Subiectul 1.

Procesul penal aspecte generale

- este o activitate reglementata de legea desfasurarii intr-o cauza penala, cu participarea organelor
judiciare, a partilor si a altor persoane ca titulare de drepturi si obligatii, fiind necesar in vederea
crearii codului procedural, necesar tragerii la raspundere penala a celor care au savarsit o
infractiune.

- sunt organe judiciare: instantele de judecata prin judecatori ; Ministerul Public prin procurori si
organele de cercetare penala.

- organele de cercetare penala sunt de doua categorii: ale politiei judiciare si organele de cercetare
penala speciale.

- sunt organe de cercetare penala ale politiei judiciare lucratorii operativi anume desemnati din cadrul
M.I.aflati in subordinea directa a procurorului.

- sunt organe de cercetare penala speciale(art.208,C.p.p) :

Comandantii U.M.corp aparte si similare;

Comandantii centrelor militare;

Sefii comendurilor de garnizoana;

Ofiterii politiei romane de frontiera;

Capitanii porturilor;

Ofiterii anume desemnati de catre comandantul U.M.corp aparte si similare;

Ofiterii anume desemnati de catre sefii comendurilor de garnizoana;

Ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare.

Subiectul 2. Partile in procesul penal

Partile in procesul penal sunt: inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea civilmente
responsabila (partea responsabila civilmente).

Inculpatul

Persoana fata de care se presupune ca a savarsit o infractiune se numeste faptuitor; in momentul in

care impotriva acestuia incepe urmarirea penala , el devine invinuit. Invinuitul este subiect de drepturi si
obligatii procesuale, faptuitorul nu este un asemenea subiect, deoarece nu exista cadru procesual legal in
care el sa aiba anumite drepturi si obligatii, acest cadru nascandu-se odata cu inceperea urmaririi penale,
care coincide cu pornirea procesului penal, atunci cand se pune in miscare actiunea panala , invinuitul
devine inculpat.

Actele procesuale prin care se confera unei persoane aceasta calitate sunt: ordonanta de punere in
miscare a actiunii penale, rechizitoriul, declaratia orala a procurorului si incheiarea instantei de judecata in
conditiile prevazute de lege.

Invinuitul/ inculpatul, are anumite obligatii si anumite drepturi

- intre obligatiile inculpatului amintim:suportarea invinuirii ce i se aduce in legatura cu savarsirea

infractiunii, suportarea unor masuri procesuale(retinerea, arestarea), obligatia de a se prezenta in fata
organelor judiciare ori de cate ori este chemat, etc.

- intre drepturile inculpatului amintim: dreptul de a propune probe; dreptul de a-si angaja un aparator;
dreptul de a formula cai de atac impotriva hotaririi judecatoresti; obligatia de a suporta luarea fata de ei
a unor masuri preventive;

Partea vatamata

Persoana care a suferit un prejudiciu fizic, material, moral in urma savarsirii unei infractiuni.Spre
deosebire de victima infractiunii care poate fi numai o persoana fizica, persoana vatamata poate fi
fizica/juridica. Persoana vatamata, daca se constituie ca parte in latura penala a procesului penal poarta
denumirea de parte vatamata.
Ea are drepturi si obligatii.

- sa-si angajeze avocat

- sa depuna probe

- sa formuleze cai de atac impotriva hotaririi judecatoresti

Se poate constitui in procesul penal pana la momentul citirii actului de sesizare al instantei
(rechizitoriu). Constituirea poate fi expresa sau tacita insa daca e vorba de o constituire tacita de parte
vatamata este necesar ca din manifestarile procesuale ale persoanei vatamate sa rezulte faptul ca
aceasta doreste sa se constituie parte vatamata. Daca, insa se constituie ca parte in latura civila a
procesului penal, urmarind tragerea la raspundere civila a invinuitului/inculpatului si a partii civilmente
responsabile, atunci persoana vatamata devine parte civila in procesul penal.
 Partea civila

Persoana vatamata care se constituie ca parte in latura civila a procesului penal , urmarind tragerea la
raspundere civila a invinuitului/inculpatului si partii civilmente responsabile se numeste parte civila. Partea
civila se poate constitui pana la citirea actului de sesizare a instantei. Daca nu a facut asta pana la acest
moment procesual, persoana vatamata are posibilitatea sa-si recupereze prejudiciul civil prin formarea unei
actiuni civile la instanta civila. Poate fi parte in procesul penal atat cel care a suferit un prejudiciu material
cat si cel cu prejudiciu moral. In situatia in care prejudiciul este acoperit de o societate de asigurari iar
aceasta doreste sa intre in procesul penal, va avea calitatea de asigurator de raspundere civila, si nu
calitatea de parte civila.

Partea civilmente responsabila

Partea civilmente responsabila este persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii
civile, pentru daunele pricinuite de invinuit sau inculpate . Categoriile de parti civilmente responsabile sunt
reglementate de C.civ. si anumite legi speciale. C.civ. instituie ca parti civilmente responsabile pe
parinte/tutore in cazul infractiunii savarsite de catre minori/pusi sub interdictie si pe comitent prepusi;

In cazul raspunderii pentru fapta minorului/interzisului legea prevede ca cel care, in temeiul unui
contract, al unei hotarari judecatoresti sau a legii, este obligat sa supravegheze un minor ori o persoana
pusa sub interdictie, raspunde pentru prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urma persoane.

Raspunderea subzista si in situatia in care faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru
fapta proprie. Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a
putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor/tutorelui, inlaturarea are loc numai daca acestia
dovedesc ca fapta minorului este urmarea unor alte cauze decat culpa lor in supravegherea acestora.
Pentru a exista raspunderea parintilor, sau a unuia dintre ei, pentru faptele minorului, trebuie ca acestia sa
fi locuit impreuna.De asemenea ca parintele/tii sa fi avut obligatia legala de crestere, supraveghere si
indrumare asupra minorului. Daca minorul a fost incredintat unuia dintre parinti dar la momentul savarsirii
faptei se afla sub supravegherea celuilalt parinte, practica judiciara a stabilit ca va raspunde parintele in
supravegherea caruia se afla efectiv. Practica a statuat ca parintele nu va raspunde in cazul in care a fost
in imposibilitatea sa-si exercite atributiile parintesti. Si comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat
de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de ei are legatura cu atributiile ori cu scopul functiilor
incredintate.Este comitent cel care in virtutea unui contract sau in temeiul legii exercita supravegherea si
controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau incredintari in interesul sau ori al
altuia.Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau dupa imprejurari putea sa cunoasca
la data savarsirii faptei ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu functiile sau atributiile incredintate.
Parintii nu raspund daca fac dovada ca sunt indeplinite conditiile raspunderii comitentului pentru fapta
prepusului. Nici o alta persoana in afara comitentului nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savarsita de
minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea in cazul in care este si parinte, minorul care a
savarsit fapta prejudiciabila, victima are posibilitatea de a opta intre cele 2 forme de raspundere. Partea
civilmente responsabila se poate constitui in procesul penal fie la cererea partii civile fie de catre institutia
din oficiu, fie din proprie initiativa. Daca se constituie din oficiu sau la cererea partii civile constituite
trebuie sa aiba loc pana la citirea actului de sesizare a instantei.Daca se constituie din proprie initiativa,
partea civilmente responsabila se poate constitui pana la momentul dezbaterilor dar are obligatia sa ia
procedura din stadiul in care se afla.

Partea civilmente responsabila are dr. si obligatii.

- sa-si angajeze avocat ;

- sa depuna probe;

- sa formuleze cai de atac impotriva hotaririi judecatoresti

Subiectul 3. Fazele procesului penal

- procesul penal are urmatoarele faze:

Faza de urmarire penala;

Faza de judecata;

Faza de punere in executare a hotararii judecatoresti penale.

- faza de urmarire penala incepe la momentul sesizarii organelor de urmarire penala si se termina la
momentul la care, prin rechizitoriu,procurorul sesizeaza instanta de judecata sau cand acesta da o
solutie de scoatere de sub urmarire penala, de incetare a urmaririi penale sau de clasare.

- faza de judecata incepe atunci cand instanta de judecata este sesizata prin rechizitoriul procurorului
si se termina la momentul la care hotararea judecatoreasca devine definitiva.

- faza de punere in executare incepe de la momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si

se termina la momentul predarii condamnatului la poarta penitenciarului.

Subiectul 4. Principiile in baza carora se desfasoara procesul penal

procesul penal roman actual cunoaste urmatoarele principii fundamentale:

1. Principiul legalitatii procesuale - potrivit caruia intreaga activitate procesual penala se desfasoara numai in
temeiul legii; pentru acest lucru, legea a instituit si unele garantii procesuale, cum ar fi posibilitatea instantelor
de judecata de a verifica legalitatea actelor indeplinite in decursul urmaririi penale.
2. Prezumtia de nevinovatie - potrivit careia - orice persoana este considerate nevinovata pana la momentul
dovedirii vinovatiei sale. Potrivit legii invinuitul/inculpatul nu este obligat sa isi dovedeasca nevinovatia. Este
obligatia organelor judiciare sa adune probe din care sa rezulte vinovatia acestuia; mai mult,practica judiciara,
a stabilit ca este gresita condamnarea unei persoane, bazata exclusive pe recunoasterea facuta de catre
acesta.

