se intampla in
lumea araba, in toate palierele sale, incepandu-se cu o serie scurta de elemente pre-islamice,
mergand apoi pana la momentul aparitiei Islamului, secolele XI- XV, continuand apoi cu
perioada de stapanire otomana, epoca industrializarii, perioada razboaielor,si in sfarsit a doua
jumatate a secolului XX. Asadar, asistam la o prezentare vasta si ordonata cronologic.

Evolutia culturii si identitatii arabe. Cultura araba in secolul al XX-lea.

Cartea incepe prin a prezenta originea miscarii religioase islamice, un element definitoriu
pentru ilustrarea identitatii nationale. Aceasta apare la Mecca, prin invataturile lui
Muhammad, de a participa la o reforma morala si o credinta fata de un Dumnezeu. Chiar si
dupa destramarea califatului, cand unitatea teritoriala se pierde, observam o unitate sociala si
culturala. Un sentimente al identitatii culturale este dat de civilizatia urbana, prin constructiile
cu o arhitectura aparte, dar si prin limba poetica comuna, regasita pe aceste teritorii inca din
vremea triburilor de pastori.

Ramuri ale culturii precum poezia, erau dezvoltate inca din antichitate, utilizand structuri
traditionale. O data cu inaintarea in timp, poezia se dezvolta, abordand si subiecte precum
iubirea sau controversele religioase. In ceea ce priveste proza, Coranul este prima lucrare in
proza, in rest existau povesti doar despre profet si arabi.

Arhitectural vorbind, se incepe constructia unor Moschei la Medina si Ierusalim, si la

Damasc si Alep, cu planuri arhitecturale similase. Simbolurile reprezentative ale lumii
islamice sunt cladirile de dimensiuni mari, care incep sa isi defineasca stiluri arhitecturale in
functie de regiune.

In urmatoarea perioada istorica abordata Hourani, mai precis intre secolele XI si XV, se
observa stabilitatea formelor sociale si culturale si similitudinile trasaturilor acestora. In
aceasta perioada, in centrul culturii arabe se afla religia. Insasi unitatea culturala a acestei

59
lumi a devenit mai profunda prin intermediul religiei, bucurandu-se de cat mai multi oameni
convertiti. In aceasta perioada, Marea Moschee si centrul oraselor reprezentau punctele de
plecare ale puterii culturale.

Principalul element definitoriu pentru cultura araba ramane religia. Indiferent de influentele
crestine sau iudaice, islamul ramane modalitatea prin care acestia se definesc.

O data cu dezintegrarea Califatului Abbasid, cultura araba capata o dimensiune universala,

fapt ce se poate observa inclusiv la nivelul cladirilor, spre exemplu, care reflectau credinta si
maretia, erau inscriptionate in limba araba si aveau elemente ornamentale specifice arabesti.
Este prezentata raspandirea culturii arabe, cum ar fi la Alhambra (secolul al XIV-lea).

Mergand spre perioada urmarita de noi, se poate observa, din prezentarea autorului, incepand
cu secolul XIX, impactul pe care stapanirea, modelele si influentele europene le-au avut
asupra identitatii culturale arabesti. Arhitectura era schimbata, cladirile erau proiectate de
arhitecti francezi si italieni, care nu adopta elementele traditionale in proiectele lor. O data cu
elementele culturale imperialiste, in teritoriile aflate sub ocupatie europeana, incepe o disputa
intre arabi si europeni. Cultura araba este influentata prin ziare si periodice, prin care arabii
aflau noi informatii despre lumea americana si europeana.

