Apostol Dan Disparitii Neelucidate in Marile Razboaie PDF

Dan Apostol
Dispariii
neelucidate n
Marile Rzboaie
cartea de buzunar cunotine

J 5
la ndemn
Editura cartea de buzunar
Toate drepturile rezervate.
Orice reproducere, integral sau parial, prin orice mijloace,
efectuat tar consimmntui editurii este ilegal si constituie un delict sancionat
de Legea Dreptului de Autor si de Codul Penal.
Coordonator: Dan Apostol

SGR: Titel Folea
Secretar de redacie: Mirela Ctlinoiu
Redactor: Rodica Bretin
Tehnoredactor: Cristian Dinu
Coperta I: Cristian Dinu
Director Marketing/Publicitate: Difuzare:

Georgeta Moldovan Consultant Librria NOI
redacional: Tudor Octavian Str. Comana nr. 50, Bucureti, sector 1
Tel/fax: 222.89.84 email: nmp@xnet.ro
Descrierea C1P a
Bibliotecii Naionale a Romniei NDC Grup 2000 SRL
APOSTOL, DAN P-a Presei Libere, nr. 1, Casa Presei Libere,
Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie / Corp C, Parter, Bucureti, Sector 1 Tel:
Dan Apostol 205.72.00; Fax: 205.72.20; Email:
Bucureti: cartea de buzunar
Bibliogr', office@ndc.ro
ISBN 973-8351-22-7
001.94 Tiprit la:
CoPrlnt
Editura cartea de buzunar Tel.: 490.82.41 fax:
Str. Tokio nr. 1, Bucureti, sector 1 490.82.43 e-mail:
C.P. 135-O.P. 13 vanzari@imp.ro
Telefon: 230.20.53, 230.20.52
Fax: 230.20.53 Editura PUNCT
Mobil: 0744.379.859 Bd. Timioara, nr. 139, Bucureti, Sector 6
E-mail: office@cdb.ro Telefon: 211.58.04, 212.03.47' Fax:
www.carteadebuzunar.ro 212.03.48 Email: paideia fx.ro
www.cdb.ro
Contact: Titel Folea (SGR)
DISPRUI IN NEANT
Rzboinici pentru Eternitate

Misterul Regimentului Norfolk
Pierdui n Abisul Albastru
Naufragii n Dimensiuni Paralele
Echipaje spectrale
RZBOINICI PENTRU ETERNITATE
zboiul creeaz, fr ndoial, condiii ideale pentru ca indivizi
R singulari, grupuri de oameni sau animale, precum si tehnic de lupt
(tunuri, blindate, avioane, nave) s dispar mai mult sau mai puin fr
urm, nghiii de vltoarea evenimentelor. Dar exist consemnate, n
analele militare, unele cazuri att de stranii, nct, de-a lungul timpului, au
rezistat oricror ncercri de a le atribui unor cauze ct de ct logice.
Printre ele se numr si dispariii de trupe numeroase si bine narmate,
care plecaser la atac si nu au mai fost gsite niciodat, cazuri relatate n
cronicile, presa ori n arhivele vremii si analizate n numeroase lucrri,
printre care enciclopedia "Le Grandes Enigmes" (Larousse, 1992) si
"Disparitions Mysterieuse" de Patrice Gaston, aprut la Paris n 1973.
Secolul XII a fost realmente tumultuos pentru Orientul Mijlociu.

Europenii, ieii din noaptea Evului Mediu timpuriu, ncepeau s-si fac
simit prezena economic si militar n bazinul mediteranean, ncercnd
s recucereasc teritoriile stpnite cu un mileniu nainte de Imperiul
Roman, ajuns la apogeul puterii sale.
Dar n faa lor se ridica o ameninare redutabil, chiar dac nu si nou:
Islamul, al crui steag era purtat de arabi si de turcii selgiucizi. ncepute si
duse n numele credinei, Cruciadele nu vor fi altceva dect aventuri mili-
tare al cror rezultat concret va rmne slbirea Europei tocmai n momen-
tul cnd dou pericole cumplite se artau la orizont: mongolii si turcii
otomani. De pe urma sngelui vrsat de cruciai aveau s profite, totui,
negustorii si nvaii. Primii datorit unui torent de mrfuri care se va
revrsa asupra Europei lacome de nouti, ceilali prin tezaurele de infor-
maii, cunotine si idei novatoare, venite din Orient la timp ca s
mprospteze aerul sttut al celor apte secole de nchistare dogmatic
meninut cu o mn de fier de ctre Biseric.
n aceast atmosfer a aprut, n 1119, Ordinul Cavalerilor Sraci ai lui
Christos. Fondatorii si, doi cruciai francezi, Hugues de Payns si Geoffroy
de Saint-Omer, au primit de la Baldouin II, regele Ierusalimului, cu titlu
permanent, un domeniu ce se ntindea exact pe locul unde fusese Templul lui
Solomon si, curnd, Ordinul a devenit cunoscut ca fiind al "Templierilor".
Dei n statutul lor iniial (1128) Miles Christi ("Cavalerii lui Christos")
aveau menirea "de a apra pelerinii din ara Sfnt de pgni, briganzi si
jefuitori", depunnd jurmnt de srcie, castitate si renunare total la cele
lumeti, deci devenind de fapt clugri-soldai, curnd przile din lupte
s-au nmulit. S-a creat astfel obinuina, preschimbat repede n necesitate,
n doar dou decenii, Ordinul Templierilor avea s evolueze ntr-o formida-
bil organizaie economico-militar, cu 9.000 de commanderies (domenii
echivalente senioriilor feudale, avnd ca punct nodal un castel sau o abaie
puternic fortificat), rspndite n Anglia, Frana, Imperiul German si
Orientul Latin. Fiecare domeniu poseda o for militar de 100 pn la 1.000
de cavaleri si oameni de arme, fiind condus de un comandor. Acetia nu
ddeau socoteal dect Marelui Maestru i secundului su, care, din
Templul de la Ierusalim, nu rspundeau dect n faa Papei, ceea ce nu-i
fcea prea populari printre capetele ncoronate ale Europei.
n Orient ns, conductorii micilor regate cretine nu i permiteau
luxul "crizelor de autoritate". Luptau ca s supravieuiasc, mpotriva unui
duman mai bine adaptat terenului si realitii: Egiptul dinastiei fatimide.
Semnificativ a fost, n acest context, eecul Cruciadei a H-a (1147-1149), n
care armatele franceze ale regelui Ludovic VII i cele germane ale mpratu-
lui Conrad III s-au vzut nfrnte, pe rnd, la Dorylaeum, Laodicea i Damasc,
n nord (de turcii selgiucizi) i la Askalon, n sud (de trupele fatimide).
Abia la 19 august 1153, noul rege latin Baldouin III reuete o victorie
spectaculoas, cucerind Askalonul (situat la grania teritoriului fatimid pro-
priu-zis) i inaugurnd seria unor biruine cretine consecutive ntre anii
1154 si 1170, la care au participat din plin contingentele disciplinate i bine
antrenate ale Templierilor. Astfel au fost ocupate o serie de fortree fati-
mide care jalonau calea spre Damasc - si aa a crescut necontenit bogia si
reputaia Ordinului.
Un asemenea atac avea s fie si cel din 21 septembrie 1154, cnd trei
templieri englezi i 180 de soldai cuceresc prin surprindere, ntr-un raid
Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie
s*? nocturn, cetuia prinului Assad Al Sayef, situat Ia 180 km nord de Askalon,
n plin desert pietros.
Cei aproape 1.000 de soldai fatimizi n-au avut nici o ans, mai mult de
jumtate pierind n somn, iar restul luptndu-se zadarnic pn n zori, doar
ca s moar, mpreun cu prinul lor.
Ce a urmat dup masacru se gsete n dou scrisori ale Magistrului
Roncelinus (autorul faimosului "Botezul Focului", statutul secret al Templi-
erilor, redactat n 1240).
Cavalerii, ir Gilles of Northwood, ir Reginald of Bolturnell i ir
Galwin of Warren-Oaks s-au certat pentru prad (se pare, considerabil) i,
mai ales, n legtur cu soarta a dou prizoniere mai... deosebite.
Layla si Anaka, fiicele prinului Al Sayef, nu artau deloc asemeni
arboaicelor, nalte, cu pielea alb, prul rou si ochii verzi, trdau originea
european, ba chiar nordic. Era evident c mama lor fusese o cretin ajun-
s sclav la fatimizi i ir Gilles, mai tnr i mai impresionabil, s-a ndr-
gostit pe loc de amndou.
Venit de curnd n Ordin, ir Gilles nu cunotea obiceiul multor tem-
plieri de a ntreine adevrate haremuri cu femei sarazine si chiar evreice,
luate prizoniere n Egipt si Siria si revndute apoi tot arabilor, dup ce-i
pierdeau farmecul sau atracia noutii. Aa c, atunci cnd ceilali doi cava-
leri au vrut s le siluiasc pe nobilele captive, s-a opus vehement. Schimbul
de replici tioase a dus la o ncierare - iar ir Gilles era superior n
mnuirea armelor si avea de partea sa majoritatea soldailor, al cror respect
l ctigase n doi ani de campanii nentrerupte.
Astfel s-a fcut c, a doua zi, ir Reginald si ir Galwin au prsit
cetatea cu 35 de oameni si cu 10 sipete de argint, cntrind 165 de kilograme.
De pe ziduri i priveau 112 soldai loiali lui ir Gilles i cele dou femei de
la care pornise totul. Fapt absolut neobinuit pentru acele timpuri, tnrul
cavaler celor cteva sute de brbai, femei i copii capturai, ce se grbiser s
englez plece; dar fiicele lui Al Sayef, dei libere, au preferat s rmn cu el.
le Este de neles furia si ura nvinilor, umilii n ochii soldailor i exas-
druise perai de sptmnile marului prin desert, n care au pierdut jumtate din
libertat caii ce crau argintul. Aa nct, ajuni la commanderia din Askalon, au ns-
ea cocit o nclcit poveste de magie neagr, jurnd c ir Gilles fusese nrobit
de diavoliele rocate crora ei le vzuser limpede... cozile miscndu-se

sub vesmintele de vluri transparente, menite s nu ascund nimic.
Comandorul din Askalon era militar vechi, prea puin impresionabil si,
aidoma celor mai muli templieri, rdea de superstiii, privind religia (ori-
care ar fi fost ea) ca pe un praf aruncat n ochii mulimilor. Dar cetatea era
necesar ca baz n campania sirian. Iar ir Reginald si ir Galwin
pretindeau c tezaurul prinului coninea aur, mult aur.
Brutalitatea nejustificat a cruciailor occidentali i-a fcut temui si uri n tot

Orientul Mijlociu, din Constantinopol pn n Cairo. Masacrarea a zeci de mii de
civili dup cucerirea Ierusalimului (1099), Accrei (1191) si Constantinopolului (1204)
vor rmne pete de neters pe blazonul istoriei cavalerilor medievali europeni. Dar
ir Gilles of Northwood mai credea nc n legenda lui ir Lancelot of the Lake,
aprtorul celor slabi...
8 Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie
n zece zile, o for de 600 de soldai si 30 de cavaleri, condus de

comandor, pornea spre cetate. Au gsit-o mut, cu porile nchise. Dup ce
le-au drmat cu securile, odat nuntru, oamenii s-au simit imediat ap-
sai de tcerea intens, aproape perceptibil fizic, ce domnea ntre ziduri.
Nici o fiin vie, nici un cadavru, n sala tezaurului, treizeci de sipete cu
argint si aur - dar nici o urm de lupt, nici o pat de snge. Cei 115 oameni
dispruser cu armele, armurile, caii si ntreg echipamentul. S-a presupus c
dezertaser - ns fr s ia cu ei aurul? Sau fusese att de mult c nu-1
putuser cra pe tot? Si de ce erau porile ferecate pe dinuntrul.
n sala tronului, comandorul a gsit steagul verde al Profetului si stea-
gul cu cruce al Ordinului uitate alturi, pe podea. Iar dintr-o alt ncpere,
soldaii au adus o plac oval de faian pe care erau pictate chipurile celor
dou tinere surori (fapt extrem de curios, cci religia musulman interzice
reproducerea imaginii oamenilor) si mnuile de zale avnd blazonul lui
ir Gilles: un vultur cu aripile desfcute, gata s-si ia zborul...
Ce s-a ntmplat cu soldaii, cavalerul si femeile? Au plecat oare spre
Europa pe drumul terestru (prin nord, riscnd s cad n minile selgiu-
cizilor) ori pe ap, peste Mediterana? Dar de unde au gsit nave disponi-
bile? Si de ce au abandonat o parte sau tot tezaurul?
Nimeni nu va ti vreodat, dar incidentul n-avea s rmn singular.
n anul 1707, n plin rzboi de succesiune la tronul Spaniei (1702-1714),

o coloan de 4.000 de infanteriti cu 12 tunuri a pornit printr-o trectoare din
Munii Pirinei (Spania). Aparineau armatei arhiducelui austriac Carol de
Habsburg (care i disputa coroana regelui Filip al V-lea de Bourbon) si
urmau s cad asupra trupelor spaniolo-franceze din spate, prin sur-
prindere. Trei zile mai trziu, un escadron de 300 de clrei este trimis n
ntmpinarea coloanei, care nu apruse pe cmpul de lupt. Timp de o sp-
tmn, cavaleritii austrieci i caut asiduu camarazii, ntr-o zon montan
complet nelocuit: nici o urm a miilor de oameni bine echipai si bine nar-
mai (dup standardele epocii) nu a putut fi gsit. Dispruser cu tunuri, arme
i bagaje. Nu s-au descoperit cadavre, nu au aprut dezertori, iar arhivele
armatei lui Filip al V-lea nu conin vreo referire ia o eventual ciocnire n

zona si n perioada respectiv. Nici o explicaie plauzibil nu a rezultat n
urma cercetrilor contemporane si ulterioare asupra acestui caz...
Anul 1825. Grecia. Pe coasta de nord a Golfului Petras de la Marea

Ionic se aud tunurile de la Missolonghi. Cetatea martir, ce rezistase cu
succes asediului turc din 1822, era din nou nconjurat, de ast dat de tru-
pele egiptene. Dar pn aici se ajunsese dup un drum lung si sinuos.
La Epidaur, n ziua de 13 ianuarie 1822, Adunarea Naional a dele-
gailor din toat Grecia proclam oficial independena patrjei si nceputul
luptei de guerill mpotriva armatelor otomane. Rscoala se ntinde ns
doar n Moreea, iar turcii asediaz portul Chios (Marea Egee), l cuceresc si
masacreaz circa 10.000 de brbai, femei si copii, lund n robie ali 15.000.
Dei scandalizate, puterile europene nu intervin, neputndu-se pune de
acord la o mprire a Imperiului Otoman ntre ele. Si astfel, grecii continu
s fie mcelrii.
Dar curentul romantic de exultare a culturii si civilizaiei clasice elene,
lansat de intelectualii francezi, englezi si germani, cu contribuia nevzut
ns omniprezent a banilor cheltuii generos de armatorii si negustorii greci
din Occident, ncepe s agite opinia public european. Tineri voluntari si
mici cantiti de arme pornesc spre insulele de la Marea Egee - ajutor nesem-
nificativ n comparaie cu ce le pregtete Imperiul Otoman insurgenilor.
La 10 iulie 1824, o flot de 63 nave de rzboi si 100 de transport ridic
ancora din portul egiptean Alexandria, avnd la bord 16.000 de soldai,
echipai si antrenai dup model francez si condui de Ibrahim (fiul lui
Muhammad-Ali, viceregele Egiptului). In februarie 1825, armatele invada-
toare debarc n Peloponez, zdrobind rezistena elen n dou luni si nce-
pnd, la 25 aprilie, asediul portului Missolonghi.
In Italia, Frana, Germania, Anglia, Suedia (si chiar SUA) se constituie
"Comitetele pentru independena Greciei", care trimit arme, bani si volun-
tari. Guvernul elen a fost destul de nelept pentru a cumpra tunuri si a
angaja mercenari francezi (majoritatea foti militari napoleonieni), care se
dovedesc un ajutor nepreuit n reorganizarea si instruirea rsculailor.
Tocmai aceti oameni au fost protagonitii
unui incident absolut straniu, care n-a avut parte
de mult publicitate.
n cursul anului 1824, la Missolonghi
sosiser muli voluntari englezi, unii alei chiar
de lordul Byron. George Cordon, al aselea baron
de Byron, poet romantic celebru, fusese ctigat
pentru cauza libertii elene si venise la
Missolonghi cu o nav echipat pe cheltuiala sa,
aducnd 1.000 de puti, dou tunuri si 40 de
tineri nobili, dornici s moar pentru un ideal.
Dar cel dinti avea s-si gseasc sfritul chiar
Byron, rpus de malarie nainte de nceperea
propriu-zis a luptelor.
Prin contrast cu entuziatii ns complet
neexperimentaii englezi, cei 500 de mercenari
francezi erau oameni de 35-50 de ani, toi
veterani ai "Grand Armee", care luptaser
decenii la rnd, din Egipt pn n Rusia.
Purtndu-i cu mndrie uniformele i decoraiile
napoleoniene (interzise n Frana Restauraiei
Bourbone), artileritii si infanteritii din Vechea
Gard puteau fi vzui pretutindeni n centurile
de aprare ale oraului, unde era pericolul mai
acut. Deja trupele egiptene nvaser c este
mai bine s ocoleasc locurile n care zreau
uniforma albastr i chipiul nalt, negru, al
"rzboinicilor din Frankistan".
La nceputul lunii august 1825, un atac al lui
Ibrahim a dus la ocuparea unor vechi bastioane
din partea de nord a portului. Dei la o oarecare
distan de fortificaiile principale, cele trei
forturi, situate pe un deal de 200 de metri
nlime, permiteau artileriei otomane s
loveasc navele din rad, stnjenind
aprovizionarea cetii, care se fcea numai
noaptea, pe mare. Ceea ce nsemna c, indiferent
de cost, bastioanele trebuiau recucerite si
meninute.
Pentru aceast misiune sinuciga a fost ales
cpitanul Alain Baptiste Moreau, cu o baterie de
6 tunuri si o companie francez, crora li s-au
alturat dou companii amestecate, marinari,
oreni, studeni si contrabanditi greci, condui
de o tnr de 25 de ani, cunoscut doar sub
porecla de "Eleutheria" ("libertate", n limba
elen). Aceast femeie scpase din masacrul de la
Chios prefcndu-se moart i rmnnd trei zile
ascuns vijelie si fr lun. Ajungnd neobservai la
sub un bastioane,
morma
n de
cadavre
,
inclusiv
cele ale
membri
lor
familiei
sale.
Sosind
la
Missol
onghi,
s-a
remarc
at nu
numai
prin ura
pe care
le-o
purta
otoman
ilor, dar
si prin
curajul
si
pricepe
rea de
care
ddea
dovad
n
lupte.
Cei
trei sute
patruze
ci de
oameni
au ieit
din
cetate
sub
proteci
a unei
nopi
furtuno
ase, cu
Rzboinici pentru Eternitate 11
le-au escaladat, trezindu-se cu stupoare naintea unui ntreg regiment

egiptean, ce numra 1.000 de soldai si era condus de Habib Pasa. n con-
fuzia creat, francezii si-au pstrat calmul, aruncnd n aer pulberria egip-
tenilor. Uluii si nfricoai de uriaa explozie, soldaii lui Habib au crezut
c sunt bombardai cu artileria grea si au fugit, lsnd poziia n minile
asaltatorilor. Dar pierderile acestora erau mari: 20 de francezi si peste 100 de
greci zceau mori sau grav rnii printre ruine.
Cpitanul Moreau si Eleutheria au organizat trei baterii din tunurile
aduse si din cele lsate de egipteni. Apoi, n doar trei zile, sub ochii inami-
cului s-a ivit o redut continu care nconjura dealul, unind cele dou bas-
tioane rmase n picioare cu sfrmturile celui de-al treilea. Si, vreme de
dou luni, aceast fortificaie improvizat, cei 220 de lupttori si cele 24 de
tunuri au respins 16 atacuri egiptene, transformnd terenul plat dinaintea
lor ntr-un adevrat "cmp al morii".
Brusc, la 24 octombrie 1825, peste forturi s-a lsat tcerea. O patrul din
ora s-a ncumetat s se strecoare noaptea pn acolo. Au gsit vreo 200 de
morminte ale voluntarilor si 40 franceze. Dar 60 de mercenari, cpitanul
Moreau si Eleutheria nu erau printre cei czui. Egiptenii nu intraser n for-
turi - tunurile ainteau nc liniile dumane, cu piramidele de ghiulele pre-
gtite, n corturile franceze rmseser efectele personale si raiile de hran
al dispruilor. Numai putile lipseau.
Grecii s-au retras, aruncnd n aer bateriile si rmiele redutelor,
ngropnd astfel si mormintele sub drmturi, ca nimic s nu cad n
minile inamicului. Civa soldai egipteni capturai n urmtoarele sp-
tmni au confirmat c trupele lui Ibrahim Pasa renunaser s mai ocupe
forturile care-i costaser peste o mie de mori. Si atunci, unde erau francezii?
Dezertarea la duman ieind din discuie, s-a presupus c au fost capturai
si mcelrii n tabra egiptean.
Dar, la terminarea asediului (23 aprilie 1826) si mai apoi, la 14 septem-
brie 1829, cnd Turcia a semnat Tratatul de Pace cu Rusia la Adrianopol,
recunoscnd independena Greciei, generalii lui Ibrahim au negat vehement
c ar fi avut loc vreo astfel de crim. Ceea ce, desigur, nu nsemna mare lucru.
ns era puin probabil ca trupele Imperiului Otoman s nu se laude, n
patru ani de rzboi, cu capturarea cpitanului Moreau si, mai ales, a Eleutheriei,
cpetenie cunoscut, pentru care se promisese o recompens considerabil.
Incidentul i-a inspirat pictorului francez Eugene Delacroix

(1798 -1863) un tablou celebru, "Grecia pe ruinele de la
Missolonghi" (1826), reprezentnd o tnr cu prul negru, cu
bluza desfcut la piept, rmas singur printre ruine si mori,
ateptnd gloanele ucigae. Dar, dei era mndru de bravura
compatrioilor si la Missolonghi, Delacroix n-a pictat nici unul,
considernd, ca un romantic si revoluionar incurabil ce era, c uniformele
Vechii Grzi n oraul martir ar fi luat ceva din aura de patriotism si fervoare
naional greac ce nvluie pentru eternitate acest loc...
Trei decenii mai trziu, o ntmplare similar se va petrece la mii de
kilometri distan, n venic frmntata Indochin.
n septembrie 1858 avea s nceap primul rzboi colonial al Franei