3. Principiul aflarii adevarului - potrivit acestui principiu, organele judiciare sunt obligate sa depuna toata
prudenta si diligent, astfel incat adevarul judiciar (adevarul la care ajunge instanta in urma administrarii
probelor) sa coincida cu realitatea faptica. Pentru a da eficienta acestui principiu, legea a dat posibilitatea
instantei de judecata sa verifice solutiile date de catre procuror in faza de urmarire penala. Mai mult, instanta
de judecata poate, in faza de judecata, atunci cand procurorul nu este prezent sa dispuna extinderea
procesului penal pentru alte fapte sau pentru alte persoane.

4. Principiul oficialitatii - procesul penal poate incepe in faza de urmarire penala din oficiu; organele judiciare
din faza de urmarire penala au posibilitatea, cu unele exceptii, sa se autosesizeze. Fac exceptie anumite tipuri
de infractiuni pentru care fie este necesara o plangere prealabila, fie este necesara autorizarea organelor
competente ( ex: pentru infractiunea savarsita la Regia Cailor Ferate, este necesara autorizarea comandantului
caii ferate respective). Facem precizarea ca instanta nu se sesizeaza niciodata din oficiu. Prin prisma
principiului oficialitatii, procesul penal se diferentiaza de procesul civil, unde opereaza principiul disponibilitatii ,
in sensul ca partile pot face orice doresc cu drepturile lor procesuale.

5. Rolul activ al organelor judiciare penale - organele judiciare sunt obligate sa aiba un rol activ in aflarea
adevarului si sa administreze in cursul procesului penal, atat probele ce sunt in favoarea cat si cele in
defavoarea inculpatului. Organele judiciare au obligatia sa aduca la cunostinta partilor drepturile si obligatiile
procesuale pe care acestia le au.

6. Garantarea libertatii persoanei in procesul penal - potrivit acestui principiu in tot cursul procesului penal este
garantata libertatea persoanei; nicio persoana nu poate fi retinuta, arestata ori privata de libertate in alt mod si
nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive ori s-a dispus internarea medicala ori o alta
metoda de restrangere a libertatii considera ca aceasta este nelegala are dreptul in cadrul procesului penal sa
se adreseze instantei competente, potrivit legii. Facem sublinierea ca procurorul nu poate niciodata sa
aresteze o persoana, el poate sa faca o propunere motivata catre instanta de judecata, aceasta fiind singura
care are dreptul sa se pronunte cu privire la luarea, mentinerea, prelungirea, revocarea, inlocuirea ori
incetarea de drept a masurilor preventive; de asemenea persoana arestata preventiv are posibilitatea in tot
cursul procesului penal sa solicite punerea in libertate provizorie sub control judiciar ori pe cautiune.

7. Respectarea demintatii umane - organele judiciare sunt obligate sa nu uziteze de mijloace nelegale in cursul
procesului penal, nici in vederea obtinerii unor probe si nici in perioada in care persoana este retinuta ori
arestata. Codul penal a instituit si unele infractiuni cum ar fi tortura sau arestarea nelegala ori cercetarea
abuziva.

8. Garantarea dreptului la aparare - dreptul de aparare este garantat invinuitului / inculpatului si celorlalte parti
in tot cursul procesului penal; organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare de drepturi
procesuale, in conditiile legii si sa administreze probele necesare in apararea acestora; organele judiciare au
obligatia sa incunostiinteze de indata si mai inainte de al audia pe invinuit/inculpat despre fapta pentru care
este cercetat, despre incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii se exercitarii apararii.
In acest sens, instanta de judecata este obligata sa acorde un termen in vederea angajarii unui aparator sau a
pregatirii apararii, in masura in care o astfel de cerere este intemeiata. Partile au dreptul sa fie asistate de
aparator in tot cursul procesului penal; aparatorul poate fi ales sau numit din oficiu. In cazul in care asistenta
juridica este obligatorie ( inculpatul este minor sau este aresta si intr-o alta cauza), daca partea nu isi
angajeaza aparator ales, organele judiciare ii vor desemna un aparator din oficiu. Organele judiciare au
obligatia sa-l incunostinteze pe invinuit/inculpat inainte de a i se lua prima declaratie despre dreptul de a fi
asistat de un aparator, consemnandu-se acest lucru in procesul-verbal de ascultare. De asemenea organele
judiciare au obligatia sa aduca la cunostinta partilor ca au dreptul sa nu dea nicio declaratie si ca in masura in
care nu uziteaza de acest drept, declaratiile respective pot fi folosite impotriva lor.

9. Egalitatea persoanelor in procesul penal - toate persoane se supun acelorasi reguli procesuale, chiar daca
legea stabileste pentru anumite categorii de persoane, o anumita competenta, acest lucru nu are ca efect
creerea unei inegalitati procesuale, deoarece difera doar competenta primei instante, procesul penal
desfasurandu-se dupa aceleasi reguli procesurale.

10. Operativitatea procesului penal - organele judiciare au obligatia sa desfasoare actele procesuale intr-un
termen rezonabil; desi legea nu defineste termen rezonabil, in doctrina s-a aratat ca actele procesuale
trebuie indeplinite la un moment cat mai apropiat de momentul savarsirii infractiunii, fara insa ca acest lucru sa
afecteze legalitatea respectivelor acte procesuale.

11. Limba in care se desfasoara procesul penal si folosirea limbii oficiale prin traducator Sunt multe situatii in
care una din partile procesului penal nu cunoaste limba romana, in acest caz, organele judiciare au obligatia
sa-i asigure acestuia un interpret. Facem precizarea, insa,ca toate discursurile se vor consemna in limba
romana.

12. Principiul respectarii vietii intime familiale si private a persoanelor in procesul penal Foate actele
procesuale trebuie indeplinite fara ca viata intima, familial si private a persoanei sa fie afectata. De la acest
principiu, legiuitorul a stabilit unele exceptii:
 - punerea in executare a unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti, apararea
sigurantei nationale sau a ordinii publice, impiedicarea raspandirii unei epidemii sau inlaturarea
unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau sanatatea unei persoane;

- de asemenea legea procesual penala a instituit anumite reguli procesuale, astfel incat prin
administrarea probelor sa nu fie vatamata viata intima, familiala sau privata; in acest sens
interceptarile si inregistrarile audio-video nu pot fi facute decat in cazurile expres si limitativ
prevazute de lege si numai cu autorizarea prealabila a judecatorului competent, iar perchezitiile
nu pot fi facute decat intre anumite ore si numai cu autorizarea prealabila a judecatorului
competent.

Subiectul 5. Aplicarea legii procesuale penale in timp si spatiu

In timp, legea procesual penala se aplica potrivit primei activitati, respactiv tempus regit actum , adica legea
procesual penala isi produce efecte pe toata durata ei de existenta, ea intra in vigoare, de regula la o perioada
de timp de la data publicarii ei in Monitorul Oficial, pentru a da posibilitatea destinatarilor sa ia cunostinta de
prevederile acesteia.

In spatiu, legea procesual penala se aplica potrivit principiului teritorialitatii, astfel spus, isi produce
efectele pe intreg teritoriul Romaniei. Prin teritoriu intelegem intinderea de pamant si de ape cuprinse intre
frontiere, precum si marea teritoriala si apele interioare, toate cu solul, subsolul si spatiul aerian aferente,
precum si navele si aeronavele militare romane si terenurile si cladirile apartinand reprezentantelor diplomatice
si consulare ale statului roman in strainatate. Apele interioare se intind pana la liniile de baza, reprezentand,
fie linia celui mai mare reflux de-a lungul tarmului, fie linia care uneste punctele cele mai avansate dinspre larg
ale tarmului ; insulelor, amenajarilor hidrogenice ori instalatiilor portuare. De la aceste limite de baza, pe o
suprafata de 12 mile marine, se intinde marea teritoriala a Romaniei. In adancime teritoriul se intinde pana la
limita la care omul poate fora cu mijloacele tehnice pe care le detine. In altitudine, teritoriul se intinde pana la
limita spatiului cosmic, adica pana la altitudinea celui mai de jos perigeu ce permite mentinere pe orbita a unui
satelit.

Exceptii de la principiul teritorialitatii

1) legea procesual penala nu se aplica pentru infractiunile savarsite pe terenurile si in cladirile

reprezentantelor diplomatice si consulare ale statelor straine in Romania;

2) legea procesual penala nu se aplica pentru infractiunile savarsite de militarii unor armate straine, aflati in
trecere sau stationati pe teritoriul Romaniei, cu exceptia in situatia in care se prevede altfel prin conventie
bilaterala semnata de statul roman cu statul respectiv;
3) legea procesual penala nu se aplica pentru infractiunile savarsite de catre reprezentantii diplomatici si
consulari ai statelor straine in Romania, conform Conventiilor de la Viena din 1961 si 1963, precum si
infractiunilor savarsite de catre sefii de state, de guvern, reprezentantii ONU, aflati pe teritoriul Romaniei;

4) legea procesual penala nu se aplica in cazul existentei unor forme de cooperare judiciara internationala in
materie penala si anume:

a) Comisiile rogatorii internationale acea forma de colaborare internationala in baza careia anumite
acte de procedura intocmite intr-un stat la cererea altui stat isi produc efectele juridice in procesul
penal desfasurat in statul solicitant;

b) Extradarea este o forma de cooperare judiciara penala in virtutea careia un stat numit stat
solicitant cere unui alt stat numit stat solicitat sa-i remita o persoana aflata pe teritoriul sau in
vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii ori a executarii unei pedepse in statul solicitat;
aceasta opereaza numai daca este indeplinita conditia dublei incriminari; - face exceptie daca
printr-o conventie internationala este exclusa cerinta dublei incriminari;