Incepand cu secolul al XX-lea, cand puterea europeana este la apogeu, apar noi moduri de
gandire si de viata. Este prezentat modul in care calatoriile si noile mijloacele de comunicare
conduc la aparitia bilingvismului, dar si la schimbari de ordin artistic, artele vizuale se afla
intr-un moment de tranzitie intre vechi si nou, iar arta mestesugareasca este in declin, din
pricina competitorilor straini. In pictura si sculptura se regasesc stiluri occidentale, iar
arhitectura este si ea influentata de europeni. Hourani prezinta de asemenea si noua versiune
simplificata a limbii arabe, adusa de ziare, radiouri si filme. Suprinzatoare este aparitia unor
noi genuri literare, mijloace de analiza si critica a individului si societatii, care prezinta
statutul cetateanului arab in epoca moderna, dar si impactul negativ pe care statele
occidentale le-au lasat in stilul de viata traditional. Unitatea culturala araba a secolului XX
este usor destramata, inclusiv Sharia se modifica, prin aparitia modelelor legilor europene
(putem observa totusi strictetea cu care acasta inca se respecta in Arabia Saudita), iar
Ramadanul este tinut cu mai putina strictete.

Interesanta este modalitatea in care Hourani prezinta societatile in anii 40-50, societati intr-
o continua schimbare. Elementele straine incep sa se reduca o data cu schimbarea conditiilor
economice si politice.

60
In ceea ce priveste cultura nationala a acestei perioade, se inregistreaza schimbari
semnificative in filiera educationala, se doreste o educare a maselor, iar procentul de
alfabetizare creste.

Canalele de comunicatie, precum televizorul sunt inca in faza incipenta de dezvoltare, insa
exista deja numeroase cinematografe, in care se prezentau lungmetraje, cu teme ce ilustrau
constiinta comuna a popoarelor arabe. Importurile de aparate de radio au cunoscut o
ascensiune, iar prin intermediul acestora se difuzau dezbateri, muzica si chiar teatru, punctul
central al radiodifuziunii fiind la Cairo.

Se face cunoscuta si importanta ziarelor si periodicelor, care ajutau la formarea opiniei

publice. Presa un era totusi una libera, se controla in privinta opiniilor si a stirilor.

In ceea ce priveste literatura, aceasta joaca un rol desoebit de important, pentru ca face apel la
revenirea la trecutul autentic, deci la valorile traditionale ale culturii si identitatii arabe.
Exista numeroase scrieri care incearca sa evidentieze efectele negative ale modernizarii si ale
preluarii modelului occidental. In literatura se foloseste tot mai mult limba araba comuna,
fapt ce arata inca o data, dorinta de a recapata unitatea culturala araba.

In anii 70-80, se prezinta in detaliu incercarea a institui o cultura comuna, pe de-o parte in
scoli se preda in limba araba, iar pe de alta parte observam cum televiziunea cunoaste o
ascensiune (se difuzeaza stiri, programe religioase, dar si filme importate din SUA si Europa,
dar si programe muzicale realizate de data aceasta in Egipt si Liban).

Un subiect mai putin abordat de-a lungul cartii este cel legat de statutul femeilor. Din studiile
lui Hourani asupra acestei chestiuni, se regaseste o evolutie in educatia femeilor. La sfarsitul
anilor 70 si inceputul anilor 80, exista un numar tot mai mare de femei care doreau sa isi
redefineasca propria identitate, exprimandu-si parerile prin intermediul presei si organizatiilor
de femei, dar si prin acoperirea parului cu valul, nu si a fetei. Totusi, se regaseste si un
procent de femei care doreste sa conserve traditia, casatorindu-se devreme, acordand
intaietate barbatului sau purtand valul in mod traditional (Arabia Saudita).

Consider ca aceasta lucrare este una de referinta, care ajuta la completarea informatiilor
legate de aceasta lume, lumea araba. Un element fascinant al acestei carti este aria foarte
mare de aspecte ale lumii arabe, tratate intr-un mod relativ simplu, care nu creeaza dificultati.
De-a lungul lecturii, am urmarit in mod amanuntit si cu foarte mare atentie, partea culturala a
lumii arabe. Interesanta este tranzitia de la traditional la modern, apoi sinteza dintre traditie si

61
inovatie si in final dorinta de revenire la vechile obiceiuri. Cultura araba totusi si-a mentinut
si inca isi mentine propria identitate, fiind o forma prin care insasi identitatea poporului arab
se conserva.