(ajutat de Spania) mpotriva Regatului Vietnamez, n noiembrie, trupele
expediionare se apropiau de Saigon, capitala Sudului, ntmpinnd o rezis-
ten feroce din partea vietnamezilor. Printre coloanele trimise la atac (gru-
pate cte 2-3, la distane mici una de alta, pentru a se sprijini reciproc), se
numra un batalion de 650 zuavi (soldai coloniali, ncadrai de ofieri i
subofieri francezi). Erau militari de profesie, cu o experien de 5-10 ani de
rzboi n condiii grele si junglele asiatice nu constituiau o noutate pentru
ei. Putile din dotare se numrau printre cele mai moderne ale epocii, iar
echipamentul si aprovizionarea nu lsau nimic de dorit, n urma acestei
coloane, la 2-3 kilometri, se afla o alta, compus din 450 de infanteriti i o
companie de geniu. Ajuni la doar 20 km de Saigon, cei 650 de zuavi ntre-
rup contactul cu coloana de sprijin si, apte ore mai trziu, infanteritii i
caut n zadar pe o cmpie necat n cea, situat la liziera junglei. Nu sunt
gsite cadavre sau urme de lupt, iar vietnamezii nu aveau s-si fac simit
prezena dect dup o sptmn de la incident. Arhivele militare franceze
consemneaz dispariia batalionului de zuavi astfel: "pierdut n condiii
neclare, n timpul campaniei de cucerire a Saigonului, noiembrie 1858".
n februarie 1859 Saigonul avea s cad, iar n iunie 1862 rzboiul se va
sfri cu victoria Franei, care ocup sudul Vietnamului; dar ancheta
autoritilor franceze, reluat n 1862-1863, nu a reuit s gseasc vreun
indiciu privitor la soarta zuavilor...
Rzboinici pentru Eternitate 13
n decembrie 1937, China se afla n rzboi cu Japonia de peste cinci

luni. Armata Imperial Japonez cucerise Pekin-ul (28 iulie) si mari teritorii
chineze din sud. La 7 decembrie se apropia vertiginos de Nankin (capitala
Republicii Chineze a Gomindan-ului condus de Tchang Kai'-Chek). Prsit
de autoriti si armat, marele ora era incapabil s opun rezisten.
Singura-i for militar organizat era un regiment de infanterie grea (n
fisele operaionale ale Gomindan-ului, aceasta desemna un regiment cu
efectiv complet, ntrit cu baterii de artilerie si companii de geniu), rmas n
urm, sub comanda colonelului Li Fu Sien, ca trup de sacrificiu. Colonelul,
un capabil militar de carier, cu vast experien de lupt, nu se amgea c
i-ar putea opri pe japonezi cu cei 3.000 de oameni ai si. Dar inteniona s-i
ntrzie mcar cteva zile, pentru a da posibilitatea populaiei civile si
funcionarilor rmai s evacueze oraul i s salveze o parte din valorile
aflate nc n bnci, muzee i reedine particulare.
Cu aceast dorin si cu acordul trupei (regimentul era una dintre
puinele uniti de veterani, care aveau la activ destule btlii cu japonezii,
nc din Rzboiul Manciuriei, dus n 1931, si nenumrate ciocniri cu alte
fore chineze, n rzboiul civil nceput n 1927 i terminat abia n 1949),
colonelul Fu Sien a dispus plasarea forelor sale pe cellalt mal al Fluviului
Yang Tse, ultimul obstacol natural situat ntre japonezi i ora. Pe data de
10 decembrie, regimentul a trecut peste unicul pod aflat n zon si, lsnd o
companie s-1 apere, s-a instalat la opt kilometri de fluviu, ncepnd s-i
fortifice poziiile.
n zorii zilei de 11 decembrie, colonelul a fost trezit de un aghiotant,
care, nnebunit de groaz, i-a raportat c regimentul... dispruse. Strngnd
cei vreo 20 de soldai si ofieri rmai cu el la comandamentul din ora, Li
Fu Sien s-a npustit clare spre fluviu. La pod a gsit compania de paz
intact. Dar nici unul din cei 100 de oameni nu auzise zgomote si, cnd o
patrul le-a anunat lipsa trupei principale, intraser n panic. Colonelul a
grbit spre poziiile naintate. A gsit dou rnduri de tranee, o reea de
srm ghimpat i cteva amenajri pentru bateriile de artilerie si posturile
de comand. Dar nu era nici un indiciu de lupt, nici un cadavru, nici mcar
un cartu gol pe pmnt, iar japonezii se aflau la circa 20 km mai la sud.
14 Dispariii neelucidate n Manie Rzboaie
4 -V f
Dup luptele feroce din iulie 1937, trupele japoneze ocup capitala chinez, Pekin
(arhivele Comisiei Humboldt).
Rzboinici pentru 15
Eternitate
Dac
solda
ii si
ofieri
i
voiau
s
dezert
eze in
corpo
re, n-
avea
nici
un
sens
s se
osten
easc
20 de
ore ca
s-si
preg
teasc
att
de
minu
ios
pozii
ile de
apra
re, n
plus,
nu
exista
u
dect
dou
ci de
a
fugi:
spre
sud,
n
mini
le
japon
ezilor
care
se revrsau ca o maree, ori
spre nord, trecnd napoi
podul si traversnd oraul...
La 13 decembrie 1937,
japonezii au forat fluviul,
masacrndu-i pe cei 120 de
oameni care, n frunte cu
colonelul lor, s-au sacrificat
pentru a apra podul. Intrnd
n Nankin, armata japonez a
comis atrociti incredibile,
executnd n cteva zile peste
200.000 de civili, multe din
"operaiunile de pacificare"
fiind filmate de operatorii
militari japonezi: brbai
decapitai, folosii ca
manechine pentru exerciiile
de atac la baionet, ngropai
de vii, femei hcuite cu sbii
si baionete, violate, arse n
gropi pline cu benzin, copii
crora li se introduceau
grenade dezamorsate n gur
sau n sex, cartiere ntregi
rase cu tunul, strivind mii de
Infanteria japonez, participnd la masacrul de pe strzile Nankin-ului,

la data de 15 decembrie 1937 (arhivele Comisiei Humboldt).
oameni sub ruinele arznde...

Din ntreg regimentul
chinez scpaser un
locotenent si trei soldai,
trimii de Li Fu Sien n nord,
cu ultimul su raport, la 12
decembrie 1937.
Comandamentul trupelor
gomindaniste a efectuat
cercetri sporadice n 1938,
transformate ntr-o anchet
oficial n 1946. Nu s-a putut
gsi nici o explicaie pentru
dispariia regimentului. China
comunist a lui Mao Tse-Tung
a reluat ancheta n 1968,
beneficiind si de arhivele
Armatei Imperiale Japoneze,
capturate de uniti ale
Armatei a 8-a Comuniste n
1945. Minuioasele arhive
militare si ale Kampetai-ului
(poliia secret japonez) nu
consemnau nimic despre
trecerea regimentului chinez
de partea japonezilor, despre
vreo ciocnire ori despre o
predare n mas urmat de
masacrarea prizonierilor
(practic obinuit n
majoritatea unitilor
japoneze, ndoctrinate cu
principiul superioritii lor
rasiale asupra oricrui inamic,
fie el occidental sau asiatic).
Arhivele erau complete si
descriau amnunit
operaiunile de front, inclusiv
atrocitile din Nankin - deci
nu s-ar fi pus problema
ascunderii unei crime de
rzboi, n plus, din
examinarea hrilor de lupt
japoneze s-a ajuns la
concluzia c singura cale de
scpare a regimentului era
traversarea podului si a
oraului, sudul fiind complet
nchis de Armata Imperial.
Cercetri noi, fcute de
istorici chinezi dup 1995, nu
au dus la nici un rezultat. Nici
astzi nu se tie care a fost
soarta regimentului de la
Nankin...
Spre finalul deschis spre
celui de-al Doilea Berlin?
Rzboi Mondial, Din motive de
americanii au orgoliu, generalii
experimentat si ei americani refuzau s
socul dispariiei intre sub comanda
inexplicabile a unor feldmaresalului
trupe, de aceast englez Bernard
dat pe Montgomery, care
operaiuni conducea trupele
european. britanice
Dup
debarcarea (6 iunie
1944) si apoi
ncheierea cu succes
a btliei
Normandia, a urmat
ncercuirea si
cvasicompleta
anihilare a Armatei
a 7-a germane, n
punga de la Falaise,
de unde au scpat
doar 10 dintre cele
50 de divizii cu care
Wermacht-ul
meninuse nordul
Franei.
Se punea acum
o problem
crucial: s fie
atacat Germania
frontal,
se spargerea centurii
de fortificaii ce se
ntindea de la grania
cu Olanda pn la
cea cu Elveia,
faimoasa "Linie
Siegfried"
Wall, cum
germanii), sau
printr-o ofensiv
terestr si
aeropurtat n
Olanda,
aliaii ar fi avut,
dup trecerea
Rinului, cale
Rzboinici pentru 17
Eternitate
angaj
ate n
luptel
e din
Belgi
a si
Olan
da.
Aa
s-a
nscu
t
ideea
"geni
al" a
atacul
ui
"Lini
ei
Siegf
ried",
dei
toat
lume
a era
conti
ent
c
att
ofier
ii
super
iori,
ct si
trupel
e
ameri
cane
nu
aveau
exper
iena
vreun
ui
asalt
asupr
a
liniil
or fortificate (spre deosebire
de britanici i rui).
Precedat de un intens
bombardament aerian, apoi
de un baraj de artilerie, US
Army atac ntre 10 si 16
septembrie 1944 n dreptul
regiunii germane Eifel. n
cadrul ofensivei s-au remarcat
n special aciunile Diviziei 28
Infanterie, preclit "Bloody
Bucket Division" din cauza
pierderilor grele suferite n
btlia de la Falaise.
Divizia 28 a pornit din
Luxemburg, naintnd n
zona dintre Rurile Kyle i
Sauer. Avea ca obiectiv final
oraul Trier, situat n spatele
Liniei Siegfried. Dar zona era
aprat de Divizia IISS, o
unitate veteran, ce fusese
Infanteria american
(Divizia 28) nu avea experiena
si nici hotrrea de a disloca
Divizia II SS de pe poziii.
Compania F a disprut, iar ali
1.360 de soldai si ofieri au
murit n zadar (arhiva autorului).
att pe Frontul de Est, ct si pe cel de Vest, remarcndu-se prin profesiona-

lism si chiar temeritate. Urmarea? ntr-o sptmn, Divizia 28 a nregistrat
1.500 de mori, iar fortificaiile germane s-au dovedit impenetrabile.
n timpul luptelor au disprut fr urm toi cei 140 de oameni ai
Companiei F, o unitate special de asalt. Nu s-au gsit cadavrele, iar soldaii
SS luai prizonieri n zon au declarat c nici mcar nu ntlniser compa-
nia american. Cum SS-ul era celebru pentru atrocitile comise asupra pri-
zonierilor aliai nc din 1940 (cnd o companie din Divizia S S de elit
"Liebstandarte" a masacrat zeci de prizonieri britanici lng portul belgian
Dunkerque), dup rzboi s-a efectuat o anchet prelungit pn n noiem-
brie 1946. Nicieri n arhivele germane nu a fost gsit vreo meniune cu
privire la soldaii din Compania F.
Investigatorii US Army erau depii. Si atunci au lansat vechea
"perdea de fum mediatic": o ipotez fantezist care, cu girul unor nume cu-
noscute, pare s mbrace mantia adevrului. In raportul final s-a consemnat:
"Concluzia inevitabil este aceea c oamenii au fost spulberai n buci de
obuzele germane". Deci 140 de soldai si ofieri sunt pulverizai n vnt de
artileria Diviziei II SS. Puin probabil s nu rmn nici un supravieuitor,
sau mcar fragmente de cadavre, arme, echipament...
Oricum, dispariia misterioas a Companiei F a avut efectul unui soc,
zdruncinnd moralul ntregii Divizii 28, care a fost scoas din linia nti. Iar
West-Wall a rmas intact pn n februarie 1945!
Templieri, infanteriti austrieci, veterani ai Vechii Grzi napoleoniene,
zuavi coloniali, un ntreg regiment chinez, o companie de asalt american...
Unde au ajuns toi aceti rzboinici? S existe undeva o Walhalla n care cei
bravi triesc venic?
19
MISTERUL REGIMENTULUI "NORFOLK' 7

r ndoial, cel mai straniu si mai comentat caz de dispariie pe cmpul
F de lupt (si singurul ce a beneficiat de prezena unor martori oculari) l
constituie faimosul incident n care au fost implicate trupe ale
Regimentului l Norfolk, care fcea parte din Divizia 5, Corpul l Armat
Britanic, participant la btlia pentru Peninsula Gallipoli i Strmtoarea
Dardanele (Turcia).
Campania Dardanelelor, desfurat pe tot parcursul anului 1915, a fost
una dintre cele mai dezastruoase operaiuni aliate ale rzboiului. O sumar
istorie a sa ar trebui s conin urmtoarele repere:
19 februarie - Nave aliate bombardeaz forturile turceti situate pe
ambele coaste ale Strmtorii.
25 februarie - Dup o ntrerupere datorat vremii nefavorabile, esca-
drele aliate reiau bombardamentele asupra fortificaiilor costiere si debarc
uniti de pucai marini n vederea unor aciuni de commando. Forele
turceti primesc ns ntriri masive i pucaii marini trebuie retrai.
4 martie - O nou ncercare de debarcare anglo-francez este respins
de o puternic rezisten turc.
18 martie - Escadrele aliate ncearc s foreze Strmtoarea, dar pierd
trei cuirasate (Bouvet - francez, Ocean i Irresistible - engleze), scufundate
de artileria grea a forturilor, n plus, trei crucitoare de btlie (Gaulois si
Suffren - franceze i Inflexible - englez) sunt grav avariate de mine si se
retrag. Netiind c turcii i terminaser practic muniia pentru tunurile
grele, escadrele aliate renun la lupt exact cnd ar fi putut-o ctiga.
24 martie - Numit comandant al Armatei a V-a turceti, generalul german
Otto Liman von Sanders desfoar ase divizii complete, bine pregtite si
excelent echipate, pe coastele de vest i de sud ale Peninsulei Gallipoli.
25 aprilie - Tripl debarcare: francezii stabilesc un cap de pod n Turcia
asiatic, lng Fortul Kum Kale; englezii ocup cinci plaje nguste, n sudul
Peninsulei Gallipoli (n punctele Sedd el Bahr, Cape Helles, Cape Tekke si
lng oraul Krithia); australienii i neozeelandezii (A.N.Z.A.C. -
Debarcarea trupelor australiene i

neozeelandeze la Capul Ari,
pe 25 aprilie 1915 (arhivele
Imperial War Museum).
Australian and New Zeeland Army Corps)

debarc n vest, la Capul Ari. Plajele sunt
dominate de dealuri fortificate de turci, nu exist
ci de acces n interior si, cu tot eroismul -
scump pltit - al trupelor, aliaii nu pot lrgi
capetele de pod.
1-8 mai - Atacuri puternice si repetate ale
aliailor cuceresc vrful sudic al peninsulei,
stabilind un front continuu de la Krithia pn la
vrsarea Rului Keveres.
19 mai - O ntreag divizie turc atac Capul
Ari, dar nu poate dizloca trupele A.N.Z.A.C. de
pe poziii si se retrage cu pierderi mari.
21 iunie-5 iulie - Atacurile succesive ale
forelor engleze din sud, ntrite cu contingente
franceze, nu pot trece de cursul Rului Keveres.
12-13 iulie - Ofensiva anglo-francez
generalizat n sud este zdrobit la poalele
Vrfului Achi Baba (Cota 591) de turcii condui
de tnrul colonel Mustafa Kemal (viitorul
creator al Turciei moderne, preedintele Atatiirk).
Forele franceze sunt complet distruse.
Misterul Regimentului "Norfolk" 21
6-7 august - Statul Major al generalului britanic ir Ian Hamilton
lanseaz ample atacuri de pe poziiile din sud si vest. n plus, sunt debar-
cate trupe engleze (printre care si Regimentul l Norfolk) n Golful Suvla (la
nord de Capul Ari). Cu toate c stabilete un nou cap de pod la Suvla, ofen-
siva englez eueaz lamentabil.
10 august - Dup lupte grele, capetele de pod de la Suvla i Ari se
unesc, iar aliaii ocup o poriune vestic a peninsulei, mrginit la sud de
lanul deluros Sari Bair i la nord de nlimile Kiretch. n cursul btliei,
un ntreg regiment australian de cavalerie este nimicit, dup ce a atacat de
opt ori fortificaiile turceti de pe dealuri.
21-28 august - Atacuri intense engleze si A.N.Z.A.C. asupra poziiilor
turceti din interior. Aliaii ajung pn aproape de rmul Strmtorii i duc
lupte la Boghali, Koja Dere, Cota 60 i Tekke Tepe, dar sufer pierderi
imense (Regimentul l Norfolk rmne cu 27% din efectiv) si se retrag.
16 octombrie - Situaie staionar pe front, agravat de venirea iernii i
de carenele penibile n aprovizionarea aliailor, n urma dezvluirilor pre-
sei asupra dezastrului de la Gallipoli, generalul Hamilton este nlocuit cu
generalul ir Charles Monro, care, dup o inspecie rapid a capetelor de
pod, recomand, pe 31 octombrie, evacuarea lor total.
8-20 decembrie - n pofida opoziiei Amiralitii (n particular a lui ir
Winston Churchill), zona aliat din vest este evacuat, cu atta profesionalism,
nct turcii nu-i dau seama dect dup patru zile c au nainte poziii fantom.
28 decembrie 1915-9 ianuarie 1916 - Atacat susinut de oamenii lui
Mustafa Kemal, zona din sud este evacuat totui fr mari pierderi; urmeaz
abandonarea poziiilor franceze de la Kum Kale.
10 ianuarie 1916 - Ia sfrit oficial "Campania pentru Dardanele", care
i-a costat pe aliai 200.000 de mori, disprui, rnii si prizonieri. Turcii au
pierdut 250.000 de oameni, dar au demonstrat c, bine comandai i bine
echipai, sunt trupe eficiente i curajoase.
n haosul carnajului de la Gallipoli este greu s mai surprind ceva. Si
totui, condiiile dispariiei unui numr mare de oameni din Regimentul l
Norfolk intrig i astzi.
"n dimineaa zilei de 21 august 1915, ir Ian Hamilton a ordonat un
atac general al forelor expediionare aliate asupra poziiilor deinute de
turci dincolo de Cmpia Suvla, n jurul Cotei 60.
22 Dispariii neelucidate n Marile
I
Rzboaie
Dimineaa era senin, fr nori, si ne ateptam la o zi

mediteranean tipic. Am remarcat totui o excepie: sase pn la opt
nori ca nite pini rotunde, toi de aceeai form, planau deasupra
Cotei 60. Am observat c, n ciuda unei brize uoare care sufla dinspre
sud cu 5-6 mile/or (8-10 km/h -n.a.), poziia i forma acestor nori
rmneau neschimbate. Din postul nostru de observaie, situat la 500
picioare nlime (150 m - n.a.), i vedeam plannd la 60 fa de
orizontal (circa 1.200 m altitudine - n.a.). Exact sub aceti nori sttea
nemicat pe sol un altul, de form elipsoidal, msurnd 800 picioare
lungime (240 m - n.a.), 200 picioare lime (60 m - n.a.) si 200 picioare
nlime. Acest nor era absolut compact, prnd a fi de o structur
aproape solid si se afla la o distan de 924-1.188 picioare (227-356 m -
n.a.) de Cota 60, n interiorul teritoriului meninut de britanici, n
afar de noi, au mai fcut aceleai observaii si ceilali 22 de oameni
ai Seciei a 3-a din First Field Company N.Z., adpostit n traneele
de la Rhododendron Spur, situate la aproximativ 2.500 yarzi (2.275 m -
n.a.) la sud-vest de norul care se afla la sol. Punctul nostru de observare
era la doar 300 de picioare (90 m - n.a.) de Cota 60; vedeam perfect
forma i extremitile acestui nor neobinuit, care, dup cum ne-am
dat seama, se aezase pe locul unui golfule spre care ducea un drum
sau, poate, albia unui ru secat (Kaiajik Dere). Culoarea norului era
de un gri pal, ca si a celor din aer.
Deodat, am vzut trupe din Regimentul Norfolk intrnd n
golful secat si ndreptndu-se spre Cota 60. Cnd oamenii au ajuns n
faa norului, au ptruns n el fr nici o ezitare; dar nici unul nu a
ieit pentru a porni atacul spre Cota 60. Dup o or, cnd i ultimul
soldat dispruse n interiorul norului, acesta s-a ridicat ncet de la
sol, ntlnindu-se cu ceilali nori asemntori pe care i-am menionat
la nceputul declaraiei noastre. Pn atunci, norii planaser n
acelai loc, nirai unul lng cellalt ca nite boabe ntr-o pstaie,
dar imediat ce norul de pe pmnt a ajuns la nlimea lor au plecat cu
toii n direcia nordului, spre Turcia (Bulgaria - n.a.). Dup 45 de
minute nu se mai vedea nici unul.
Un batalion din Regimentul Norfolk a fost dat disprut sau
exterminat si, la capitularea Turciei (n 1918), prima cerere a Marii
Britanii a fost eliberarea prizonierilor din acest batalion. Turcia afirma
ns c soldaii englezi nu apruser pe frontul Cotei 60, nefiind deci
capturai. Declaraiile noastre i ale celorlali din First Field Company
N.Z. atest adevrul acestui rspuns.
Misterul Regimentului 23
"Norfolk"
BU
LG
ARI
E
f Q
S U S
iua &a
B a
s f
c
a
m
p
a
n
i
e
i
d
i
n
M D
Poziii turceti A 5 e a
* l -ianu r
i arie
r
t
F a 1916 g
d
o t - a
r e Au e
gu
n
t
u st- e
r O
de l
ce
i f
mb e
e rie
o n 19
s 15
(
B i Alti 1
a v tud 9
t e ini
(in 1
e
r A
me 5
tri)
i n
300 -
i z ZOO 1
a 100 O
c
9
Posturi de 1
observaie L 6
.i i
)
Cmpuri de n
mine i
.
Trupe i
amplasate, T
martie 1915 d
n
Micrile e
Aliailor i ale
i
Anzac f p
> Atacuri r e
navale o
Aliate > n
Debarcri t d
Aliate ^ M i
Pierderi ai n
nave Aliate 1
H" 9
Ofensive 1 R
egimentul l Norfolk au disprut
la atacul asupra Cotei 60,
aflat n apropiere de orelul
turc Boghali (arhivele
Comisiei Humboldt).
C
K
j
a
Un regiment britanic, n
.
-
E
.
1914-1918, cuprindea ntre 800
*
S
-
si 4.000 de oameni. Nu tim
^
-
*
S
ci din Regimentul Norfolk
t
au disprut n acel nor...
,- Noi, subsemnaii (...),
v foti lupttori n A.N.Z.A.C.,
declarm sub jurmnt c
incidentul descris mai sus este
absolut adevrat.
Semnat: F. Reichart
(Matata, Bay of Planty), R.
Newnes (157, King Street,
Cambridge) si J.L. Newman
(73 Freyberg Street,
Octumoctai, Tauranga)."
(Jacques Vallee: "Passport to
Magonia" - Chicago, 1969).
Prima oar, declaraia
neozeelandezilor fusese
publicat n 1965, n revista
"Spaceview", Dar n revista
englez "Fortean Times" (nr.
27/1978) si n cea francez
"Lumieres dans la Nuit" (nr.
201/1981), Paul Begg si, respec-
tiv, Jean Sider neag
veridicitatea celor susinute de
martori, fr a ajunge la vreo
concluzie clar n privina
autorilor falsului:
neozeelandezii sau Vallee. Jean
Sider enumera n articolul su
("Lumieres sur Gallipoli - Aout
1915") opt argumente, dintre
care cele mai importante sunt:
26 Arhivele aparinnd
Imperial War Museum conin
acte emise de
Batalionul 4 din Regimentul
Norfolk la cteva zile dup data
teoretic a dis
pariiei de la Cota 60.
27 Batalionul 5 din
Regimentul Norfolk a disprut
ntr-adevr, dar pe
12 august i nu pe 21 august,
a L
2 S
2 1
Misterul Regimentului "Norfolk" 25
(New York, Scribner's, 1928), ir Winston Churchill, Prim Lord al Amira-
litii la nceputul Primului Rzboi Mondial si autorul planului de debar-
care la Gallipoli, meniona Regimentul l Norfolk ca fiind printre unitile
cu cele mai mari pierderi din timpul campaniei ("unele regimente, ca
Norfolk, au fost total distruse"). Campania de la Gallipoli (ale crei scopuri
erau: a) cucerirea Strmtorilor; b) scoaterea Turciei si Bulgariei din rzboi;
c) ajutarea Serbiei, aflat ntr-o situaie disperat; d) stabilirea unei legturi
mai bune cu Rusia) a euat din cauza subestimrii valorii defensive a tere-
nului, absolut impropriu stabilirii unui cap de pod care s permit o ofensiv
de mari proporii, n pofida eroismului trupelor britanice si ale A.N.Z.A.C.,
erorile comandamentului au fost pltite printr-o baie de snge si Churchill
a trebuit s-si dea demisia din postul de la Amiralitate, intrnd ntr-o lung
eclips politic. Este remarcabil deci menionarea n 1928 a distrugerii aces-
tui regiment britanic, ntr-o campanie de care era rspunztor.
Alt autor de prestigiu, cpitanul Th. Frothingham ("The Naval History
ofthe World War" - Cambridge, Harvard, 1925), nu pomenete nimic despre
Regimentul l Norfolk, dar menioneaz un incident n care a fost implicat
flota anglo-francez care participa la btlia Strmtorilor. n dup-amiaza
zilei de 21 august 1915, dou avioane de recunoatere franceze au fost tri-
mise s cerceteze nite ciudai "nori" cenuii care survolau navele aliate, la
circa 1.000 m altitudine. Echipajele cuirasatelor engleze si franceze au obser-
vat cum cele dou aparate au intrat n "escadra" compact a norilor cenuii,
dup care le-au pierdut din vedere. Avioanele nu au mai revenit niciodat la
baz, cei patru aviatori francezi fiind dai "disprui deasupra mrii". S-a
presupus c ciudaii nori, de form elipsoidal, rotund sau de fus, erau de
fapt dirijabile germane care au dobort cele dou avioane (nenarmate). Dar
aceasta nu explic motivul pentru care "dirijabilele" nu au bombardat flota
aliat sau imposibilitatea gsirii unor fragmente ale avioanelor, ntr-o zon
restrns i intens strbtut de navele engleze si franceze. Ipoteza dobo-
rrii aparatelor franceze de aviaia turc a czut de la sine, n 1915 Turcia
avnd doar cteva avioane i o aeronautic militar pur simbolic.
2) Martorii neozeelandezi nu fceau parte din trupele britanice, ci din
A.N.Z.A.C. i, prin urmare, nu aveau de unde s cunoasc precis efectivul i
matricola unitilor engleze cu care veneau n contact, mai ales pe linia fron-
tului, unde situaia se putea schimba de la o clip la alta. De aceea, folosirea
titulaturii de "regiment" n declaraie este

