Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contractul de Vanzare
Contractul de Vanzare
Predarea lucrului
1. Evictiunea totala.
a) In primul rand, vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul
primit (ca la rezolutiune pentru neexecutare sau nulitate pentru vanzarea
lucrului altuia), chiar daca valoarea lucrului s-a micsorat din cauze fortuite
ori din neglijenta cumparatorului, cu singura exceptie a foloaselor realizate
de cumparator din stricaciunile aduse lucrului (art.1341-1343 C.civ.).
In conditii identice vanzatorul este obligat sa restituie pretul primit si
in ipoteza exercitarii actiunii (directe) in garantie de catre un subdobanditor,
indiferent daca a dobandit lucrul la un pret mai mic sau mai mare ori cu titlu
gratuit. Aceasta solutie se impune, o data ce se recunoaste ca drepturile
cumparatorului legate de lucru se transmit asupra subdobanditorului .
b) Cumparatorul mai are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost
obligat sa le inapoieze tertului evingator (art. 1341 pct.2 C.civ.). Deoarece
posesorul de buna-credinta dobandeste fructele (art. 485 C.civ.), textul
vizeaza fructele pe care cumparatorul le-a perceput dupa ce a devenit de rea-
credinta (a luat cunostinta de drepturile tertului asupra lucrului, cel tarziu de
la data intentarii actiunii de catre tert). Dar fata de vanzator el ramane un
cumparator de buna-credinta, ceea ce justifica dreptul lui la valoarea
fructelor restituite.
c) De asemenea, cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea
cheltuielilor de judecata, atat ale procesului din care a rezultat evictiunea, cat
si, daca este cazul, ale actiunii in regres contra vanzatorului. La aceste
cheltuieli se adauga si cheltuielile contractului (autentificare, taxe de timbru
etc. - art. 1341 pct.3-4 C.civ.).
d) In sfarsit, cumparatorul are dreptul la daune-interese (art. 1341
pct.4 C.civ.) potrivit dreptului comun (art. 1350 C.civ.), insa cu observarea
urmatoarelor reguli speciale:
-Vanzatorul este obligat sa plateasca cumparatorului diferenta intre
pret si sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii
contractului si data producerii evictiunii, indiferent de cauza care a produs
excedentul de valoare sau daca sporul a fost sau nu previzibil ori vanzatorul
de buna sau de rea-credinta (art. 1344 C.civ.).
- In afara sporului de valoare (si in masura in care nu sunt restituite cu
acest titlu, de exemplu, cheltuielile utile), vanzatorul este obligat sa restituie
cumparatorului cheltuielile necesare (facute pentru conservarea lucrului) si
utile (care sporesc valoarea lui), iar daca vanzatorul a fost de rea-credinta,
chiar si cheltuielile voluptuarii (facute in scop de lux sau de placere -
art.1345-1346 C.civ.).
Deoarece de aceste cheltuieli profita tertul evingator, el va fi in primul
rand obligat sa-l despagubeasca pe cumparator, iar vanzatorul va fi garant
numai in subsidiar. Insa tertul poate fi obligat numai la restituirea
cheltuielilor necesare (daca nu se compenseaza) cu valoarea fructelor culese
si pastrate de cumparatorul evins) si utile (acestea din urma in limita
sporului de valoare). Pentru restul cheltuielilor raspunde numai vanzatorul.
2. Evictiunea partiala.
Daca evictiunea este numai partiala - are ca obiect fie o fractiune din
lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate (lit.a si b), fie valorificarea
sau negarea unui alt drept cu privire la lucru (lit. c), - cumparatorul are
alegerea intre a cere rezolutiunea vanzarii sau mentinerea ei cu despagubiri.
a) Daca evictiunea unei parti a lucrului este atat de importanta, incat
cumparatorul n-ar fi cumparat daca ar fi putut sa o prevada, el poate cere
rezolutiunea vanzarii (art. 1347 C.civ.). In acest caz, cumparatorul restituie
lucrul asa cum a ramas dupa evictiune, primind in schimb pretul si
despagubiri la fel ca in cazul evictiunii totale.
b) Daca cumparatorul nu cere sau nu obtine rezolutiunea vanzarii are
dreptul la valoarea partii pierdute prin efectul evictiunii, valoare socotita in
momentul evictiunii. Vanzatorul nu se poate libera oferind o parte din pret si
nici cumparatorul nu poate cere o parte din pret, proportionala cu partea
evinsa, indiferent de scaderea sau urcarea valorii lucrului de la vanzare si
pana la evictiune (art. 1348 C.civ.).
c) In cazul servitutilor (active sau pasive) ori a altor drepturi, daca nu
intervine rezolutiuna potrivit celor aratate (lit.a), cumparatorul are dreptul la
daune-interese in conditiile dreptului comun (art. 1349-1350 C.civ.).
III.Conditii
1. Prin pret sincer se infelege un pret real, pe care partile sa-l fi stabilit
nu in mod fictiv, ci in scopul de a fi cerut si platit in realitate. Pretul este
fictiv, cand din intentia partilor (exprimata in actul secret) rezulta ca nu este
datorat.
In cazul in care pretul este fictiv (simulat), contractul este nul ca
vanzare-cumparare caci ii lipseste pretul (sine pretio nulla est venditio), dar
daca partile au urmarit in realitate instrainarea bunului - deci numai pretul,
nu si contractul in intregime este fictiv - el poate fi recunoscut valabil ca o
donatie deghizata (deghizare totala), daca "vanzatorul" a avut intentia de a
face o liberalitate si daca sunt indeplinite toate conditiile cerute pentru
validitatea donatiei.
Daca simulatia consta numai in deghizarea partiala a pretului, dar fara
ca pretul sa devina derizoriu, contractul este valabil ca vanzare-cumparare,
devenind aplicable regulile simulatiei si cele fiscale (deghizare partiala se
face, de regula, pentru fraudarea fiscului).
2. Pretul trebuie sa fie serios (art. 1303 C.civ.), adica sa nu fie
derizoriu (infim), atat de disproportionat in raport de valoarea lucrului
vandut (de exemplu, teren instrainat cu 500 lei) incat sa nu existe pret, sa nu
poata constitui obiectul obligatiei cumparatorului si deci o cauza suficienta a
obligatei asumate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate.
Seriozitatea fiind o chestiune de fapt, este lasata la aprecierea instantei .
Si in cazul pretului derizoriu contractul este nul ca vanzare-cumparare, dar
poate subzista ca donatie (nu deghizata, ci directa, fiindca nu exista act
secret), daca s-a incheiat cu intentia de a face o liberalitate si cu respectarea
conditiilor de fond si de forma prevazute pentru donatii.
3. Daca pretul este sincer si serios (nu fictiv sau derizoriu) contractul
de vanzare-cumparare este, in principiu, valabil, chiar daca pretul este mult
inferior (sau superior) valorii reale a lucrului vandut, intrucat partile sunt
libere sa determine pretul sub (sau peste) valoarea lucrului, iar echivalenta
este relativa, fiind raportata nu numai la valoarea lucrului vandut, dar si la
subiectivismul partilor, de exemplu, datorita raporturilor de rudenie.
Daca partea lezata este un major, indiferent de marimea leziunii de
care a suferit, nu are deschisa calea actiunii in resciziune (art.1165 C.civ.). In
mod cu totul exceptional, daca un contractant profita de nestiinta, ignoranta,
starea de constrangere in care se afla celalalt, spre a obtine avantaje
disproportionate, contractul poate fi considerat nul absolut (nu anulabil
pentru leziune), intrucat s-a intemeiat pe o cauza ilicita (art. 968 C.civ.),
leziunea fiind doar un indiciu al imprejurarii ca s-a profitat de starea de
contrangere in care se afla cealalta parte. Consideram ca in conditiile
economiei de piata este preferabila aplicarea art.968 C.civ. (in conditiile
aratate), decat calificarea nejustificata a unui pret lezionar drept derizoriu
(pentru a ocoli inadmisibilitatea actiunii in resciziune intre majori).
Obligatiile partilor
Definitie
Notiunea contractului de locatiune
1. Definitie si delimitare fata de vanzare-cumparare. Locatiunea este
un contract prin care o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei
alte persoane, numita locatar (chirias), folosinta temporara, totala sau
partiala, a unui bun in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita
chirie (art. 1411 C.civ.).
Locatiunea (desi se poate spune ca reprezinta o "vanzare" a folosintei)
se deosebeste de contractul de vanzare-cumparare prin faptul ca transmite
numai dreptul de folosinta - ca drept de creanta - asupra lucrului, iar nu un
drept real. Chiar daca lucrul dat in locatiune este producator de fructe,
locatarul dobandeste proprietatea fructelor nu in virtutea locatiunii, ci ca
accesoriu al folosintei, locatorul fiind obligat sa-i asigure folosinta lucrului,
nu si dobandirea proprietatii fructelor. Astfel fiind, daca contractul are ca
obiect numai dobandirea unor fructe, (de exemplu, arborii din padure,
recolta de pe camp etc.), contractul nu poate fi calificat locatiune, ci vanzare-
cumparare. Cu atat mai puternic cuvant, contractul nu poate fi calificat
locatiune, ci vanzare-cumparare, daca are ca obiect producte (foloase trase
prin consumarea substantei lucrului), deoarece folosinta locativa nu poate sa
absoarba lucrul insusi si puterea lui productiva .
2. Varietatile contractului de locatiune. In Codul civil si alte acte
normative reguli speciale sunt prevazute pentru locatiunea fondurilor rurale
(bunurilor agricole) - numita contract de arendare - si pentru locatiunea unor
suprafete locative - numita contract de inchiriere.
Subliniem insa, ca aceste contracte reprezinta numai varietati ale
locatiunii de drept comun, iar nu contracte speciale distincte, astfel incat le
sunt aplicabile dispozitiile referitoare la locatiune, analizate in cadrul acestui
capitol, in masura in care legile speciale privind inchirierea suprafetelor
locative si arendarea bunurilor agricole nu prevad norme speciale.
Mai precizam ca, asemanator contractului de vanzare-cumparare,
partile pot incheia, anterior locatiunii, un antecontract de locatinne
(promisiune unilaterala sau bilaterala), guvernat de regulile generale
aplicabile contractelor (inclusiv promisiunii de vanzare), tinand insa seama
ca locatiunea, deci si antecontractul de locatiune, este - in principiu - un act
de administrare .