Pentru a opera extradarea este necesar, in cazul in care se solicita,in vederea efectuarii urmaririi penale
sau judecata, ca pedeapsa prevazuta de lege in statul solicitant pentru infractiunea savarsita, sa fie
pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, iar daca se solicita in vederea executarii unei pedepse, pedeapsa
aplicabila sa fie de cel putin 4 luni inchisoare. Nu pot fi extradati din Romania cetatenii romani, cu unele
exceptii prevazute de lege si anume cei care se bucura de un drept de azil in Romania, precum si
persoanele chemate sa depuna intr un proces penal aflat pe rolul instantelor romane, in calitate de
martori, experti sau interpreti. Cetatenii romani pot fi extradati in baza unor conventii internationale si a
reciprocitatii daca au si cetatenia statului solicitant sau daca au savarsit o infractiune pe teritoriul statului
solicitant sau daca statul solicitant este stat membru al UE. Extradarea in aceste cazuri se va realiza cu
conditia ca dupa condamnarea, in statul strain, cetateanul roman sa fie trimis in Romania, in vederea
executarii, aici, a pedepsei ce a fost aplicata. In cazul in care, Romania este stat solicitat, cererea de
extradare se adreseaza de catre Ministerul de Justitie din statul strain catre Ministerul de Justitie din statul
roman, care, prin directia de specialitate efectueaza examenul de regularitate internationala;

a) solicita suplimentarea informatiilor de la statul strain;

b) constata ca nu sunt indeplinite conditiile potrivit legii si sesizarile procurorului competent;

c) constata ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege si sesizarile procurorului competent
(este competent procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel din circumscriptia
careia a fost identificata prezenta persoana extradabila; Daca prezenta acestei persoane nu a fost
identificata pe teritoriul Romaniei, atunci va fi competent procurorul general al Parchetului de pe
langa Curtea de Apel Bucuresti. La primirea cererii de extradare, procurorul general este obligat sa
 sesizeze instanta de judecata, respectiv Curtea de Apel din circumscriptia sa. Solutionarea cererii
de extradare se face in complet de judecata, format dintr-un judecator, cu prezenta obligatorie a
procurorului si a persoanei extradabile asistata de aparator si, daca este cazul, de un interpret.
Instanta competenta poate dispune, pana la solutionarea cererii de extradare, arestarea preventiva
a persoanei extradabile; caz in care, masura se va lua pe o perioada de 30 de zile; perioada ce
poate fi mentinuta, temeinic motivat, fiecare mentinere neputand depasi 30 de zile. La primul
termen de judecata, procurorul are posibilitatea sa solicite un termen in vederea studierii dosarului
cauzei. La urmatorul termen si persoana extradabila are aceasta posibilitate in vederea garantarii
dreptului ei la aparare. Singura deosebire fata de procedura de drept comun, este faptul ca in
procedura extradarii, numarul martorilor este limitat la doi.

Extradarea poate fi voluntara sau obisnuita;

- extradarea voluntara consta in faptul ca la primul termen de judecata, persoana extradabila,

consimte la extradare;

- extradarea obisnuita se efectueaza atunci cand se urmeaza procedura prevazuta de lege; Atunci
cand solutioneaza cerere de extradare, instanta de judecata romana nu verifica legalitatea
urmaririi penale sau a judecatii din statul strain, ci verifica doar indeplinirea conditiilor prevazute
de lege pentru a opera extradarea si identitatea dintre persoana extradabila si persoana
prevazuta in actul de extradare. Curtea de Apel se pronunta printr-o sentinta motivata, fie prin
admiterea, fie prin respingerea cererii de extradare. Impotriva respingerii se poate inainta
recurs, acesta fiind solutionat la sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie(I.C.C.J.) in
complet de 3 judecatori; hotararea pronuntata de I.C.C.J. este definitiva. Dupa pronuntare,
hotararea impreuna cu dosarul cauzei vor fi trimise de indata la curtea de apel competenta.

In cazul in care Romania este stat solicitant , cererea de extradare va fi formulata de catre instanta
pe rolul careia se afla cauza penala ce priveste persoana extradabila. Persoana exradabila nu poate fi
urmarita penal, judecata sau pusa sa execute o alta pedeapsa decat cele prevazute in cererea de extradare
=> este vorba de principiul al specialitatii extradarii; totusi,ea poate fi urmarita penal, judecata sau pusa sa
execute o alta pedeapsa numai daca statul solicitant primeste acordul statului solicitat in acest sens sau
daca persoana extradabila, dupa ce este pusa in libertate, nu paraseste statul solicitant sau il paraseste,
dar se reintoarce in acest stat.

d) Mandatul european de arestare si predare este o decizie judiciara europeana, emisa de o

autoritate competenta a unui stat catre autoritatea competenta a unui alt stat in vederea arestarii si
predarii unei persoane urmarita penal,judecata sau condamnata in statul solicitat . De regula
mandatele europene de arestare si predare se transmit de la instanta competenta a unui stat catre
instanta competenta a celuilalt stat. Prin exceptie, daca aceasta trimitere directa este imposibil de
 realizat, atunci mandatul european de arestare si predare va fi transmis prin intermediul Ministerului
de justitie. In Romania vor fi competente in caz de executare, curtile de apel, iar in caz de emitere,
instantele pe rolul carora se judeca cauza privind persoana in mandatul european de arestare si
predare.

Intre extradare si mandatul european de arestare si predare exista unele deosebiri fundamentale :

a) extradarea opereaza intre doua state membre U.E. sau intre un stat membru si un stat nemembru al
U.E.pe cand mandatul european de arestare si predare opereaza intre doua state membre ale U.E.;

b) mandatul european de arestare si predare se realizeza printr-o procedura simplificata, inlaturandu-

se etapa administrativa de efectuare a examenului de regularitate internationala, prevazuta in
procedura extradarii;

c) la extradare este necesara dubla incriminare (cu exceptia solutiei in care printr-o conventie
internationala se prevede altfel, pe cand la mandatul european de arestare si predare aceasta
conditie nu este necesara; legea aratand expres care sunt acele infractiuni pentru care se poate
emite mandatul european de arestare si predare. In toate celelalte cazuri de infractiuni mandatul
european de arestare si predare poate fi emis numai prin acordul ambelor state si numai daca fapta
este considerata, infractiune, indiferent de denumirea pe care o poarta, de legislatia ambelor state;

d) transferul de proceduri in materie penala => efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei
proceduri initiata de autoritatile competente pentru o fapta care constituie infractiune potrivit legii
penale romane poate fi transferata unui stat strain in conditiile legii. Autoritatile judiciare romane,
competente, pot solicita autoritatilor juduciare competente straine, exercitarea unei proceduri
penale sau continuarea acesteia daca transferul procedurii serveste intereselor unei bune
administrari a justitiei sau favorizeza reintegrarea sociala a condamnatului in unul din cazurile:

1) persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni locuieste pe teritoriul statului solicitat si in

temeiul legii acestui stat,extradarea sau predarea a fost refuzata ori ar fi refuzata in cazul
formularii unei astfel de cereri;

2) persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni se afla in executarea unei pedepse pe

teritoriul statului solicitat pentru o infractiune mai grava decat cea savarsita in Romania;

3) persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni locuieste pe teritoriul statului solicitat si in

temeiul legii acestui stat, recunoasterea hotararii penale definitive de condamnare
pronuntata de instanta romana a fost refuzata ori nu corespunde ordinii juridice interne a
acelui stat, daca persoana condamnata nu a inceput executarea, iar executarea nu mai este
 posibila chiar in conditiile folosirii unei cereri de extradare sau emiterii unui mandat
european de arestare si predare.

Subiectul 6. Actiunea penala si trasaturile actunii penale

Actiunea penala reprezinta mijlocul juridic prin intermediul caruia se realizeaza tragerea la raspundere
penala a celui care a savarsit o infractiune.Subiectii actiunii penale sunt de doua categorii si anume : subiect
activ(statul) si subiect pasiv (inculpatul ) . Actiunea penala se pune in miscare in cursul urmaririi penale de catre
procuror prin ordonanta, daca nu face acest lucru pe parcursul urmaririi, procurorul este obligat, ca prin
rechizitoriu sa puna in miscare actiunea penala. Actiunea penala poate fi pusa in miscare si in faza de judecata
a procesului penal prin:

a) prin declaratie orala a procurorului,atunci cand se extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau cu
privire la alte persoane;

b) prin incheierea instantei de judecata care dispune extinderea procesului penal cu privire la alte fapte sau
alte persoane atunci cand procurorul nu este prezent;

Actiunea penala este exercitata,in principal de catre procuror, care in subsidiar poate fi ajutat de catre partea
vatamata. Actiunea penala se stinge in unele din cazurile expres si limitativ prevazute de art.10 C.procedura.
penala, respectiv:

1) fapta nu exista (ex:se incepe urmarirea penala pentru savarsirii infractiunii de omor,iar ulterior,dupa
o perioada de timp,persoana care se presupunea a fi omorata si al carei cadavru nu fusese
gasit,reapare => daca ne aflam intr-o astfel de situatie, in faza de urmarire penala, procurorul
dispune scoaterea de sub urmarire penala, iar daca ne aflam in faza de judecata, instanta dispune
achitarea).

2) fapta nu a fost prevazuta de legea penala (ex:ne aflam in situatia in care o persoana acorda un
imprumut unei alte persoane fara sa fi fost indusa in eroare de aceasta din urma;
ulterior,imprumutatul refuza sa inapoieze imprumutul in aceasta situatie vom avea de a face cu un
litigiu de natura civila si nu de natura penala => daca ne aflam in aces caz, in cursul urmaririi
penale, procurorul va dispune scoaterea de sub urmarire penala, iar in faza de judecata, instanta va
dispune achitarea).

3) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni (ex:o persoana gaseste un obiect de o
valoare foarte redusa si in loc sa-l predea autoritatilor si-l insuseste, in acest caz, procurorul sau
instanta de judecata vor trebui sa aprecieze in concret, daca fapta reprezinta sau nu gradul de
pericol al unei infractiuni; in cazul acesta, procurorul dispune, in faza de urmarire penala, scoaterea
de sub urmarire, iar instanta de judecata, in faza de judecata, dispune achitarea).
 4) fapta nu a fost savarsita de care invinuit sau inculpat (ex:in cazul in care o persoana este urmarita
penal sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni, insa fie pe parcursul urmaririi penale, fie pe
parcursul judecatii se descopera ca nu respectiva persoana a savarsit infractiunea ci o alta
persoana; in acest caz, in cursul urmaririi penale, procurorul dispune scoaterea de sub urmarire
penala, iar in curs de judecata, instanta va dispune achitarea).

5) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, poate lipsi fie latura subiectiva, fie
cea obiectiva sau ambele (ex:atunci cand o fapte este savarsita din culpa, iar legea prevede ca ea
este infractiune numai atunci cand este savarsita cu intentie => in acest caz, procurorul dispune, in
cazul urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala, iar instanta de judecata, in faza de
judecata, achitarea).

6) exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. Cauze care inlatura caracterul penal
al faptei: legitima aparare, starea de necesitate, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia, minoritatea
si eroarea; in aceste cazuri, procurorul in faza de urmarire penala, dispune scoaterea de sub
urmarire penala, iar in faza de judcata, instanta dispune achitarea.

7) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, sesizarea sau autosesizarea organelor

competente ori o alta cauza necesara punerii in miscare a actiunii penale. Sunt anumite tipuri de
infractiuni pentru care urmarirea penala nu poate incepe decat daca exista o plangere prealabila din
partea persoanei vatamate; Sunt alte infractiuni pentru care este necesar acordul sau autorizatia
organelor competente sau o sesizare venita din partea acestora (ex: infractiunile savarsite de
senatori si deputati sau cele savarsite la regimul sigurantei la caile ferate => daca ne aflam in astfel
de situatie, in cursul urmaririi penale se dispune incetarea urmaririi penale, iar in faza de judecata,
incetarea procesului penal.

8) a intervenit amnistia,prescriptia, decesul faptuitorului sau dupa caz,radierea persoanei juridice,

atunci cand aceasta are calitate de faptuitor.

Amnisitia - este actul de clementa al Parlamentului Romaniei prin care, din considerente de politica penala
este inlaturata raspunderea penala, executarea pedepselor si celelalte consecinte ale condamnarii pentru
infractiuni comise pana la data aparitiei legii de amnistiei.

Prescriptia reprezinta o perioada de timp si are ca efect la implinirea termenului, imposibilitatea statului
de a mai realiza tragerea la raspundere penala a faptuitorului. Daca ne aflam in acest caz, in cursul
urmaririi penale se dispune incetarea urmaririi penale, iar in cursul judecatii, incetarea procesului penal.

9) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat ori a fost incheiat un contract de
mediere, conform legii, caz in care, legea prevede ca impacarea partilor inlatura raspunderea
penala; atat retragerea plangerii prealabile cat si impacarea partilor trebuie sa fie totale si
 neconditionate. Pentru acele infractiuni fata de care impacarea partilor sau retragerea plangerii
prealabile, inlatura raspunderea penala, partile au posibilitatea, in conditiile legii sa mearga la un
mediator autorizat si sa incheie un acord de mediere, acord care se depune la dosarul cauzei,
reprezentand o cauza care inlatura raspunderea penala => daca ne aflam in aceasta situatie, in cur
de urmarire penala, se dispune incetarea urmaririi penale, iar in faza de judecata, incetarea
procesului penal

10) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale se poate dispune pentru anumite tipuri de infractiuni si
numai daca inainte nu s-a mai dispus decat cel mult o data, se inlocuieste raspunderea penala cu o
astfel de raspundere care atrage sanctiuni specifice, iar in faza de proces => in cazul urmaririi
penale se dispune incetarea urmaririi penale, iar in faza de judecata se dispune incetarea
procesului penal.

11) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege anumite infractiuni care sunt denuntate pana la
un anumit momemt de catre faptuitor, au ca rezultat nepedepsirea acestuia (ex: denuntarea darii de
mita inainte ca autoritatile sa afle aceasta sau retragerea marturiilor mincinoase in cazurile
prevazute de lege)

12) exista autoritate de lucru judecat chiar daca faptei definitiv judecata i s-ar da o alta incadrare
juridica => in acest caz, in cursul urmaririi penale se dispune incetarea urmaririi penale, iar in faza
de judecata, incetarea procesului penal.

In situatia in care avem de a face cu amnistie, prescriptie, retragerea plangerii prealabile sau o alta
cauza de nepedepsire, invinuitul/inculpatul poate cere continuarea procesului penal in vederea fie a
dovedirii nevinovatiei, fie pentru a benficia de o alta prevedere a art 10 C.p.p; daca nu reuseste acest
lucru, se va mentine solutia initiala de incetare a urmaririi penale sau a procesului penal.

Trasaturile actiunii penale

a) actiunea penala este o actiune sociala, in sensul ca, ea este exercitata in numele societatii si apartine
acesteia, este exercitata de Ministerul Public prin intermediul procurorului;

b) actiunea penala este obligatorie => ori de cate ori se savarseste o infractiune si se afla de existenta acelei
infractiuni, este obligatoriu sa se incerce si sa se realizeze tragerea la raspundere penala a celui ce a
savarsit-o;

c) actiunea penala este indisponibila => procurorul nu poate dispune asa cum vrea de aceasta actiune ci
trebuie sa o porneasca si sa o sustina in conditiile prevazute de lege;

d) actiunea penala este individuala => actul de inculpare se raporteaza la fiecare dintre inculpati;
e) actiunea penala este indivizibila => daca sunt mai multe persoane care au participat la savarsirea unei
infractiuni, procurorul este obligat sa puna in miscare actiunea penala cu privire la toate aceste persoane.

Subiectul 7. Actiunea civila in procesul penal

Actiunea civila => mijlocul juridic prin care se realizeaza tragerea la raspundere civila a inculpatului si a
partii civilmente responsabile. Pentru a putea exercita actiunea civila, in cazul procesului penal, se cer
indeplinite urmatoarele:

a) in urma savarsirii infractiunii sa se fi produs un prejudiciu;

b) intre infractiune si prejudiciu produs sa existe o legatura de cauzalitate, daca aceasta nu exista, in
sensul ca prejudiciul s-ar fi produs si fara savarsirea infractiunii, nu se poate introduce actiunea
civila in procesul penal ;

c) prejudiciul sa fie cert, determinat sau determinabil, atat sub aspectul existentei sale, cat si a
posibilitatii de evaluare. In practica judiciara s-a stabilit ca poate fi cert si un prejudiciu viitor, dar
numai daca este sigur ca acesta se va produce si daca este susceptibil de evaluare;

d) prejudiciul sa nu fi fost reparat: Sunt anumite situatii in care prejudiciul este acoperit, fie de catre o
terta persoana, fie de catre o societate de asigurari; daca prejudiciul este acoperit de catre o terta
persoana sau societate de asigurari, in locul inculpatului sau a partii civilmente responsabile, atunci
persoana vatamata nu mai poate sa se constituie parte civila in procesul penal deoarece s-ar afla
intr-o situatie de imbogatire fara justa cauza. Daca prejudiciul a fost acoperit in favoarea persoanei
vatamate de catre o alta persoana decat inculpatul sau persoana civilmente responsabila, atunci
acestea se pot subroga persoanei vatamate si se pot constitui parte civila in procesul penal ( ex:
persoana vatamata este asigurata la o societate de asigurari,aceasta din urma ii acopera
prejudiciul, dar se considera parte civila in procesul penal, cu respectiva suma de bani, impotriva
inculpatului sau a persoanei civilmente responsabila).

e) sa existe o manifestare de vointa din partea persoanei vatamate de a se constitui ca parte civila in
procesul penal. Prejudiciul suferit in urma savarsirii unei infractiuni poate fi acoperit fie in natura, fie
prin echivalent banesc;

- repararea prejudiciului in natura priveste atat paguba reala ( damnum emergens ) cat si folosul de
care partea a fost lipsita ( lucrum cessams ) ex: la infractiunea de inselaciune prin contracte,
constituie lucrum cessams, penalitatile de intarziere, deoarece acestea sunt un beneficiu
nerealizat.

repararea in natura se poate realiza prin:

 a) restituirea bunurilor;

b) restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii (ex: daca o persoana savarseste o

infractiune de violare de domiciliu iar ulterior refuza sa paraseasca acel domiciliu,
restabilirea situatiei anterioare =>evacuarea persoanei

c) prin desfintarea totala sau partiala a unui inscris.

- repararea prejudiciului prin echivalent banesc atunci cand nu este cu putinta a se realiza o
reparatie in natura si in situatia in care se solicita acordarea de daune morale. Actiunea civila in
cazul procesului penal se bucura de principiul disponibilitatii, in sensul ca partile se pot folosi de
aceasta actiune asa cum doresc o pot introduce sau nu, pot formula o cale de atac sau nu, pot
stabili cuantumul despagubirilor. Subiectul activ al actiunii civile este partea civila, iar subiectii
pasivi sunt inculpatul si partea civilmente responsabila; in unele situatii actiunea civila se
exercita din oficiu de catre procuror sau instanta, atunci cand persoana prejudiciata este un
minor.