relativ, martorii admind c n cunoteau
efectivul trupelor disprute. Pn la sfritul
campaniei, Regimentul Norfolk a fost complet
distrus, dup cte atest arhivele britanice,^ din
cei 2.800 de soldai, subofieri si ofieri
nmatriculai scpnd doar... 386! Nu se pot
stabili condiiile dispariiei sau decimrii fiecrei
companii si fiecrui batalion n parte, aa c este
foarte posibil ca neozeelandezii s fi vzut ntr-
adevr un fenomen asemntor celui descris, n
care s fi fost implicat un batalion sau o alt
unitate a Regimentului Norfolk.
3) Argumentul potrivit cruia unii martori
au ajuns n zona Kaiajik;
Dere la sfritul lunii august nu are dect o
valoare relativ, arhivele brita
nice menionnd data cnd ntreaga divizie
neozeelandez trimis ca ntrire
englezilor i-a ocupat poziiile. Nu exist date
precise despre diversele sale
uniti si este foarte posibil ca batalionul sau doar
compania din care fceau
parte martorii s fi ajuns pe linia frontului mai
devreme.
De altfel, un timp s-a negat chiar existena
martorilor n sine, deoarece un cercettor britanic
nu a primit rspuns la scrisorile trimise celor trei
soldai din A.N.Z.A.C. Ancheta sa se desfura
ns n 1978, iar cei trei muriser de mult... Pn
la urm, s-a descoperit c Reichart si Newnes, cel
puin, luptaser cu certitudine n Divizia l, Corpul
III Armat A.N.Z.A.C., fiind n august 1915 pe
frontul din Gallipoli.
30 ntre 21 si 28 august, Batalionul 4 a atacat
att Cota 60, ct si sectoarele
Koja-Dere si Boghali, pierznd dou treimi din
efectiv. Nu au fost gsite
dect o parte din cadavre, a cror indentificare
nu a fost ntotdeauna posi
bil, stabilindu-se doar c morii se aflau "pe
locul unde ar fi trebuit s
ajung Batalionul 4 n cursul ofensivei"
(Imperial War Museum, "World
WarArchives - Gallipoli, 1915").
31 Experii britanici cunoteau existena
unei otrvitoare, dup cum nu se poate explica
enigme evacuarea unui mare numr de cadavre nainte ca
n A.N.Z.A.C. sau corpul expediionar britanic s fi
legtur prins de veste.
cu
Regime
ntul
Norfol
k,
conside
rnd ca
inadmi
sibil
dispari
ia unor
trupe,
chiar n
condiii
le dure
de la
Gallipo
li. Au
fost
emise
dou
ipoteze:
a)
Folosire
a de
ctre
turci a
gazelor
de lupt
n zona
Cotei
60. Este
greu de
crezut
ns c
englezii
nu ar fi
sesizat
acest
lucru,
intrnd
pasivi
ntr-un
nor de
gaze
"Norfolk"
T
rupe
geitna
ne pe
poziii
la
Soinm
e
(1916)
. Spre
deoseb
ire de
frontul
de
Vest,
n
Camp
ania
Darda
nelelor
nici o
tabr
nu a
folosit
gaze
de
lupt
(arhiv
a
autoru
lui).
b
)
Capturarea unor uniti engleze si
transportarea lor de ctre... dirija-
bile germane. Este imposibil de
admis c un dirijabil din 1915,
orict de mare ar fi fost, putea lua
la bord mai mult de 50 de oameni
si, n orice caz, celelalte trupe
engleze, australiene sau
neozeelandeze ar fi identificat
mcar un singur element tehnic
(zgomotul motoarelor, forma
nacelei etc.) al prezumtivei
aeronave, n plus, studiul arhivelor
imperiale germane atest c
generalul Otto Liman von Sanders
nu a dispus de dirijabile n
campania de la Gallipoli.
ir J. Corbett meniona n
volumul su "Naval Operations:
History of the Great War Based on
Official Documents" (New York,
Longmans, 1920) c, fr ndoial,
"Turcia ar avea de dat unele
explicaii n legtur cu dispariia
fr urm a mai multor uniti din
corpul expediionar britanic de la
Gallipoli". Rspunznd acuzaiilor,
fostul om de stat turc A. Emin
("Turkey in the World War" - New
Haven, Yale, 1930) si fostul
comandant al misiunii militare
germane n Turcia, generalul H.
Kannengieser ("The Campaign in
Gallipoli" - London, Hutchinson,
1928) susineau c trupele
turceti si
germane nu au folosit gaze de

lupt si nu au masacrat
prizonierii Ia Gallipoli,
pierderile deosebit de grele
suferite de aliai datorndu-se
incapacitii si obtuzitii unor
ofieri din naltul
Comandament britanic, ce au
struit n continuarea unei
operaiuni dinainte pierdute din
cauza terenului impropriu si a
dificultilor logistice.
tu turn.
Tun
abandonat de britanici la
Capul Helles dup
retragerea
ianuarie 1916 (arhiva
autorului).
"Norfolk"
F
aptul
este
indisc
utabil,
ca si
corect
itudin
ea
trupel
or
germa
ne ce
au
luptat
n
Turcia
si
Orient
ul
Mijlo
ciu.
Ct
prive
te ns
armat
a
turc,
este
tot
att
de
cert
c o
parte
din
solda
i si
ofieri
s-au
dedat
la
exces
e
deplor
abile
mpot
riva
prizonierilor de rzboi ai Antantei,
oriunde au fost prezeni, din
Romnia pn n Peninsula
Arabic si Caucaz.
Exist ns si un document
oficial n care se ntlnesc destule
indicii asupra stranietii cazului.
"Raportul Final al Comisiei asupra
Operaiunii Dardanele" (Final
Raport of the Dardanelles
Comission"), definitivat n 1917,
dar publicat abia n 1967,
menioneaz atacul a 3.000 de
soldai A.N.Z.A.C. asupra cotei 60
la 21 august si atacuri sporadice ale
unor uniti engleze n zona
aceluiai obiectiv ntre 12 si 30
august. Este consemnat apariia
unei "stranii brume" si a "cetii
argintii" prezente pe Cmpia Suvla
la 21 august. Sunt de asemenea
menionate numeroasele dispariii
de pe cmpul de lupt ("au existat
sute de disprui, care nu s-au
regsit n listele de prizonieri
comunicate de Turcia"), precum si
faptul c armata turc trata corect
prizonierii aliai, "cu unele
excepii".
Sunt toate acestea
semnificative? Constituie
argumente favorabile insolitului
soartei ctorva sute de oameni
pentru care rzboiul s-a sfrit n
1915, altfel dect si-ar fi putut
imagina? Probabil c nu vom afla
niciodat cu certitudine. Un lucru
este sigur: dac infanteritii
britanici au ajuns ntr-o alt lume -
poate chiar n alt Univers?! -, ea n-
avea cum s fie mai cumplit dect
cea a transeelor care desfigurau
Europa Marelui Rzboi.
30
PIERDUI IN ABISUL ALBASTRU
u:
%
nde se ntmpl, dac nu n aer, cele mai ciudate lucruri, rmas* necunoscute
sau inexplicabile pentru noi?!" Acestea nu suni cuvintele unui scriitor sau
ziarist dornic s obin un efect dra 1 matic asupra publicului amator de
senzaional. Cel care le-a pronunat er; de opt ani pilot de ncercare si
rspundea acum, sobru si competent, ntre brilor puse de magistrai n
"fe-
cursul anchetei care urmrea se elucidezi mprejurrile celebrei si
misterioasei dispariii, n iunie 1928, a hidroavio nului Latham 47, avndu-
1 la bord pe exploratorul polar Roald Amundsenj|
Dar, dac pn n 1939, dispariiile fr urme ale avioanelor mai putea
fi puse pe seama epocii de "copilrie" (1905-1920) si "adolescen" (1920-1938!
a aviaiei, o dat cu nceperea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, "maturizarea
aparatelor, a piloilor, a concepiei despre rolul si importana aviaiei a veni
extrem de rapid, ntre august 1939 si decembrie 1940, ntreaga lume a ne
Ies c zborul, fie el civil sau militar, i pierduse definitiv romantismulj
devenind o uria, prozaic si nendurtoare industrie a vieii si a morii.
Este aproape imposibil de stabilit care din miile de dispariii aeriene
din anii sngeroi ai celui mai mare conflict din istorie pot fi considerate ca
neobinuite. Desigur, au existat foarte multe echipaje ce nu s-au mai ntors
la baze i despre care nu s-a mai aflat niciodat nimic. Explicaia acestui fap)
este relativ logic: aparatele respective au fost probabil doborte deasupra
mrii de un avion inamic, ce s-a prbuit la rndul su nainte de a-si comu-
nica victoria sau este posibil ca unele avioane, avariate n timpul luptelor, s
fi czut singure n ap, disprnd pentru totdeauna. Exist ns si cazuri
care nu pot fi att de uor eludate.
n august 1941, pilotul polar rus N. Cerepkonkov zbura deasupra Mrii Kara, mpreun cu
cinci oameni (copilotul, radiotelegrafistul, mecanicul de bord si doi cercettori hidrologi) pe un
avion Iliushin 4. Acest aparat a fos
Pierdui n abisul 31
albastru
Iliushi
n L
4
(DB3
) n
varia
nta
care
a
parti
cipat
la
raidu
l
asupr
a
Berli
nului
din 8
augu
st
1941
(arhi
va
autor
ului).
unul
dintre
cele
mai
bune
const
ruite
de
sovie
tici
ntre
1940
si
1945.
Bombardier mediu cu raz
lung de aciune, cunoscut
si sub codul DBS, avionul
a zburat prima oar n
ianuarie 1940, intrnd n
producie de serie n
ianuarie 1941. Pn n 1944
fuseser fabricate 5.256 de
aparate, specialitii si piloii
rmnnd impresionai de
performanele si rezistena
lor: raz de aciune - 2.600
km; vitez maxim - 420
km/h; plafon - 9.400 m;
armament -3 mitraliere de
7,62 mm (schimbate
curnd cu unele de 12,7
mm si apoi cu tunuri de 20
mm) si 2.700 kg bombe.
Avionul L 4 avea dou
motoare de cte 1.100 CP
fiecare si a fost folosit ca
bombardier, torpilor si
transportor, devenind
repede faimos, dup exe-
cutarea primului
bombardament de noapte
asupra Berlinului (8 august
1941), aciune de o
ndrzneal nebun,
comparabil cu primul
raid american asupra
oraului Tokyo (18 aprilie
1942).
Or, aparatul lui
Cerepkonkov era de un tip
adaptat special pentru a
putea ateriza pe ghea, iar
echipajul cptase o mare
experien dup doi ani de
zboruri polare, n plus, nici
aviaia german, nici cea
finlandez nu operau att
de departe spre nord-est.
Si, cu toate acestea,
avionul L 4 a disprut
fr urm, fr un mesaj
radio...
Un caz asemntor este cel al maiorului Mouchotte, unul dintre primii
ofieri ai Forelor Franceze Libere. Comandant al escadrilelor 341 "Alsace"
(francez) si 485 (neozeelandez) cu sediul la Biggin Hill (celebra baz de
vntoare a R.A.F.-ului), acest experimentat pilot a disprut la 27 august
1943, dup o lupt aerian n care fuseser angajate cele 24 de Spitfire-un
aflate sub comanda sa, mpotriva a 200 de avioane Focke Wul/190. Aparatele
germane atacaser o formaie de "B 17 Fortree Zburtoare", protejate de
Spif/ire-urile lui Mouchotte, deasupra oraului francez Saint-Omer. Piloii
din escadrila 341 au declarat ns c nu 1-au vzut pe maior dobort n tim-
pul luptei, locotenentul Clostermann (asul vntorilor francezi) si cpitanul
Martell (comandantul secund al escadrilei) fiind de prere c acesta s-a
prbuit n Canalul Mnecii, la ntoarcerea n Anglia. Rzboiul nu permitea
declanarea unei anchete amnunite, astfel nct incidentul a fost repede
dat uitrii. Dar este puin probabil ca un pilot att de bun ca Mouchotte s
fie dobort aa de rapid nct s nu aib timp pentru un mesaj radio...
>*
Dou variante ale faimosului Supermarine Spitfire: MK V (SMS) si MKIX (jos).

Aparatul avea performane deosebite, n varianta MK IX, pilotat de Mouchotte;
vitez - 655 km/h; plafon -12.105 m; raz de aciune -1.576 km; armament - 2 tunuri
de 20 mm si 4 mitraliere de 7,62 mm (arhiva autorului).
Pierdui n abisul 33
albastru
I
n
c
i
d
e
n
t
e
l
e
d
e
a
c
e
s
t
g
e
n
a
u
c
o
n
ti
n
u
a
t
s
i
d
u
p

r

z
b
o
i.
I
n
ianuarie 1947, agenia mcar
TASS anun c un avion C un
47, aparinnd aviaiei mesaj
sovietice, s-a prbuit pe radio
Ghearul Tahomsk, Ia 3.500 de
m altitudine. Dup o alarm
sptmn, echipele de ,
salvare au gsit epava naint
aparatului. Avea botul nfipt e sau
n ghea, iar aripile erau dup
rupte. "Interiorul fuselajului catas-
era ptat de snge, dar trof,
trupurile celor 32 de pasageri aa
si aviatori de la bord cum
dispruser fr urm", scria nu a
comandantul grupului de putut
intervenie n raportul su, fi
adugnd c "pe o raz de eluci
800 km mprejur nu exist dat
nici o aezare omeneasc". enig
Expertiza a dovedit c ma
motoarele avionului nu dispa
fuseser defecte n riiei
Douglas C 47 Skytrain, avion de transport cu performane si fiabilitate remarca-

bile: vitez - 370 km/h; plafon - 7.315 m; raz de aciune - 2.575 km (arhiva autorului).
momentul prbuirii. trupu
Douglas C47 rilor
"Skytrain", varianta militar celor
a faimosului Douglas DC 3 treize
"Dakota", a fost considerat ci si
cel mai bun aparat de doi
transport din al Doilea de
Rzboi Mondial. Numai n oame
SUA s-au produs 10.050 ni...
buci, dintre care peste o
mie mai sunt n funciune i
astzi, n 16 ri. Avionul a
fost exportat si, ncepnd
din 1945, construit sub
licen si n URSS. ns cel
prbuit pe ghearul
Tahomsk era original i
fcuse rzboiul pe frontul
sovieto-german nc din
1943. Cei doi piloi erau
veterani, avnd trei ani de
lupte i peste 8.000 de ore
de zbor la activ fiecare, deci
nu se poate explica motivul
pentru care nu au transmis
Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie
Un mister similar, dar mult mai straniu s-a petrecut n anii 1945-1950, n
Districtul Mackenzie (Canada). Acolo, ntr-o zon mrginit de Vrful
Christie (2.226 m) din Munii Mackenzie la vest, Rul North Nahanni la
nord, Rurile South Nahanni si Liard la sud si Fluviul Mackenzie la est, pe
o suprafa de mii de kilometri ptrai, strbtut de vi, rpe si ravene,
cunoscut generic sub numele de "Valea Nahanni", au avut loc fenomene si
incidente cel puin ciudate.
n 1945, un trapper din Districtul Mackenzie a recepionat la staia sa de
radio mesajul disperat al unui avion n pericol: "May Day, May Day. Ne
prbuim peste Talkeetnas. n jurul nostru strlucete o puternic lumin
verde... ambele motoare s-au oprit... comenzile nu mai rspund... May
Day... obiectul...". Apoi, tcere definitiv. Vntorul a anunat la rndul
su autoritile din Fort Simpson, cel mai apropiat ora, situat la confluena
dintre Rul Liard si Fluviul Mackenzie. Acestea, ajutate de Royal Canadian
Air Force si de Royal Canadian Mounted Police, au ncercat zadarnic, timp
de 3 sptmni, s gseasc avionul prbuit, n 1947 ns, un indian a
descoperit epava si cadavrele ngheate pe teritorul Vii Nahanni. Unul din-
tre pasageri nu murise imediat si reuise, cu ultimele puteri, s deseneze pe
fuselaj imaginea unui obiect discoidal ciudat...
La nceputul anului 1948 s-a prbuit deasupra Vii Nahanni un avion
de transport "Duty" Anson (aparat bimotor, lent dar foarte rezistent) pilotat
de Johnny Bourasso. Acest tnr canadian fusese pilot al R.A.F. ntr-o esca-
dril de recunoatere, fcuse rzboiul pe Hurricane i Spitfire i avea o expe-
rien de nou ani de zbor, dintre care patru deasupra periculoaselor inuturi
arctice. Si totui, avionul su a disprut fr un mesaj de alarm, fr s lase
o urm, la fel ca multe altele care 1-au precedat si 1-au urmat.
Numele pe care indienii 1-au dat Vii Nahanni este semnificativ: inutul
oamenilor fr cap. Aceast denumire macabr nu face dect s constate o
realitate - majoritatea celor care s-au aventurat n interiorul ei au fost gsii
sub forma unor schelete fr cap, ceilali disprnd fr urm. Doar civa
temerari s-au ntors, declarnd ns c n-ar mai repeta experiena pentru
nimic n lume. De aceea, n pofida faptului c zona are un sol fertil i o clim
Pierdui n abisul 35
albastru
A
vro
Anson
MK
II,
constr
uit n
Cana
da
(1.050
buci
).
Vitez
- 306
km/h;
plafon
-
4.570
m;
raz
de
aciun
e -
982
km.
Major
itatea
acesto
r
avioa
ne au
fost
folosit
e ntre
1940-
1945
si au
rmas
n
servici
u n
Canad
a si Marea Britanie pn n 6
1955, ca aparate de legtur si zile,
transport uor (arhiva nu a
autorului). fost
gsit
blnd n comparaie cu nici o
ntinderile sterpe si urm
ngheate care o prove
nconjoar, n ciuda nind
extraordinarei bogii de de la
animale cu blnuri scumpe uria
si chiar a descoperirii unor ul
minereuri aurifere si KB
cuprifere bogate, valea 50
rmne si astzi pustie. sau
Colonitii, vntorii, cei
prospectorii si indienii o nou
evit; geologii, patrulele pasag
Poliiei Clare si aviatorii o eri ai
ocolesc; eschimoii, si.
trapperii si cercettorii Ultim
zoologi, obinuii cu ul
singurtatea, nesigurana mesaj
i permanena pericolelor radio
mortale din inuturile l
arctice se cutremur
situa
numai la auzul numelui
la
ei...
240
mile
est de
Dar dispariii Cape
neelucidate se petrec pe tot Charl
globul. Astfel, la 10 es
ianuarie 1962, un avion (Norf
Boeing KB 50 cu patru olk),
motoare (aparinnd US Air iar
Force), comandat de comu
maiorul Robert Tawney nicar
(calificat de USAF drept ea nu
"unul dintre cei mai buni coni
piloi activi din ultimul nea
deceniu"), a disprut la nimic
puin timp de Ia decolarea alarm
de pe aeroportul bazei ant.
militare aeriene Langley De
(Virginia, SUA) ntr-un altfel,
zbor avnd ca destinaie "New
Insulele Azore. n ciuda York
celor 1.700 de ore de Time
cutri desfurate timp de s"
consemna, la 10 ianuarie,
c "vremea era bun, iar
atmosfera permitea o
vizibilitate de 10 mile".
Una dintre putinele zone care fac o concurent asidu Triunghiului