Caracterele juridice ale contractului de locatiune
A. Capacitatea partilor
B. Obiectul contractului
Obligatiile locatorului
Incetarea locatiunii
Definitie
Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care
una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod
actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind
patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa
primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)2.
Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia
este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu
intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concreti-zata
in mcheierea contractului in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica
marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei.
Precizam, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlu
gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patri-
moniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezin-
teresate (de exemplu, comodatui, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit
etc.), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un
folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si
de forma prevazute pentru donatii.
Obiectul donatiei
Conditiile donatiei
Intre absenti
In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin
oferta si acceptare separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa
fie facuta in forma autentica, altfel nu vor produce efecte juridice, fiind nule
absolut cu toate consecintele si regulile de mai sus aratate (art.814 alin.l
C.civ.).
Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai
cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814 alin2.
C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare (cu care se
echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta devine caduca.
Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii, cand
se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea incheierii contrac-tului.
Daca donatarul inceteaza din viata inainte de acceptare, mostenitorii sai nu
pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a putut transmite nici un drept,
iar oferta de donatie s-a facut intuitu personae. Cu atat mai puternic cuvant,
creditorii nu ar putea accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe
calea actiunii oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand
aprecieri de ordin moral) si nici ataca refu-zul acceptarii donatiei pe calea
actiunii pauliene, pentru ca donatarul nu-si micsoreaza patrimoniul, ci pierde
numai ocazia de a-l mari.
Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris
separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat
(notificat) donatorului, in timpul vietii lui (art.814 alin.2 C.civ.) si inainte de
a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii comunicarii donatorul
poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai
expresa, ci si tacita. Astfel, faptul ca, inainte de comunicarea actului de
acceptare, donatorul vinde lucrul care urmeaza sa faca obiectul donatiei,
constituie o revocare tacita. (Revocarea nu trebuie sa fie notifi-cata
donatarului).
Statul estimativ
Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau incorporale,
pe langa conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie
trecute intr-un stat estimativ semnat de donator si donatar si care sa cuprinda
descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor mobile daruite (art.827
C.civ.).
Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de do-
natie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura privata ,
nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa inscrisul trebuie sa
fie semnat de ambele parti.
Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea
statului estimativ.
Donatia de imobile
Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie
respectate in toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2 alin 1 din
L.nr.54/1998).In schimb, dreptul de preemptiune (art.48-49) nu este aplicabil
in cazul donatiei.
In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea in
cartea funciara nu afecteaza validitatea contractului.
Capacitatea partilor
Incapacitati de a primi
1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit
personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput
(infans conceptus) poate fi gratificat (art.808 C.civ.).
2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu pot
primi donatii avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art.41
alin.2 din Constitutie) .
3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal
medicina , care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea boala
fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in favoarea lor
in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor care au asistat
pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli (art.810 alin.1
si 3 C.civ.).
Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile, donatiile
remuneratorii, daca sunt potrivite cu starea materiala a donatorului si cu
serviciile prestate de donatar (art.810 alin.2 C.civ.).In literatura de
specialitate se recunoaste si validitatea donatiei facuta medicului de catre
bolnavul care este sotui lui
4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au
exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu
capacitate de exercitiu restransa se accepta prin reprezentantii sai legali sau
cu incuviintarea prevazuta de lege. In cazul minorului cu capacitate de
exercitiu restransa art.815 C.civ. trebuie sa fie interpretat - dupa parerea
noastra - in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii
minorului pot incuviinta accepta-rea. Dar daca donatia contine si element
oneros (donatie cu sarcini sau sub conditie), deci acceptarea constituie un act
de dispozitie, ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in prealabil de
autoritatea tutelara
5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat
cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (art.816
C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.), care va avea rolul de interpret al
vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art.61 alin.2 din
Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995.
6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare,
unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor co-
merciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie acceptate dupa cum
urmeaza:
- donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care
depind direct de Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din
sistemul acestora se accepta de ministrul sau conducatorul organului ori
institutiei centrale de stat;
- donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa
caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti;
- donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu
capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca sunt
de interes national, cu autorizatia prealabila a organului tutelar,iar daca sunt
de interes local, cu autorizatia consiliului judetean sau al municipiului
Bucuresti, dupa caz.
Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin
testament) urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii
administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate publica se dobandeste prin
acceptarea liberalitatii de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul
local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia).
Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea
donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) se face prin organele abilitate sa
incheie actejuridice in numele si pe seama persoanei juridice, respectiv prin
persoanele imputernicite in acest scop. In cursul constituirii, liberalitatile
facute in scopul formarii patrimoniului necesar se accepta de persoanele
imputernicite (prin actul constitutiv) sa desfasoare procedura de dobandire a
personalitatii juridice.
Incapacitati de a dispune
Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot
incheia contract de donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii
legali (parinti sau tutor) si nici personal cu incuviintarea ocrotitorului legal
(si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii tutelare-art.129 alin. 1-3 si
art. 133 alin.3 comb. cu art. 105 alin.3 si 147 C.fam.). In practica se
recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de minor sau, in numele
sau, de ocrotitorul legal (de exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua
femeii etc.) daca sunt potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste
conditii se recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul a actionat
singur; lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata. 9. In favoarea
tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la
majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru
gestiunea sa (art.809 C.civ. si art. 141 C.fam.). De la aceasta regula face
exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului.
Momentul cand capacitatea este ceruta
Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa ne
raportam pentru a aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme daca
donatia se realizeaza printr-un singur act. Daca donatia se incheie prin acte
separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil in momentul facerii
ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in momentul acceptarii ei de
catre donatar (cand se realizeaza acordul de vointe) si in momentul primirii
comunicarii actului de acceptare, caci donatia produce efecte numai din
acest moment (art. 814alin.2 C.civ.).
Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul
acceptarii. In momentul facerii ofertei (desi problema este controversata)
consideram ca donatarul nu trebuie sa fie capabil, intrucat oferta este un act
unilateral al donatorului. lar in momentul receptarii notificarii de catre
donator problema capacitatii donatarului nu se pune; desi art.814 alin.2
C.civ. roman - referitor la efectele donatiei - a eliminat cuvintele "a 1'egard
du donateur" (art.932 alin.2 C.civ. francez), totusi vizeaza numai
comunicarea actului de acceptare in timpul vietii "donatorului", "a celui ce
daruieste".
Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii
Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in favoarea
unui incapabil sunt nule...".Cu toate ca formularea sugereaza sanciunea
nulitatii absolute se admite ca nerespectarea incapacitatilor -atat de a face,
cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula, numai cu nulitatea
relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit (prin
ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de succesorii sai in drepturi .
In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de
ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului. Astfel,
donatiile facute persoanelor juridice, daca n-au fost acceptate in conditiile
prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect dreptul de proprietate
asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu este cetatean roman (art.41
alin.2 din Constitute).
Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor
facute medicilor, farmacistilor sau preotilor. Consideram ca sanctiunea
nulitatii absolute isi poate gasi justificarea si in acest caz, deoarece
interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o dispozitie prohibitiva (nu
numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de
medic sau de preot. lar in cazul persoanelor care practica ilegal medicina,
fapta ce constituie infractiune, in orice caz se impune sanctiunea nulitatii
absolute.
Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a
ocoli dispozitiile privind incapacitatile speciale - au recurs la deghizare sau
la interpunere de persoane, caci actul care sincer incheiat ar fi nul, ramane
nul si daca a fost simulat.
Irevocabilitatea donatiilor
Revocabilitatea donatiilor
Revocabilitatea donatiilor intre soti
Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat intre
soti (deci in timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai bunurile proprii
ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii ale sotului donatar,
daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate, "ceea ce inseamna prefacerea
dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un drept de
proprietate devalmase a ambilor soti". Evident, donatorul poate dona si cota-
parte ideala ce-i apartine din dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu
formeaza obiectul comunitatii sau dreptul asupra unei mosteniri deschise
(universalitate sau cota-parte indiviza asupra universalitatii), care este bun
propriu al sotului-mostenitor (art.311it.b din C.fam.).
Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite reguli
speciale derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai
importanta regula speciala (celelalte fiind subsecvente) vizeaza derogarea de
la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art.937 alin.l C.civ., "orice
donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila".
1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este
necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o
stipulatie contrara. Aceste donatii sunt valabile chiar daca s-au facut sub
conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului obligatia de a plati
datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si-a rezervat
dreptul de a dispune de bunurile daruite (art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea
conventionala nu este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si
descendentilor lui), cu sau fara aceasta clauza, oricum donatorul poate
revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru
survenienta de copil (art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii donatorului nu
este cazul a se aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru
neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si
fara a invoca cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea
donatorului, cand donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere
revocarea pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine potrivit
regulilor pentru aceste cauze legate de revocare.
2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma
unei actiuni in justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act notarial sau
prin testament), cat si tacita, implicita, constand intr-un act ulterior al
donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca dona-tia (de
exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul donat, facut prin
testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este insa necesar sa existe o
identitate exacta intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul
revocarii.
3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice
sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute
in acelasi act (art.938 C.civ.) si donatiile deghiza- te sau facute prin
interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere rezervei succesorale
(art.940 alin.2 C.civ.), prezumandu-se ca sunt persoane interpuse copiii
sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau din afara casatoriei ori adoptat
numai de acesta) si acele rude ale sotului donatar (rude in linie directa si
pana la gradul IV inclusiv pe linie colaterala) fata de care, in ipoteza
deschiderii mostenirii, deci a mortii lor in momentul incheierii contractului
de donatie, el ar fi avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta, utila
(art.941 C.civ.).
Donatiile simulate
Donatiile deghizate
1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform actului
public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest
caz, actul public este simulat, neadevarat, si ascunde o donatie (deghizare
totala, prin care se ascunde natura gratuita a contractului secret ).
Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o
adevarata donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special
pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune, raport,
revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia deghizata se
aplica aceleasir'eguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta.