Subiectul 8. Raportul dintre actiunea penala si actiunea civila

Acest raport se caracterizeaza prin doua principii:

1) penalul tine in loc civilul =>inseamna ca daca se introduce actiunea penala la

instanta penala de catre procuror si o actiune civila la instanta civila, atunci
procesul civil se va solutiona numai dupa solutionarea actiunii penale a procesului
penal

2) regula electa uno via non datur recursus ad alteram =>inseamna ca o data aleasa
o cale, partea trebuie sa urmeze acea cale, adica fie introduce actiunea civila in
cadrul procesului penal, fie introduce actiunea civila la instanta civila, neputand sa
foloseasca ambele cai procesuale;

Exista si exceptii, astfel:

- daca a fost introdusa actiunea civila la instanta penala, iar procesul penal se suspenada,
partea are posibilitatea sa paraseasca procesul penal si sa introduca actiunea civila la
instanta civila; ea poate reveni in procesul penal, daca acesta se reia dupa suspendare, dar
numai cu conditia ca instanta civila sa nu fi pronuntat inca o hotarare, chiar nedefinitiva;

- de asemenea, daca o persoana a introdus o actiune civila la instanta civila, iar ulterior se incepe un
proces penal si se pune in miscare actiunea penala, partea are posibilitatea sa paraseasca procesul
civil si sa intre in procesul penal cu respectarea a doua conditii:
 a) instanta civila sa nu fi pronuntat inca o hotarare,chiar nedefinitiva;

b) intrarea in procesul penal sa aiba loc pana cel tarziu la momentul citarii actului de sesizare a
instantei, deoarece numai pana la acel moment se poate constitui parte civila in procesul penal;
Hotararea pronuntata de instanta penala nu are autoritate de lucru judecat asupra instantei
civile decat cu privire la: existenta faptei, a faptuitorului si a vinovatiei cu care acesta a savarsit
fapta.

Subiectul 9. Competenta teritoriala si competenta materiala

Competenta teritoriala in urma savarsirii unor infractiuni sunt sesizate doua sau mai multe organe de
urmarire penala; se pune problema care dintre ele va fi competent sa efectueze in cauza penala acte
procesuale, astfel:

- daca sunt sesizate la momente diferite, va fi competent organul care a fost primul sesizat;

- daca sunt sesizate la momente diferite, avem ordine de preferinta stabilita de lege:

a) cel de la locul savarsirii infractiunii;

b) cel de unde a fost prins faptuitorul;

c) cel de unde locuieste faptuitorul;

d) cel de unde locuieste persoana vatamata.

Prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat in tot sau in parte activitatea
infractionala ori locul unde s-a produs rezultatul infractiunii;

Pentru infractiunea savarsita pe o nava sau aeronava romana va fi competent organul judiciar de
la portul sau aeroportul unde ancoreaza sau aterizeaza in Romania, nava sau aeronava. Daca aceasta
nici nu ancoreaza, nici nu aterizeaza pe teritoriul Romaniei, iar fapta este de competenta judcatoriei, va fi
competenta judecatoria sector 2, iar daca este de competenta unei instante de alt grad, vor fi
competente, fie Tribunalul Bucuresti, fie Curtea de Apel Bucuresti, fie Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Competenta materiala din punct de vedere material judecatoriile judeca toate cauzele cu
exceptia celor date in competenta altor instante;

judecatoriile judeca numai in prima instanta.

Tribunalul

Tribunalul judeca in prima instanta:

a) infractiunile de o gravitate foarte mare, expres prevazute de lege omorul, omorul calificat,
luarea/darea de mita, traficul de persoane;

b) infractiunile de contrabanda daca au avut ca obiect arme, munitii, materiale radioactive, etc.

c) infractiunile de bancruta frauduloasa, daca priveste sistemul bancar al Romaniei;

d) infractiunile savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane;

e) infractiunile de spalare a banilor si cele de evaziune fiscala ( art.9,legea nr.241/2005,cu reglementarile

ulterioare);

f) infractiuni privind traficul si consumul ilicit de droguri;

g) alte infractiuni date prin lege in competenta sa.

Tribunalul judeca in recurs: Ca instanta de recurs judeca recursul impotriva sentintei judecatoresti
pronuntata de Judecatorii privind infractiunile pentru care punere in miscare a actiunii penale se face la
plingerea prealabila a persoanei vatamate. Recursurile pronuntate de judecatorii in materia arestarii
preventive, a liberarii provizorii, masurilor asiguratorii a reabilitarii, a executarii hotararii penale, precum
si in alte cazuri prevazute de lege.
Conflictele de competenta ivite intre doua judecatorii, aflate in subordinea tribunalului respectiv.

Curtea de apel

1. Curtea de apel judeca in prima instanta:

- infractiuni savarsite de judecatori si procurori de la judecatorii si tribunale;

- infractiuni savarsite de avocati, notari, executori judecatoresti

- infractiuni savarsite de membrii Consiliului legislativ si ai Curtii de Conturi;

- infractiuni savarsite de magistrati asistenti de la I.C.C.J.; precum si cele savarsite de judecatori

si procurori de la Curtea de Apel respectiv Parchetele de pe langa Curtea de Apel

- infractiuni contra pacii si omenirii;

- infractiuni savirsite contra sigurantei nationale,prevazute in Codul penal,precum si cele

prevazute in legile speciale

- infractiuni savarsite se sefii cultelor religioase,de presedintele Consiliului legislativ si de

Avocatul Poporului

- orice alte infractiuni date prin lege, expres in competenta sa.

 2. Curtea de apel judeca judeca in apel:

- Judeca apelul impotriva hotararii pronuntate in prima instanta de catre tribunal;

- Judeca in recurs recursurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de catre

judecatorie si care nu pot fi atacate cu recurs la tribunal;

- Judeca conflictele de interese intre Tribunale sau intre Judecatori si Tribunale din circumscripti
sa, ori intre Judecatori din circumscriptia unor Tribunale diferite, aflate in circunscriptia Curtii.

- Solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in
strainatate.

- Judeca orice alte cauze date expres prin lege in competenta sa.

Inalta Curte de Casatie si Justitie

1. Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta:

- infractiunile savarsite de senatori, deputati si europarlamentari, de ministri, de generali, amirali,

contraamirali si chestori, procurori si judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie

2. Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in recurs:

- recursul impotriva hotaririi pronuntata de Curtea de Apel in apel

- recursul impotriva hotaririi pronuntata de Curtea de Apel in fond

- recursul impotriva hotaririi pronuntata de Curtea de Apel in fond de catre sectia penala a IC.C.J.

3. Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca cazurile cand cursul justitiei este intrerupt;

4. Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca cererile de stramutare;

5. Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile in interesul legii;

6. Inalta Curte de Casatie si Justitie conflictele de competenta ivite intre doua instante fata de cate
Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta superioara comuna.

Subiectul 10. Conflictele de interese

Sunt de doua feluri : pozitive si negative;

- sunt pozitive atunci cand doua sau mai multe instante se declara toate competente sa
solutioneze cauza penala.
 - sunt negative atunci cand doua sau mai multe instante se declara toate necompetente sa
solutioneze cauza penala.

Daca ne aflam intr-un asemenea caz de conflict de competenta, ultima instanta care s-a declarat
competenta sau necompetenta trimite dosarul spre solutionare instantei superioare comune;

In cazul conflictului pozitiv, judecata cauzei se suspenda, la primirea dosarului instanta superioara
verifica daca este instanta superioara comuna celor alfate in conflict, daca nu este instanta
superioara comuna, ea va sesiza instanta competenta in vederea rezolvarii conflictului;

Instanta superioara comuna va stabili care dintre instante este competenta sa solutioneze cauza
fata de care s-a ivit conflictul de competenta. Instanta desemnata, ca fiind competenta, nu are
posibilitatea sa se declare necompetenta, hotararea instantei superioare fiind definitiva. Daca a fost
vorba despre un conflict raportat la o competenta materiala sau personala, instanta desemnata
poate mentine actele si masurile luate pana la momentul ivirii conflictului.

Subiectul 11. Stramutarea cauzelor penale

Este institutia juidica prin intermediul careia I.C.C.J muta o cauza penala de la un organ judiciar la
un alt organ judiciar, deoarece exista suspiciuni, ca la organul competent judiciar judecat nu se va
desfasura in mod corect.

In cursul judecatii cauzei penale stramutarea poate fi ceruta de partea interesata de proces.

I.C.C.J stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta legala in grad, in
cazul in care impartialitatea judecatii ar putea fi stirbita de: dusmaniile locale sau calitatii partilor, cind
exista perioade de tulburare a ordinii publice, cind una dintre parti are o ruda sau un afin pina la gradul IV
printre judecatori, procurori, grefieri, etc.

Cererea de stramutare se adreseaza I.C.C.J aratindu- se motivele pe care se intemeiaza. Daca cel
care intemeiaza cererea are si inscrisuri prin care sa dovedeasca motivele de stramutare, aceste motive
trebuiesc atasate cererii la primirea dosarului. I,C.C.J solicita informatiile de la instanta ierarhic superioara
celei de la acre urmeaza sa se stramute cauza. Daca chiar I.C.C.J este instanta superioara atunci cererea
de informare se adreseaza Ministerului Justitiei. Instanta superioara celei la care s-a formulat cererea
dispune existarea partilor, cererea de stramutare comunicindu-se acestora.