Bermudelor sau Vii Nahanni este ns, cu certitudine, asa-numita "Rut a
Morii": Quito - Cuena.
Cuena, ora din sudul Ecuadorului, are 150.000 de locuitori si este situat
la 470 km de Quito, capitala rii. Drumurile rutiere care duc spre Cuenga
sunt periculoase n timpul sezonului uscat si devin impracticabile n ano-
timpul ploilor, astfel c populaia prefer cltoria cu avionul. Dar (dup
cum consemnau "New York Times", "Aviation Week and Space Tehnology" si
"Omni") ntre august 1976 si august 1984 au disprut pe aceast rut sase
avioane mari (cu 300 de oameni) si ecuadorienii au constatat uluii c nu pot
gsi nici o explicaie rezonabil pentru straniile incidente.
Prima catastrof de acest gen a fost cea a unui avion al companiei ae-
riene ecuadoriene "SAETA", care a plecat spre Quito la 15 august 1976, avnd
56 de oameni la bord. In ciuda condiiilor de zbor excelente, aparatul a dis-
prut fr un singur mesaj de alarm. Cercetrile echipelor de salvare au
durat aproape dou luni, acoperind o suprafa de peste 2.000 km2, dar nu s-a
putut descoperi nici un fragment de epav...
n septembrie 1977, un aparat de tip Vickers Viscount, aparinnd
Serviciilor Aeriene Naionale Ecuadoriene (SANE), s-a prbuit n zona
Masivului Zhanon din apropierea oraului Cuenca, iar cei 33 de pasageri au
disprut. Patru luni mai trziu, la 29 decembrie 1977, un avion bimotor al
SANE se prbuea n aceeai regiune, iar epava si cei 25 de oameni pe care
i transportase piereau fr urm...
n august 1978 disprea n apropiere de Cuena un bimotor de transport
C 47 Skytmin (aparinnd Grzii Naionale) cu 17 oameni la bord. Echipele
de salvare au ncercat mai bine de 35 de zile s dea de urma epavei sau a
pasagerilor. Zadarnic.
La 23 aprilie 1979 se prbuea pe Ruta Morii un alt aparat al companiei
"SAETA", cu 57 de pasageri. Comisia de anchet nu a reuit s descopere
epava, dei regiunile nconjurtoare au fost survolate de 18 avioane i eli-
coptere, dintre care unele erau dotate cu dispozitive de teledetecie pe baz
de laser i infraroii.
Pierdui n abisul 37
albastru
I
nteres
ant
este
faptul
c
toate
aceste
accid
ente
s-au
petrec
ut n
condi
ii
atmos
ferice
ideale
si la o
altitu
dine
care
exclu
dea
posibi
litatea
form
rii
unei
furtun
i de
tip
CAT
("Cle
ar Air
Turbu
ience
s").
Catas
trofel
e
neput
nd fi
pro-
vocat
e nici
de
fulger
e
globulare, trsnete sau alte traseu
tipuri de descrcri elec- l pe
trice, ipotezele se dovedesc, care
una dup alta, tot mai se
inconsistente. Versiunea nscri
dup care avioanele au fost sese
sechestrate de traficanii de acesta
droguri, iar pasagerii .
transformai n sclavi pe
plantaiile clandestine de
coca sau marijuana a fost
calificat de autoritile
ecuadoriene drept
"absurd", ntr-adevr, este
greu de crezut c n epoca
deteciei prin satelii poate
exista un aeroport ascuns n
jungl, care s posede o
pist att de mare nct s
permit aterizarea unor
Avionul Boeing B 737-200 disprut n 1983 pe "Ruta Morii" (arhiva autorului).

aparate cvadrimotoare.
La sfritul anului
1983, un cvadrimotor cu
reacie Boeing B 737-200
avnd la bord 119 pasageri
de diverse naionaliti si un
echipaj compus din opt
oameni (inclusiv cele cinci
nsoitoare de bord) a
decolat de la Cuenca
pornind spre capitala rii,
Quito. Condiiile
atmosferice erau
favorabile, avionul verificat
tehnic, echipajul
experimentat si totui
aparatul a disprut la scurt
timp dup plecarea din
Cuenca, fr s lanseze
mcar un mesaj de alarm.
Echipele de salvare ale
forelor naionale
ecuadoriene, sprijinite de
avioane si elicoptere, au
ncercat zadarnic, timp de
aproape dou luni, s
gseasc supravieuitori
sau fragmente ale
aparatului n jungla de sub
Dup cum consemna revista

"Nature" n 1984, Institutul Ecuadorian
de Cercetri asupra Fenomenelor
Extraterestre afirm c n zona Cuenca
au fost nregistrate fenomene
magnetice ieite din comun, iar
experienele efectuate n regiune au
relevat prezena unor fluxuri
magnetice de origine nedeterminat
nc. Cercettori britanici, francezi,
americani si ecuadorieni au observat c
singurul lac din apropierea oraului
Cuenca este locul unei adevrate drame
ecologice: zecile de mii de psri
(aparinnd celor mai diverse specii), ce
se ntorc din migraia anual spre sud,
odat ajunse deasupra apelor se arunc
n adncuri, sinucigndu-se n mas.
Ornitologii susin c, dintr-un motiv
necunoscut (surse naturale de
infrasunete sau fenomene magnetice
neobinuite petrecute pe fundul
lacului), psrile cad victime unor
majore tulburri psihice. Nu s-a putut
gsi ns o explicaie ct de ct
acceptabil pentru amploarea unei
astfel de anomalii asupra unui numr
att de mare de psri din specii
diferite, deci avnd o rezisten fizic
si psihic diferit. Oricum, fenomenul
nu pare s aib legtur cu soarta celor
sase avioane mari disprute pe ruta
Quito - Cuena ntre anii 1976 i 1985,
ntruct acestea nu zburau pe deasupra
lacului, iar efectele distrugtoare ale
"capcanei de psri" (cum o numesc
localnicii) nu se manifest i asupra
oamenilor.
Spre ce adncuri ale Abisului
Albastru de deasupra noastr au pornit
oare toi acei oameni disprui n
Neant cu mainile lor zburtoare?
39
NAUFRAGII IN DIMENSIUNI
PARALELE
D ac secolul al XVIII-lea a fost epoca de aur a navigaiei cu vele, anii
1850-1900 i-au pregtit sfritul, iar cei ai Primului Rzboi Mondial au tras
definitiv cortina peste lunga si tumultuoasa perioad a istoriei velierelor
pe mrile si oceanele lumii. Documentele Societii Lloyd consemneaz
c, ntre anii 1914 si 1918, au fost scufundate mai mult de 91% din
corbiile existente n anul 1913 (astfel, Frana si Germania i pierd toate
velierele ntre 1914 si 1916). Evolund lent de-a lungul a peste patru milenii
si stins fulgertor n numai patru ani, navigaia cu pnze a presrat fundul
mrilor si oceanelor cu mii de epave, rpind n acelai timp un numr greu
de calculat de viei omeneti. Fie c la originea naufragiilor s-au aflat
furtunile, incendiile sau molimele izbucnite la bord, piraii, corsarii sau
stncile submarine, aproape fiecare dispariie petrecut n condiii despre
care nimeni nu a putut aduce vreo mrturie a dat natere unor legende
fascinante, dintre care unele au rmas n memoria marinarilor pn astzi.
La nceputuri, atunci cnd ntinderea de ape ce depea linia orizontului
reprezenta Necunoscutul, dispariia vaselor care ndrzneau s se avnte n
larg era pus pe seama montrilor marini i forelor supranaturale. Cu timpul
ns, pe msur ce oceanele au nceput s-i dezvluie secretele, naufragiile
au determinat cutarea unor cauze mai apropiate de realitate:
imperfeciuni constructive, greeli de navigaie, furtuni, pirai...
n lunga istorie a cltoriilor maritime rmn ns suficiente cazuri enig-
matice, crora, cu toate eforturile depuse, nu li s-a gsit nici o explicaie care
s reziste timpului.
n 1840 a disprut fr urm velierul cu trei catarge britanic Britomar,

de 1.864 tone, transportnd o ncrctur de nisip aurifer din Australia n
Tasmania. Nava avea un echipaj de 108 marinari i, datorit mrfurilor de
obicei foarte valoroase care i se ncredinau, era dotat cu zece tunuri i dou
mortiere. A fost vzut ultima oar intrnd n Strmtoarea Bass si trecnd pe
lng Insula King. Vremea era frumoas si sezonul furtunilor avea s
nceap abia peste trei luni. Dar Britomar si echipajul su n-au mai ajuns
niciodat la destinaie...
Un incident asemntor l constituie dispariia expediiei conduse de

John Franklin. Finanat de guvernul englez si dispunnd de navele Erebus
si Tenor (cu 148 de oameni la bord), expediia a nceput n 1845 si avea ca
obiectiv gsirea cii maritime spre China trecnd prin zona nordic a conti-
nentului american. Navele erau dotate special pentru explorri polare si
participaser (avnd aceleai echipaje la bord) la cltoriile efectuate ntre
1840 si 1843 de exploratorul englez James Ross, pentru cercetarea continen-
tului antarctic. Ultimele vesti de la expediia Franklin au parvenit n 1847
din zona insulei canadiene Victoria, dup care, oameni si vase au disprut
fr a lsa vreo urm. S-a considerat c navele au fost fie prinse de gheuri
si sfrmate, fie s-a produs o coliziune ntre ele si, n ambele cazuri, echipa-
jele au pierit n accident sau mai trziu, din cauza extenurii produse de frig
si foame. Dat fiind calitatea deosebit a navelor si a marinarilor, ipotezele
menionate prezint ns mai multe semne de ntrebare. ir John Franklin
(1786-1847?), amiral englez avnd la activ nimeroase expediii de cercetare
n regiunea arctic (Arhipelagul Svlbard, Golful Hudson), deinea o bogat
experien n domeniul navigaiei polare (ntre anii 1824 si 1826 el a explo-
rat cu succes cursul fluviului canadian Mackenzie, pn la vrsarea n
Oceanul ngheat). Erebus si Tenor fuseser special construite si dotate pen-
tru cercetri polare, avnd carenele ntrite cu foi de cupru si prova nzes-
trat cu un pinten de oel pentru spargerea gheii. Vasele si echipajele
dovediser caliti deosebite n timpul expediiei britanice a amiralului ir
James Clarke Ross n Antarctica (1840), soldat cu descoperirea Marii
Bariere de Ghea Ross, a rii Victoria, a Vulcanilor Erebus si Terror, a
Polului Sud Magnetic i a Insulelor Franklin. Lista proviziilor i echipa-
mentului, pstrat n arhivele Royal Navy, dovedete c aceast cltorie era
mai bine pregtit dect toate cele anterioare ei. Si totui, navele au disprut
fr urm.
Naufragii n dimensiuni paralele 41
Faptul este surprinztor, cci, dei expediii polare cu final dramatic au

fost numeroase n secolul al XlX-lea, ntotdeauna s-au gsit indicii asupra
mprejurrilor tragicelor incidente. Astfel, n 1880, expediia condus de
americanul De Long si ambarcat pe nava Jeanette a nceput o cltorie
pornind din Sn Francisco si avnd drept obiectiv atingerea Polului Nord,
trecnd prin Strmtoarea Bering. Vasul a fost ns blocat de gheuri, purtat
n deriv si, dup trei luni, sfrmat. Cei aflai la bord au reuit s se salve/e
cobornd pe o banchiz, dar, pn la urm, au pierit n desertul de ghea,
majoritatea disprnd n crevase i canale. La 3 ani de la acest sfrit (1883),
atunci cnd toat lumea uitase de Jeanette, n Groenlanda sunt gsite pe un
bloc de ghea plutitor lucruri care aparinuser lui De Long, inclusiv jur-
nalul de bord al navei.
Aceast ntmplare nu face dect s adauge noi semne de ntrebare
privind vasele Erebus si Tenor, din care, cu toate cercetrile intense, nu s-a
gsit nici o rmi. Mai mult, cei care au ncercat s urmreasc traseul lui
Franklin au sfrit mprtsindu-i soarta. Plecat n cutarea amiralului
englez n 1852, Joseph Rene Bellot (1826-1853), explorator francez care avea
la activ dou expediii arctice si prioritatea cercetrii Madagascarului, dis-
pare n aceleai condiii misterioase si n aceeai zon din apropierea Insulei
Victoria. Cu toate eforturile fcute, nici din aceast expediie nu a mai fost
gsit vreo urm care s permit stabilirea cauzelor dispariiei...
Este binecunoscut faptul c, pn la sfritul secolului al XVIII-lea,
vasele ce strbteau mrile si oceanele lumii erau ameninate de atacurile
piratereti. Dar este greu de presupus c traseul ales de Franklin ar fi putut
prezenta un ct de mic interes pentru astfel de atacuri, n orice secol si cu
att mai puin n 1845, cnd trecuser cinci decenii de la strpirea pirailor
din Atlanticul de Nord de ctre Royal Navy. Rmn de analizat alte dou
ipoteze: izbucnirea unui incendiu la bord sau a unei molime cu efecte mor-
tale pentru toi membrii echipajelor. Nu trebuie uitat ns c, dei este vorba
de anul 1845, att medicina, ct si tehnica naval cunoscuser progrese
importante. Or, dat fiind misiunea ncredinat, Erebus si Tenor erau
echipate astfel nct s fac fa acestor situaii-limit. n plus, probabili-
tatea ca un incendiu sau o molim s izbucneasc fulgertor pe DOU nave
simultan, si cu atta for nct s aib drept consecin dispariia oricror
indicii, este prea redus pentru a merita s fie luat n considerare.
Exist o mrturie, cea a echipajului si cpitanului bricului canadian
Renovation, care, la 6 aprilie 1851 ar fi vzut, ncastrate ntr-un gigantic
ghear ce plutea n deriv prin Strmtoarea Melville, dou corbii asemn-
toare cu Erebus si Tenor. Dar, cuprini de o spaim superstiioas, cei de pe
Renovation s-au ndeprtat ct au putut de repede de uriaa mas de ghea.
Oricum, este greu de imaginat modul n care dou corbii lungi de cte
50 m si nalte de 25 m puteau fi complet nghiite de ghea, rmnnd n
acelai timp intacte...
La 14 decembrie 1928, nava-scoal danez Kobenhaven a prsit portul

Montevideo (Uruguay), ndreptndu-se spre Europa. Era un vas relativ mare
(3.800 de tone), echipat cu mijloace de propulsie si comunicaie moderne
(inclusiv cu telegrafie fr fir si un emitor-receptor radio n fonie) si avea
la bord un echipaj bine antrenat (50 de elevi ofieri ai marinei de rzboi
daneze si ofierii instructori). Nava fusese verificat cu atenie n
Danemarca nainte de aceast cltorie, la sfritul creia elevii ofieri
urmau s-si ncheie ciclul de instruire pe mare si s fie trimii pe alte vase
de rzboi. Dar Kobenhaven a disprut n Atlantic fjp un mesaj S.O.S. si fr
s lase vreo urm, neputndu-se stabili nici mcar locul aproximativ al
naufragiului ("Lloyd's Weekly Casualty Reports, 1929").
Vasele de suprafa nu dein monopolul dispariiilor neelucidate,

ncepnd chiar cu perioada de pionierat (anii 1880-1900), submarine brita-
nice, americane, franceze, ruse, germane, italiene si japoneze au disprut si
continu s dispar si astzi, n condiii nu ntotdeauna explicabile.
Desigur, pierderea unui submarin pe timp de rzboi nu nseamn
neaprat un mister, iar n majoritatea cazurilor condiiile n care s-a petrecut
aceasta sunt cunoscute. Exist ns si incidente mai neobinuite, cum a fost
cel al submarinului polonez Orzel, al crui echipaj, dup izbucnirea celui
de-al Doilea Rzboi Mondial, a luptat cu eroism mpotriva Kriegsmarinei,
rmnnd, la sfritul lui septembrie 1939, mpreun cu nava-sor Wilk,
Naufragii n dimensiuni 43
paralele
S
ubmar
inul
Orzel
lansat
la ap
n
1938
(arhiv
a
autoru
lui):
tonaj
-1.100
tdw la
supraf
a si
1.473
tdw n
imersi
une;
dimen
siuni -
84 m x
6,7 m
x 4 m;
echipa
j -56
oamen
i; raz
de
aciun
e
-13.30
0 km;
vitez
-15
noduri
la
supraf
a si
8
noduri
n
imersiune; armament -12 tuburi lans- ulei
torpile de 550 mm + un tun de 105 apr
mm. nd la
supraf
a
ultimele uniti combatante ale
dup
forelor navale poloneze. Marina
explo
si aviaia german anunaser de
ziile
trei ori scufundarea lui: la 5, 7 si 8
grena
septembrie, dar Orzel reuise s
delor
se strecoare din Baltica n Marea
subm
Nordului, ajungnd la 14
arine,
octombrie n Marea Britanic,
proce
ncadrat n Royal Navy,
deu
submarinul polonez a torpilat, la 8
des
aprilie 1940, un transportor si
folosi
marele pachebot german Rio de
t de
Janeiro, care se ndreptau spre
coma
apele Norvegiei pline cu trupe,
ndani
comandantul lui Orzel
i de
(locotenent-comandorul
subm
Grudzinski) fiind primul care i-a
ersibil
avertizat pe aliai de iminena
e
agresiunii naziste mpotriva
pentru
acestei ri. Construit n Olanda,
a
Orzel era o nav excelent si a luat
scpa
parte la crncenele btlii
de
aeronavale din largul coastelor
urmr
norvegiene, apoi a fost trimis, la
itori
sfritul lunii mai 1940, ntr-o
simul
patrulare de rutin din care nu s-a
nd
mai ntors niciodat. De data
pieire
aceasta ns, nici o unitate aero sau
a
naval german nu si-a arogat
meritul de a fi scufundat vasul
polonez.
n lipsa unor informaii certe, a
fost emis ipoteza conform creia
Orzel fusese scufundat din
greeal de nava olandez pe care
trebuia s-o ntlneasc n
apropiere de Hellgoland. La 4
iunie 1940 vasul olandez a anunat
distrugerea unui submarin
german, dar arhivele
Kriegsmarinei nu menioneaz
pierderea vreunui U-BOOT la acea
dat, deci este posibil ca olandezii
s se fi nelat si s fi scufundat
submarinul polonez dintr-o
tragic eroare, ns marinarii
olandezi vzuser doar pete de
navei; nu este imposibil ca unul din cele patru submarine germane care au
acostat la baza din Hellgoland ntre 3 si 5 iunie 1940 s se fi strecurat astfel,
nselndu-i pe olandezi.
S-a mai sugerat c Orzel ar fi pierit pe 8 iunie 1940, n barajul de mine
britanice din apele norvegiene, dar si aceast ipotez este inconsistent,
deoarece comandantul Grudzinski primise harta cmpurilor minate de la
Royal Navy... Aa c soarta lui Orzel va rmne, probabil, pentru totdeauna
necunoscut.
n volumul su "Spre victorie" (Editura Militar, Moscova, 1975), amira-

lul N.G. Kuzneov menioneaz pierderea submarinului sovietic V-l (fostul
submersibil Ursula, cedat de britanici ruilor n cadrul ajutorului militar
naval al Aliailor ctre URSS), al crui echipaj era format din oameni exce-
leni, n frunte cu LI. Fisanovici, un cunoscut comandant de submarine din
Marea Nordului. Cauzele nu sunt elucidate nici astzi.
ntr-adevr, nici Kriegsmarine, nici Luftwaffe nu au raportat scufun-
darea vreunui submarin sovietic sau britanic n acea perioad, aa c nimeni
nu tie ce s-a ntmplat cu V-l, nav atent verificat de Comisia britano-sovie-
tic la Scap Flow i avnd un echipaj de veterani bine instruii. Ipoteza c
a fost distrus de o defeciune tehnic sau de o explozie a torpilelor aflate la
bord nu poate fi acceptat, datorit att reviziei tehnice generale de dat
recent, ct i calitii deosebite a cpitanului si echipajului. De asemenea,
ipoteza unui naufragiu provocat de furtun nu se dovedete nici ea mai
bun, cci submarinele escadrei primiser ordin s navigheze n imersiune
ct mai mult posibil, tocmai pentru a rmne n zona linitit a oceanului
(sub 20 m adncime).
Submarinele de tip Ursula erau dotate cu ASDIC (sonar) modern,
avnd posibilitatea de a determina cu precizie poziia escadrei de suprafa
i a celorlalte submersibile, ceea ce exclude ipoteza unei coliziuni acciden-
tale sau a unei torpilri (din eroare) de ctre una din navele britanice sau
sovietice (dup cum relateaz amiralul N.G. Kuzneov, escadra sovietic
fusese inclus ntr-un convoi de nave militare i comerciale engleze care
transportau ajutoare pentru Uniunea Sovietic).
paralele
D
ou
din
sub
mar
inel
e
brit
anic
e
care
au
fost
ced
ate
rui
lor
n
194
4.
Urs
ula
(n
pri
m-
pla
n)
si
Sun
fish
(n
pla
n
sec
und). Echipajele ruseti au urmat un
curs de sase luni de antrenament n
baza Royal Navy de la Scap Flow
si beneficiau de comandani de
excepie (arhivele Imperial War
Museum).
Fr ndoial ns, unul

dintre cele mai stranii cazuri de
dispariie pe mare este cel al
cuirasatului So-Paulo.
Istoria acestui vas a fost
plin de neprevzut si aventur.
Iniial proiectat n anii 1902-
1903, ca rspuns la flota tot mai
amenintoare construit de
Chile, lipsa fondurilor i-a
ntrziat intrarea n lucru pn la
apariia primei nave de linie cu
adevrat moderne (Dreadnought,
lansat la ap de Royal Navy n
1906), care, dintr-o dat, a redus
toate tipurile de cuirasate
dinaintea ei la nite carcase de
fier fr valoare combativ.
Marina brazilian a neles
rapid situaia. Anulnd orice
program de construcie aflat n
derulare, si-a concentrat
eforturile financiare pentru
achiziionarea a dou splendide
cuirasate moderne de aceeai
clas, So-Paulo si Minus
Gerais.
Realizate n Marea Britanic ntre 1908-1910, navele au rmas n istorie

ca primele de asemenea mrime construite pentru o ar care nu era o pute-
re maritim major. Ele au asigurat supremaia flotei braziliene n apele
sud-americane si au fost oferite (dup intrarea Braziliei n rzboi contra
Puterilor Centrale) ca ntriri pentru British Grand Fleet n 1917 si apoi pen-
tru flota italian din Mediterana, care lupta contra flotei austriece cu baza la
Pola. Dar, n ambele cazuri, oferta a fost respins pentru c navele braziliene
consumau prea mult combustibil si nici britanicii, nici italienii nu l puteau
asigura n cantiti suficiente. Aa c, ntre 1917 si 1919, cele dou cuirasate
au patrulat n Atlanticul de Sud, distrugnd doar cteva nave-corsar ger-
mane de mic tonaj.
Ambele au fost modernizate extensiv n 1923 n SUA si apoi, ntre 1934-
1937, n Brazilia. Cel de-al Doilea Rzboi Mondial le-a gsit gata de lupt si
au participat la aciuni n Atlanticul de Sud, sufundnd din nou cteva car-
gouri si crucitoare auxiliare germane.
Dar faptul c Brazilia nu avea portavioane cu care s le protejeze si criza
financiar de dup rzboi le-a rezervat o soart trist celor dou nave, nc
apte de serviciu activ. Minas Gerais a fost casat i vndut ca fier vechi n
1954. Ct despre So-Paulo...
Cuirasatul So-Paulo: echipaj - 900 oameni; tonaj - 21.540

tdw; raz de aciune - 18.000 km; vitez - 21 noduri; dimensiuni -
165,8 m x 25,3 m x 8,5 m; blindaj -229-304 mm; armament - 12
tunuri de 304 mm + 22 tunuri de 120 mm + tunuri AA (arhiva
autorului).
paralele
V
ndut
Portu
galiei
pentr
u
dezaf
ectare
,
cuiras
atul a
fost
dus
de
dou
remor
chere
peste
ocean
, dei
motoa
rele
sale
erau
n
perfec
t
stare,
n
noap-
tea de
3 spre
4
octom
brie
1951,
cele
trei
nave
se
aflau
la
sud-
vest
de
Insule
le
Azore
.
Oceanul era agitat, cu valuri mpr
strnite de un vnt puternic, ce nu tit
reuea s risipeasc negura. Unul soarta
din remorchere avea probleme la ntru
un motor si a desprins cablul de Veni
traciune, n zori ns, echipajele cie...
au constatat c remorcherele
navigau singure pe marea care se
linitise, rmnnd, ca i vzduhul,
mohort.
Chemate n ajutor, avioane,
hidroavioane si nave de patrulare
engleze i portugheze au cercetat o
zon de peste 3.000 km2 fr s
gseasc nici o urm a
cuirasatului, disprut cu cei 8
oameni de cart la bordul su. Dei
nava era ntr-o condiie bun la
plecarea din Brazilia, dei avea o
staie radio foarte puternic si
radare performante pentru acea
perioad, nu s-a primit nici un
S.O.S., nici un semnal de alarm.
Printre rapoartele piloilor
englezi care au participat la
operaiunile de salvare se gsesc
ns meniuni interesante. Astfel,
n noaptea de 4 spre 5 octombrie
au fost zrite "lumini fugare a
cror provenien nu a putut fi
stabilit", n dimineaa de 5
octombrie, un hidroavion britanic
si un aparat de patrulare anti-
submarin portughez au raportat
existena unor ciudate forme i
mase de un gri ntunecat
deplasndu-se la suprafaa mrii,
dar, pn s coboare la ele, acestea
au disprut n negura persistent.
Pe data de 10 octombrie,
cercetrile au fost sistate,
considerndu-se - fr nici un
motiv logic - c So-Paulo se
scufundase.
Era ca i cum btrnul cuirasat
decisese s nu accepte soarta
umilitoare a tuturor marilor nave
de linie din ntreaga lume (casate
ntre 1950 i 1970) i s plece n
Necunoscut, lundu-i cu sine pe
cei opt marinari care i-au
48
ECHIPAJE SPECTRALE
desea, nave, submarine si avioane dispar n imensitatea Oceanului
A Planetar ori a celuilalt ocean, cel al vzduhului mereu
zbuciumat, mereu schimbtor.
Dar, uneori, unele se ntorc. Purtndu-si echipajele moarte, rmase la
posturile de lupt sau de manevr, ntr-o ncrncenat si nfricotoare loial-
itate fa de nava sau avionul care le-a fost adpost, cas si sanctuar nainte
de a le deveni locul venicei neodihne.
Nimeni nu a putut afla vreodat de ce. Si nimeni nu s-a ncumetat s
ncerce mcar a nelege. *
n iulie 1835, fregata britanic H.M.S. Vigilante, o nav cu 40 de tunuri,

naviga n apropierea Azorelor, pe o vreme mohort, cu vnt puternic si va-
luri nalte. La ora 18,30 p.m., cpitanul Kingsley a fost chemat pe punte de
secund, prim-locotenentul de marin Sears. Acesta, ca si restul echipajului,
prea ntr-o stare de nelinite aproape iraional. Ajungnd lng timon,
cpitanul a neles imediat cauza.
La doar cteva sute de metri de fregat, o imens nav de linie cu trei
catarge si patru puni, despica maiestuos talazurile ndreptndu-se n
direcie opus. Iat descrierea din jurnalul de bord al H.M.S. Vigilante: "Era
enorm, avnd peste 100 m lungime i poate 50-60 m nlime. Am estimat-o
ca fiind de 2-3 ori mai mare dect nava noastr. Am numrat peste 150 de
tunuri lungi, cu evile lucind rosu-verzui. Vasul fusese vopsit n ntregime
rocat, ca rugina, pn i pnzele i preau sngerii - dar poate c era doar
efectul razelor apusului, strecurndu-se printre nori. Nu avea nici un steag,
nici un fanion, nici un nume pe bordaj. Statuia de prov se asemna cu un
rechin uria sau un alt monstru marin similar, avnd botul cscat (...).
Am trecut la 500 m de nava strin, care naviga mai rapid dect noi, cu
toate pnzele ridicate. Si am auzit exclamaia lui Mahonny (timonierul - n.a.):
- Privii, a ngimat. Acolo, sus...
rt
ll
Echipaje spectrale
49
La tunurile de pe puntea ntia, pe catargul cel mare si pe artimon