2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace
aceste contracte; forma autentica ceruta de lege pentru validitatea donatiilor
sub sanctiunea nulitatii absolute sau forma contractului care deghizeaza
donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad probationem? De exemplu,
contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de superficie asupra
unei case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza sa fie incheiat in
forma autentica (prevazuta de lege pentru donatii) sau poate fi incheiat sub
forma unui act sub semnatura privata, stiut fiind ca, pentru instrainarea cu
titlu oneros a constructiilor (fara instrainarea terenului aferent), legea nu
prevede cerinta formei autentice?
3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care
s-a incheiat actul aparent), se aplica regulile din materia simulatiei, deci
partile si succesorii lor universali ori cu titlu universal (art.l175 C.civ.) o pot
dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa - art.1197 C.civ. - care
poate fi completata cu martori si prezumtii (potrivit regulilor de dovada a
contractelor), in schimb tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si
creditorii chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim
ca, in aceasta materie, mostenitorii rezervatari sunt terti, pentru ca se
prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobandit prin mostenire de la
defunct, actionand deci nu ca succesori universali.
Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in
favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia
instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta (ruda in
linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv rudenia civila rezultand
din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa reductiunii), dar numai
daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente
viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta
care sa fi consimtit la incheierea actului.
Donatiile prin interpunere de persoane
Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de
persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana
adevaratului donatar. Se recurge la aceasta forma a simulatiei, de exemplu,
in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitati de
la donator sau gratificarea sa ar provoca ecouri nefavorabile in familia
donatorului. Din aceasta cauza, contractul aparent se incheie cu o persoana
interpusa, prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar.
In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu
forma contractului; deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa
este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma autentica,
realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familiei sale. Sunt
aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute pentru donatii, care
urmeaza sa fie apreciate si avute in vedere in raport cu adevaratul donatar
(capacitatea, revocarea pentru cauzele prevazute de lege, reductiunea etc.).
Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge mai
ales pentru a ocoli incapacitatile speciale prevazute in materie de donatii)
legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut ca sunt persoane interpuse parintii,
descendentii si sotul persoanei incapabile (de exemplu, a tutorelui,
medicului, cetateanului strain etc.) si care devin - prin intermediul
prezumtiei - persoane incapabile de a primi donatii de la donator.
Donatiile indirecte
Notiune
Conditii de fond si de forma. "Donatiile" indirecte sunt acte juridice
incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse
regulilor de fond prevazute pentru liberalitati), dar infaptuite pe calea unui
act juridic diferit de contructul de donatie. Prin urmare, spre deosebire de
donatia deghizata - care este o adevarata donatie deoarece contractul aparent
nu are o existenta reala, nu corespunde vointei reale a partilor -, in cazul
"donatiei" indirecte actul care se incheie (altul decat donatia) este real, voit
de parti, dar prin intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o
liberalitate.
Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond
-nu si de forma - ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia se
realizeaza indirect liberalitatea, trebuie sa fie incheiat cu respectarea
conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute de lege pentru
acel act.
In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814 C.civ.
referitoare la acceptarea donatiei facuta prin act separat. In masura in care
acceptarea este necesara pentru realizarea donatiei indirecte, ea urmeaza
regulile prevazute pentru actul care-i serveste drept suport juridic.
Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte sunt:
renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia.
Renuntarea
Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi si
cu titlu oneros). Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica (ex
animo donandi), atunci are ca rezultat facerea unei liberalitati. Prin urmare,
numai existenta intentiei de a gratifica da nastere unei donatii indirecte.
Donatia este de fapt un act accesoriu al operatiei principale care este
renuntarea si de care va profita persoana chemata in puterea legii de a
beneficia de dreptul respectiv (de exemplu, renuntarea la o mostenire de care
va profita comostenitorul orimostenitorul subsecvent, renuntarea la uzufruct
de care va profita nudul proprietar; renuntarea la legat de care va profita
colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea legatului etc.).
Remiterea
Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului -
renunta, total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta
(art.1138-1142 C.civ.), constituie o donatie indirecta. In acest caz, debitorul
realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care corespunde cu valoarea
creantei ce ar fi trebuit sa plateasca creditorului.
Stipulatia
Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a
gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de formele
prevazute pentru donatii. Donatia indirecta realizata pe calea stipulatiei
pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de regulile generale ale
donatiilor.
Donatii manuale
Notiune
Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru
validitatea careia se cer doua elemente: a) acordul de vointa pentru a
transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b) traditiunea, predarea
efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul manual este un
act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al
transferarii valorii din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului.
Iar "traditiunea" este exteriorizarea acordului, inlocuind (dupa unii autori
reprezentand) forma solemna prevazuta de lege pentru donatii si de natura a
atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie.
Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care,
la modurile de dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971 C.civ.),
prevede si traditiunea.
Reprezentarea
Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute
persoanelor care au capacitatea de a primi o donatie, insa nu au exercitiul
acestui drept, sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute reprezentantilor
lor legali, respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor, iar daca contin si element
oneros cu autorizatia autoritatii tutelare. Predarea-primirea se poate face si
printr-un reprezentant conventional, mandatar, caci posesiunea se poate
transmite sau dobandi prin intermediul altuia.
Reguli
Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de
forma ale donatiilor, insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte
donatii (liberalitati), inclusiv principiul irevocabilitatii. Darul manual poate
fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii, scutire de raport etc.
Traditiunea
Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un
mod de executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau chiar
constatata prin inscris sub semnatura privata a unui dar manual, acceptata -
fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. 0 asemenea
intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei autentice). Iar daca
oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica suntem in prezenta unei
donatii obisnuite (avand ca obiect, de exemplu, un autoturism), iar nu de dar
manual. Prin urmare, darul manual se poate realiza numai prin traditiune.
Daca insa obiectele pe care donatorul voieste sa le daruiasca se afla deja in
mainile donatarului (de exemplu, cu titlu de depozit, imprumut etc.), darul
manual se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le
daruiasca, acceptata de donatar
De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament
-unitatii care construieste sau vinde donatarului o locuinta are caracterul
unui dar manual pentru a carui validitate nu este necesara forma autentica si
nici inmanarea efectiva a sumei in mainile donatarului .
Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau
alta unitate bancara) pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu
s-a facut cu alt titlu (plata unei datorii, acordarea unui imprumut etc.) .
Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei
sume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel incat
- devenind fara nici o alta formalitate proprietatea copilului (chiar daca in
libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in favoarea unuia dintre parinti)
- nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu formeaza obiectul
partajului la incetarea comunitatii, afara numai daca se dovedeste ca
depunerea pe numele copilului nu s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa
iasa din patrimoniul comun al sotilor si sa intre in patrimoniul copilului. Prin
urmare, sarcina probei revine celui care contesta intrarea sumei in
patrimoniul copilului (minor sau major). Pana la dovada contrara, caracterul
de liberalitate (donatie) a depunerii se prezuma, copilul fiind titularul
libretului.
Prin urmare, producandu-se o asa-numita "dematerializare" a
traditiunii bunurilor, darul manual se poate realiza prin forme moderne, care
nu implica o predare efectiva, materiala a bunului donat, dar asigura totusi
transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul.
In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie in
general) predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a altei
persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru ca simpla predare a
unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra sumelor. Dreptul
nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu are nici o posibilitate
legala sa dispuna de sumele inscrise in libret.
Obiectul
Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este un
element esential al darului manual, numai bunurile mobile corporate
susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale. Nici
imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de create
intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual,
pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o predare
si primire efectiva.
Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale- si
biletele de banca, pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana la
mana.
Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare,
deoarece predarea presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci
existenta lui actuala.
Darurile de nunta
Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura cu
asa-numitele "daruri de nunta"(notiune neprevazuta in legislatie), dar care
reprezinta aplicatii relativ frecvente ale darului manual.
In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi
considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute
de parintii unuia dintre soti, deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si
pentru ca se "presupune intentia (mentiunea) dispunatorului ca ele sa devina
comune" .Numai daca donatia se face (de parintii unuia dintre soti) nu cu
ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu .
Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile dobandite de
catre soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii, afara numai
daca dispunatorul a aratat (expres sau cel putin exprimat neechivoc) ca a
inteles sa gratifice pe ambii soti.
In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca trebuie
sa avem in vedere numai dispozitiile legale existente sii numai diferentierile
cuprinse in texte.
Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite de
catre oricare dintre soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt calificate
bunuri proprii ale fiecarui sot "bunurile dobandite in timpul casatoriei prin...
donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi
comune"(art.31 lit.b C.fam.).
Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile, fara
a distinge dupa forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau
indirecta ori dar manual). Tot astfel, legea nu distinge in functie de
momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la o alta data (dar,
evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar face exceptie (de la
excepfie) pentru "darurile de nunta", de ce nu s-ar excepta si darurile facute
cu ocazia aniversarii casatoriei (de ex., la un an, la nunta de argint sau de aur
etc.). In sfarsit, legea nu distinge in functie de persoana donatorului (parinti
sau alte rude mai apropiate sau mai indepartate in grad - frati-surori, unchi-
matusi - ori persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti).
Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi lex
non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile dobandite
prin donatie - inclusiv darurile de nunta - devin bunuri proprii ale fiecarui
sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina comune. Dupa cum s-a
subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de Justitie, "bunurile
dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi respectata vointa donatorului,
care, daca nu a dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si
sotui celui gratificat"'.
Dovada darului manual
Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca
atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba,
pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului juridic al darului
manual, ad probationem se cere existenta unui inscris sau inceput de dovada
scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumtii, conform regulilor
generale in materie de probe (art.1191 si urm. C.civ.). Astfel, daca donatorul
cere revocarea pentru neexecutarea sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca
intervine revocarea de drept pentru survenienta de copil si se cere restituirea
bunului donat. La fel daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei.
In schimb, daca mostenitorii rezervatari sau cei indreptatiti la raport cer
reductiunea ori raportul donatiei, prezetandu-se cu un drept propriu, iar nu in
calitate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice mijloc
de proba, la fel ca si orice alti terti.
Reguli generale
Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care
formeaza obiectul contractului se transmite din patrimoniul donatorului in
patrimoniul donatarului. Donatia poate avea ca efect si stingerea unui drept
si a obligatiei corelative (remitere de datorie).
Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti
se analizeaza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se regulile
corespunzatoare (art. 1391 si urm., C.civ.), cu derogarile care rezulta din
natura gratuita a transferului.
Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In
acest caz, ca si in materie de vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului
opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa (art.971 C.civ.) in forma
prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului juridic care realizeaza
indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de regula, solo consensu), dar
neconditionat de predarea bunului care formeaza obiectul donatiei, cu
exceptia darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune.
Obligatiile donatorului
1. Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este
obligat sa predea bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana
la predare, raspunzand de pieirea sau deteriorarea lui provenita din culpa sa.
In cazul darului manual, evident, problema obligatiei de predare nu se pune.
2. Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de
vanzator, in principiu donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune
(art.828 alin.1 C.civ.) si nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu
titlu gratuit .
Obligatiile donatarului
Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita, donatarul
nu are nici o obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional "de
recunostinta" care, in cazurile anume determinate de lege, este sanctionata
prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia pentru cauza de
ingratitudine .
Altfel se pune problema daca donatia este cu sarcina (sub mode).
Dupa cum se stie, sarcina este o obligatie impusa donatarului, care - dupa
acceptarea donatiei - este tinut s-o execute. Desi sarcina se aseamana cu o
conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu afecteaza nasterea
dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru
neexecuarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie
confundate, deoarece regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua
aspecte:
- in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea
donatarului, nu se creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze
cum doreste, fara riscul de a-si vedea angajata raspunderea, caci conditia
(rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de realizare, desfiinteaza
dreptul afectat de ea. In schimb, sarcina obliga pe donatar, in caz de
neexecutare putandu-se recurge la masuri de executare, creditorul avand
dreptul la actiunea in executare;
- conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea
(rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta
justitiei (art.832 C.civ.).
Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala,
potrivit regulilor generale. Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului
(de exemplu, plata unei datorii), fie in favoarea unei terte persoane (cand se
analizeaza ca o stipulatie pentru altul reprezentand o donatie indirecta
grefata pe o donatie directa, daca stipulatia este facuta donandi causa), fie in
favoarea donatarului insusi (de exemplu, efectuarea unei calatorii de studiu).
In acest din urma caz, obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun
interes, cel putin moral, la executarea sarcinii. Altfel obligatia donatarului
fata de el insusi nu ar putea avea o existenta juridica (decat, eventual, ca o
conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea donatarului insusi, donatia
este de fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru neexecutare.
Numai in cazul sarcinii stipulate in favoarea donatorului sau a unui tert
donatia inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii.
Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract
sinalagmatic (si cu titlu oneros), in caz de neexecutare intervin efectele
specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere indeplinirea
prestatiei care formeaza obiectui sarcinii cu daune-interese si donatarul nu ar
putea, fara consimtamantui donatorului, deci fara un nou contract, sa se
libereze de sarcina, abandonand bunurile daruite.
Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei
pentru neexecutarea de obligatii. In caz de neexecutare partiala sau executare
cu intarziere instanta este chemata sa aprecieze gravitatea nerespectarii
obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari, poate dispune
rezolutiunea contractului (in cazuri temeinic justificate rezolutiunea
partiala), eventual cu acordarea unui termen de gratie.
Cauze de revocare
Revocarea pentru ingratitudine
1. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.:
a) atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala, este
suficient sa se stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta a autorului
de a curma viata donatorului. Uciderea din culpa nu este cauza de revocare;
b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se apreciaza
de instanta . Se cere insa ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie,
c) refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie si
a cerut alimente de la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat sa dea (a
refuzat "fara cuvant"). Refuzul nu este sanctionat cu revocarea daca
donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in situatia de a-i acorda
intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa treaca
peste valoarea darului si, in consecinta, daca acesta piere fortuit donatarul
poate refuza acordarea lor. In toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente
este sanctionat numai prin posibilitatea revocarii donatiei; donatorul nu are
actiune in justitie pentru a cere intretinere de la donatar. Tot astfel -
asemanator obligatiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul nu are
actiune in restituirea (prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie
(art. 1092 alin.2 C.civ.), chiar daca existau persoane in stare si obligate la
intretinere potrivit legii. Spre deosebire insa de obligatiile naturale,
atitudinea negativa a donatarului constand in refuzul de alimente are o
sanctiune specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine.
2. Actiunea in revocare pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si
se caracterizeaza prin urmatoarele:
a) Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de
persoana impotriva careia faptele au fost savarsite, adica numai de catre
donator. Implicand dezlegarea unei probleme morale de vinovatie si de
iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi exercitata nici de catre
creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art.974 C.civ.), si nici de catre
mostenitorii lui (desi actiunea are caracter patrimonial). In mod exceptional,
mostenitorii devin titularii actiunii in revocare:
- daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de
terminarea procesului;
- daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care
actiunea putea fi intentata (art.833 alin.2 C.civ.).
b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce
niciodata de drept (art.832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau, in
conditiile aratate, mostenitorul lui) - cunoscand faptul de ingratitudine - il
poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la actiunea in revocare cu
anticipatie, inainte de producerea actelor sau faptelor de ingratitudine, de
exemplu, in contractul de donatie).
c) Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului de
ingratitudine. Daca el moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau
terminata ea se stinge, adica nu poate fi pornita, dar nici macar continuata
impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin.2 C.civ.). Daca sunt mai
multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa decat impotriva
acelor care s-au facut vinovati de ingratitudine .
d) Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o actiune
in rezolutiune (cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau in
constatarea desflintarii de drept a contractului (ca in cazul revocarii pentru
survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu caracter de pedeapsa - deci
esentialmente personala - admiterea actiunii nu produce efecte retroactive
fata de terti. Inseamna ca drepturile dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit)
inainte de intentarea actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea
publicitatii cererii de revocare raman neatinse (art.834alin.1 C.civ.).
In privinta fructelor, legea (art.834 alin.2 C.civ.) prevede ca ele se
restituie numai de la data cererii de revocare (desi de la comiterea faptului,
donatarul ar trebui sa fie tratat ca un posesor de rea-credinta. Dispozitia se
explica numai prin faptul ca pana in momentul introducerii cererii nu se stie
care va fi atitudinea donatorului: il va ierta sau nu). Toate donatiile (facute
prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse revocarii pentru cauza de
ingratitudine.
Revocarea pentru survenienta de copil
1. Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care
donatorul nu avea nici un copil sau alt descendent in momentul incheierii
contractului de donatie si posterior i se naste ("dobandeste") un copil din
casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau natural, in terminologia
C.civ., art.836). Revocarea se produce oricare ar fi felul sau valoarea
donatiei (directa, indirecta, dar manual etc.). Face exceptie donatia intre soti,
care - fiind revocabila prin vointa sotului-donator - nu este supusa revocarii
de drept pentru nastere de copil (art.937 alin.3 C.civ.).
2. Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de
drept (art.836 C.civ.). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in
interesul copilului, ea nu poate fi inlaturata printr-o clauza contrara din
contractul de donatie sau printr-un act de renuntare ulterior nasterii copilului,
expresa ori tacita, sau de confirmare din partea donatorului (art.839 C.civ.).
Evident, exista posibilitatea refacerii donatiei dupa nasterea copilului, dar cu
respectarea conditiilor prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu
traditio brevi manu etc.), donatie care nu va mai fi revocabila pentru
survenienta de copil.
3. Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie indeplinite
doua conditii.
a) In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt
descendent in viata in momentul incheierii contractului de donatie. Existenta
unui copil conceput in momentul donatiei nu impicdic revocarea de plin
drept prin nasterea copilului dupa incheierea contractului (art 837 C.civ.),
caci copilul conceput este considerat nascut (infans conceptus pro nato
habetur) numai de cate ori este vorba de interesele (avantajele, drepturile)
sale (quotiens de commodis eius agitur - art.7 din Decretul nr.31/1954), or in
acest caz nu este in interesul sau sa fie considerat nascut.
Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil
declarat disparut - desi acest copil este socotit a fi in viata (art. 19 din
Decr.nr.31/1954) - nasterea ulterioara a unui copil atrage revocarea, caci
pentru ca revocarea sa nu opereze, art.836 C.civ. cere ca donatorul sa aiba un
copil "existent" in timpul facerii donatiei, ori cel declarat disparut - desi
prezumat a fi in viata - este, prin definitie, o persoana a carei existenta este
putin probabila, ceea ce il poate determina pe donator sa faca donatia. Pe de
alta parte, disparutul este socotit a fi in viata pentru ca, de regula, prezumtia
opereaza in interesul lui. In cazul de fata, prezumtia ar opera in detrimentui
lui. Bineinteles, daca s-a declarat prin hotarare judecatoreasca moartea
copilului, el nu mai este "existent".
b) A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie si
postum (dupa moarte). Conditia este indeplinita, dupa cum am vazut, daca
copilul nascut dupa incheierea contractului a fost conceput la acea data.
Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se produce de drept prin
nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in restituire.
4. Problema adoptiei. in legatura cu conditiile revocarii pentru
survenienta de copil, se mai pune problema ce efecte produce, in aceasta
materie, adoptia? Problema este controversata.
a) Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat "impiedica
revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie"'. Autorul
are in vedere faptui ca raporturile adoptatorului cu copilul adoptat (si
descendentii sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie rezultand din filiatia
fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a fost cu toate efectele unei filiatii
firesti (cu efecte depline) sau cu efecte restranse (art.75 si 79 C.fam., articole
abrogate pentru viitor prin O.U.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al
adoptiei, modificata prin Legea nr.87/1998 pentru aprobarea O.U.G.
nr.25/1997).
In consecinta, potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil
adoptat in momentul donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa
incheierea contractului nu atrage revocarea. lar daca donatorul n-a avut nici
un copil in momentul contractarii, adoptarea unui copil dupa momentul
donatei are drept efect revocarea donatiei.
5. Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte
retroactive de la data incheierii contractului de donatie. Deoarece donatia se
desfiinteaza retroactiv, revocarea produce efecte nu numai impotriva
donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu universal sau cu titlu
particular) care au dobandit mortis causa, dar si in privinta tertilor
dobanditori prin acte intre vii ai bunurilor daruite; resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis. Insa, potrivit regulilor generale, in cazul mobilelor
tertul dobanditor de buna credinta va putea opune exceptia prevazuta de art.
1909-1910 C.civ., iar in cazul imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani.