Termenul de judecata precum si faptul ca au dreptul sa se prezinte si sa-si exprime punctul de

vedere sau daca nu se prezinta sa depuna memoriu, daca in cauza sunt si persoane arestate se va
comunica la I.C.C.J, iar in citatie se va preciza persoanei arestate ca trebuie sa fie asistata de aparator,
facindu-se o adresa la Baroul Bucuresti pentru a fi asistata de avocat din oficiu. Singura instanta
competenta sa suspende judecata este I.C.C.J.
 Hotarirea prin care ICCJ se pronunta asupra stramutarii nu poate fi atacata prin nici o cale de atac.

O noua cerere de stramutare pentru aceeasi cauza penala se paote formula catre Curte numai daca
au intervenit elemente noi altele decit cele pentru care s-a cerut initial stramutarea. Daca instanta de pe
rolul careia a fost judecata cauza, judeca aceasta cauza anterior hotaririi data de ICCJ atunci aceasta va fi
desfiintata.

Legea procesual penala Romana permite si procurorului sa adreseze o cerere catre ICCJ prin care
sa solicite ca aceasta sa desemneze o alta instanta sa judece fondul, alta instanta fata de cea care din
punct de vedere teritorial ar fi fost sesizata de reprezentarea procurorului prin rechizitoriu. Cererea
formulata de catre procuror trebuie intemeiata pe aceleasi cauze de stramutare prevazute pentru
stramutarea unui proces aflat in stare de judecata. In situatia de mai sus ICCJ stabileste in Camera de
Consiliu daca cererea procurorului este sau nu intemeiata, iar in masura in care o constituie intemeiata
stabileste si instanta stabilita prin rechizitoriu. De regula ICCJ stabileste ca un dosar sa fie stramutat catre
o instanta din scircumscriptia aceleiasi Curti de Apel, iar daca este vorba de stramutarea de pe rolul unei
Curtii de Apel va desemna o Curte de Apel alaturata celei de la care se stramuta cauza.

Subiectul 12. Probele si mijloacele de proba in procesul penal

Constituie proba orice element de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei
infractiuni, la indentificarea pesoanei care a savarsit-o si la tragerea la raspundere a acesteia.

Probele nu au o valoare dinainte stabilita. In codul de procedura penal Roman exista regula probei celei
mai accesibile ; regula potrivit careia o parte propune o proba dar este si in imposibilitate sa o administreze
aflindu-se la o terta persoana, atunci organul juridic poate obliga terta persona sa prezinte acea proba.

Felurile :

a. in acuzare si in aparare;

b. secundare, principale (faptuitor/ inculpat), incidentale (servesc la dovedirea unor exceptii,

invinuitului in procesul penal)

c. preexistente (acelea care exista anterior savarsirii unei infractiuni), survenite (iau nastere in
timpul sau dupa savarsirea infractiunii)

d. mediate (care provin de la o sursa mai inepartata; declaratia unui martor care cunoaste
depre savarsirea infractiunii dar relativ), imediate ( care provin de la o sursa directa;
declaratia unui martor ocular)

e. directe (dovada faptului principal o formeaza obiectul pricinii penale dovedind ele singure
vinovatia sau nevinovatia; (flagrandul), indirecte (pot conduce la anumite concluzii in cauza
 penala numai daca se coroboreaza cu alte probe directe sau indirecte; gasirea unui obiect
asupra unei persoane)

Pentru a pute fi folosite in procesul penal trebuie sa indeplineasca 4 conditii: pertinente ; admisibile (numai

acele probe care nu sunt interzise de lege) ; concludente ; utile

Sunt pertinente acele probe care au legatura cu cauza penala. Sunt concludente probele in masura
in care cu ajutorul lor se dovedesc aspectele cauzei penale. Sunt utile probele cand administrarea lor este
necesara pentru solutionarea legala si temeinica a cauzei penale. Sunt utile i deci trebuie administrate
numai probele concludente; nu toate probele concludente sunt ns utile cauzei. O prob concludent
poate deveni inutil n situaia n care faptele sau mprejurrile pecare le dovedea au fost deja dovedite
prin administrarea altor probe. (Daca pe un aspect au declarat 2-3 martori acelasi lucru, nu mai este
necesar si nici util sa se mai admita si proba cu alti martori pe aspectul respectiv).

Intr-un proces penal nu trebuiesc dovedite:

a. prezumtiile legale (absolut), nu trebuiesc dovedite niciodata, pe cind in cazul prezumtiilor

relative si in situatia in care partea adversa dovedesta opusul prezumtiei legea da
posibilitatea sa dovedeasca cu probe contrare.

b. Faptele - evidente (ora 23 este noapte) ; - notorii ( 1.01.este anul nou sau duminica zi de
sarbatoare) In literatura de
specialitate s-a sustinut si punctul de vedere potrivit carei nu trebuiesc dovedite nici
faptele necontestate, totusi aceste fapte pot fi combatute de catre partea interesata, de
catre procuror.

Mijloacele de proba: In legislatiea procesual penala mijloacele de proba sunt expres prevazute:
- declaratiile invinuitului/inculpatului, partii vatamate, partii civile, martorilor,

- inscrisuri, mijoace, materiale de proba, fotografi, inregistrarile audi-video, constatarile tehnico-stiintifice,

contatarile medico-legale si expertizele.

Subiectul 13. Declaratiile invinuitului/ inculpatului

Fie in cursul urmaririi penale, fie in faza de judecata invinuitul sau inculpatul poate fi audiat de catre
procuror/instanta de judecata.

El are drepul sa dea declaratie dar are si dreptul in masura in care nu doreste sa spuna nimic sa nu
dea o declaratie, acest lucru consemnindu-se intr-un proces verbal de procuror sau in incheierea hotaririi
de judecata. Inainte de a i
se lua declaratia invinuitul/inculpatul este instiintat ca are dreptul sa nu dclare nimic si i se aduce la
cunostinta ca are dreptul la aparator ales, iar daca nu-si permite el va beneficia de avocat din oficiu.
La inceputul declaratiei invinuitul/inculpatul va fi intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul
nasterii, locul de munca, ocupatia, adresa la care locuieste, antecedentele penale si alte date pentru
stabilirea situatiei sale personale.

El va fi luat sa declare tot ceeace doreste in legatura cu invinuirea sau inculparea ce i se aduce.
Dupa ce declara ce are de spus invinuitului /inculpatului i se pot adresa intrebari in faza de judecata de
catre: instanta de judecata, procuror, partea vatamata, partea civila, partea civilmentaresponsabila, ceilalti
inculpati daca exista, avocat. Facem precizarea ca
inculpatul si celelalte parti din procesul penal pot declara ceeace doresc , nefiind obligate sa spuna
adevarul, inculpatul nefiind acuzat de savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

Daca in cursul audierii inculpatului i se face rau iar organul judiciar apreciaza ca viata sau
sanatatea sa este in pericol, atunci se suspenda audiarea iar inculpatul va beneficia de asistenta medicala,
iar audierea va fi reluata imediat cind este cu putinta.

Declaratia invinuitului/inculpatului trebuie semnata de acesta pe fiecare pagina si la sfirsitul

declaratiei. Ea prezinta valoare probatorie in masura in care se coroboreaza cu faptele si imprejurarile ce
rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Declaratia partii vatamate, partii civile, partii civilmente responsabule, urmeaza aceleasi reguli
procedurale cu declaratia inculpatului.

Subiectul 14. Declaratiile martorilor

Martorul este aceea persoana care are cunostinta despre savirsirea unei infractiuni.

Martorul are urmatoarele obligatii:

1. sa se prezinte la chemarea organelor judiciare

2. sa depuna marturie in cauza penala

3. sa relateze adevarul

Spre deosebire de inculpat care nu este obligat sa dea declaratie, martorul are aceasta obligatie, spre
deosebire de inculpat care nu este obligat sa relateze adevarul, martorul trebuie sa spuna pentru ca devine
subiect activ de marturie mincinoasa.

Martorul are drepturi:

1. de a primi inapoi cheltuielile pe care le-a facut, transport, cazare, intretinere,etc

 2. sa fie ocrotit de abuzul organelor judiciare

Nu pot fi obligate sa depuna ca martor urmatoarele categori de persoane:

1. Partile din procesul penal

2. Persoanele care au obligatia sa pastreze secretul profesional.

Totusi prin exceptie aceste persoane pot fi obligate sa depuna marturie atunci cind este vorba de o
infractiune contra omenirii. Ele mai pot depune declaratie daca au acordul persoanei fizice sau juridice fata
de care au obligatia sa pastreze secretul profesional.

3. Sotul si rudele apropiate pot fi audiate ca martor dar numai daca isi ofera in mod expres dorinta de
a fi martor.

La luarea declaratiei martorul este intrebat de datele de indentificare, daca este ruda sau afin, in
dusmanie cu partile sau daca are vre un interes in cauza penala. El va fi lasat sa spuna tot ceeace stie, cu
precizarea ca el nu are voie sa citeasca declaratia scrisa inainte, prin exceptie el poate citi amanuntele
consemnate daca sunt greu de retinut. Dupa ce termina de declarat el poate fi intrebat de: istanta,
procuror, partile cauzei, ultima il intreaba pe martor partea care la propus. Aceasta ordine poate fi
schimbata de catre instanta de judecata.