(catargul de la pup - n.a.) erau oameni. Ne priveau neclintii, fr o
micare, fr un gest. Am luat ocheanul si, desluindu-le feele, am
priceput de ce preau privirile acelea att de fixe: nu mai aveau ochi de
mult, pescruii le mncaser unora chiar jumtate din chip.
Erau toi mori.
Vasul s-a ndeprtat, pierzndu-se n zare si mi s-a prut c n
castelul de la pupa, n spatele ferestrelor, ardeau lumini, ns cred c nu
erau dect lucirile ultimelor raze de soare pe sticl (...).
ntlnirea a avut loc la 39 latitudine nordic si 3044' longitudine
vestic".
Este cu neputin de identificat uriaul velier. ntre anii 1780-1805,
cele mai mari nave de linie din lume erau: Santissima Trinidad (Spania,
136 de tunuri, scufundat la Trafalgar, n 1805), L'Orient (Frana, 128 de
tunuri, scufundat la Abukir, n 1798) si Victory (Marea Britanic, 124 de
tunuri, care, n 1835, era n Mediterana). Nici o putere naval nu mai
construia nave cu patru puni n 1835, cnd se anuna deja propulsia
mixt vele-abur si numrul de tunuri era redus, fiind n schimb crescut
calibrul lor.
De unde venea strania nav i cum i pierise echipajul?
Nimeni nu va ti vreodat, dar, inspirat de tirile publicate n
ziarele engleze, franceze i reluate de cele americane, Edgar Alan Poe
(1809-1849) a ncercat s dea un rspuns, n stilul su inconfundabil,
scriind "The Adventures ofArthur Cordon Pym" (1837).
Iar ntlnirea din 1835 n-a rmas singular.
n 1890, clipperul britanic Marlborough prsea Noua

Zeeland ndrep-tndu-se spre Marea Britanic. Era un vas
reprezentativ pentru faimoasa clas care a atins apogeul artei
construciei de nave comerciale cu pnze. Clipperele britanice,
cunoscute n ntreaga lume ca simboluri ale calitii antierelor
navale din Anglia si Scoia, dar si ale miestriei i curajului unor
marinari de excepie, atingeau o vitez remarcabil pentru o nav
fr motor: 18-22 de noduri n cazul vnturilor favorabile. Aprute
la nceputul secolului al XlX-lea, tonajul lor varia ntre 500 i 4.000
tone, aveau 5-6 etaje de vele (a cror suprafa activ depea
uneori 4.000 m2) si echipaje de 20-200 de
Clipperul Marlborough n 1884,

la dou luni dup
lansare (gravur de
epoc - arhiva
autorului).
Echipaje spectrale 51
oameni. Cnd urmau rute nesigure, expuse nc atacurilor piratereti, vase-

le de acest tip erau narmate cu 2-12 tunuri cu eava lung, destinate luptei
la distan, cci, datorit vitezei si manevrabilitii lor ieite din comun,
dipperele reueau s se in departe de atacatori.
Nava Marlborough nu a mai ajuns niciodat la destinaie. Nu s-a putut
afla nimic despre soarta ei si vasele britanice care au cutat-o n Oceanul
Pacific s-au ntors fr vreun rezultat, astfel nct societatea "Lloyd" a tre-
cut-o n registrele sale ca "Missing at ea" - "Pierdut n largul mrii"
("Lloyd's Weekly Casualty Reports, 1890").
Abia n 1913, echipajul unei baleniere americane observa n apropierea
coastelor Insulei Georgia de Sud (Marea Antilelor Sudice din Oceanul
Atlantic) o corabie care prea ancorat, avnd ns toate pnzele ridicate, ceea
ce nu era normal. Baleniera s-a apropiat si, ajuni la civa metri, marinarii
au putut citi pe bordajul putrezit numele navei necunoscute: Marlborough.
La strigtul cpitanului, toi au ridicat privirile, tresrind nfiorai - pe pun-
tea plin de mucegai, lng cele sase tunuri, pe catarge si la roata crmei, se
aflau ncremenite n cele mai diverse poziii douzeci de schelete pe care
fluturau nc zdrenele hainelor marinreti ("Lloyd's Register. Wreck
Returns 1912-1914").
Nimeni nu a putut afla vreodat motivul morii aparent fulgertoare a
echipajului de pe Marlborough. Clipperul nu prezenta urme de lupt i nu
fusese nici mcar avariat de furtun, dei navigase n deriv timp de 23 de
ani, dup cum dovedeau mucegaiul i degradarea lemnului aflat n perma-
nent contact cu apa srat. Registrele "Lloyd" consemneaz doar descope-
rirea navei i stadiul n care se afla, dar nici ele, nici ziarul londonez "Times"
(care a relatat incidentul) nu ofer vreo ipotez privitoare la aceast enigm.
S-a sugerat c echipajul a pierit otrvit de un aliment alterat sau n urma
unei epidemii de holer, ns este greu de presupus c toi oamenii au czut
n acelai moment, surprini n timpul unor activiti cotidiene, n mod nor-
mal, moartea trebuia s-i secere pe rnd; primele victime ar fi fost nmor-
mntate n mare, conform tradiiei marinreti, iar ultimele ar fi czut n
cabine ori n cal, dar n nici un caz lng catarge sau tunuri. Dac vasul era
atacat de pirai, s-ar fi gsit urme de lupt si este dificil de neles motivul
pentru care, dup uciderea echipajului, piraii nu au pstrat nava. Pare
anevoie de crezut faptul c toi marinarii au fost rnii att de grav nct,
dei clipperul reuise s-si lase n urm agresorii, cei douzeci de oameni au
murit pn la unul pe punte, rmnnd la posturi asemeni echipajului de pe
"Olandezul Zburtor".
Navele maritime nu au n exclusivitate privilegiul de a rtci n veni-

cie cu echipajele ngheate la posturii^ de onoare ale ultimului drum, poate
ale ultimei btlii.
n 1939, un bombardier american B 17 a decolat de la baza aeronaval a
US Navy din Sn Diego (California - SUA) si s-a ndreptat spre Honolulu
(Hawaii). Era un zbor de rutin, ntreprins n condiii meteo foarte bune, iar
nregistrrile comunicrilor radio cu baza denot excelenta stare de spirit a
echipajului. Brusc, la trei ore de la decolare, turnul de control a recepionat
cteva semnale de alarm discontinue, apoi legtura s-a ntrerupt definitiv.
Dup alte cteva ore, spre surpriza tuturor, avionul a reaprut deasupra aero-
portului din Sn Diego si, fr nici un semnal preventiv, a aterizat pe pista
principal. Din exterior, aparatul prea intact, ns cnd echipa de inter-
venie a ptruns n fuselaj, oamenii s-au trezit n fata unui spectacol
cutremurtor: trupurile contorsionate si nensufleite ale membrilor echipa-
jului zceau pe jos si un miros greu de suportat umplea carlinga. Singurul
aviator ce rezistase ndeajuns pentru a readuce avionul la baz fusese copi-
lotul, dar imediat dup aterizare a intrat n com si a murit dup apte ore,
fr s-i mai revin pentru a putea ajuta la elucidarea incidentului.
Comisia de anchet a constatat c toate cadavrele purtau rni nfiortoare, a
cror natur nu a putut fi ns precis determinat n cursul autopsiilor;
raportul s-a mrginit s le califice drept "arsuri profunde produse de o surs
indirect de cldur radiant".
n 1939, distana California - Hawaii era acoperit n aproximativ 14-20
de ore de zbor (n funcie de tipul avionului), astfel nct, pentru a econo-
misi benzin, se scotea din aparat tot ceea ce-i putea ncetini deplasarea:
blindajul, muniia si bombele, iar armamentul de bord (tunuri, mitraliere)
era demontat sau protejat cu lubrifiant si fr ncrctoare. Astfel, avioanele
parcurgeau traseul practic dezarmate, cu excepia armelor aflate asupra per-
sonalului navigant. Ancheta a stabilit ns c pistoalele echipajului erau
Echipaje 53
spectrale
B
omba
rdieru
l
cvadr
imoto
r
Boein
g B
17
Flying
Fortre
ss n
trei
varia
nte,
de sus
n jos:
B17 C
(1938
-
1940),
B17 F
(1942-1943) si B17
G (1944-1945) -
arhiva autorului.
Aproape
13.000 de aparate
de tipurile A-G au
fost construite,
constituind coloana
vertebral a US Air
Force Bomber
Fleet.
Performanele lor
erau excelente:
vitez - 486-523
km/h; plafon -
10.850-11.430 m;
raz de aciune -
2.897-7.113 km;
armament - 9-13
mitraliere de 7,62-
12,7 mm + 4.761-
7.983 kg bombe.
golite, tuburile cartuelor fiind mprtiate prin

carling. Nu a fost descoperit nici o gaur
provocat de gloane sau schije n fuselaj sau n
corpurile aviatorilor mori. S-a constatat ns c
toat aparatura de bord, de la compas si altimetru
pn la staia radio si litrometru, era dereglat
iremediabil, astfel nct rmne un mister modul
n care aviatorujm agonie a reuit s gseasc
drumul spre baz. Cercetrile ntreprinse de US
Navy nu au dus dect la un singur rezultat: toate
datele referitoare la cazul anchetat au fost
grupate ntr-un dosar, devenit imediat "strict
secret". Au trebuit s treac aproape 30 de ani
pentru ca doi ziariti americani s reueasc
obinerea, cu mare dificultate, a unor informaii
ce le-au permis reconstituirea neobinuitei
ntmplri. Principalele ipoteze furnizate de
USAF ("incendiu la bord" sau "fulger globular")
sunt att de slab argumentate, nct chiar
anchetatorii le acord o foarte sczut cot de
credibilitate. Investigaiile au stabilit, fr a lsa
nici o posibilitate de dubiu, c n avion nu
existau urme de incendiu, fuselaj ui nu fusese
lovit de trsnet, iar eventuala prezen a
fulgerului globular nu clarific n nici un fel
motivul pentru care aviatorii i folosiser
pistoalele, mai ales c, n carling, NU a fost
descoperit nici unul din gloanele trase, dup
cum relata ziarul "New York Times" n 1968.
Chiar dac s-au depus eforturi importante
pentru elucidarea acestui caz, izbucnirea, la
scurt timp dup ntmplare, a celui de-al Doilea
Rzboi Mondial a dus la clasarea definitiv a
dosarului "Sn Diego".
Iar ntrebrile... sunt doar expresia
neputinei noastre de a ne uita (sau accepta)
temerile i nelinitea...
55
EXPLORATORI DIN ALTE

LUMI
Locuitorii Trmului
Interzis Vizitatori din
Netiut Navigatorii
Infinitului
56
LOCUITORII TRMULUI INTERZIS

9
poteza unei lumi subterane locuite este infirmat de tot ceea ce tim despre
I structura scoarei terestre. Desigur, sisteme carstice uriae exist
("Petera Mamutului" din statul nord-american Kentucky are o lungime
explorat de peste 300 km), dar ele nu pot adposti o civilizaie despre care
noi nu cunoatem nimic.
Totui, nu trebuie uitate cazurile misterioase ale piticilor subpmnteni
semnalai ntre secolele al VH-lea si al XlV-lea n Europa si cele dou Americi.
Pe vremea aceea nu se cunotea n Europa (si cu att mai puin n America)
faptul c n Africa sunt pigmei, cci, dei acetia fuseser descoperii de
egipteni si adui n Italia de ctre romani, tezaurul cultural al Antichitii
zcea ngropat sub lespezile uitrii si obscurantismului, de unde avea s-1
scoat la lumin abia Renaterea. Cu toate acestea, legendele triburilor de
indieni din America de Nord, Central si de Sud, saga-urile scandinave, mito-
logiile saxone, slave, gale, scoiene, irlandeze i n special vechile tradiii
celte amintesc despre existena gnomilor (omulei cu nlimea maxim de
80-100 cm) care triesc ntr-o lume subteran, sunt harnici si cunosc procedee
deosebit de avansate de extragere si prelucrare a metalelor. Pentru Evul
Mediu Timpuriu, furarii piticilor erau ceea ce fuseser ucenicii lui Hefaistos
(ciclopii) pentru grecii antici, adic perfeciunea de neatins n metalurgie.
Toi eroii acelei perioade, de la Beowulf si Arthur pn la Siegfried si
Tristan, aveau arme, scuturi sau armuri lucrate de piticii subpmnteni.
Robert of Lockseley, mai cunoscut sub numele de Robin Hood, pro-
scrisul a crui faim o depete pe cea a Regelui Arthur sau a lui ir Lancelot
of the Lake, a fost ns, dup cum au stabilit cercetrile istoricilor britanici,
un personaj real. Dei exist dispute asupra rangului su (yeoman - "om
liber" sau gentry, mic nobil de ar), se tie c acest brbat curajos a luptat
timp de aproape trei decenii n frmntata Anglie de sub Richard Inim de
Leu si loan Fr de ar pentru libertate i dreptate social, mpotriva privi-
legiilor mereu ascendente ale marii nobilimi si naltelor autoriti eclesias-
tice. Participarea sa la revolta baronilor ridicai mpotriva lui loan Fr de
Locuitorii Trmului 57
Interzis
P
iticii
f
aura
ri din
Lege
ndele
Nibe
hmgi
lor
(grav
ur
germ
an
din
secol
ul al
XlX-
lea -
arhiv
a
autor
ului).
ar
naint
e si
dup
obine
rea
"Mag
nei
Chart
a
Liber
tatum
" (1215), ca si titlul de scutier
regal cu care 1-a nvestit
Richard Inim de Leu sunt
recunoscute ca reale, iar stejarul
din Sherwood a devenit un
monument naional. Or, dac
legendele despre "vesela ceat"
s-au dovedit adevrate, atunci
este posibil ca dintre oamenii
lui Robin Hood s fi fcut
parte nu numai Little John,
Friar Tuck, Alan a Dale sau
Will The Archer, ci si gnomii
Hob si Ket. Acetia se
numrau printre ultimii
reprezentani ai poporului de
oameni mici de stat ce triau
n peteri si tuneluri subterane
n Anglia nainte de venirea
succesiv a celilor, romanilor,
saxonilor si normanzilor, sau
cel puin aa susin toate
vechile legende din insulele
britanice.
Dar mrturii despre
"piticii de sub pmnt" apar si
n alte zone ale Europei, n
anul 1138, clugrii unei
mnstiri din Germania de Sud
au dat peste un pitic negru care
se ascundea n pivnia lor de
alimente. Nu vorbea nici o
limb, refuznd s comunice,
chiar si prin semne.
Exasperai, clugrii 1-au dus
napoi n pivni, ca s vad ce
va face. Lsat liber, piticul s-a
repezit la zidul dinspre apus, a
scos o piatr si a disprut n
tunelul din spatele ei. Totul se
petrecuse att de repede, nct
nimeni nu a avut timp s-1
opreasc, iar gaura era prea
ngust pentru ca un om de
statur normal s poat intra
n ea, fie si tr. Speriai, cei
din mnstire au zidit tunelul,
iar
f
faptul ar fi fost dat uitrii dac nu rmnea notat n cronica scris de unul
dintre clugri.
ntre secolele al XH-lea si al XlV-lea, o serie de cronicari si erudii, cum
ar fi englezul Roger Bacon sau francezii Geoffroy de Villehardouin si
Guillaume de Machaut, menioneaz c n sudul Franei, pe la 1240, a trit
si a luptat un cavaler rtcitor absolut neobinuit. Foarte nalt (pentru acele
timpuri, cnd statura medie a adulilor era de 1,45 m), cu plete lungi si
negre, cu "chip de o frumusee nepmntean", ciudatul tnr, care vorbea
curent cteva limbi europene contemporane lui, dar si latina, lupta ntot-
deauna de partea celor slabi sau nedreptii. Era nsoit de doi "pitici", de
fapt nite brbai tineri, ce preau foarte bine proporionai, dar a cror
nlime era doar de l m. Cei doi aveau chipuri ciudate, cu ochii oblici - s-ar
putea crede c era vorba despre asiatici (n acea perioad, invazia mongol
se apropia vertiginos de Europa Central), ns culoarea pielii "piticilor" era
de un ciudat albastru-vineiu.
Cronicile povestesc o serie de strlucite fapte de arme ale neobinuitu-
lui trio, care ajunsese cunoscut n Frana, Spania si chiar Imperiul German.
Odiseea lor a durat aproape douzeci de ani, ducndu-i de la Rin la Firmei
si de la Atlantic la Mediterana, pn cnd, la asediul unui castel din
Burgundia, cavalerul cel nalt (pe care cronicile l numesc dup singurul
cuvnt gravat pe scutul su, ce-i inea loc si de blazon, "Noche" - "noapte"
n limba spaniol) a fost rnit grav. Doctorii venii n cortul su au constatat
cu stupoare c faimosul rzboinic era... o femeie!
Rana nu a putut fi nchis si, simind c i se apropie sfritul, frumoasa
necunoscut le-a cerut scutierilor s o poarte ntr-un loc numai de ei tiut.
De atunci, orice referire la cei trei dispare din cronici.
Istoricii moderni au refuzat s admit veridicitatea relatrilor despre
cavalerul "Noche". Aceasta deoarece Frana a avut o singur femeie-lupt-
toare n perioada medieval, Jeanne d'Arc, i nici pe ea nu a tratat-o prea
bine. Un al doilea personaj similar, anterior "Fecioarei din Orleans", ba chiar
rzboinic de profesie si nsoit de doi "omulei albatri" ar fi fost prea mult!
Iat ns c, n septembrie 2000, civa tineri arheologi care efectuau
spturi n ruinele unei abaii de lng oraul Beziers (Languedoc) au gsit
un sarcofag de piatr perfect conservat, n ceea ce fuseser nite cripte as-
cunse sub temelia capelei, nuntru odihnea un schelet n armur complet,
Locuitorii Trmului 59
Interzis
i
Armur occidental folosit la nceputul sec. XIV. Asemenea echipament,
cntrind pn la 30 kg cu sabie i scut, a purtat vreme de dou decenii necunoscuta
pe care cronicile o numesc "Cavalerul Noche" (arhiva autorului).
cu coif si sabie lung (broadsword). Spre stupoarea tuturor, scheletul (vechi

de apte secole si jumtate) aparinea unei femei de vreo 40 de ani, nalt de
1,82 m si, dup cele cteva uvie de pr rmase n coif, brunet, n afara
armurii si a cmii de zale, femeia nu avea nici un alt vemnt sau
podoab. Pe sarcofag nu scria nimic, ns n aceeai cript fuseser nmor-
mntai doi brbai de o vrst nedefinit, cu arme si pieptare de zale. Erau
nali de 1,05 m, iar craniile lor pstrau caractere mixte, euro-asiatice.
Femeia-cavaler si cei doi credincioi scutieri ai si dormeau somnul de veci
alturi, nfruntnd mpreun eternitatea, aa cum nfruntaser mpreun
viaa ntr-o lume care nu tolera excepiile mai mult dect cea de astzi...
Din secolul al XlV-lea, mrturiile despre pitici apar din ce n ce mai rar
n Europa. Fapt deloc surprinztor, cci Inchiziia avea grij ca oricine sau
orice prea ct de ct suspect s cad n ghearele ei de foc, aa nct nimeni
nu s-ar fi aventurat s povesteasc ntlnirea sa cu un omule negricios, dac
nu voia s sfreasc pe rug. Ar fi fost uor de presupus c o eventual popu-
laie de statur foarte mic a existat n Europa (mai ales c romanii i men-
ioneaz prezena n Germania, Anglia, Elveia si Nordul Franei), fiind
masacrat apoi n Evul Mediu. Dar n acest caz trebuiau s fie descoperite
un numr relativ important de schelete pitice care s ateste prezena unei
astfel de grupe umane, or aa ceva nu s-a ntmplat.
Cine erau ciudaii "little people" din Occidentul antic i medieval?
61
VIZITATORI DIN NETIUT