Posesorul care nu indeplineste conditiile necesare poate invoca numai
uzucapiunea de 30 de ani.
Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini,
revocarea nu se produce decat in limita folosului pur gratuit procurat
donatarului.
DEVOLUTIUNEA SUCCESORALA LEGALA
Notiuni generale
Clasa de mostenitori
Gradul de rudenie
Clasa descendentilor
Colateralii privilegiati
Sunt fratii si surorile lui de cujus, precum si descendentii lor
pana la gradul IV inclusiv (nepoti si stranepoti de frate sau de sora), prin
reprezentare succesorala.
Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor
privilegiati:
pot veni la mostenire in nume propriu; descendentii lor pana la gradul IV
inclusiv pot veni sa culeaga mostenirea si prin reprezentare succesorala;
nu sunt mostenitori rezervatari si nici mostenitori sezinari;
nu sunt obligati la raportul donatiilor.
REZERVA SUCCESORALA
Consideratii preliminarii.
Potrivit legii, orice persoana fizica poate dispune liber de bunurile
care alcatuiesc patrimoniul sau, astfel incat patrimoniul lasat la moarte poate
fi, valoric, cu totul neinsemnat; nimeni nu este obligat sa lase o mostenire,
chiar daca are rude apropiate sau sot supravietuitor. Dar dreptul de
dispozitie, drept exclusiv si absolut poate fi exercitat numai in limitele si cu
modificarile determinate de lege.
Astfel de limitari sunt prevazute in favoarea unor rude apropiate ale
defunctului si in favoarea sotului supravietuitor, care au calitatea de
mostenitori rezervatari.
Notiune de rezerva succesorala
Rezerva succesorala este acea parte din patrimoniul celui care lasa
mostenirea la care mostenitorii au dreptul in virtutea legii, impotriva vointei
defunctului manifestata prin libertati facute in timpul vietii (donatii) sau prin
dispozitii testamentare pentru cauza de moarte.
Caracterele juridice ale rezervei succesorale
Rezerva este parte a mostenirii, deci are caracter succesoral, ce se
atribuie mostenitorilor rezervatari impotriva vointei defunctului. Ca
mostenire, a carei parte este, se are in vedere nu numai patrimoniul
defunctului le data mortii, dar si donatiile pe care le-a facut in timpul vietii.
Caracterul imperativ al rezervei. Cercul mostenitorilor rezervatari si
cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de lege, neputand fi modificate
prin vointa celui care lasa mostenirea, nici chiar cu acordul viitorilor
mostenitori rezervatari care ar comsimti, de exemplu, la micsorarea
cuantumului rezervei.
Caracterul propriu al dreptului la rezerva. Dreptul la rezerva este un
drept propriu, nascut in persoana mostenitorilor rezervatari la data
deschiderii mostenirii, iar nu dobandit de la defunct prin succesiune.
Dreptul la rezerva in natura. Intrucat cotitatea disponibila si, indirect,
rezerva succesorala sunt determinate ce parti din mostenire, ca fractiuni din
bunurile defunctului, mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva, in
principiu, in natura, iar nu sub forma echivalentului in bani.
Numai in mod exceptional, in cazurile si in conditiile prevazute de
lege, rezerva poate fi atribuita sau intregita sub forma unui echivalent in
bani. De exemplu, daca bunul donat a fost instrainat de donator inainte de
deschiderea mostenirii.
Caracterul colectiv al rezervei. In cazul in care exista o pluralitate de
mostenitori rezervatari, de exemplu, doi sau mai multi copii, rezerva lor se
determina si se atribuie in mod colectiv, global. Legea stabileste cotitatea
disponibila, iar restul bunurilor se atribuie cu titlu de rezerva, in
indiviziunea, mostenitorilor rezervatari care pot si vor sa mosteneasca.
Indisponibilitatea rezervei. In literatura de specialitate se mai
aminteste caracterul indisponibil al rezervei, indisponibilitate care este
relativa (opereaza numai o fractiune din mostenire si numai acele acte ale
defunctului care sunt liberalitati). In practica instantei supreme rezerva a fost
declarata chiar si inalienabila si inse4sizabila. Notiunea de indisponibilitate a
rezervei (creatoare de confuzii), poate fi retinuta numai in intelesul ca nu
poate fi stirbita prin donatii sau legate si exheredari, iar nu ca situatia unui
lucrude care nu poate dispune.
Mostenitorii rezervatari
Potrivit Codului civil, calitatea de mostenitori rezervatari o au
descendentii defunctului de orice grad, deci toti mostenitorii din clasa I de
mostenitori legali, precum si parintii defunctului, deci ascendentii
privilegiati, mostenitorii din clasa a II-a de mostenitori legali.
Continutul juridic
Infractiunea consta in uciderea unei persoane.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare le dreptul la
viata, valoare fundamentala, protejata in mod egal, indiferent de titulr.
Dreptul la viata este protejat indiferent de varsta victimei, starea de sanatate,
etc., din momentul nasterii si pana in momentul mortii naturale.
Obiectul material este reprezentat de corpul victimii, persoana in
viata, indiferent de starea sanatatii acesteia.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se poate
realiza atat printr-o actiune, cat si printr-o infractiune.
Actiunile sunt cele mai frecvente modalitati de savarsire a omorului,
putand consta, de exemplu, in: fapta conducatorului de autovehicul caruia i
se cere cu insistenta de catre victima sa opreasca autovehiculul pentru ca,
altfel, va sri din mers, de a nu da curs acestei cereri, ci dimpotriva, de a mari
viteza in momentul deschiderii portierii de catre victima, pentru a cobori,
ceea ce a dus la lovirea si apoi la decesul vivtimei, etc.
Actiunea poate fi indreptata fie impotriva corpului victimei, fie
impotriva psihicului acesteia. Faptuitorul ii provoaca victimei o emotie
puternica, desi cunostea imprejurarea ca aceasta sufera de cord si ca o astfel
de emotie ii provoaca moartea.
Infractiunea poate constitui modalitate a elementului material, atunci
cand faptuitorul nu isi indeplineste obligatia de a actiona pentru
impiedicarea mortii victimei.
Urmarea imediata consta in moartea victimei, care poate suferi
imediat sau mai tarziu.
Raportul de cauzalitate dintre fapta autorului si moartea victimei,
trebuie sa existe. Acest raport exista chiar daca la producerea rezultatului
socialmente periculos, contribuie si alti factori preexistenti, o boala de care
sufera victima, concomitenti, lovituri aplicate victimei si de catre o alta
persoana, ori posteriori, constand, de exemplu, in internarea cu intarzaiere a
victimei la spital.
Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma
intentiei, care poate fi directa sau indirecta. Sub acest aspect, pentru
existenta infractiunii, nu intereseaza mobilul sau scopul savarsirii faptei,
care, insa, vor fi luate la individualizarea juridica a pedepsei.
Forme. Sanctiuni
Tentativa se pedepseste. In practica judiciara se pune, in mod frecvent,
problema delimitarii tentativei de omor de vatamarea corporala grava, prin
care se pune in pericol viata victimei. Cele douna infractiuni se deosebesc
sub aspectul laturei subiective, in sensul ca, in timp ce la temtativa de omor
starea de pericol pentru viata victimei ii este imputabilafaptuitorului pe baza
de intentie, la vatamarea corporala grava, aceasta stare de pericol ii este
imputabila pe baza de praeterintentie.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se produce
rezultatul socialmente periculos, moartea victimei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Continutul juridic
Potrivit art. 175 C. p., omorul calificat consta in omorul savarsit in
vreuna din urmatoarel imprejurari:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra sotului sau unei rude apropiate;
d) profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara;
e) prin mijoloace ce pun in pericolviata mai multor persoane;
f) in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale
victimei;
g) pentru a se sustrage sau a sustrage pe altul de la urmarire sau arest, ori de
la executarea unei pedepse;
h) pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni;
i) in public.
Omorul savarsit cu premeditare
Premeditarea presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor trei
conditii:
trecerea unui interval de tmp din momentul luarii hotararii de a savarsi
omorul si pana in momentul executarii inftactiunii;
efectuarea unor acte de pregatire materiala, in vederea savarsirii faptei;
efectuarea unor acte de pregatire morala, psihica, in vederea savarsirii
faptei;
Continutul juridic
Omorul deosebit de grav este omorul savarsit in vreuna din
urmatoarele imprejurari:
a) prin cruzime;
b) asupra a doua sau mai multe persoane;
c) de catre o persoana care a mai savarsit un omor;
d) pentru a savarsi sau a ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii;
e) asupra unei famei gravide;
f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, in timpul
sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale
acestora.
Omorul savarsit prin cruzime
Caracteristica acestui omor deosebit de grav consta in aceea ca
faptuitorul intrebuinteaza in mod voit anumite metode si mijloace de chinuit
a victimei, cauzandu-I suferinte puternice, prelungitein timp, altele decat
cele care insotesc moartea violenta.
De regula, suferintele cazate victimei sunt de natura fizica, insa
acestea pot fi si de natura morala.
Circumstanta agravanta speciala prevazuta in art. 176 lit. a) C.p. si
circumstanta agravanta generala prevazuta in art. 75 lit. b) C.p., avand
acelasi continut, se aplica numai circumstanta agravanta speciala.
Omorul savarsit asupra a doua sau mai multor persoane
Agravanta ia in caonsiderare pluralitatea de victime, situatie care
sporeste periculozitatea sociala a omorului si il caracterizeaza pe faptuitor ca
fiind deosebit de periculos.
Moartea a doua sau mai multor persoane trebuie sa fie rezultatul unei
singure actiuni, constand de exemplu, in punerea de otrava in mancarea
destinata mai multor persoane, urmata de moartea a cel putin doua persoane
dintre acestea.
Agravanta este aplicata numai daca se produce efectiv moartea a cel
putin doua persoane, caz in care ne aflam in prezenta omorului deosebit de
grav in forma consumata, sau daca activitatea de ucidere indreptata
impotriva a doua sau mai multor persoane ramane fara rezultatul cerut de
lege, in sensul ca nu se produce moartea nici uneia dintre acele persoane, caz
in care ne aflam in prezenta tentativei acestui omor deosebit de grav.