Ariton Irina

FISA DE LECTURA
THE MULTIPLE IDENTITIES OF THE MIDDLE EAST
Bernard Lewis

Bernard Lewis este un istoric si filozof al secolului al XX-ea, specializat in studiile orientale.
El si-a petrecut viata studiind despre istorie, religie, cultura, lingvistica si terminologie.
A publicat mai mult de 30 de volume, a primit numeroase premii academice si a predat la
prestigioase universitati, printre care se numara si 25 de ani petrecuti la University of London
si alti 12 la Princeton University. Pentru Lewis, orientul mijlociu nu are o identitate colectiva
precum Europa, India sau China, ci reprezinta centrul spiritual al intregii lumi, acesta fiind si

62
motivul pentru care au avut locatat de multe confruntari pe teritoriul sau. In cartea sa, The
Multiple Identities of the Middle East,publicata in anul 2001 ,acesta discuta despre
identitatile diferite si complexe din acest teritoriu, precum si despre dificultatile lor.

In carte este urmarita evolutia rasei, a religiei si a limbii in diverse societati din regiunea
observata. In plus, un alt aspect luat in considerare este reprezentat de modul in care
societatile orientale au reusit sau nu sa asimileze concepte ale secolului al XX-lea ca: fascim,
socialism, nationalism sau liberalism.

Precum autorul prezinta, inca de la nastere, individual are trei identitati date de sange, loc si
credinta, urmandca la acestea sa se adauge ulterior si altele odata cu inaintarea in varsta. Desi
aceasta pare o afirmatie generala, Lewis considera acest fapt o particularitate a lumii
prezentate in carte. Apartenenta la comunitatea religioasa reprezinta identitatea centrala in
lumea islamica ,insa si ideea ca exista si alte identitati care sa conteze a fost adoptata din
lumea vestica.

In ceea ce-i priveste pe turci si iranieni, acestia au o identitate bazata pe un trecut comunsit
pe o istorie politica ce dateaza de secole. In viziunea sa, chiar si notiunile de nationalism si
patriotism au fost preluate din Europa, ajungand in special la arabii de religie crestina. Dar,
cu toate interferentele culturale, identitatea religioasa inca este importanta, un exemplu in
acest sens fiind existenta Organisation of Islamic Conference, care este singura grupare de
state pe baza de religie.

Acest primat al religiei este observabil si la nivelul politicii interne, autorul explicandca, la
baza, caracterul islamului este acela de a fi total in viata individului. Dat fiind faptul ca
profetul a avut mai mult decat un rol de ghidae spirituala, emitand si legi, comandandarmate,
declarand razboi, incheand pace, facand dreptate, colectand taxe si
savarsindtoateatributiileunuiconducatorobisnuit al unui stat, predominant are ligiei pentru
musulmani in fata a orice alt ceva este usor de inteles. Lewis continua pe diferenta dintre
islam si celelalte religii amintind de scopul acesteia, de a invinge raul, nu numai de-al evita
precum in crestinism. In incercarea de a-l intelege, islamul trebuie vazut in mod individual,
fara a aveaca model orice alta religie.Autorul mentioneaza si faptul ca islamul a devenit inca
de la inceputuri o putere imperiala avand la baza identitatea religioasa, pe cand crestinismul a
luat nastere intr-un imperiu pagan.

Un alt aspect al identitatii pe care Lewis il prezinta este rasa. Chiar daca aceasta este
identitatea primala, autorul nu o considera de o importanta deosebita spre deosebire de sex,

63
sugerand o superioritate a genului masculin, in special pe fondul identitatii religioase. Astfel,
Orientul Mijlociu a fost acaparat de barbati, ce determina identitatea de rang, status, etnie si
chiar religie, fapt ce nu a fost mereu adevarat, luand in considerare perioada preislamica. In
islam insa, descendentase face numai pe linie masculina, regula acentuata in timpul dinastiei
abbaside.