storia nu consemneaz doar grupuri humanoide sau populaii stranii. De
I patru milenii, mrturiile scrise, operele de art ori tradiiile orale de pe
trei continente (Asia, Europa si America) afirm apariia sporadic a unor
indivizi care, dei oameni n aparen, prezentau destule diferene
anatomice si de comportament fa de specia Homo sapiens sau de
popoarele n mijlocul crora se iviser n mod absolut inexplicabil.
Un astfel de incident s-a ntmplat n secolul al XVI-lea, implicnd o
misterioas femeie "agent-secret" si dou capete ncoronate ce i-au lsat
amprenta de neters asupra naiunilor pe care le-au condus.
Elizabeth I Tudor si Ivan IV Vassilievici. Este aproape cu neputin de
gsit un contrast mai mare si mai evident ntre doi oameni. De o parte
Regina-Fecioar, rece, calculat, avnd o viziune (ce devansa cu trei secole
timpul su) asupra unei Anglii care i va baza bogia si puterea pe comerul
maritim, flot si instituii financiare moderne (bncile si Bursa). De cealalt,
arul rmas n eternitate "cel Groaznic", paranoic, sadic, avnd evidente
tare psihice, care a unit Rusia, scond-o definitiv de sub influena ttar
doar pentru a-i masacra singur supuii, cu mai mult rvn si mai nemilos
dect o fcuser hoardele asiatice vreme de trei sute de ani pn la el.
Ce aveau n comun aceti doi oameni n afara ambiiei de a conduce sin-
guri i a veacului n care au trit (Ivan, 1530-1584, Elizabeth, 1533-1603)?
n primul rnd, o ciudat potrivire a destinelor la nceputul vieii, care
avea s le marcheze ntreaga existen. Amndoi au rmas, foarte devreme,
orfani. Elizabeth, fiica regelui Henric VIII i a nefericitei Anne Boleyn, i
va pierde mama (executat din porunca regelui) la vrsta de trei ani si tatl
la paisprezece, supravieuind printr-un miracol urii bolnave a surorii ei vi-
trege, Mria Tudor. Ivan, fiul lui Vassili III si al Elenei Glinski, i-a pierdut
tatl la trei ani si mama (asasinat de marii feudali rui) la opt, scpnd ane-
voie de nenumratele comploturi care 1-au ameninat pn la vrsta de 17 ani.
Cu o asemenea copilrie i adolescen nu este de mirare c amndoi
s-au simit nconjurai de dumani. Si unul i cellalt au vrut s conduc
autoritar, aducnd mreie popoarelor n fruntea crora i pusese Soarta. Dar

asemnrile se opresc aici. Si nu doar pentru c Elizabeth a fost crescut de
umanistul englez Roger Asham, care a educat-o n spiritul renascentist occi-
dental, iar Ivan de ctre mitropolitul Rusiei, Macarie, ce i-a insuflat misti-
cismul primitiv, vrjma de moarte al raiunii, tipic ortodoxiei ruse.
Diferena este mult mai adnc, mai esenial. Elizabeth a vrut un viitor
pentru Anglia, Ivan n-a fost dect o for distructiv, care a spulberat cu sl-
bticie asiatic tot ce el nsui realizase pentru Rusia.
Elizabeth se va nconjura de oameni valoroi (Cecil, Bacon, Drake,
Raleigh, Walsingham), va nfiina Compania Levantului (1581) i Compania
Indiilor de Est (1600), va finana cltorii, expediii, corsari si negutori, va
favoriza comerul maritim, artele, marile descoperiri. Ei i se datoreaz con-
strucia flotei de rzboi care a nfrnt Invincibila Armada (31 iulie - 8 august
1588), victoria final din rzboiul anglo-spaniol (1588-1604), deschiderea
Bursei londoneze (Royal Exchange -1571), spargerea monopolului spaniol
asupra Americilor de ctre navigatori si amirali de excepie (Drake,
Hawkins, Howard), implicarea activ a Angliei n Mediterana Oriental,
India, Asia de Sud-Est i Oceanul Indian.
Ivan organizeaz i el, administrativ, militar i legislativ, statul rus,
modernizndu-1 pentru prima oar (si ultima pn la Petru I cel Mare), nfi-
ineaz un corp de "pucai" (artileriti si archebuzieri), faimoii Strelii,
care i vor aduce victorii importante asupra hanatelor ttare, tributare arma-
mentului i tacticilor perimate. Convoac n 1549 primul Zemski Sobor
(Adunarea Reprezentanilor Strilor: boieri, militari, cler, oreni, negu-
tori si meteugari, funcionari de stat) i d, n 1550, un Sudebnic (cod de
legi), care limiteaz puterea marilor feudali, crescnd autoritatea central i
unificnd de fapt ara.
Dup ce-i ia titlul de Czar (de la Caesar - "mprat"), afirmnd astfel
deschis pretenia Rusiei de motenitoare a Imperiului Bizantin, cucerete
Hanatul Kazanului (1552) si pe cel al Astrahanului (1556), apoi ntregul curs
al Volgii, obinnd ieirea la Marea Caspic si controlul ntre Munii Urali,
Peninsula Kola si Harkov.
Succesele armatei sale de 150.000 de oameni (cu 25.000 de archebuze i
500 de tunuri) mpotriva unor trupe ttare niciodat mai numeroase de
30.000 de clrei, ce luptau ca n secolul XIII, cu arcuri i sulie, sunt ns
Vizitatori din Netiut 63
discutabile si umbrite de masacre oribile (80.000 de civili mori n Kazan,
peste 100.000 n Astrahan), amintind de nebunia ucigas a lui Timur Lenk
(Tamerlan, 1336-1405), simbolul barbariei asiatice mpotriva creia Ivan
pretindea c se ridicase.
Va urma rzboiul livonian (1558-1583), n care, cutnd s obin porturi
la Baltica si teritorii n zon, Ivan cucerete Livonia, Estonia, Tartu, Narva si
Polotsk (1558-1560), antagoniznd puterile riverane, state moderne, cu ar-
mate incomparabil superioare Rusiei n dotare si instruire. O alian for-
mat din Suedia, Danemarca, Polonia si Lituania l nvinge n btlie dup
btlie, lundu-i toate cuceririle si o parte din teritoriile europene ruse
(Velikiye Luki, capetele de pod de la Golful Finic).
Dar adevratul rzboi al lui Ivan nu a fost cu strinii, ci cu propriul su
popor. Este fascinant asemnarea ntre Ivan IV si Stalin, doi dictatori ab
solui, doi tirani setosi de snge, bolnavi de paranoia, suferind de repetate
atacuri cerebrale, hotri s croiasc "omul nou rus", chiar dac asta ar fi
nsemnat anihilarea total a ruilor. Si, poate nu ntmpltor, urmele lsate
de aceti doi oameni n gndirea si comportamentul majoritii populaiei
vor rmne aproape la fel de neters ca un cod genetic. Amndoi s-au bazat
pe mediocriti pentru a distruge elitele; amndoi au dispreuit si masacrat
j ranii, trupul si sufletul Rusiei. Si totui, rusii l numesc si astzi pe Ivan,
\ "Grozni" ("cel Aspru dar Drept"), iar pe Stalin, "ttucul"..'.
, Aparent, Ivan a fcut ce au fcut i Elizabeth sau Regele-Soare: s-a
bazat
' pe mica nobilime si pe oreni pentru a limita puterea marii nobilimi,
opus \ intereselor unui stat naional unitar. Ura lui fa de familiile boiereti
vechi, ' influente, era explicabil; dar nu si faptul c, alturi de trdtorii i
complotitii reali, le executa rudele, mpreun cu alte mii de oameni
nevinovai. Nici o raiune politic nu poate justifica tragerea n eap a
fetielor de zece ani, fierberea n ulei a nou-nscuilor, asumarea ca un titlu de
glorie perso-l nal de ctre Ivan a o mie de violuri (dintre care patru sute de
dezvirginri, ' cum i plcea s se laude).
Rzboiul su mpotriva tuturor a fost total: dac ntre 1552 i 1558 a
masacrat peste 200.000 de ttari, iar n 1562 a ordonat necarea a 30.000 de
f evrei n rul Dvina, n 1570, dup asediul oraului Novgorod, care i se
' opunea, a necat 80.000 de rui n Rul Volkhov, timp de 5 sptmni nen-
i trerupt. ntre 1570 i 1580 a ordonat uciderea a peste 30.000 de preoi si
clugri, dup ce, n 1560, inaugurase Biserica Sfntul Vasile Blajeni (cel
Preafericit), o capodoper de arhitectur si art rus!
n 1581, Ivan si-a omort fiul cel mare, crpndu-i capul cu un potir
pentru c ndrznise s-i critice cruzimile; ntre 1565 si 1580 a organizat la
Moscova peste o mie de mari execuii publice n care au pierit (dup datele
cancelariei sale) 50.838 de oameni! Distracia preferat a arului era s-si
vad supuii jupuii de vii sau fieri n ap clocotit si apoi aruncai n ruri
ngheate, ceea ce avea ca urmare desprinderea crnii de pe oase. Chiar pen-
tru occidentalii obinuii cu excese de acest gen, cifrele erau cutremurtoare,
n masacrul hughenoilor din Noaptea Sfntului Bartolomeu si zilele urm-
toare (24-30 august 1572) la Paris, Meaux, Lyon, Orleans si Bourges nu au
fost ucii mai mult de 5-7.000 de oameni, iar Elizabeth i-a executat pe toi
participanii la complotul catolic mpotriva ei (1586), dar era vorba de numai
29 de persoane!
Treptat, Occidentul descoper adevratul chip al lui Ivan "Le Terrible",
ns cel mai mult a ocat faimosul su experiment, unic n istorie pn la
Stalin: Opritcina.
n 1564, Ivan mparte imensa Rusie n dou: Opritcina ("pmntul
ales") si Zemcitcina ("pmntul comun"). Din prima categorie fceau parte
cele mai bune terenuri agricole, marile moii, pdurile bogate n vnat,
oraele prospere, cile comerciale si de navigaie, minele, porturile, vmile,
fortreele, ntr-un cuvnt, tot ce avea valoare - si totul era al arului, sub
administrarea unor funcionari de stat, opritciniki. n a doua categorie rm-
seser mlatinile, stepa pustie, deserturile din sud - acolo au fost exilai cei
care l nfruntau pe Ivan. Ca s duc la bun sfrit titanica sarcin de a
mpri o ar i un popor n dou, la 3 ianuarie 1565, arul creeaz "ramura
militar" a opritdnikilor, prima poliie secret cu serviciu complet de infor-
matori, delatori, iscoade, asasini i cli la scar naional, cunoscut n isto-
ria acelei pri de lume: 80.000 de oameni (majoritatea clugri rspopii,
dezertori, ucigai, ttari convertii cu fora, violatori, hoi, ceretori, toi ti-
ind c-i datoreaz statutul i privilegiile arului). Exact acelai lucru l va
face si Stalin ntre 1927 i 1941!
Abia n 1572, sub presiunea imensei nemulumiri populare i silit s
cheme n ajutor armata format n Zemcitcina dup ce fusese nfrnt, iar
Moscova ars de Hanul Crimeei (1569), Ivan accept desfiinarea poliiei
sale secrete si a sistemului "celor dou Rusii".
Vizitatori din 65
Netiut
Ambasadorii
lui
Iva
n
cel
Gro
azn
ic
la
curt
ea
mp
ra
tulu
i
ger
ma
n
Ma
xim
ilia
n II
(lit
ogr
afie
din
sec
olul
XVI
-
arhi
vele
Comisiei nalt,
Humboldt). cu
tenul
de
Acesta era omul
un
cu care realista
alb
Elizabeth s-a vzut
lpto
nevoit s stabileasc
s,
strnse relaii
ochii
diplomatice si, mai
verzi
ales, comerciale.
si
Beneficiul era reci-
prul
proc. Ivan fusese
rou
izolat de occidentali
ca
ca un despot sadic si
focul
nebun, pn si
este
imperialii lui
vzut
Maximilian II,
spora
dumanii de moarte ai
dic
Poloniei, ferindu-se
n
s se alieze cu el.
com
Avea nevoie de arme
pania
(mai ales tunuri si
Regi
archebuze), de arhi-
nei-
teci militari, de
Feci
constructori navali, de
oare.
oameni care s-i pun
Un
la punct finanele,
ama
administraia, vmile.
nt,
Elizabeth practica o
politic de aliane
anti-catolice si visa ca
Anglia s controleze
comerul lumii. Or,
Rusia rmnea
principalul furnizor
de lemn pentru
corbii, blnuri,
pietre preioase si
argint, chiar si dup
avalana de metal
preios adus n
visteria britanic de
corsarii reginei.
Si astfel intr n
scen un straniu
personaj, excepie
pn si n fascinanta
pleiad de
personaliti de la
curtea elizabethan.
n 1560, un tnr
optesc gurile rele; un spion, spun catolicii; un periculos agent, consemneaz
ambasadorul spaniol, mai bine informat.
Cci tnrul necunoscut va ntreprinde o misiune diplomatic secret
n Danemarca si Suedia (1562-1564), rezultatul fiind un influx de excelent
fier suedez trimis arsenalelor Elizabethei. Necunoscutul devine mai puin
misterios; regina i d un mic domeniu, Carly, pe malul Rului Brue, n
apropiere de Glastonbury (comitatul Somerset). Dar circul zvonuri c ir
John of Carly se trage de fapt dintr-o veche familie din zon, Carly fiind un
castel construit n secolul VI e.n., pe vremea faimosului rege Arthur. Alii
spun c John vine de pe continent si este suedez, norvegian sau danez, pro-
nunia sa rmnnd atipic englezilor.
Oricine ar fi fost, ir John of Carly este trimis de regin n ndeprtata
Rusie si ajunge la Moscova imediat dup ce fusese ars de ttari. Ivan este
prea ocupat cu reconstrucia si l privete bnuitor, chiar cu dispre, pe en-
glezul mbrcat n negru, cu pulpele dezgolite de pantalonii scuri, bufani
ai modei londoneze. Strinul se dovedete ns bun diplomat i foarte com-
petent n domeniul artileriei grele, ceea ce strnete interesul arului.
Relaiile se mbuntesc, ir John devine un obinuit al Curii ruse, trata-
tul de comer este negociat i trimis Elizabethei...
Pn la 25 iulie 1570, cnd intervine neprevzutul, n acea zi, Ivan
"Grozni" se ndeletnicea cu una din ocupaiile sale favorite: execuia n
public a 83 de minitri si consilieri apropiai, cu familiile lor. Pe o strad
lturalnic, n mbulzeal, o victim reuete s sar din crua cu care era
purtat la moarte: Olena, fiica de 16 ani a cneazului Igor Dolgoruki.
Adolescenta se pierde n mulime i apare brusc la portiera trsurii englezu-
lui, implorndu-1 s-o scape. ir John o ascunde, o duce la reedina sa de la
marginea Moscovei si o ine acolo aproape dou luni, spernd c o va putea
scoate din ar.
Dar informatorii poliiei secrete vegheaz. Un servitor scap o vorb si,
n miez de noapte, opritcinikul Moscovei, Nikolai Zarkovski, nvlete cu
100 de oameni, mcelrind personalul casei i arestndu-i pe ir John i pe
Olena Dolgoruki.
Cei doi sunt dui la Palatul n reconstrucie. Subteranele scpaser de
distrugere - acolo se aflau camerele de tortur i conducerea poliiei secrete.
Si tot acolo era Ivan, furios c strinul cutezase s-1 priveze de o jertf nece-
sar nebuniei sale.
Vizitatori din 67
Netiut
I
rina
Rogos
sorski,
fiica
sftuit
orului
de
tain
al
arulu
i, ars
de vie
mpre
un
cu
tatl
su si ntreaga familie,
la 25 iulie 1570.
Gravur suedez din
secolul XIX, dup o
cronic german din
secolul XVI (arhiva
autorului).
Sub ochii englezului, arul o violeaz pe adolescent, apoi d porunc
s fie atrnat de tavan cu capul n jos si jupuit de vie. Nici nu ncepuse
bine supliciul, c se ntoarce spre ir John, urlnd la cli s-1 arunce n
cazanul cu ulei fierbinte; atunci Ivan avea s aib o mare surpriz.
Pe cnd clii sfsiau hainele englezului, trupul alb se dezvluia n
toat ciudenia lui: era delicat, cu forme nici masculine, nici feminine, lip-
sit de pr si cu o reea de vase sanguine albastre foarte subiri, vizibile ime-
diat sub piele. Socul abia urma s vin ns: ir John nu era brbat! Dei nu
avea sni, era, indiscutabil femeie! La asta, arul a amuit si, paradoxal, i-a
revenit din turbare. Setea de snge i era satisfcut de calvarul adolescen-
tei, ajuns o halc de carne ce-i tria ultimele tresriri. Ct despre strin...
ei bine, dac regina Angliei i trimitea o femeie deghizat n brbat, faptul
merita investigat n amnunime si pe ndelete.
Si, vreme de sase sptmni, urmeaz tortur dup tortur, interogatoriu
dup interogatoriu, dar, curios, Ivan nu se atinge personal de ciudata engle-
zoaic, n schimb, o va face cu prisosin Zarkovski, care o violeaz si o arde
cu fierul rou, neizbutind s-i smulg nici mcar o vorb n tot acest timp.
Dup care, lovitur de teatru: ntr-o diminea, Zarkovski i trei oameni
sunt gsii mori, iar celula femeii este goal. Santinelele de la poarta cetii
i amintesc de un clre care a prezentat o scrisoare de liber trecere sem-
nat de Ivan nsui, prsind oraul n noaptea geroas. Ivan explodeaz
-nu semnase nici o asemenea scrisoare - i execut 15 soldai din straj. Peste
500 de strelii clare vor fi trimii n urmrirea englezoaicei, care, printr-un
tur extraordinar de for, reuete s parcurg aproape 2.000 km n dou luni,
n plin iarn ruseasc, dejucnd toate capcanele i lsnd n urma ei o dr
de strelii i de cazaci mori, ceea ce-1 aduce pe Ivan n pragul apoplexiei.
Strina ajunge n Livonia, ia o corabie pn n Danemarca si de-acolo
alta spre Anglia, n vara lui 1571 apare la curtea Elizabethei, unde i este
dezvluit adevrata identitate: Lady Johanna of Carly, prieten cu Bacon si
menionat cu respect chiar de ctre "stpnul spionilor" elizabethani, ir
Francis Walsingham (1530-1590).
Cinci ani mai trziu, o nou tire despre Johanna: se bate n duel cu trei
nobili la Amsterdam, ucigndu-1 pe unul i rnindu-i grav pe ceilali. Apoi
mijlocete un tratat prin care olandezii primesc praf de puc din arsenalele
engleze i le trimit tunuri navale. Apoi... dispare din istorie la fel de miste-
rios cum apruse.
Vizitatori din 69
Netiut
Cine
era
ciudat
a
Lady
Johan
na,
unul
dintre
cei
mai
tainic
i
"oam
eni de
n
cr
ed
er
e"
ai
El
iz
ab
et
he
i
si
ai
lui
W
al
si
ng
ha
m
?
Cine a fost Lady Johanna of Carly (dac acesta era ntr-adevr numele
ei)? O aventurier n cutarea norocului? Un hermafrodit respins de socie-
tate, riscndu-i viaa pentru a cpta statut social si respect? Era engle-
zoaic, scandinav? Era o femeie cu particulariti anatomice datorate unor
secvene genetice aparte?
Walsingham scria despre ea c vorbete nou limbi strine (!), mnu-
iete aproape toate armele vremii si este "letal ca o viper". Bacon era impre-
sionat de cunotinele ei de istorie, geografie, art i politic. Iar Elizabeth...
Johanna a fost una dintre puinele persoane care avea acces direct i nestn-
jenit n apartamentul Reginei-Fecioare, ceea ce d de gndit, dat fiind cu-
noscuta gelozie a acesteia fa de orice femeie a crei frumusee o eclipsa...
De unde venea si unde s-a dus cea care l-a sfidat pe Ivan cel Groaznic la
curtea sa, scpnd cu via din slbatica Rusie a secolului XVI?!
Si astfel de "strini n lumea noastr" au continuat s apar.
ntr-o dup-amiaz torid din luna august 1887, civa rani care lucrau
pe cmpul de lng localitatea Banjos (Spania) au observat ieind dintr-o
pivni prsit, situat n apropiere, doi copii de 10-12 ani, un biat si o fat,
a cror piele era la fel de verde ca iarba sau frunzele copacilor, mbrcai n
veminte curioase, esute dintr-un material nemaivzut, cei doi vorbeau o
limb necunoscut. Nici lingvitii venii de la Barcelona, nici chimistii din
Madrid nu au reuit s identifice dialectul folosit de copii si respectiv es-
tura din care erau fcute hainele lor. "Copiii verzi" au fost ncredinai jude-
ctorului Ricardo da Calno, care a ncercat s le spele "culoarea" de pe fa,
dar, dndu-si seama c era vorba de un pigment natural al pielii i nu de
vopsea, a renunat, resemnndu-se s admit existena celor dou "imposi-
biliti vii": fiine omeneti de culoare verde! Chipurile copiilor aveau trs-
turi mixate, europid-negride, dar ochii le erau migdalai, tipic asiatici.
Timp de cinci zile, da Calno le-a dat
cele mai diverse alimente, pe care amndoi
le-au respins, pentru ca, pn la urm, s
accepte puin fasole verde, proaspt.
Neputndu-se adapta regimului de
alimentaie, biatul a murit. Fata a
supravieuit cinci ani, perioad n care pigmentul verde a plit treptat,
ajungnd la o nuan destul de apropiat celei a rasei albe, dar
pstrnd la sni, pubis si n alte zone ale corpului o pronunat tent de
vernil. Dup o vreme, tnra a reuit s nvee spaniola, dar cele relatate de
ea nu au fcut dect s sporeasc misterul.
ara de unde venise, scldat ntr-un crepuscul permanent (fiindc
soarele nu se ridica niciodat deasupra orizontului), era desprit printr-un
fluviu larg de o alt ar, unde soarele lumina tot timpul, ntr-o zi, o furtun
puternic s-a strnit din senin, din mijlocul ei desprinzndu-se un vrtej
uria care fcea un zgomot de tunet si cei doi copii s-au trezit n pivnia de
lng Banj os...
Fata a fost crezut; nici nu se putea altfel, de vreme ce nimeni nu vzuse
vreodat oameni cu pielea verde. Cazul nu a strnit ns prea mult vlv,
cci era imposibil de soluionat si, aa cum spunea cercettorul francez
Jacques Bergier: "Cnd apar fenomene ntr-adevr deconcertante, oamenii
nu sunt prea curioi" ("Le extraterrestres dans l'Histoire", J'ai Lu, 1970).
Singura explicaie dat la acel moment a fost c, probabil, cei doi copii
veneau de pe Marte, a crui atmosfer insuficient luminat cauzase culoarea
verde a pielii. Acum tim ns c planeta Marte, chiar dac a fost locuit cu
mult timp n urm, nu mai poate gzdui via dect n zone foarte reduse de
pe suprafaa ei (probabil Noachis Hellespontus si Solis Lacus), unde fiinele
vii ar trebui s respire ns o atmosfer de 94,5% bioxid de carbon, n orice
caz, pentru a ajunge pe Terra, copiii aveau nevoie de o nav spaial, si nu
de un ciclon. Ipoteza lansat de Bergier, conform creia cei doi ar fi fost
lsai de o civilizaie extraterestr n chip de test pentru a verifica reacia
oamenilor, este tot att de inconsistent. Care civilizaie ajuns la stadiul
zborurilor interstelare si-ar sacrifica deliberat copiii pentru un experiment
de o valoare ndoielnic?!
Pe Pmnt exist oameni cu pielea albastr. Mrturiile despre ei apar
nc de acum cteva mii de ani, iar fenomenul nu are nimic misterios, fiind
cauzat de un exces de metahemoglobin. Primul "om albastru" cunoscut n
epoca modern s-a nscut n Frana, n 1800. Orfan si privit ca un exponat de
circ oriunde mergea, tnrul a hotrt s se izoleze de oameni si, emigrnd
n Statele Unite, s-a stabilit ntr-o zon pustie de lng Rul Troublesome
Creek (Perry County - statul Kentucky). Civa ani mai trziu, printr-o for-
midabil coinciden, el a ntlnit o fat cu pielea albastr si cuplul a dat
natere unor copii cu aceleai caractere genetice. Timp de peste un secol, cei
din Troublesome Creek au trit izolai, cstorindu-se ntre ei pentru a evita