Precizari:

1. Inainte de a incepe declaratia martorul este intrebat de religie , iar apoi este invitat sa depuna
juramintul. (chiar daca este ateu)

2. Daca sunt mai multi martori in cauza ceilalti sunt dati afara pentru a nu fi influientati. Sunt anumite
situatii in care martorul se teme de viata, sanatate, sau integritatea corporala a sa sau a familiei
sale. Organele judiciare poate dispune ca audierea s se fac prin intermediul mijloacelor tehnice
specifice (audio i video), prin distorsionarea vocei martorului, el nefiind in sala de judecata, sau se
ascund datele de indentificare chiar si in acesta situatie instanta, procurorul si partile au
posibilitatea sa-i adreseze intrebari. Declaratiile martorilor au valoare probatorie, ele fiind folosite in
instanta.

Subiectul 15. Interceptarile si inregistrarile

Sunt mijloace de proba care se obtin numai in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale
prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante,
trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte
valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul unor alte
infractiuni grave ori al infractiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica si
numai cu autorizarea motivata a judecatorului competent.

Autorizarea judecatorului competent se da la ceerea procurorului care efectueaza sau

supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date ori indicii
temeinice, privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din
oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca
identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace de proba.

Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar nu pentru mai mult de 30
de zile, in camera de consiliu, de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in
prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se afla sediul
parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. in
lipsa presedintelui instantei autorizatia se da de catre judecatorul desemnat de acesta.

Autorizatia poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii,
pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.

Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana si

aceeasi fapta, nu poate depasi 120 de zile.

Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista in proces nu
poate fi folosita ca mijloc de proba decat daca din cuprinsul acesteia rezulta date sau informatii
concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea de catre avocat a unei infractiuni. Interceptarile
si inregistrarile se efectueaza de catre procuror si organele de cercetare penala cu sprijinul unor persoane
autorizate acestea avind obligatia sa pastreze secretul profesional.

In termen de 48 de ore de la expirarea termenului procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu

suportul pe care sunt fixate interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces-verbal de
redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului de la instanta careia i-ar reveni competenta sa
judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei
circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza
urmarirea penala, in vederea confirmarii.

Daca instanta respinge cererea procurorului acesta este obligat sa setearga toate inregistrarile
/interceptarile

Rola originala cu inregistrarile / interceptarile ramine la sediul parchetului.

 Subiectul 16. Participantii in procesul penal (succesorii, reprezentantii, substituitii
procesuali)

Totalitatea persoanelor (subiecti procesuali) care au drepturi si obligatii in cauza penala.

Subiectii oficiali

a) judiciari instantele de judecata; procurorul; organele de cercetare penala.

b) extrajudiciari persoanele care au anumite atributiuni similare cu ale organelor de urmarire penala (capitanii
porturilor).
Subiectii particulari
a) principali partile (inculpat; parte vatamata; parte civila).
b) secundari (martori; experti; interpreti).
*posibil sub de ex
SUCCESORII : Persoanele care dobandesc drepturile si obligatiile unei persoane defuncte. Ei intervin
numai in latura civila a procesului penal, numai cu conditia ca actiunea civila sa fi fost deja exercitata. Ei
nu intervin in latura penala a procesului penal pentru ca raspunderea penala este personala. n cazul
persoanele fizice succesorii sunt mostenitorii persoanei respective, iar in cazul persoanelor juridice, in caz
de divizare sau reorganizare, persoanele juridice care dobandesc drepturile respective, in caz de
desfiintare in urma unei insolvente lichidatori.
Daca pana la decesul persoanei fizice sau desfiintarea, reorganizarea, lichidarea persoanei juridice nu a
fost inca exercitata actiunea civila in procesul penal, atunci mostenitorii acestei persoane au posibilitatea
sa-si satisfaca pretentiile civile prin introducerea unei actiuni civile in fata instantei civile.
REPREZENTANTII : Sunt persoanele care exercita in numele si in interesul altei persoane, drepturile si
obligatiile procesuale.
Reprezentarea poate fi :
- reprezentarea obligatorie in cazul minorilor, celor pusi sub interdictie (reprezentantul este
tutorele, curatul, parintele) si a persoanelor juridice (conducatorul persoanei juridice respective,
consilierul juridic).
- reprezentarea facultativa atunci cand nu ne aflam in cazurile de reprezentare obligatorie dar
partea doreste sa fie reprezentata de un tert in procesul penal. Reprezentarea se poate face
prin avocat sau mandatar.
- reprezentarea prin mandatar mandatul trebuie sa fie unul expres in acest sens si cu toate
acestea, spre deosebire de avocat, mandatarul nu are dreptul sa puna concluzii in fata instantei
de judecata;
In cursul judecatii invinuitul/ inculpatul si celelalte parti pot fi reprezentate, cu exceptia cazurilor
in care prezenta invinuitului/inculpatului este obligatorie. In situatia in care legea admite
 reprezentarea invinuitului/inculpatului, daca totusi apreciaza necesara prezenta acestuia,
reprezentarea nu mai este posibila si se dipsune aducerea invinuitului/inculpatului.
Reprezentarea nu este posibila in cazul actelor care au un caracter pur personal. In situatia in
care s-au constituit mai multe parti civile dar care nu au interese contrare in cauza, acestea pot
desemna o singura persoana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In
situatia in care nu au facut acest lucru dar instanta sau procurorul apreciaza, datorita numarului
mare de parti civile, ca acestea sa fie reprezentate de o singura persoana vor desemna prin
rezolutie sau incheiere, un avocat din oficiu care sa reprezinte interesele tuturor partilor. Daca
acestea nu sunt de acord cu rezolutia sau incheierea data de instanta vor trebui sa
incunostiinteze organele judiciare. Daca se desemneaza un astfel de reprezentant pentru toate
partile civile, comunicarea actelor de procedura se va face numai catre acel reprezentant si se
va considera facuta pentru toate partile. Aceeasi este situatia si in cazul in care in cauza sunt
mai multe parti vatamate care nu au interese contrare.
SUBSTITUITII PROCESUALI
Persoanele care exercita un drept propriu in valorificarea unor interese apartinand unor alte persoane
(copilul major poate formula cerere de eliberare provizorie sub control judiciar in locul unuia dintre parinti
sau sotul poate formula cale de atac impotriva unei hotarari in locul sotiei).
In situatia in care se formuleaza o astfel de cerere catre substituitul procesual, organele judiciare au
obligatia sa-l intrebe pe cel in interesul caruia a fost formulata cererea daca si-o insuseste si numai in
cazul in care acesta a fost de acord cu cererea respectiva, organul judiciar va proceda la solutionarea ei.

Subiectul 17. Instantele de judecata

In Romania, justitia se infaptuieste prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante
judiciare prevazute de lege: Judecatorii; Tribunalele; Tribunalele specializate; Tribunalele Militare; Curtea
de Apel; Curtea militara de Apel; Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Peste un numar mai mare de Judecatorii se intinde competenta unui Tribunal, iar peste 2-3-4-5
Tribunale se intinde competenta unei Curti de Apel deasupra Curtii de Apel functioneaza doar I.C.C.J.

I.C.C.J. este structurata pe mai multe paliere:

- sectiile I.C.C.J.; completele de 5 judecatori (2 in materie penala) si sectiile unite.
Intreaga activitate desfasurata de judecator este supusa supravegherii si controlului din punct de vedere
administrativ si organizatoric, organul abilitat sa supravegheze controlul fiind Consiliul Superior al
Magistraturii (C.S.M).
Din punct de vedere organizatoric la nivelul fiecarei instante de judecata sunt formate complete de
judecata. Potrivit legii, la judecata in fond, completul e format din 1 judecator. La judecata de apel,
completul e format din 2 judecatori. La judecata in recurs, completul e format din 3 judecatori, cu exceptia
ICCJ unde la fond completul este format din 3 judecatori iar in recurs completul este format din fie din 3
sau 5 judecatori.
Intotdeauna o hotarare se ataca la instanta ierarhic superioara.
Subiectul 18. Ministerul Public

Pe langa fiecare instanta de judecata functioneaza Parchetul de pe langa acea instanta. In cadrul
Parchetului de pe langa I.C.C.J. functioneaza si Directia Nationala Anticoruptie (D.N.A) si Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (D.I.I.C.O.T).
Parchetele de pe langa Judecatori si Tribunale sunt conduse de catre prim-procurori iar cele de pe
langa Curtea de Apel, I.C.C.J. sunt conduse de catre procurorii generali.
Ministerul Public isi desfasoara activitatea pe principiile:
1. Legalitati intreaga activitate se desfasoara numai in conditiile legii ;
2. Impartialitate procurorul este obligat sa administreze atat probele care sunt in defavoarea
invinuitului/inculpatului cat si cele in favoarea lui.
3. Subordonare ierarhica procurorii sunt subordonati unii altuia. Legea prevede ca dispozitiile date de
procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorul ierarhic inferior cu conditia ca acestea sa fie
date in scris si sa fie in conformitate cu legea.In cazul in care procurorul ierarhic inferior apreciaza ca
dispozitiile date de procurorul ierarhic superior, sunt nelegale el poate formula plangere impotriva acestuia
pe care o adreseaza Consiliului Superior al Magistraturii. De la principiul subordonarii ierarhice legea
prevede si o exceptie: in dosarul pe care-l instrumenteaza, procurorul inferior poate pune in fata instantei
de judecata concluziile pe care le considera corecte fara ca cel superior sa poata interveni. Spre deosebire
de judecator, care se bucura de inamovabilitate, procurorii se bucura de stabilitate.
In calitatea sa de garant al societatii si al drepturilor si obligatiilor persoanei Ministerul Public are
urmatoarele ATRIBUTII:
1. poate incepe urmarirea penala atunci cand are cunostinta de savarsirea unei infractiuni.
2. supravegheaza si controleaza activitatea de cercetare penala desfasurata de organele de cercetare
penala din subordine.
3. efectueaza urmarirea penala in cazurile in care sunt date exclusiv in competenta sa. Poate efectua
urmarirea penala si in alte situatii.
4. exercita actiunea civila in procesul penal in cazul in care legea prevede ca actiunea civila trebuie
exercitata din oficiu;
5. pune in miscare actiunea penala.
6.dispune trimiterea in judecata prin rechizitoriu.
 7. sustine actiunea penala in fata instantei de judecata si actiunea civila atunci cand a exercitat-o din
oficiu.
8. exercita cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege.
9. studiaza cauzele care genereaza fenomenul criminalitatii si face propuneri in vederea perfectionarii
legislatiei penale si procesual penale.
10. ETC
Subiectul 19. Organele de cercetare penala