In ceea ce priveste poligamia si concubinajul, Lewis ofera o explicatie interesanta, afirmand

ca acestea reprezinta mijloacele de a preveni aparitia unor grupuri cu o identitate de rasa prea
accentuata. Islamul avand astfel propriul sistem de subordonare si ierarhizare a populatiei.

Un alt mod de a definii dentitatea este prin limba, rasa insemnand la origini oameni care
vorbesca mine. Cu toate acestea, neexistand legaturi ale populatiei cu lumea preislamica,
patria nu reprezenta o notiune de o mare importanta, pana la raspandire aacestui termen in
secolul al XIX. Lewis accentueaza acesta idee spunand ca in urma cu sute de ani, un
palestinian nu stia despre el ca e palestinian, ci ca este musulman. Singurele exceptii de state
care se apropie de ideea europeana de stat sunt Turcia, Arabia Sauditasi Iran.

In urma interactiunii dintre non-musulmani si islamici, a rezultat un interes sporit de aflare si

descoperire a trecutului si istoriei lor, aparand astfel in 1868 prima carte de istorie preislamica
in Egipt. Egiptulacum, precum afirma Lewis, are doua identitati, si anume cea islamica si cea
vorbitoare de limba araba. In cultura Iranului, spre deosebire de celelalte, a fost prezenta si o
incercare de promovare a eroilor si identitatilor de dinainte de islam.

Lewis face referiresi la termenul de natiune ca notiune adoptata din lumea vestica. Astfel,
el da exemplu situatia turcilor, care, cand se aflau in plinaglorie, puteau fi definiti prin
calitatea lor de musulmani si erau apreciati de lumea araba, pecand, dupa adoptarea
termenului de natiune, au fost perceputi ca o putere opresiva si acest fapt a dus la prabusirea
Imperiului Otoman.

In ceea ce priveste drumul catre modernizare, armata a fost instrumentul principal in acest
proces. Statul a devenit preocupat de educatia oamenilor in momentul in care primele
publicatii erau de origine evreica si crestina. In timp, presa, radioul si televiziunea au devenit
obiecte de forta ale statului in fata populatiei.Cat despre elementele necesare unui stat astazi,
si anume steagul, imnul si celelalte simboluri ale identitatii, au fost preluate de asemenea din
lumea europeana.

64
Emanciparea vestimentatiei femeilor, renuntarea la acoperamantul capuluisi al fetei, a
reprezentat o controversa, unsemn al pierderii identitatii islamice. Autorul accentueaza ideea
ca religia reprezinta singura identitate comuna a intregului orient mijlociu, si aceasta va
ramane, cu toate ca au existat idei europene ce au fost adoptate in trecut ,precum
nationalismul si socialismul, ce au dominat scena politica in secolul XX si au creat
manifestari printre oameni. Punctul de vedere prezent in carte este acela ca toate aceste
notiuni preluate din lumea europeana vor trece mereu in plan secund in fata religiei in
OrientulMijlociu, desi au un ecou puternic pentru o perioada de timp.

In prezent, Lewis sugereaza ca statele arabe se confrunta cu democratia, argumentand natura

non-islamica a acesteia si concluzioneaza ca lumea orientului mijlociu se lupta cu
interactiunea dintre multiple si conflictuale identitati.

Din punctulmeu de vedere, cunoasterea lumii orientale prin perspectiva identitatilor

principale ale populatiei respective este o metoda de abordare interesanta. Consider ca autorul
a reusit sa explice semnificatia identitatilor arabe, prezentandu-le din perspectiva locala,
precum a reusit si sa demonstreze de ce societatea studiata este diferita si de ce, in cele mai
multe cazuri, ideile europene nu ar face altceva decat sa creeze haos si confuzie printre
acestia. La aceasta carte, am apreciat demontarea unor preconceptii pe care le are in general
lumeavestica, in special cu privire la caracterul nationalist al lumiiarabe, explicand care era
de faptmentalitatea in aceleregiuni. Sunt de acord cu faptulcauneleconcepte nu pot duce la
aceleasirezultatedacasuntaplicatepe o bazadistincta, insa in acelasitimp consider normal acest
schimb cultural intre lumea orientala si cea occidentala dat fiind procesul de globalizare. Sunt
de parere ca fiecare societate ar trebui sa tina la traditiile si particularitatile sale, insa factorul
religios nu ar trebui sa fie principalul aspect din viata unui om, daca acesta il impiedica din a
vedeasi a intelege nevoia schimbarii si adaptarii la schimbare de-a lungul anilor. Desi lumea
prezentata este diferita si are un alt tip de mentalitate, nu inseamna ca libertatea oamenilor de
a prelua alte elemete din lumea vestica reprezinta un fapt total incompatibil cu lumea
islamica.