contactul cu lumea din afar, att de frmntat de disputele rasiale, nct,
dac zvonul despre "oamenii albatri" s-ar fi ntins, fr ndoial c acetia
sfreau linai cu toii.
De-abia prin 1965, Madison Cawein, de la Universitatea din Kentucky,
specialist n toxicologia sngelui, a aflat despre cei 200 de locuitori ai
orelului Troublesome Creek, a cror piele era albastr ca oelul. Studiile
sale de laborator au durat ani de zile, dar, n final, cauza ciudatei maladii a
fost descoperit: organismul "oamenilor albatri" nu poseda enzima ce in-
hib metahemoglobina, component chimic al sngelui, de culoare cafeniu-
albstruie. Excesul de metahemoglobina pigmenta pielea nou-nscuilor n
cel mai pur azuriu, pentru ca, o dat cu vrsta, culoarea s devin un strlu-
citor albastru nchis.
n 1980 Cawein a reuit s gseasc tratamentul adecvat: administrarea
zilnic a unui antiseptic ieftin, "Methylene Blue" (albastru de metil), care
activeaz o enzima ce o nlocuiete pe cea lips, transformnd albastrul
pielii n roz. Dar localitatea fiind izolat i lipsit de doctori, iar tratamen-
tul neputnd fi aplicat dect sub supraveghere medical, Madison Cawein
(numit ntre timp director al Merell National Laboratories din Cincinnati) a
fcut apel la un ajutor federal, dei, dup cum i spunea el nsui reporteru-
lui revistei "OMNI" (septembrie 1983): "Situaia nu este chiar aa de simpl.
Desigur, aceti oameni sunt jenai de aspectul lor fizic i au un complex
serios n contact cu lumea exterioar, dar n orelul n care s-au nscut se
simt bine, sunt sntoi tun i majoritatea ajung la vrste respectabile".
Este posibil ca o maladie similar, poate mai grav, de origine
endocrin, s fi provocat naterea "copiilor verzi" gsii n Spania? Au fost
ei abandonai de prini din cauza dificultilor ntmpinate ntr-o ar
plin de superstiii i bigotism? Puin probabil. Naterea unor copii de cu-
loare verde ar fi fost consemnat ca un eveniment extraordinar n orice spi-
tal i chiar dac gravida nscuse acas, secretul nu putea fi pstrat pentru
mult vreme. Copiii nu fuseser crescui exclusiv n cas, cci ar fi prezen-
tat deficiene ale organismului, evidente pentru doctorii care i-au examinat.
Or, cu excepia faptului c vorbeau o limb necunoscut, erau mbrcai n
stofe imposibil de identificat si nu puteau suporta alimentele obinuite
dect cu mare greutate, att biatul, ct i fata se dovediser absolut normali.
Prea tineri pentru a "inventa" o astfel de poveste, cei doi nu si-ar fi dat viaa
pentru ea. Nu ar fi putut concepe o limb total deosebit de oricare alta si
nu ar fi reuit s prelucreze fibrele esturii pe care o purtau, astfel nct s
nu poat fi recunoscut planta (sau animalul) ce le furnizase, n plus, este
de remarcat faptul c, dup schimbarea mediului ambiant si a alimentaiei,
pigmentul care colora pielea fetei a nceput s dispar treptat. Cine erau cu
adevrat cei doi "copii verzi"?
ntre l august 1914 si 11 noiembrie 1918, vreme de 1.551 de zile, s-a pur-
tat, cu precdere n Europa, Primul Rzboi Mondial, pe care europenii l mai
numesc nc "Marele Rzboi" sau "Marele Mcel". Si asta nu att din cauza
numrului victimelor, de cinci ori mai mic dect n al Doilea Rzboi
Mondial, ci pentru totala absurditate a modului cum au murit acei oameni.
Dac n 1939-1945 conflictul a cuprins aproape ntreaga planet, iar fron-
turile se mutau mii de kilometri, de la Paris la Leningrad si Stalingrad, de
la El Alamein la Casablanca, de la Manila pn n Okinawa, n doar cteva
luni, arareori doi-trei ani, n 1914-1918, nou milioane de soldai au murit
pentru ctiguri teritoriale insignifiante.
De la 14 noiembrie 1914 la 21 martie 1918, pe Frontul de Vest, patru mili-
oane de oameni au pierit n faimosul rzboi static, de tranee, cel mai cum-
plit si mai ridicol pe care 1-a cunoscut omenirea n sase milenii de conflicte
atestate documentar. Numai n "Btlia Verdunului" (21 februarie -18 decem-
brie 1916) au fost ucii 700.000 de francezi si germani, fr ca frontul s se
modifice, iar n "Btlia de pe Somme" (l iulie -18 noiembrie 1916) au murit
un milion de englezi si germani pentru o naintare britanic de... 10 km!
Pierderile militare ale principalelor naiuni beligerante nu au nevoie de
comentarii: Rusia - 2,3 milioane, Germania -1,6 milioane, Frana -1,3 mili-
oane, Anglia si Dominicanele (Canada, Australia, Noua Zeeiand) -1 mili-
on, Austro-Ungaria - 0,8 milioane, Italia - 0,6 milioane, Romnia si Turcia
-cte 0,4 milioane, Serbia - 0,3 milioane, SUA, Bulgaria si Belgia - cte 0,1
milioane fiecare.
Nu este de mirare c soldaii din ambele tabere se ntrebau pentru ce
lupt, de ce trebuie s piar cu sutele de mii din cauza incompetenei unor
State Maiore ofbite de nebunie si dispre pentru omul de rnd, o simpl

cifr n statistici- Singurul fapt cu adevrat uluitor este c armatele occiden-
tale nu au cedat tentaiei de a se revolta si au continuat s mearg la moarte
cu o pasivitate imposibil de imaginat astzi. Poate c nimeni nu a caracteri-
zat situaia mai bine dect Rudolf Schossner, unul dintre rarissimii soldai
germani care au supravieit celor 1.551 de zile pe Frontul de Vest: "Aceast
generaie nu are un viitor, si nici nu merit vreunul".
Dar la mii de kilometri deprtare de "Marele Mcel", n feerica Polinezie
Francez cineva s-a ridicat mpotriva ncercrii autoritilor coloniale de a-i
preschimba pe tinerii polinezieni (acei "heleni ai mrilor australe", cum i nu-
mea Cook) n carne de tun pentru traneele mocirloase, puind pestilenial
a moarte din Champagne. Iar Robin Hood-ul Polineziei, conductorul unei
revolte si al unui rzboi de guerilla victorios, a fost... o femeie.
Polinezia francez: o multitudine de insule grupate n cteva arhipela-
guri si totaliznd 4.000 km2, situate n Oceanul Pacific de Sud. Descoperite
n secolul XVlfl/ explorate de mari navigatori ca La Perousse, Bougainville
si Cook, ocupate de Frana n 1842 si transformate n Protectorat n 1880,
aceste teritorii au fost grupate n 1885 n "Le Etablissements Franais de
l'Oceanie". Insul^6 erau splendide, dar srace: nu posedau nici un fel de
bogii minerale si abia i puteau hrni populaia (82.000 de locuitori n
1910 185.000 la ultimul recensmnt, din 1998).
Singurul por* de care se puteau folosi navele Marinei de Rzboi era
Papeete capitala Insulei Tahiti, cea mai mare din toat Polinezia Francez,
ns conflictulnu se desfura n Pacific, ci la cteva zeci de kilometri de
Paris! Aa c, n noiembrie 1914, dup ncheierea "Btliei de la Marna" si
inaugurarea rzboiului de poziii, birocraii care administrau arhipelagurile
s-au gndit s contribuie cu ceva la aprarea patriei. Si, cum erau la vrsta
nelepciunii,ftu s"au nscris voluntari, nici nu si-au trimis fiii; au preferat s
aplice decretul de mobilizare n Oceania, lucru pe care nici mcar guvernul
francez nU-1 ceruse!
Cteva mii de tineri din Tahiti si Raiatea (Arhipelagul Societii) au fost
anunai c vor avea onoarea s-si apere "protectorii", murind sub un drapel
care nu era al 'or' pentru o cauz ce nu-i privea i pe care n-o nelegeau.
Dac n Tahiti oamenii s-au supus, nghitindu-i nemulumirea, n
Raiatea cei diemai sub arme au fugit n pduri i peteri, ndemnai de o
misterioas femeie, venit cu doi ani n urm pe insul, nimeni nu tia de
unde. Strina nu era indigen, ci alb si apruse ntr-o zi din apele mrii,
exact cnd se desfura ritualul anual al "mpcrii zeilor adncului". Att
cpeteniile triburilor, ct i cele religioase au interpretat ivirea ei din valuri
ca un semn prevestitor de mari schimbri. Au numit-o "Nou-Matea" ("Cea
care iese din adncuri") si, de atunci, i cereau sfatul n problemele cele mai
importante ale comunitii.
Francezii auziser zvonuri despre strina care umbla nvesmntat doar
n... brri de alge si reuise s aplaneze vrajbe tribale vechi de secole,
vorbindu-le oamenilor n polinezian. ns preferau s o considere o aven-
turier oarecare, dornic de a uita inhibiiile "societii civilizate" i a se
"dezma" printre insularii venic predispusi la pcat, spre disperarea mi-
sionarilor catolici, care nu izbuteau s bage n cpnile tari ale polinezie-
nilor ideea c trebuie s se mbrace n costum, cu cravat i plrie si s se
roage zilnic dac vor s ajung n Rai... Curnd aveau s-i dea seama c se
nelaser amarnic.
O expediie de "aducere la ordine" a fost trimis imediat, sub comanda
unui oarecare comandant Bressac (gradul, francez, corespunde celui de maior
n alte armate), ce fusese "detaat" n Polinezia tocmai din Africa, dup ce
incompetena i prostia lui cras dduser natere unor nemulumiri majore
n garnizoana pe care o comanda n Senegal.
Dispunnd de 7 subofieri francezi si 100 de poliiti coloniali recrutai
dintr-un trib din Arhipelagul Tuamotu, Bressac a debarcat de pe canoniera
"Requin", la 22 decembrie 1914, pe o plaj din sudul Raiateei. N-a pierdut
timpul, n doar dou zile incendiind trei sate, ucignd 20 de oameni si cap-
turnd alii 200. Dar, n noaptea de 26 decembrie, sute de siluete tcute ca
moartea s-au furiat n tabra francez, imobiliznd santinelele. O neatenie
a unui atacator, o mpuctur n bezn, o lupt scurt, n zori, Bressac, cei 7
francezi si 80 de "coloniali" zceau legai n nisip. Captivii fuseser elibe-
rai, rsculaii luaser 120 de puti si revolvere i singura mitralier a "cor-
pului expediionar".
Francezii au fost dui n faa cpeteniei nvingtorilor. Spre stupoarea
lor, s-au pomenit naintea unei femei pe care adjutantul Le Monier o descria
astfel: "nalt de 1,80 m, cu plete foarte lungi, castanii, ochi verzi, cu trs-
turi clar europene, dei pielea i era armit de soare. Nu purta nici un fel de
vemnt; doar o cartuier, centura si tocul

pistolului Parabellum pe care l inea n mn.
Avea ns cteva mpletituri de alge, pe frunte, pe
solduri, la glezne si pe brae. Ne-a vorbit scurt,
ntr-o francez impecabil, dar cu un accent pe
care nu-1 puteam defini, poftindu-ne s-i lsm
oamenii n pace si s ne vedem de rzboiul
nostru, care nu-i privea pe ei. Comandantul n-a
rspuns nimic, se uita mohort n pmnt. Noi,
ceilali, eram fascinai; nu vzusem niciodat o
femeie aa de frumoas. Nu putea s aib mai
mult de 25 de ani. Nu se sinchisea c-i vedeam
goliciunea - de altfel nici nu ne prea lua n
seam".
Francezii si poliitii din Tuamotu au fost
dui pe plaj, eliberai si lsai s plece cu
brcile. Canoniera i-a luat la bord si s-a
ndeprtat, punnd cap-compas spre Papeete.
Situaia era grav. Autoritile coloniale nu
puteau tolera un astfel de afront: o aventurier, o
stricat, care-i btea joc de armata francez! Dar
o expediie punitiv se pune greu pe roate fr
mijloacele necesare - si cum prioritile erau altele,
Parisul s-a fcut c nu aude semnalul de alarm din
Pacific.
Au urmat cteva luni de ateptare, n mai
1915 ns, nesupunerea la ncorporare se
generalizase: cpeteniile din insulele Bora-Bora,
Tahaa, Maupiti si Huahine refuz s alctuiasc
listele de ncorporabili. Administraia de la
Papeete se temea de un raid al corsarilor germani
(nave comerciale narmate si crucitoare uoare,
rapide, foarte active n Pacificul de Sud) i trebuia
s rezolve problema.
Dou canoniere debarc, la 17 iulie 1915,60
de marinari francezi, 180 de "coloniali" i dou
tunuri de 75 mm n Raiatea. Corpul expediionar
nainteaz spre vrful nalt de 1.033 m al
muntelui din centrul insulei, n prima zi nu
ntlnesc pe nimeni. Nici a doua. ns la amiaza
celei de-a treia, cnd soarele i toropea mai
aprig, militarii se trezesc ntr-un defileu. La
ambele capete ale capcanei, rsculaii trag n tot ce
mic si, dup sase ore de incertitudine,
comandantul coloanei, acelai Bressac, d ordin
de atac la baionet. Rezultatul: 175 de mori si
rnii cele dou tunuri. Toate sunt distribuite ntre
de rsculai si cei 40 de "coloniali" care dezertaser,
partea trecnd de partea lor.
francez
.
Printre
cei
czui
se
numr
nsui
Bressac
, care,
spre
uurare
a
oameni
lor lui,
primise
un
glonte
n
frunte,
tras de
strina
ce i
conduc
ea pe
lupttor
ii
polinez
ieni.
Alt
e 250
de
arme
captura
te,
cantit
i mari
de
muniie
,
echipa
ment,
gre-
nade,
cti
si...
Vizitatori din 77
Netiut
"N
u i s-
au
aflat
adev
ratul
nume,
nici
origin
ea.
Vorbe
te
fluent
ctev
a
limbi
europ
ene si
aproa
pe
toate
dialec
tele polineziene.
Cunoate la perfecie
tipurile de arme
moderne, inclusiv minele
si artileria. Este
venerat de btinai,
care nu au putut fi
convini sau tentai s o
trdeze. Are
incontestabile caliti de
comandant militar si
conductor de oameni.
FOARTE
PERICULOAS". Aa
sun raportul cpi-
tanului canonierei
Requin naintat
autoritilor din
Papeete. Care, desigur
nu l-au luat n seam...
Cine a fost Nou-Matea,
femeia alb cu ochi verzi
care i-a aprat pe
polinezieni de ororile
"Marelui Rzboi" i a
inut n ah trupele
coloniale ale Franei
ntre 1914-1918,
provocndu-le pierderi
considerabile?
Din nou francezii supravieuitori sunt eliberai, iar Nou-Matea le cere
s nu mai vin dect n pace. nc o dat, canonierele duc napoi vestea
nfrngerii... Era prea mult: Parisul se convinge c necunoscuta este o agen-
t german trimis s-i rscoale pe polinezieni. Se emite un ordin drastic de
capturare a instigatoarei si de "pacificare" a insulelor. Atunci... lovitur de
teatru!
n septembrie 1915, nava corsar german "Kiel" se apropie de Raiatea
cu intenia de a se aproviziona cu ap si alimente si de a efectua reparaii n
apele insulei, n loc s-i primeasc pe germani, Nou-Matea deschide focul
cu cele dou tunuri capturate asupra alupelor si, nedorind s atrag atenia
asupra lor, cei de pe "Kiel" hotrsc s plece. Derut total ntre francezi:
deci strina nu venea din Germania. S fi fost englezoaic, rusoaic, olan-
dez? Unii spuneau c era, probabil, fiica unui pastor american care cutre-
ierase insulele Pacificului de Sud cu dou decenii nainte, ncercnd s-i
converteasc pe btinai la protestantism. Era nsoit de soia sa si de doi
copii, iar n 1898 micul lor vas dispruse n drum spre Auckland (Noua
Zeeland). Poate se scufundase i fetia fusese salvat de polinezieni, cres-
cnd ca una de-a lor. Dar de unde tia s foloseasc armamentul modern,
inclusiv mitralierele i tunurile? Si de unde avea cunotinele evidente
despre politica internaional i mersul rzboiului?
Pn s se afle rspunsuri, francezii vedeau rezultatul aciunilor necunos-
cutei, a crei faim se ntinsese n toat Oceania. Fotii "coloniali", conver-
tii la adoraia fa de "Cea care iese din adncuri", duseser acas mesajul
ei i, n 1916-1917, nesupunerea la ncorporare cuprinsese insulele Makatea,
Rangiroa, Matahiva, Tikehau i Palliser din Arhipelagul Tuamotu, ca i Maiao,
Tetiaroa si Moorea din Arhipelagul Societii, apropiindu-se de Tahiti.
O nou expediie ntreprins n august 1917 are ca urmare un rzboi de
guerilla generalizat n 14 insule, care se soldeaz cu 600 de mori de partea
francez si dureaz pn n septembrie 1918. Rezultatul luptei dus de Nou-
Matea era evident pentru oricine: ntre 1914 i 1918, francezii nu au reuit s
ncorporeze dect 1.600 de oameni din Oceania, pierznd 1.000 de marinari
si "vestoane negre" (poliia colonial) n ciocnirile cu rsculaii!
n noiembrie 1918, "Marele Rzboi" ia sfrit. Ordinul de mobilizare
general nceteaz s mai aib efect si Parisul vrea s treac sub tcere episo-
dul jenant din Oceania. Un personaj ciudat, cpitanul Jacques de Moriac,
Vizitatori din 79
Netiut
genis
t si
poet,
care
se
distin
sese
la
Verd
un,
pierz
nd o
mn
si un
ochi,
este
trimis
la
Pape
ete
cu
ordin
ul s
curm
e
criza.
Se
ntln
ete
cu
Nou-
Mate
a si
semn
eaz
un
"armi
stiiu
perm
anent
",
dnd
o
amni
stie
gener
al
pentr
u toi
rsculaii, care-i dem-
predau tunurile si nitate
mitralierele capturate, , n
dar nu si armele alt
uoare. De Moriac a lume,
lsat o mrturie cu n alt
adevrat poetic unive
despre "Venus nscut rs, cu
din spuma apelor, ai tot
crei ochi verzi atta
sgetau cu hotr
nendurarea Dianei si re i
care avea price
nelepciunea Atenei". pere,
Evident la fel
ndrgostit de strin, de
francezul avea totui nend
tragica nelegere a uplec
lumii pe care i-o at...
aduseser patru ani pe
Frontul de Vest. La
sfatul su, Nou-Matea
si rsculaii s-au topit
n anonimat, ecourile
rscoalei s-au stins de
la sine si autoritile
coloniale au "uitat"
totul, "iertnd" totul.
Din 1920 nu s-a
mai auzit nimic
despre misterioasa
femeie alb din
Oceania, "Robin Hood
al Mrilor Sudului",
cum o numiser
ziarele franceze.
Cine s fi fost
enigmatica
necunoscut, de unde
a venit si unde a dis-
prut fr urm?
Astzi, Nou-Matea
mai triete doar n
legendele si
amintirea tahitienilor,
nici o carte de istorie
francez nepomenind
nimic despre ea. Sau
poate c duce ali
rzboinici la lupt
pentru libertate i
80
NAVIGATORII INFINITULUI
xploratorii din alte lumi nu vin ntotdeauna singuri. Si nu sunt
E indivizi sau grupuri napoiate tiinific si cultural fa de timpul si
locul unde au ajuns, n istoria omenirii au fost consemnate nenumrate
apariii de nave - aeriene, submarine sau maritime -, ca si de vehicule
terestre, att de avansate tehnologic, nct cei care le descriu rmn adesea
fr termeni de comparaie, recunoscndu-si deschis incapacitatea de le
nelege principiile de funcionare.
Tocmai de aceea se prefer analiza unor cazuri petrecute ncepnd din
secolul al XVI-lea, cnd limbajul cronicarilor, al martorilor si, mai trziu, al
ziaritilor si savanilor era destul de modern pentru a nu da natere la inter-
pretri mistice sau la rapoarte neclare.
Relatate de numeroase cronici ale epocii, evenimentele misterioase care

au terorizat oraele i inuturile de pe coasta francez i cea italian la
Mediterana, ntre Marsilia la vest si Genova la est, au nceput n august 1608.
Textele descriu "luptele ncrncenate ntre montri aerieni asemntori unor
enorme balene de un gri strlucitor (nave metalice fusiforme? - n.a,)",
Zgomotele btliei erau att de puternice, nct se auzeau la 20 km de locul
desfurrii; fulgere si tunete se succedau pe cerul senin si, la Marsilia,
armata i flota Majestii Sale Henric al IV-lea de Navarra, Regele Franei,
au tras 800 de lovituri de tun pentru a pune pe fug leviathanii zburtori.
Care, desigur, nu le-au dat nici o atenie.
Au urmat cinci zile de "ploi roii ca sngele", umplnd vzduhul de un
miros "aidoma sulfului ars mpreun cu smoala", czute pe toat coasta, de
la Marsilia la Nisa. Apoi, n apropierea portului Martigues, dou mari nave
aeriene s-au luptat aruncnd "fulgere arztoare" una mpotriva celeilalte.
Asemenea nave fusiforme au fost vzute de echipajele unor corbii de
rzboi din rada portului Toulon i de tunarii din forturile de pe Insulele
d'Hyeres (care nu au cutezat s trag asupra lor).
Navigatorii Infinitului 81
Incidentele au durat trei sptmni, fiind raportate de mii de oameni,
inclusiv nobili, ofieri superiori si intendeni regali, soldai din garni-
zoanele fortificaiilor de coast si marinari ai flotei de rzboi.
Fr ndoial ns, cel mai interesant caz de observare a unor nave