Omorul savarsit asupra unui magistrat, politit, jandarm ori asupra unui
militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau
publice ale acestora
Circumstanta care atribuie omorului caracter deosebit de grav se
refera la victima infractiunii, care trebuie sa fie magistrat, politist, jandarm
sau militar. Omorul se savarseste in timp ce victima isi indeplineste in mod
legal, indatoririle de serviciu sau publice ori in legatura cu indeplinirea
acestora.
Forme. Sanctiuni
Tentativa se pedepseste.
Sanctiunea consta in detentiune pe viata alternativ cu o inchisoare de
la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Continutul juridic
Infractiunea consta in uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat
dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de
nastere.
Conditii preexistente
Obiectul juridic const in relatii sociale referitorre la dreptul la viata,
drept pe care il are copilul nou-nascut.
Calitatea de nou-nascut, se stabileste, in fiecare caz concret, pe baza
expertizei medico-legale.
Protectia penala este egala, indiferent daca noul-nascut este un copil
din cadrul sau din afara casatoriei, dupa cum nu intereseaza starea de
sanatate a acestuia.
Obiectul material consta in corpul coplului nou-nascut, deoarece
asupra acestuia se exercita nemijlocit activitatea de ucidere.
Subiectul activ poate fi numai mama copilului nou-nascut.
In opinia majoritara, potrivit careia pruncuciderea este o forma
atenuanta a omorului, se sustine ca, in cazul savarsirii faptei in participatie,
mama trebuie sa raspunda pentru pruncucidere, iar ceilalti participanti pentru
omor calificat, opinie care este impartasita si de practica judiciara. Daca
mama isi ucide copilul in conditiile art. 177 C. p., circumstanta este
atenuanta. Fiind o circumstanta personala atenuanta, ea nu se rasfrange
asuora participantilor.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza, ca si in cazul
omorului, printr-o activitate de ucidere, activitate care poate consta intr-o
actiune sau intr-o inactiune.
Urma imediata consta in moartea copilului nou-nascut. Rezultat care
se poate produce imediat sau dupa trecerea unui intreval de timp.
Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indireca.
Daca mama isi ucide copiluldin culpa, imediat dupa nastere, fapta constituie
infractiune de ucidere di culpa. Intentia mamai de a-si ucide copilul trebuie
sa fie determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere.
Pentru stabilirea starii de tulburare pricinuita de nastere, este necesara
efectuarea unei expertize medico-legale prin care sa se constate ca in
conditiile corecte in care a savarsit fapta, mama s-a aflat sub imperiul unei
altfel de stari.
Daca mama a luat hotararea de a-si ucide copilul inainte de nasterea
acestuia, deci in afara si independent de vreo tulburare pricinuita de nastere,
si daca sunt indeplinite si celelalte conditii ale premeditarii, fapta constituie
un omor calificat.
Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiunii este posibila, insa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se produce
rezultatul cerut de lege, moartea copilului nou-nascut.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 ani la 7 ani.
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta in uciderea din culpa a unei
persoane.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la dreptul la
viata.
Obiectul material consta in corpul victimei.
Subiectul activ poate fi orice persoana. Daca faptuitorul are o anumita
calitate de exemplu este conducator de vehicul cu tractiune mecanica,
infractiunea exista in forma agravanta.
Participatia penala este posibila numai sub forma participatiei
improprii.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza ca si in cazul
omorului, printr-o activitate de ucidere.
Urmarea imediata consta in moartea unei persoane.
Raportul de cauzalitate, dintre activitatea de ucidere si rezultatului
produs, trebuie sa existe in toate cazurile.
Interventia si a altor factori cu rol cauzal, la producerea rezultatului,
nu inlatura raportul de cauzalitate.
Culpa concurenta a victimei, care contribuie la producerea
rezultatului, nu inlatura raspunderea penala a faptuitorului.
Culpa exclusiva a victimei, la producerea rezultatului, inlatura
raspandirea penala a faptuitorului.
Latura subiectiva presupune culpa, in cele doua forme. In cazul culpei
cu previziune, faptuitorul a prevazut posibilitatea producerii rezultatului
periculos, dar a separat in mod usuratic ca acest rezultat nu se va produce.
In cazul culpei simple, faptuitorul nu a prevazut rezultatul, desi desi
putea si trebuia sa-l prevada.
Forme. Sanctiuni
Tentativa nu poate fi posibila.
Consumarea infractiunii are loc in momentul producerii mortii
victimei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 an la 5 ani.
Continutul agravant
Infractiunea are patru forme agravante prevazute in alin. 2-5.
I. Potrivit alin. 2, prima forma agravanta consta in uciderea din culpa
ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevenire
pentru exercitiul unei profesii meserii, ori pentru efectuarea unei anumite
activitati. Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 7 ani.
II. Potrivit alin.3, a doua forma agravanta exista cand uciderea din
culpa a unei persoane este savarsita de un conducator de vehicul cu tractiune
mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala,
sau care se afla in stare de ebrietate. Sanctiunea consta in inchisoare de la 5
la 15 ani.
III. Potrivit alin. 4, a treia forma agravanta consta in fapta savarsita din
culpa, de orice alta persoana in exercitiu profesiei sau meseriei si care se afla
in stare de ebrietate. Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani.
IV. Potrivit alin. 5, a patra forma agravanta exista daca prin fapta
savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multe persoane.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la integritatea
corporala si sanatatea persoanei.
Obiectul material consta in corpul victimei.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Contiunutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza printr-o fapta,
comisiva sau omisiva, care pricinueste persoanei o vatamare a integritatii
corporale sau a sanatatii ce necesita pentru vindecere ingrijiri medicale de
cel mult 60 de zile.
Actiunea poate fi indreptata, in mod nemijolocit, impotriva corpului,
atnci cand, de exemplu, victima este imbrancita si proiectata pe un plan dur,
sau impotriva psihicului, cand se produce victimei un soc psihic, in urma
caruia are nevoie de ingrijiri medicale.
Infractiunea exista nimai daca faptuitorul nu-si indeplineste obligatia
legala de a impiedica producerea vatamarii.
Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau
indirecta.
Eroarea asupra persoanei victimei, precum si lovitura deviata nu
inlatura raspunderea penala.
Forme. Sanctiuni
Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in modul in care se produce rezultatul
ceru de lege, adica vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii persoanei
care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel putin 21 de zile si cel
mult 60 de zile.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Continutul agravant
Potrivit art. 1, infractiunea este mai gravasi consta in fapta prevazuta
de alin. 1 savarsita asupra membrilor familiei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la unu la 5 ani.
Continutul juridic
Potrivit art. 2, infractiunea consta in fapta prin care s-a pricinuit
integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare
ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile.
Conditii preexistente
Obiecrtu juridic consta in relatiile sociale referitoare la dreptul
persoanei la integritate corporala si sanatate.
Obiectul material consta in corpul persoanei care este victima a
infrectiunii.
Subiectul activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza printr-o fapta care
produce integritatii corporale sau sanatatii persoanei o vatamare ce necesita
pentru vindecare mai mult de 60 de zile ingrijiri medicale.
Pentru existenta infractiunii ne are relevanta faptul ca, in perioada in
care au loc ingrijirile medicale necesare pentru vindecare, persoana vatamata
a efectuat deplasari ori s-a prezentat la locul de munca, prestand efectiv
munca.
Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei indirecte.
Daca fapta se savarseste cu intentie directa, in scopul producerii consecintei
din textul de incriminare, incadrarea juridica se va face in forma agravanta
din ali. 3.
Forme. Sanctiuni
Tentativa este posibila, insa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se produce
urmarea socialmente periculoasa.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 7 ani.
Continutul agravant
Infractiunea are doua forme agravante, prevazute in alin. 2 si 3.
Potrivit alin.2, infractiunea este mai grava daca fapta a produs vreuna
din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, incetarea
functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea,
avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei.
Snctiunea consta in inchisoare de la 2 la 10 ani.
Potrivit alin. 3, infractiunea este mai grava cand fapta a fost savarsita
in scopul producerii consecintelor prevazute la alin. 1 si 2.
Circumstanta agravanta consta in aceea ca fapta este savarsita cu
intentie directa, deoarece faptuitorul a prevazut consecinta grava care s-a
produs, si a urmarit ca aceasta consecinta sa se produca.
Tentativa se pedepseste, potrivit alin. 3.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 12 ani.
Continutul juridic
Potrivit textului de incriminare, infractiune exista daca vreuna dintre
faptele prevezute in art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consata in relatiile sociale referitoare la dreptul la
viata, drept recunoscut fiecraei persoane.
Obiectul material consta in corpul persoanei care este victima a
infractiunii.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza prin actiuni sau
inactiuni identice cu cele prin care se realizeaza infractiunile de lovire
saualte violente.
Actiunea sau inactiunea trebuie sa aiba ca urmare moartea victimei.
Latura subiectiva. Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de
moarte este o infractiune praeterintentionala, deoarece lovirea sau fapta de
vatamare corporala sa savarseste cu intentie, iar urmarea mai grava produsa
moartea victimei i se atribuie faptuitorului de baza culpei.
Forme. Sanctiuni
Tentativa nu este pedeplibila.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se produce
moartea victimei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani.
Continutul juridic
Infractiunea consta in fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea
unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, a
sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa alarmeze.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la libertatea
morala a persoanei, adica la posibilitatea acesteia de a lua hotarari si de a se
manifesta fara temerea ca i s-ar putea produce vreun rau.
Obiectul material. Infractiunea nu are obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza printr-o actiune de
amenitare.
Actiunea de menintare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
sa aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare;
infractiuneasau fapta pagubitoare cu a carei savarsire se ameninta trebuie
sa fie indreptata impotriva persoanei amenintate, a sotului acesteia ori a unei
rude apropiate;
actiunea de amenintare trebuie sa fie de natura sa-l alarmeze pe cel
amenintat;
consecinta negativa, raul cu care se ameninta trebuie sa siba caracter
injust. Nu constituie infractiune amenintarea cu realizarea unui drept
impotriva celui amenintat;
consecinta negativa, raul cu care se ameninta trebuie sa fie realizabil intr
un viitor nu prea indepartat.
Amenintarea este absorbita uneori, in continutul altor infractiuni, ca
element constitutiv.
Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau
indirecte. Intentia lipseste, daca amenintarea s-a facut in gluma, faptuitorul
necrezand nici o clipa ca amenintarea facuta ar fi de natura sa alarmeze si sa
produca victimei o stare de temere. De asemena, intenta lipseste daca
faptuitorul a fost in eroare cu prvire la aptitudinea faptei sale de a produce
victimei o astfel de stare.
Forme. Sanctiuni
Tentativa nu este pedepsita.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se savarseste
fapta incriminata, victima luand cunostinta de amenintare, fapta de natura sa
o alarmeze.
Continutul juridic
Portivit alin. 1, infractiunea consta in constrangerea unei persoane prin
violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca, sau sa sufere ceva, daca
fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau
pentru altul.
Conditii preexistente
Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare la
libertatea morala a persoanei. Obiectul juridic secundar poate consta in
relatiile sociale cu caracter patrimonial, atunci cand se urmareste un folos
material, fie referitoare la un alt drept sau interes al acesteia, atunci cand
folosul urmarit nu este de natura patrimoniala.
Obiectul material. De regula, infractiunea nu are obiect material, chiar
daca faptuitorul uramareste, si eventual, obtine un folos material.
Subeict activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza printr-o actiune de
constrangere exercitata asupra unei persoane.
Constrangerea trebuie sa fie exercitata prin violenta sau amenintare.
Violenta consta in orice act prin care o forta straina actioneaza asupra
persoanei pentru a-i infrange rezistenta fizica. Amenintarea presupune
efectuarea de catre faptuitor a unui act de natura sa inspire victimei temerea
ca, in viitor, ea, sotul ei sau o ruda apropiata urmeaza sa suporte un rau.
Constrangerea exercitata trebuie sa aiba ca obiect determinarea
victimei sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva.
Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece faptuitorul
savarseste fapta cu scopul de a dobandi in mod just un folos, pentru sine sau
pentru altul.
Forme. Sanctiuni
Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in momentul exercitarii constragerii,
prin violenta sau amenintare, moment in care se produce urmarea
socialmente periculoasa constand in incalcarea libertatii morale a victimei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Continutul jurudic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta in actul sexual, de orice natura, cu
o alta persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constragerea acesteia
sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
Conditii preexistente
Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare la
libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei, indiferent de sex. Orice
constrangere exercitata asupra peroanei pentru a o determina la un act
sexual, de orice natura, deci orice nesocotire a dreptului ei de a consimti sau
nu la acesta. Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la
integritatea corporala si sanatatea persoanei, in cazul violului care a avut ca
urmare o vatamare corporala grava a victimei, relatiile sociale referitaore la
convietuirea in cadrul familiei, in cazul violui savarsit unui membru al
familiei, relatiile sociale referitaore la dreptul la viata, in cazul in care violul
a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Obiectul material consta in corpul victimei fata de care se exercita in
mod nemijlocit atat constragerea, cat si actul sexual.
Subiectul activ. Infractiunea de viol poate fi savarsita de orice
persoana, indiferent de sex. Subiect al infractiunii poate fi si minorul care
raspunde din unct de verede penal.
Participatia penala este posibila sub toate formele, avand in vedree
faptul ca actul sexual, de orice natura, presupune o mare varietate de actiuni
prin care se poate realiza.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material al laturii obective se realizeala
printr-un act sexual, de orice natura care are loc fara consimtamantul
victimei, persoana de sex opus ori de acelasi sex cu faptuitorul.
Sfera actelor sexuale, de orice natura, este cuprinzatoare, incluzand
atat raporturile sexuale normale, cat si cele nefiresti de satisfacere a
instinctului sexual.
Lipsa consimtamantului victimei rezulta din imprejurarea ca actul
sexual se realizeaza:
prin costrangere, fizica ori psihica;
profitand de neputinta victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
Aptitudinea fortei fizice de constrangere la act sexual se apreciaza in
fiecare caz, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost exercitata
aceasta forta, precum si de osibilitatile reale de rezistenta pe care le-a avut
victima.
Ceea ce intereseaza este vca din comportarea ei sa fi rezultat refuzul
categoric la act sexual cu faptuitorul.
Daca victima opune rezistenta faptuitorului, iar acesta nu reuseste sa
realizeze actul sexual, fapta constituie tentativa la infractunea de viol.
Constrangerea morala presupune amenintarea victimei cu producerea
unui rau indreptat in mod nemijlocit asupra acesteia, asupra sotului sau unei
rude apropiate, rau care nu poate fi evitat decat prin acceptarea actului
sexual.
Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa
presupune situatia in care aceasta, datorita unei infirmitati fizice, unei stari
maladive, unei oboseli excesive sau datorita altor imprejurari, nu are
capacitatea fizica de a opune reziatenta faptuitorului.
Faptuitorul trebuie sa profite de imposibilitatea victimei de a se apara
sau de a-si exprima vointa.
Urmarea imediata consta n ncalcarea libertatii i inviolabilitatii
sexuale a victimei.
Latura subiectiva. Infractiunea de viol se savarseste cu intentia directa.
Faptuitorul isi da seama ca realizarea actului sexuala impotriva vointei
victimei, persoana de acelasi sex ori de sex opus, si ca in felul acesta, incalca
libertatea si inviolabilitatea ei sexuala, urmare a carei producere o doreste.
Intentia faptuitorului trebuie sa existe in momentul exercitarii constrangerii.
Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiunii de viol se pedepseste, potrivit srt. 204 C.p.
tentativa de viol exista atunci cand faptuitorul a folosit constrangerea
impotriva victimei pentru a o determina la un act sexual, de orice natura,
insa, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, nu a putut realiza
acest act.
Tentativa de viol, exista si atunci cand faptuitorul pune victima in
sarea de neputinta de a se apara sau de a-si exprima vointa, pentru a avea cu
ea actul sexual, act pe care nu-l poate realiza, datorita unor imprejurari
independente de vointa sa, precum si atunci cand victima, aflandu-se intr-o
astfel de stare, faptuitorul incearca sa profite de aceasta pentru realizarea
actului sexual, act care, si de data aceasta, nu are loc.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care este incalcata
libertatea si inviolabilitatea sexuala a victimei, prin realizare actului sexual,
de orice natura, cu ajutorul constrangerii sau profitand de imposibilitatea
victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerae unor
drepturi.
Continutul agravant
Infractiunea de viol are trei forme agravante in alin. 2 si 3.
Prima forma agravanta, exista potrivit alin. 2, daca:
a) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
faptuitorului;
b) victima este membru al familiei;
c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a
sanatatii.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor
drepturi.
A doua forma agravanta, exista potrivit alin. 3 ipoteza I, daca victima
nu a implinit varsta de 15 ani. Gravitatea sporita a faptei este determinata de
varsta frageda a victimei, mdeoarece savarsirea faptei asupra unei asemenea
persoane constituie o mare primejdie pentru dezvoltarea ei luterioara fizica
si psihica.
Sanctiiunea consta in inchisoare de la 10 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
A treia forma agravanta, exista potrivit alin. 3 ipoteza a II-a, daca
fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Daca faptuitorul a
actionat cu intentia in ceea ce priveste moartea sau sinuciderea victimei,
infractiunea de viol intra in concurs, dupa caz, cu infractiunea de omor sau
infractiunea de determinare sau inlesnire a sinuciderii.
Sanctiunea consta in inchisoare e la 15 la 25 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Continutul juridic
Potrivit ali. 1, infractiunea consta in actu sexual, de orice natura, cu o
persoana de sx diferit sau de acelasi sex, care nu a implinit varsta de 15 ani,
iar potrivirt alin. 2, consta in actul sexual, de orice natura, cu o persoana de
sex diferit sau de acelasi sex intre 15-18 ani, daca fapta este savarsita de
tutore sau curator ori de catre supraveghetor, ingrijitor, medic curant,
profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca faptuitorul a
abuzat de increderea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asuprea
acesteia.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitore la libertatea si
inviolabilitatea sexuala a persoanei care nu a implinit varsta de 15 ani, in
cazul anil. 1, iar in cazul alin. 2, in relatiile sociale referitore la libertatea si
inviolabilitatea sexuala a persoanei avand varsta cuprinsa intre 15-18 ani.
Obiectul material. Infractiunea are si un obiect material care consta in
corpul persoanei mai mica de 15 ani, in cazul alin. 1, iar in cazul alin. 2 al
textului, in corpul persoanei cu varsta cuprinsa intre 15 si 18 ani.
Subiectul activ poate fi orice persoana, barbat sau femeie, de sex
diferit ori de acelasi sex cu victima infractiunii. Pentru fapta din alin. 2,
subiectului acti I se cere calitatea de tutore, curator, suraveghetor, ingrijitor,
medic curant, profesor sau educator al minorului, ori persoana care se bucura
de increderea victimei sau aupra careia are autoritate sau influenta.
Participatia penalaeste posibila, ca si in cazul violului, sub toate
formele, data fiind diversitatea formelor de realizare a actelor sexuale
incrimunate.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective consta intr-un
act sexual realizat de faptuitor cu o persoana de sex opus ori de acelasi sex,
care a implinit varsta de 15 ani, in conditiile alin. 1, iar in conditiile alin. 2,
cu o persoana de sex diferit ori de acelasi sex avand varsta cuprinsa intre 15
si 18 ani. Dac faptuitorul nu s-a folosit de calitatea sa ori nu a abuzat de
autoritatea, increderea de care se bucura ori influenta sa, fapta nu constituie
infractiune.
Urmarea imediata consta intr-o incalcare a libertatii vietii sexuale.
Raportul de cauzalitate dintre fapta si urmare trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune intentia directa. In ipoteza din alin.1,
faptuitorul trebuie sa cunoasca, in momentul savarsirii faptei, imprejurarea
ca victima nu a implinit 15 ani.
Forme. Sanctiuni
Tentativa se pedepseste, potrivit art. 204 C. p.
Consumarea infractiunii are loc in momentul cand are loc actul sexual.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.
Continutul agravant
Infractiunea are cinci forme agravante, prevazute in alin. 3-6.
Prima forma agravanta, exista potrivit alin. 3, daca actul sexual, de
orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a
implinit varsta de 18 ani, a fost determinatade oferta sau darea de bani ori
foloase de catre faptuitor, direct sau indirect, victimei.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicere unor
drepturi.