65
6.BIBLIOGRAFIE

1. Janet Afary, Iranian Revolution of 1978-79, www.britannica.com, 31 mai 2013

https://www.britannica.com/event/Iranian-Revolution-of-1978-1979
2. Religion in the Middle East, wikipedia.org,
https://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_the_Middle_East
3. Albert Hourani, Istoria popoarelor arabe, coll. Plural, editura Polirom, 2010

66
4. Ctlin Gombos, Islam politic si jihad, de la Muhammad la Usama
bin Laden (A treia parte). De la Salafiyya la Jihad,www.
contributors.ro, 7 iulie 2013.

5. Conf.univ.dr. Neculai Stoina, Fundamentalismul islamic, modalitate de manifestare

a neoterorismului, rezistentacrestinablog.files.wordpress.com, 2015

6. "Clothing: XV, XVIII, XX-XXVI." Encyclopaedia Iranica. Costa Mesa: Mazda

Publishers, 1992

7. "Politics of Dress: The Dress Reform Laws of 1920/30s Iran." In Languages of Dress
in the Middle East. Edited by Nancy Lindisfarne-Tapper and Bruce Ingham. London:
Curzon, 1997

8. . Islamic Textiles. London: British Museum Press, 1995

9. .Identitatea araba.Istorie, limb, cultur- Nadia Anghelescu, Editura Polirom, 2009

pg 211
10. Delicii n buctrie -Reete tradiionale din Africa i Orientul mijlociu Vol. 17
Biblioteca Adevrul Bucureti, 2011

11. Encyclopedia of Arabic Literature, Meisami. J.S. & Starkey, editura

Routledge,1998,Vol I, pg 97
12. Popular Culture in the arab world- arts politics and the media, Andrew Hammond,
editura American University cairo press,2007, pg 205-209
13. Variation in Modern standard arabic in radio news broadcast: a synchronic
descriptive investigationa into the use of conplementary particle- Van Mol M.,
Editura Orientalia Lovaniesia Analecta, 2003, pg 27
14. Historicizing Arab blogs: reflections on the transmission of ideas and information in
Middle Eastern history- Brian Ulrich, Arab media and society, 2009
15. Introduction: History of the arabic press in the land of Israel/Palestine:- Ami Ayalon,
Nabih Bashir(http://web.nli.org.il/sites/nlis/en/jrayed/Pages/History-of-the-Arabic-
Press.aspx)
16. Abullah Y. Tayib, Teza de doctorat: Arhitectura islamica forma si functiune,
Institutul de Arhitectura Ion Mincu, Bucuresti, 1989

67
17. AGERPRES/ (Documentare Suzana Cristache Drgan, Irina Andreea Cristea,
editor: Mariana Zbora-Ciurel)

18. Ahsan, Muhammad M. Social Life under the Abbasids, 170-289 A.H.., 786-
902 A.D. London: Longman, 1979.

19. Albert Hourani, Istoria popoarelor arabe, Polirom, Bucuresti, 2015

20. Ali, Wijdan. The Status of Islamic Art in the Twentieth Century. Muqarnas, vol. 9,
1992, pp. 186188

21. Articol in Aljazeera - Agatha Christi s love-hate story with the Arabs, Marcia Lynx
Qualey, publicat 12.01.2016
22. Articol- Untapped Cities- The history of arab newspapers in NYC s little syria, scris
de Abdessamad Kharmaj, publicat 14.07.2016

23. Atil, Esin. Levni and the Surname: The Story of an Eighteenth-Century Ottoman
Festival. Istanbul: Kocbank, 1999

24. Axiarlis, E. (2014) Islamul politic i statul secular din Turcia. Democraie, reform i
Partidul Justiiei i Dezvoltrii, Londra: I.B. Taurida;

25. Baker, Patricia L. "The Fez in Turkey: A Symbol of

Modernization?" Costume (Journal of Costume Society, London) 20 (1986): 72-84.