aeriene neidentificate n timpul Renaterii s-a ntmplat la 11 decembrie
1642 n Ungaria. Iat ce relateaz vechea lucrare "Allerhand erschreckliche
portenta in Hungarn" ("Tot felul de ntmplri nspimnttoare din
Ungaria" - Biblioteca Universal din Budapesta - Hevenessi LXXI): "De la
Ersekujvar si alte aezri s-a anunat c la 11 decembrie 1642, n plin zi, la
ora 12, ntre Esztergom si Buda, a fost vzut pe cer urmtoarea minune
nspimnttoare: Cinci bile uriae, cu deschizturi incandescente, au zbu-
rat una contra celeilalte si din ele au aprat deodat o mulime de oameni n
haine de nedescris. n curnd, mpucturi puternice au zguduit aerai, de
parc ar fi tras cele mai mari tunuri, s-au auzit goarne sunnd si tobe btnd
ca si cum s-ar fi dat alarma si semnalul de atac. Dup aceasta, cerul s-a fcut
rou ca focul, apoi a fost un joc de culori diferite, s-au auzit pocnete i salve
de pistoale si puti i asta att de real, de parc s-ar fi ciocnit dou armate
puternice. Ar fi cu neputin de povestit tot ce s-a vzut i s-a auzit acolo.
Acest spectacol nfiortor i nemaipomenit a nceput la Esztergom si s-a
deplasat spre Buda. n ziua urmtoare a czut o ploaie de plumb si zinc la
Buda, aa de mult, nct turcii duceau n vase plumbul i zincul la pa. n
aceeai zi, lng Esztergom, n Dunre, au miunat atia peti, nct fluviul
abia se mai vedea din cauza lor i toi au scos capul din ap". Textul este edi-
ficator, dac se face legtura cu rapoartele moderne despre aeronave neiden-
tificate, n care putem ntlni elemente similare. Costumele ciudate ale
echipajelor humanoide, zgomotele puternice i luminile produse de nave,
metalul topit czut din ele si poluarea deosebit de puternic a fluviului n
care au fost deversate reziduurile, toate acestea au fost semnalate n repetate
rnduri n rapoartele din anii 1947-2000.
Un celebru caz, asemntor, avea s fac vlv
n SUA, n secolul XIX.
...n vreme ce strania lumin i trecea pe
deasupra capului, dl. Robert Lowen, din
Evanston (statul Illinois), fr s se piard cu
firea, o observa cu un binoclu de cmp. Raportul
su consemna c "am putut discerne patru
lumini plasate aproape una de alta si miscndu-
se la unison. Prima era strlucitoare, alb si
prea s funcioneze ca o lantern, n spatele ei
se afla un mare cerc verde ce ndeplinea, poate,
rolul de lumin de poziie. Urmau nc o lumin
verde si, spre pup, alte dou lumini mai mici,
verzi si albe, foarte apropiate".
Fragmentul de mai sus nu reprezint un
citat dintr-un recent raport OZN. Este extras
dintr-un articol aprut n ziarul "Times Herald" din
Chicago, n aprilie 1897, si care descrie trecerea
unei "nave misterioase" deasupra unui orel
aflat la nord de Chicago, pe malul Lacului
Michigan. De altfel, este numai unul dintre miile
de rapoarte despre o uria aeronav metalic
publicate de pres ntre jumtatea lui noiembrie
1896 i sfritul lui aprilie 1897. Nava a fost
observat din California pn n Indiana i din
Canada pn n Texas. Printre martori se
numrau impiegai, telegrafiti ai cilor ferate,
fermieri, mecanici de locomotiv, proprietari de
magazine, poliiti, pompieri, ba chiar i
guvernatori ai statelor respective.
Majoritatea martorilor au zrit o lumin pe
cerul nopii sau, ca n cazul lui Lowen, mai multe
lumini micndu-se n formaie. Alii afirmau c
au putut vedea si marele obiect aerian la care
erau ataate luminile. Potrivit tirii publicate de
"Whig" (Quincy, statul Illinois): "Martorii care
au observat obiectul l descriu ca pe un corp lung
de 130-150 m, zvelt, de forma unei igri, fcut
dintr-un metal strlucitor, probabil aluminiu. Pe
fiecare parte a bordului, spre lateral i n fa
protuberau nite suprafee plane, groase, ce
preau a fi aripi, iar deasupra corpului navei
martorii au raportat prezena (neclar) a unei
suprastructuri".
Aceasta este numai una din numeroasele
relatri consemnate i, practic, fiecare din martori
prea ncredinat c obiectul era o nav. Mai mult,
n unele cazuri s-au raportat urme pe sol (vegetaie
ars, zeppelin de asemenea dimensiuni
ampren
te
circular
e
adnci
de 50-
60 cm)
rmase
n
locurile
pe unde
trecuse
si
staiona
se nava
necuno
scut.
Ce
ea ce
sporet
e
interesu
l pentru
rapoart
ele
respecti
ve este
faptul
c ele
au fost
fcute
cu
apte
ani
nainte
de
zborul
frailor
Wright
cu
Kitty
Hawk
i cu
peste
trei
decenii
nainte
ca
vreun
Navigatorii Infinitului 83
("Hindenburg") s apar pe cerul Statelor Unite. Dei au existat un numr
considerabil de ncercri si experimente cu variate forme de zbor la sfritul
secolul XIX, nu s-a reuit producerea unui mare dirijabil capabil s se men-
in n aer pn la 20 iulie 1900, cnd LZ I, prototipul proiectat de contele
Ferdinand von Zeppelin, s-a ridicat la 400 m nlime i a parcurs o distan
de 6 km n 18 minute, n ceea ce privete aviaia cu motor, nu a existat nici
un aparat de zbor n America anilor 1896-1897 si nici nu putea s existe.
Dar, pentru miile de martori din Sacramento, Sioux City, Omaha sau
Chicago, nava aerian era foarte real i, timp de sase luni, a provocat sen-
zaie. "Oamenii nu vorbesc dect despre asta", remarca un ziarist. Relatri
despre "nava misterioas" au aprut aproape n fiecare ziar din America de
Nord si chiar n unele publicaii din Europa.
Apoi, pe la sfritul lui aprilie 1897, observaiile si relatrile s-au
mpuinat rapid, n iulie, orice tire despre aeronav dispruse din ziarele
americane, dar cazul nu a fost niciodat elucidat, iar studierea arhivelor n
ultimul deceniu 1-a consacrat ca fiind absolut ieit din comun. Cci puine
cazuri de acest gen beneficiaz de aportul a peste 8.200 de rapoarte scrise i
935 de menionri ample n presa internaional.
ns apariia unor enorme nave necunoscute nu se limiteaz doar la

cerul Terrei.
n dimineaa de 28 octombrie 1902, vasul comercial britanic Fort
Salisbury traversa Golful Guineei. Plecase de pe coasta Africii de Vest i toc-
mai prsea apele Atlanticului de Sud ndreptndu-se spre metropol, cnd
marinarul de cart a observat la cteva sute de metri naintea provei, la tri-
bord, dou lumini roii care au ieit din valuri. Strlucind intens, ele preau
a marca poziia unui submarin de un tip total necunoscut.
Temndu-se de o coliziune, marinarul 1-a averizat pe timonier i 1-a
chemat pe secundul A.H. Raymer. ns la 30 de secunde dup ce acesta si ali
marinari urcaser pe punte, misterioasa nav a intrat n imersiune, dis-
prnd pentru totdeauna.
Iat un fragment din consemnarea secundului, n jurnalul de bord al
vasului Fort Salisbury:
"...Era nc prea ntuneric ca s vedem bine

detaliile, ns lungimea i se putea estima lesne:
ntre 500 si 600 picioare (150-180 m - n.a.). Avea
dou lumini puternice, roii, una la pup, cealalt
la prov. Un mecanism (elice?, aripioare?)
producea vrtejuri la extremitatea dinapoi. Nava
era aidoma unei igri de foi, evident metalic,
fr suprastructuri aparente, cu excepia unui
bulb central, carenat. n vreme ce se scufunda
lent, am putut observa c pereii erau rocai, de
o culoare asemntoare ruginei".
Analiznd posibilitatea s fi ntlnit de fapt o
epav rsturnat, cu chila n sus, Raymer a
eliminat-o, cci nava strin se deplasase cam cu
aceeai vitez ca Fort Salisbury (10-12 noduri),
ieise i intrase n inversiune n mod controlat si
avea lumini de poziie.
Ipoteza c martorii vzuser un calmar
gigant este improbabil pentru c nu zriser cele
zece brae, nici ochii inconf undabili, ca nite
globuri gal-ben-verzui i, oricum, dimensiunile
preau prea mari pentru un calmar. Aceeai
problem s pune n cazul confuziei cu o balen
sau un arpe de Mare: dimensiunile si aspectul
exterior nu corespundeau descrierilor obinuite
ale acestor fiine, n plus, era vorba de un vas,
evident tehnologic.
Concluzia Amiralitii Britanice (dup
ancheta care a relevat c nici o nav nu fusese
dat disprut la acea dat i n acea zon) a fost
c echipajul de pe Fort Salisbury vzuse un
submarin.
Gravur din cotidianul "The Times" (1902),

realizat dup descrierea fcut de secundul A. Raymer
submarinului misterios vzut de el si de o parte din
echipajul su, la 28 octombrie 1902, n Golful Guineei.
Se
remarc
tulburt
oarea
asemn
are cu...
submari
nele
atomice
de atac
construi
te dup
1950
(arhiva
autorulu
i).
Navigatorii 85
Infinitului
Submari
n
ul
fr
a
nc
ez
Su
rc
ou
f,
r
m
as
ce
l
m
ai
m
ar
e
di
n
lu
m
e
n
tr
e
1
9
2
9
si
1
9
4
4,
c
n
d
ja
p
o
nezii au lansat de
la ap uriaul 110
1400 (arhiva m x
autorului). 9,1 m
x
Dar astzi se tie 9,07
c nave submersibile m,
de asemenea echip
dimensiuni aveau s ajul
apar abia trei decenii de
mai trziu. Primul 118
submarin operaional oame
lansat de francezi (n ni,
1888) cntrea doar 30 moto
tone; germanii au scos are
la probe de mare, n Diese
1890, prototipul unui l de
submarin de 200 tone, 7.600
dar acesta nu a intrat n CP,
producie de serie moto
dect n 1905; primul are
submarin britanic de electr
tip Holland l, lansat n ice de
octombrie 1901, avea 3.400
deplasamentul de 115- CP,
124 tone. Toate aceste viteza
nave nu depeau n
viteza de 8 noduri la imers
suprafa si 5-6 noduri iune
n imersiune. de 10
ncercrile nodur
americane, italiene, i, la
ruse si austriece de a supra
construi submarine fa
operaionale nu s-au de 25
fructificat dect n anii nodur
1902-1906, iar vasele i, o
erau mai mici si mai raz
proaste dect cele de
britanice, franceze sau aciu
germane. ne de
Primul submarin 18.53
cu dimensiuni 0 km
comparabile cu nava si un
vzut n 1902 a fost arma
Surcouf, lansat de ment
Frana n 1929 si impre
modernizat n 1934. siona
Avea 3.256 tdw la nt:
suprafa, 4.304 tdw n dou
imersiune, dimensiunile tunuri
grele de 203 mm, dou
tunuri AA de 75 mm,
12 tuburi lans-torpile
(opt de 551 mm si patru
de 400 mm) si un
hidroavion de
recunoatere.
La nivelul
tehnologic al anului
1902, un vas asemeni
lui Surcouf era nu doar
irealizabil, ci si de
neconceput. Atunci ce
era uriaa nav vzut
de cei de pe Fort
Salisbury i despre care
ziarul londonez "The
Times" scria, n
noiembrie 1902:
"Putem fi siguri, oare,
c suntem cu adevrat
stpnii propriilor
noastre oceane, cnd
asemenea magnifice
mainrii subacvatice
le brzdeaz
nestingherite, aprnd
si disprnd dup
voie?".
86
EPILOG /
v
n anii '70 ai secolului trecut, cercettorul si publicistul francez Jacques
I Bergier a lansat ipoteza conform creia apariiile unor animale ori fiine
humanoide necunoscute sau de mult extincte ar fi (alturi de enigmaticele
dispariii de oameni, nave si avioane din diverse zone ale Terrei,
fenomene consemnate n toate perioadele istorice) dovezi ale existenei
unor "puncte de trecere" ntr-un posibil univers paralel. O idee menionat si
reluat de-a lungul timpului de numeroi scriitori si oameni de tiin.
Printre cei mai reputai susintori ai acestei fascinante posibiliti se
numr deopotriv cercettori ca Jacques Vallee, dar si astronomi ca dr. J.
Allen Hynek ori savani de talia lui Claude Poher, directorul D.S.P.S
(Division Systemes et Projects Scientifiques) din cadrul C.N.E.S. (Centre
National d'Etudes Spatiales), cel mai important organism francez de stu-
diere a problemelor aerospaiale. n ultimii ani, revistele "Nature", "Science
et Vie", "OMNI", "Science Digest" si "Le Gepan" au publicat nu o dat arti-
cole sau chiar controverse aprinse pe aceast tem.
Posibilitatea pur teoretic a existenei unui univers paralel nu poate fi
negat, dar n privina dovezilor materiale lucrurile devin mai precare i nu
rareori contradictorii. Astfel, este puin probabil ca observarea unor fiine
care au trit odat pe Terra sau posed atribute ale faunei terestre s poat fi
interpretat ca datorndu-se unui "salt accidental" al acestora dintr-o alt
dimensiune. Putem crede oare c un eventual univers paralel reprezint doar
o copie mai mult sau mai puin identic a celui pe care l cunoatem? Este
posibil ca pe o alt planet viaa s fi urmat exact acelai ciclu ca pe Terra,
ducnd la apariia unor specii si indivizi similari celor teretri? Greu de
admis. Humanoizii neobinuii ori animalele rare si necunoscute descope-
rite n cursul istoriei sunt mai curnd supravieuitori ai unor specii conside-
rate disprute sau "impasuri biologice", cum au fost coelacanii i ornitorincii.
Celelalte dovezi ns, apariiile unor fiine humanoide sau nu, ale unor
grupuri sau indivizi umani cu particulariti stranii, ale vehiculelor aeriene,
submarine i de suprafa prezentnd caracteristici tehnice neobinuite sau
Epil 87
og
o
total

nepo
trivir
e cu
locul
si
timp
ul n
care
au
fost
rapor
tate,
sunt
mai
difi-
cil
de
cont
estat.
Aces
tea
cons
tituie
, la
dece
nii
ori
secol
e de
la
cons
emn
area
lor,
cazu
ri
neel
ucid
ate
nc,
si
num
ai o
cerc
etare
tiin
ific
lipsit ritate
de a
prej rm
u- n
dec co
i le- maru
ar l
pute istor
a i-
clarif cilor,
ica, care
fie si prefe
mca r s
r n le
parte treac
,
cci, ntr-
aa o
cum pudi
spun c
ea uitar
Anat e.
ole D
Fran e
ce: fapt,
"Este ce se
mai nt
bine mpl
s oare
nel cu
ege toate
m acele
cte avio
puin ane,
, hidro
dect avio
s nu ane,
nel eli-
ege copt
m ere,
nimi nave
c". marit
C ime,
t sub
desp mari
re ne,
dispa form
riiile aiun
inex i
plica milit
bile, are,
majo grup
uri e,
de Saga
oam n sau
eni, Pohe
de r?
anim D
ale r. J.
sau Alle
indiv n
izi Hyn
parc ek
scria:
topii "Ar
n pute
Nean a
t? S avea
fi feno
ajuns men
ntr- ul
un OZN
alt dou
univ aspe
ers, cte
cz (cel
nd extra
accid teres
ental tru i
ntr- cel al
unul trece
din rii
"pun ntr-
ctele un
de univ
trece ers
re", paral
faim el -
oasel ..)
e ? Ar
"wor pute
m- a fi
holes grani
", a
fanta dintr
stica e
ipote realit
z atea
desp noast
re r i
care o
vorb realit
esc ate
Valle paral
el, ear
ua pentr
spre u
o omul
alt cave
dime rnelo
n- r"
siune ("O
? MNI
Desi ",
gur, aprili
nu e
am 1984
ajuns ).
la S
ultim e
a poat
revol e
uie aplic
n a
gnd acea
irea st
tiin ipote
ific; z
ti- apari
ina iilor
secol i
elor dispa
XXI, riiil
XX or
V enig
sau mati
XX ce?
X va Rm
coni ne
ne ca
prob timp
abil ul i
conc evol
epte uia
tot gnd
att irii
de tiin
neint ifice
eligi s o
bile dem
pentr onstr
u noi eze
ca sau
ener s o
gia infir
nucl me.
88
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
LUCRRI DE SPECIALITATE, ENCICLOPEDII, ATLASE :
Baldwin, H.W.: "ea Fights and Shipwrecks" (New York, Curtiss, 1938)
Battisti, E.: "L'antirinascimento con una appendice di manoscritti inedii"
(Milano, G. Feltrinelli, 1962)
Bergier, J.: "Le extraterrestres dans l'Histoire" (Paris, J'ai Lu, 1970)
Corbett, ir J.: "Naval Operations: History of the Great War Based on
Official Documente" (New York, Longmans, 1920)
Churchill, ir W.: "The World Crisis" (New York, Scribner's, 1928)
Emin, A.: "Turkey in the World War" (New Haven, Yale, 1930)
Frothingham, Th.: "The Naval History of the World War"
(Cambridge, Harvard, 1925)
Kannengieser, H.: "The Campaign in Gallipoli" (London, Hutchinson, 1928)
Maurois. A.: "Histoire D'Angleterre" (Paris, A. Fayard et Cie, 1967)
Persinger, M.A., : "Space-Time Transients and Unusual Events"
Lafraiere, G.F. (Chicago, Nelson-Hall, 1977)
Sanderson, I.T.: "Invisible Residents" (New York, World, 1970)
Vallee, J.: "Passport to Magonia" (Chicago, 1969) Villeneuve, R.:
"L'Univers diabolique" (Paris, Albin Michel, 1985)
***
* * * * * "Chronique de l'humanite" (Paris, Editions Jaques Legrand,
* 1986)
* * * * * "Chronique de la Seconde Guerre Mondiale" (Paris, Ed. Chronique,
1990)
* * * "Grand Atlas Bordas" (Paris, Editions Bordas, 1994)
* * * "Istoria Lumii n Date" (Bucureti, Ed. Enciclopedic Romn, 1969)
"Le Dictionnaire de notre Temps" (Paris, Hachette, 1988)
"L'Encyclopaedia Universalis" (Paris, France Publications, 1968-1975)
"Le Grandes Enigmes" (Paris, Larousse, 1992)
* * * "L'Histoire du Monde - Le Moyen ge" (Paris, Larousse, 1997)
* * * "The New Encyclopaedia Britannica" (London, Benton Publisher, 1974)
Bibliografie 89
selectiv
COL
ECI
I DE
REVI
STE:
"NAT
IONA
L
GEO
GRA
PHIC
"
(Nati
onal
Geog
raphi
c
Socie
ty,
17th
and
M.
Sts.
N.W.
Washi
ngton
DC -
20036
-
USA)
"NAT
URE"
(Mac
milla
n
Journ
als
LTD.,
Brun
ei
Road,
Basin
gstok
e
Hants, RC - 21 - 2XS -
UK)
"OM
NI" (1965 Broadway,
New York, N.Y. 10023
- 5965 - USA)
"SCIENCE ET
AVENIR" (S.A. 16,
Rue de la Baume -
75008 Paris, France)
"SCIENCE ET VIE"
(Excelsior
Publications, S.A. 5,
Rue de la Baume -
75008
Paris,
France)
"SCIENTIFIC
AMERICAN"
(Scientific American
Inc., 415 Madison
Avenue,
New
York,
N.Y.
10019 -
USA)
90
CUPRINS
DISPRUI N NEANT...........................................
3
Rzboinici pentru Eternitate.......................................

4
Misterul Regimentului Norfolk................................
19
Pierdui n Abisul Albastru......................................
30
Naufragii n Dimensiuni Paralele............................
39
Echipaje spectrale.....................................................
48
EXPLORATORI DIN ALTE LUMI...........................

55
Locuitorii Trmului Interzis....................................

56
Vizitatori din Netiut................................................
61
Navigatorii Infinitului..............................................
80
EPILOG.....................................................................
86
BIBLIOGRAFIE SELECTIV..................................
88

Apostol Dan Disparitii Neelucidate in Marile Razboaie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Apostol Dan Disparitii Neelucidate in Marile Razboaie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dan Apostol

cartea de buzunar cunotine

Coordonator: Dan Apostol

Coperta I: Cristian Dinu

Director Marketing/Publicitate: Difuzare:

Rzboinici pentru Eternitate

Secolul XII a fost realmente tumultuos pentru Orientul Mijlociu.

de diavoliele rocate crora ei le vzuser limpede... cozile miscndu-se

Brutalitatea nejustificat a cruciailor occidentali i-a fcut temui si uri n tot

n zece zile, o for de 600 de soldai si 30 de cavaleri, condus de

n anul 1707, n plin rzboi de succesiune la tronul Spaniei (1702-1714),

armatei lui Filip al V-lea nu conin vreo referire ia o eventual ciocnire n

Anul 1825. Grecia. Pe coasta de nord a Golfului Petras de la Marea

le-au escaladat, trezindu-se cu stupoare naintea unui ntreg regiment

Incidentul i-a inspirat pictorului francez Eugene Delacroix

n septembrie 1858 avea s nceap primul rzboi colonial al Franei

n decembrie 1937, China se afla n rzboi cu Japonia de peste cinci

Infanteria japonez, participnd la masacrul de pe strzile Nankin-ului,

oameni sub ruinele arznde...

att pe Frontul de Est, ct si pe cel de Vest, remarcndu-se prin profesiona-

MISTERUL REGIMENTULUI "NORFOLK' 7

Debarcarea trupelor australiene i

Australian and New Zeeland Army Corps)

Dimineaa era senin, fr nori, si ne ateptam la o zi

titulaturii de "regiment" n declaraie este

germane nu au folosit gaze de

PIERDUI IN ABISUL ALBASTRU

Dou variante ale faimosului Supermarine Spitfire: MK V (SMS) si MKIX (jos).

Douglas C 47 Skytrain, avion de transport cu performane si fiabilitate remarca-

Una dintre putinele zone care fac o concurent asidu Triunghiului

Avionul Boeing B 737-200 disprut n 1983 pe "Ruta Morii" (arhiva autorului).

Dup cum consemna revista

n 1840 a disprut fr urm velierul cu trei catarge britanic Britomar,

Un incident asemntor l constituie dispariia expediiei conduse de

Faptul este surprinztor, cci, dei expediii polare cu final dramatic au

La 14 decembrie 1928, nava-scoal danez Kobenhaven a prsit portul

Vasele de suprafa nu dein monopolul dispariiilor neelucidate,

n volumul su "Spre victorie" (Editura Militar, Moscova, 1975), amira-

Fr ndoial ns, unul

Realizate n Marea Britanic ntre 1908-1910, navele au rmas n istorie

Cuirasatul So-Paulo: echipaj - 900 oameni; tonaj - 21.540

n iulie 1835, fregata britanic H.M.S. Vigilante, o nav cu 40 de tunuri,

La tunurile de pe puntea ntia, pe catargul cel mare si pe artimon

n 1890, clipperul britanic Marlborough prsea Noua

Clipperul Marlborough n 1884,

oameni. Cnd urmau rute nesigure, expuse nc atacurilor piratereti, vase-

Navele maritime nu au n exclusivitate privilegiul de a rtci n veni-

golite, tuburile cartuelor fiind mprtiate prin

EXPLORATORI DIN ALTE

LOCUITORII TRMULUI INTERZIS

60 Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

cu coif si sabie lung (broadsword). Spre stupoarea tuturor, scheletul (vechi

VIZITATORI DIN NETIUT

autoritar, aducnd mreie popoarelor n fruntea crora i pusese Soarta. Dar

din Troublesome Creek au trit izolai, cstorindu-se ntre ei pentru a evita

State Maiore ofbite de nebunie si dispre pentru omul de rnd, o simpl

vemnt; doar o cartuier, centura si tocul

Relatate de numeroase cronici ale epocii, evenimentele misterioase care

Fr ndoial ns, cel mai interesant caz de observare a unor nave

ns apariia unor enorme nave necunoscute nu se limiteaz doar la

"...Era nc prea ntuneric ca s vedem bine

Gravur din cotidianul "The Times" (1902),

New York, N.Y. 10023