A doua forma agravanta, exista potrivit alin. 4 iopteza I, daca faptele
prevazute in alin. 1-3 au fost savarsite in scopul producerii de materiale
pornografice. Agravanta exista, indiferent daca scopul este realizat sau nu, si
indiferent de destinatia sau folosinta pe care urmau sa o aiba respectivele
materiale pornografice.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi.
A treia forma agravanta, exista potrivit alin. 4 ipoteza a II-a, atunci
cand faptele prezazute de alin. 1-3 au fost savarsite in scopul producerii de
materiale pornografice, si daca pentru realizarea acestui scop s-a folosit
constrangerea.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor
drepturi.
A patra forma agravanta, exista potrivit alin. 5 cand fapta prevazuta in
alin.1 a fost savarsita in imprejurari prevazute in art. 197 alin. 2 lit. b) ori
daca faptele prevazute in alin. 1-4 au avut urmarile prevazute in art. 197 alin.
2 lit. c).
Tentetiva se pedepseste, potrivit art. 204 C. p.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor
drepturi.
A cincea forma agravanta, exista potrivit alin. 6, daca fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Tentativa se pedepseste, potrivit srt. 204 C. p.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Continutul juridic
Infractiunea costa in raportul sexual intre rude in linie directa sau intre
frati si surori.
Conditii preexistente
Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la desfasurarea
vietii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale si fara a pune in
pericol, sub aspect biologic, specia umana.
Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei cu rol pasiv,
deoarece asupra acestuia se sxercita in mod nemijlocit actiunea incriminata.
Subiectul activ. Pentru existenta infractiunii este necesar ca faptuitorii
sa fie rude in linie dreapta sau frate si sora. Raspunderea penala revine
ambilor faptuitori, fiecare savarsind infractiunea de incest in calitate de
autori. Daca unul dintre faptuitori beneficiaza de o cauza care inlatura
caracterul penal al faptei, se va retine infractiunea de incest numai in sarcina
celuilalt faptiutor, nefiind necesar ca ambele persoane sa fi actionat cu
intentie, pe baza unui acord de vointa consimtit.
Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii.
Instigator sau complice poate fi orice persoana.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza printr-un raport
sexual normal, un act sexual firesc intre doua persoane de sex opus.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru fondul
biologic al societatii, precum si in incalcarea normelor de convietuire
sociala.
Raportul de cauzalitate, intre actiunea savarsita si urmarea produsa,
trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune intentie directa. Faptuitorii trebuie sa stie,
in momentul savarsirii faptei, ca sunt rude in linie dreapta sau frate si sora.
Eroarea cu preivire la aceasta imprejurare inlatura raspunderea penala a
ambilor faptuitori sau numai a unuia, daupa cum ambii faptuitori sau numai
unul dintre ei a stiut, in momentul savarsirtii faptei, ca are, in raport cu
celalalt faptuitor, calitatea speciala ceruta de lege.
Forme. Sanctiuni
Tentativa este pedepsita, potrivit art. 204 C. p.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se realizeaza
raportul sexual, moment in care se produce si urmarea socialmente
periculoasa a faptei. Incestul reprezinta forma continuata de savarsire,
epuizandu-se in momentul cand se realizeaza ultimul raport sexual.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 7 ani.
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta in atingerea adusa onoarei ori
reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte
mijloace, ori pri expunerea la badjocora, iar potrivit alin. 2, consta in fapta
de a atribui unei persoane un defect, o boala sau infirmitate care, chiar reale
de ar fi, nu ar trebui relevate.
Conditii preexistente
Obiectul juribic principal, consta in relatiile sociale referitoare la
onoarea persoanei, la sentimentul de autopretuire, sentiment pe care fiecare
persoana om il are fata de el insusi. Obiectul juridic secundar consta in
relatiile sociale cu privire le demnitatea persoanei privita sub aspect obiectiv.
Obiectul material. Infractiunea de insulta nu are obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele. Instigarea si
complicitatea sun posibile in toate cazurile, iar coautorul numai atunci cand
fapta se realizeaza pe alta cale decat ce orala.
Subiect pasiv poate fi orice persoana.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se poate realiza prin:
atingerea onoarei unei persoane;
atingerea reputatiei unei persoane;
atribuirea unei persoane s unui defect, boala sau infirmitate care, chiar
reale de ar fi, nu ar trebui relevate.
Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, care poate
fi directa sau indirecta. Intentia faptuitorului trebuie stabilita, tinandu-se
seama de conditiile concrete de loc; timp, persoana, uzanta, etc., in care s-a
savarsit fapta.
Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiunii este posibila cand elementul material se
realizeaza pe alta cale decat cea orala, insa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in momentul savarsirii actiunii cu
caracter ofensator, moment in care se produce si urmarea socialmente
periculoasa a faptei, constand in incalcarea onoarei sau reputatiei persoanei.
Sanctiunea consta in amenda
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta in afirmarea sau imputarea in
public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana,
care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala,
administrativa sau disciplinara, ori dispretului publicului.
Conditii preexistente
Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare la
demnitatea persoanei, sub aspect obiectiv, sub aspectul aprecierii de care se
bucura, a reputatiei pozitive pe care a dobandit-o in cadrul colectivitatii.
Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale privind onoarea
persoanei, sub aspect subiectiv, privind sentimentul de autopretuire.
Obiectul material. Infractiune nu are obiect material.
Subiect activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub fprma instigarii sau a complicitatii
in toate cazurile, iar sub forma coautoratului, numai in cazul in care se
comite pe alta cale decat cea orala.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material se poate realiza prin doua actiuni
alternative, constand in afirmarea sau imputarea in public a unei fapte
determinate privitoare la o persoana.
Afirmarea presupune a sustine, a relata, a povesti, a comunica ceva.
Imputarea presupune a reprosa, a atribui cuiva fapte, a invinui, a face
pe cineva raspunzator.
Latura subiectivapresupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei,
care poiate fi directa sau indirecta.
Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiunii este posibila numai atunci cand faptuitorul a ales
o modalitate de savarsire a actiunii susceptibila de desfasurare in timp, insa
nu este pedepsita de lege.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se realizeaza
fapta de afirmare sau imputare.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau amenda.
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta in invinuirea mincinoasa facuta
prin denunt sau plangere, cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o
anumita persoana, iar potrivit alin. 2, consta in producerea ori ticluirea de
probe mincinoase, in sprijinul unei invinuiri nedrepte.
Conditii preexistente
Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare la
activitatea de infaptuire a justitiei. Obiectul juridic secundar consta
inrelatiile sociale referitoare la denumirea, sau, in unele cazuri, referitoare si
la libertatea personala.
Obiectul material nu exista.
Subiectul activ poate fi orice persoana.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Invinuirea trebuie sa priveasca o anumita persoana,
determinata prin indicarea numelui si a prenumelui sau a lator elemente care
sa permita, fara echivoc, identificarea ei.
Invinuirea trebuie sa se faca prin plangere sau denunt. Cererea
referitoare la savarsirea invinuirii prin plangere sau denunt este indeplinita
atat in cazul unui denunt semnat, cat si in cazul unui denutnesemnat, atat in
cazul in care plangerea sau denuntul orel a fost consemnat intr-un proces
verbal constatator, cat si in cazul cand nu a fost consemnat intr-un asemenea
proces verbal.
Invinuirea trebuie sa fie mincinoasa, in sensul ca faptuitorul este de
rea-credinta.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru
infaptuirea justitiei.
Raportul de ceuzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei
care, potrivit unei opinii este numai directa, iar potrivit altei opinii, poate fi
si indirecta. In ambele situatii, este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut
caracterul mincinos al invinuirii sau al probelor.
Forme. Sanctiuni
Tentativa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se face invinuirea
mincinoasa sau in momentul in care se produc ori se ticluiesc probele
mincinoase.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 6 luni la 3 ani pentru fapta din
alin. 1, si inchisoare de la 1 la 5 ani pentru fapta prevazuta in alin. 2.
Cauza speciala de reducere a pedepsei
Pentru a interveni in timp util, declaratia de retractare trebuie facuta la
organul caruia i-a fost adresata plangerea sau denuntul ori in fata caruia au
fost produse sau ticluite probele. Cauza de reducere a pedepsei are caracter
personal, profita numai celui care a facut declaratia de retractare.
Continutul juridic
Potrivit alin. 1, infractiunea consta in fapta martorului vare intr-o
cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta
martorii, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la
imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
Potrivit alin. 4, dispozitiile alin. 1-3 se aplica in mod corespunzator si
expertului sau interpretului.
Conditii preexistente
Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare la
infaptuirea justitiei, relatii cera presupun sinceritate din partea celor ascultati
ca martori. Obiectul juridic secundar poate consta in relatiile sociale
referitoare le demnitatea ori libertatea persoanei, sau in relatiile socilae cu
caracter petrimonial.
Obiectul material. Infractiunea de marturie mincinoasa nu are obiect
material.
Subiectul activ este calificat prin calitatea de martor, expert sau
interpret.
Martorul este persoana care, avanda cunostinta de vreo fapta sau
imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-o cauza penala,
civila, disciplinara sau in orice alta cauza, este ascultat in legatura cu
aceasta.
Expertul este persioana insarcinata de organul judiciar sa lamureasca,
in baza cunostintelor de specialitate pe care le are, anumite fapte sau
imprejurari ale cauzei, in vederea stabilirii adevarului.
Interpretul este persoana la serviciile careia recurge organul judiciar
atunci cand una din parti sau alta persoana care urmareste sa fi e ascultata nu
cunoaste limba romana sau nu se poate exprima ori atunci cand unele dintre
inscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt redactate intr-o alta limba decat cea
romana.
Participatia penala este posibila sub forma instigarii si a complicitatii.
Coautoratul este exclus prin natura infractiunii.
Continutul constitutiv
Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza,
fie printr-o infractiune si consta in fapta martorului care face afirmatii
mincinoase sau nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra
carora a fost intrebat.
Urmarea imediata consta in cererea unei stari de pericol pentru
activitatea de infaptuire a justitiei.
Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.
Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, care poate
fi directa sau indirecta.
Forme. Sanctiuni
Tentativa infractiuniieste posibila cand fapta se realizeaza printr-o
actiune, insa nu se pedepseste.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care martorul,
expertul sau interpretul semneaza depozitia facuta sau in momentul in care
raportul de expertiza ori traducerea este depusa la organul juridic.
Sanctiunea consta in inchisoare de la 1 la 5 ani.