26. Baker, Patricia L., et al. Silks for the Sultans: Ottoman Imperial Garments from
Topkapi Palace. Istanbul: Ertug and Kocabiyik, 1996

27. Banister Fletcher, A history of Architecture on the comparative method for student,
craftsman and amateur

28. Boroujerdi, M. (1996) Intelectualii iranieni i Vest: Chinuit Triumful nativismului,

Syracuse, NY: Syracuse University Press;
29. Bucate arabe, prefa: Vasilica Ghi-Ene, Bucureti: Editura Clin, 1997.

30. Chardin, John. Travels in Persia, 1673-1677. Reprint, Toronto: Dover, 1988

31. Claudia Roden, The New Book of Middle Eastern Food, 2008

32. Dahlia &Marlne, Arab Cuisine

68
33. Dr. Laura Sitaru, Lumea arab. Modernitatea i Islam, Institutul Diplomatic Romn,
Bucureti, 2006
34. Edward Said, Culture and Imperialism, Vintage Books, a divison of random House,
New York, 1994, pg 209-220
35. Edward Said, Orientalism, 2003, editura Penguin Books Ltd, pg. 208-232
36. Frederick Hartt, Art a history of painting, sculpture, architecture, Harry N. Abrams,
New York, 1993
37. Friedrich Ragette, Traditional domestic architecture of the Arab Region, American
Univesity of Sharjah, Axel Menges Edition, 2003
38. George Grigore Din arta culinara a Orientului Arab, Editura Iacobi, Bucuresti,
1991
39. George Michell, La Arquitectura del mundo islamico, Alianza, 2000

40. Ghanoonparvar, M. R. (1998), Rev. de Poezie persan Reformare: Scenarii de Poetic

modernitatii din Iran de ctre A. Karimi-Hakkak, Journal of Oriental Societatii
Americane, 118.2: 291-2;

41. Graham-Brown, Sarah. Images of Women. London: Quartet, 1988

Surse web

42. http://gustariarabesti.blogspot.ro/p/condimente-folosite-in-bucataria-araba.html
accesat la data de 10 ianuarie 2017

43. http://mideastsoccer.blogspot.ro/2016/07/why-do-middle-eastern-countries-fail-
at.html
44. http://www.aljazeera.com/programmes/questionofarabunity/2008/02/2008525185285
8221.html
45. http://www.arab-architecture.org/
46. http://www.contributors.ro/global-europa/islam-politic-si-jihad-de-la-muhammad-la-
usama-bin-laden-a-treia-parte-de-la-salafiyya-la-jihad/
47. http://www.ditib-ma.de/die-yavuz-sultan-selim-moschee/,

48. http://www.mei.edu/sites/default/files/publications/Sports%20in%20ME.pdf

49. http://www.playthegame.org/news/news-
articles/2016/0164_football-and-politics-blend-in-the-middle-east/

50. http://www.revolutionsports.co.uk/news/wp-content/uploads/2011/11/SMGI-Middle-
East-North-Africa-Report-180911final.pdf
51. http://www.sacred-destinations.com/morocco/casablanca-hassan-ii-mosque

69
52. http://www.sacred-destinations.com/morocco/casablanca-hassan-ii-mosque

53. http://www.worldatlas.com/articles/countries-with-the-most-
olympic-medals.html

54. https://en.wikipedia.org/wiki/Arab_cuisine accesat la data de 10 ianuarie 2017

55. https://en.wikipedia.org/wiki/Munich_massacre
56. https://homepage.univie.ac.at/ingrid.thurner/marokko/moscheehassanii.html
57. https://rezistentacrestinablog.files.wordpress.com/2015/11/r2.pdf

58. https://sites.google.com/site/bcacsa/home/clothing, accesat la data de 9 ianuarie 2017

59. https://www.researchgate.net/publication/272293471_Ventilation_in_a_Mosque_-
_an_Additional_Purpose_the_Minarets_May_Serve

60. Hunter, F. (1998), "Egiptul sub succesorii lui Muhammad Ali, n G.M. Daly (ed.),
Istoria Cambridge Egiptului, voi. 2, Cambridge: Cambridge University Press;
61. Introducere in cultura si civilizatia araba, cap V- arta caligrafiei, Cpn Diana

62. Lawrence B. (ed.) (2005) Mesaje n lume: Declaraiile lui Osama Bin Laden, New
York: Verso;

63. Levy, Reuben. "Notes on Costumes from Arabic Sources." Journal of Royal Asiatic
Society (of Great Britain and Ireland) (1935): 319-338.

64. Lindisfarne-Tapper, Nancy, and Bruce Ingham, eds. Languages of Dress in the Middle
East. London: Curzon, 1997

65. Marianne Barucand, Achim Bednorz, Moorish Architecture in Andalusia, Taschen,

2002
66. Markus Hattstein, Peter Dellius, Islam Art and Architecture, Konneman, Cologne,
2000

67. Mayer, Leo. Mamluk Costume: A Survey. Geneva: Albert Kundig, 1952

68. Michael Juul Holm, Metten Marie Kaulenhage, Arab contemporary: Architecture and
Identity, Lousiana Museum of Modern Art, 2014

70
69. Nezar Alsayyad, Cities and Caliphs: On the Genesis of Arab Muslim Urbanism,
Greenwood Press, 1991
70. Nivat Anne, Islamistii: Cum ne vad ei pe noi, Ed. Corint, Bucuresti, 2016
71. Princeton University Press, 1992. Hattstein, Markus, and Delius, Peter, eds. Islam: Art
and Architecture. Cologne: Konemann, 2000.

72. Rugh, Andrea B. Reveal and Conceal: Dress in Contemporary Egypt. Syracuse, N.Y.:
Syracuse University Press, 1986

73. Scarce, Jennifer. Women's Costume of the Near and Middle East. London: Unwin
Hyman, 1987

74. Serjeant, Robert Betram. Islamic Textiles: Material for a History up to the Mongol
Conquest. Beirut: Librairie du Liban, 1972

75. Sharabi, H. (1988) Neopatriarchy: O teorie a schimbrii denaturat Societatea arab,

New York: Oxford University Press;

76. Shemolo Dov Goitein A Mediterranean Society: The Jewish Communities of the Arab
World as Portrayed in the Documents of the Cairo Geniza ,Vol. IV: Daily Life, University of
California Press, 1999

77. Sims, Eleanor. Peerless Images: Persian Figural Painting and Its Sources. New
Haven, Conn.: Yale University Press, 2002

78. Sport Management in Middle East:A Case Study AnalysisIntroduction:The origins

of association football in the Middle East.

79. Spring, Christopher, Julie Hudson. North African Textiles. London: British Museum
Press, 1995

80. Stillman, Yedida K., Nancy Micklewright. "Costume in the Middle East." Middle
East Studies Association Bulletin 26, nr. 1 (Iulie 1992): 13-38

81. Stillman, Yedida Kalfon, Arab Dress a Short History: From the Dawn of Islam to
Modern Times, Themes in Islamic Studies vol 2, Brill Academic Pub, August 2000

82. Surse web

71
83. Tabatabai, J. (2013) ta'moli darbare Iran: Maktab Tabriz VA mabani tajaddodkhahi,
Tehran: Minooye Kherad;
84. Taghavi, S.M.A. (2005) nfloririi islamic Reformism din Iran: Grupurile islamice
politice din Iran (1941-1961), Londra: Routledge.

72