Sunt ofiteri anume desemnati din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor (M.A.I) nominal de
catre ministru cu acordul procurorului general al Parchetului de pe langa I.C.C.J. si aflati in subordinea
directa a procurorului general al Romaniei.
Prin exceptie pot fi desemnati ca organe de cercetare penala si lucratori operativi din cadrul altor
structuri (S.R.I).
Organele de cercetare penala sunt:

1. organe de cercetare ale politiei judiciare - sunt subordonati direct procurorului,si raman subordonati la
nivelul Ministerului de Interne pe linie ierarhica doar din punct de vedere administrativ, organizatoric.
2. organe de cercetare speciala :
- ofiteri anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similari, precum si
de catre comandantii acestor unitati
- ofiteri anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp armate si similari, precum
si de catre comandantii centrlor militare ;
- ofiteri anume desemnati de catre sefii comandantilor de garnizoana.
- ofiterii politiei romane de frontiera, anume desemnati pentru infractiunile de frontiera.
- capitanii porturilor.

Subiectul 20. Masurile procesuale (retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, masurile

obligatorii de a nu parasi localitatea)

Masurile procesuale sunt mijloace procesuale prin intermediul carora organele judiciare asigura
desfasurarea bunelor conditii ale procesului penal. Dintre masurile procesuale cele mai importante sunt :
1. privative de drepturi retinerea; arestul preventiv.
2. restrictive de drepturi obligatia de a nu parasi tara.
RETINEREA : Este masura preventiva privativa de libertate care poate fi luata si de catre organele de
urmarire penala, (de procuror fie de organele de cercetare penala). Masura de retinere poate fi luata numai
dupa ce inculpatul/invinuitul a fost ascultat in prezenta aparatorului si numai daca sunt probe /indicii ca a
savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

Daca masura retinerii este luata de organele de cercetare penala acesta are obligatia sa-l incunostiinteze de
indata pe procuror. Organele de cercetare penala sau procuror au obligatia sa-l incunostiinteze pe
invinuit/inculpat ca are dreptul sa-si angajeze un aparator. De asemenea trebuie sa-i aduca la cunostiinta
faptul ca are dreptul sa nu dea nicio declaratie atragandui-se atentia ca tot ceea ce declara poate fi folosit
inpotriva lui.

Masura retinerii poate fi luata numai in cazurile prevazute de art. 148 C.proc.pen. precum si in caza de
infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevazute de lege. Potrivit art.148 C.p.p, retinerea poate
fi dispusa daca:

- inculpatul a fugit sau s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau judecata sau
daca exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala,
judecata sau executarea pedepsei

- inculpatul a incalcat cu rea - credinta masura obligatiei de a nu parasi localitatea, tara ori
obligatiile care-i revin pe durata acestor masuri

- exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca direct/indirect aflarea adevarului prin

influentarea unei parti, martor, expert, ori prin distrugerea, alterarea materialelor de proba.

- exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni.

- inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune.

- exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanelor vatamate sau ca incearca o
intelegere frauduloasa

- inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede detentia pe viata sau inchisoare
mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru
ordinea publica.

- masura retinerii poate fi luata pe o perioada de cel mult 24 h

- in situatia in care cel retinut a fost condus la sediul politiei ca masura administrativa atunci in
durata retinerii se include si respectiva durata de timp
 - organul de urmarire penala este obligat ca prin ordonanta in care se dispune luarea masurii
retinerii sa treaca ziua, ora si minutul la care a inceput precum si ziua, ora si minutul la care
masura expira.

- daca masura retinerii a fost dispusa de catre organele de cercetare penala, in primele 10 ore de
la luarea masurii, acesta este obligat sa incunostiinteze procurorul pentru a da posibilitatea
acestuia in masura in care considera necesar sa poata sesiza instanta de judecata in vederea
luarii masurii arestului preventiv a invinuitului/ inculpatului.

- daca masura e dispusa de catre procuror iar acesta doreste ca ulterior sa-l aresteze pe
invinuit/inculpat, atunci in primele 10 ore de la luarea masurii retinerii preventive, procurorul
este obligat sa sesizeze instanta de judecata competenta in vederea luarii masurii arestului
preventiv.

OBLIGATIA DE A NU PARASI LOCALITATEA: Consta in indatorirea impusa invinuitului/inculpatului de

procuror sau judecator in cursul urmaririi penale, ori de instanta sau judecatorie in cursul urmaririi penale,
ori de instanta de judecata in cursul judecatii de a nu parasi localitatea in care locuieste fara incuviintarea
oranelor care au dispus aceasta masura. Masura poate fi luata numai daca exista probe temeinice ca
invinuitul /inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Pe durata masurii obligatiei de a nu
parasi localitatea, invinuitul/inculpatul, trebuie sa respecte:

1. sa se prezinte la organele de urmarire penala sau instanta de judecata ori de cate ori este chemat

2. sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a

dispus masura, fie conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie fie ori de
cate ori este chemat

3. sa nu-si schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura;

4. sa nu detina, foloseasca, poarte nicio categorie de arme.

Organul judiciar care a dispus aceasta masura il poate obliga pe invinuit sa respecte urmatoarele obligatii:

1. sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

2. sa nu se deplaseze la anumite spectacole culturale etc. ori in alte locuri stabilite;

3. sa nu se apropie de persoana vatamata, de membrii familiei acesteia, de persoanele inpreuna cu

care a savarsit fapta, de martori, experti, interpreti ori de alte persoane stabilite de organul judiciar
si sa nu comunice cu acesta direct sau indirect ;
 4. sa nu conduca niciun vehicul sau anumite categorii de vehicule;

5. sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate;

6. sa nu exercite functia, profesia, meseria si nici sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a

savarsit fapta.

MASURILE OBLIGATORII DE A NU PARASI LOCALITATEA : Masura obligatiei de a nu parasi localitatea,

poate fi luata in cursul urmaririi penale pe o perioada de 30 de zile, fie de catre procuror fie de catre
instanta de judecata. Poate fi prelungita motivat, fiecare prelungire neputand fi mai mare de 30 de zile.
Legea impune o limitare mai mare decit suma totala a zilelor in care in cursul urmaririi penale persoana nu
poate parasi localitatea, nu poate fi mai mare de 1 an.
Exceptie: pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este pedeapsa detentiunii pe viata sau
inchisoarea mai mare de 10 ani;
In situatia in care nu mai subzista temeiurile pentru care a fost luata aceasta masura ea poate fi oricand
revocata.Dar daca invinuitul/inculpatul nu respecta, cu rea-credinta, obligatiile care i-au fost impuse de
catre instanta de judecata sau procuror atunci instanta de judecata are posibilitatea sa inlocuiasca aceasta
masura preventiva cu una mai grava - arestarea preventiva.
Subiectul 21. CITATIA

Este mijlocul procedural prin care o persoana este chemata in fata organelor judiciare si in acelasi timp
este incunostiintata de existenta procesului penal.
Citarea unei persoane se realizeaza prin intermediul unor agenti procedurali sau prin intermediul agentilor
postali.
Persoana se citeaza la locul unde locuieste ; In masura in care persoana respectiva a indicat organului
judiciar un alt loc unde sa fie citata atunci ea va fi citata la acel loc. Daca nu se cunoaste unde locuieste, ea va
fi citata la locul de munca . Daca nu are loc de munca ea va fi citata la sediul consiliului local din raza teritoriala
unde s-a savarsit infractiunea . Cei internati in spital vor fi citati la administratia spitalului.
Militarii vor fi citati la unitatea militara prin comandantul acesteia.
Persoanele care au domiciliul in strainatate vor fi citati potrivit regulilor de procedura prevazute in
conventiile internationale aplicabile intre statul roman si respectivul stat. Daca nu exista conventie, citarea se
face prin scrisoare recomandata.
Citatia se inmaneaza personal destinatarului.
Exceptie: poate fi inmanata sotului, rudelor apropiate,daca locuiesc impreuna cu persoana citata, sau
persoanei care-i primeste in mod regulat corespondenta. Daca nu se gaseste niciuna din aceste persoane,
agentul procedural este obligat sa depuna toata diligenta in vederea gasirii persoanei respective. Daca nu
reuseste acest lucru va face mentiuni in procesul verbal atasat citatiei. Daca persoana locuieste intr-un bloc cu
mai mulote apartamente, in mod exceptional citatia poate fi inmanata administratorului sau portarului, daca
acestia primesc regulat astfel de citatii. Daca nu gaseste nicuna din persoanele de mai sus, agentul procedural
va lipi citatia pe usa locuintei. In cazul in care il gaseste pe cel citat, acesta va trebui sa semneze procesul
verbal, prin care confirma primirea. Daca nu vrea/poate sa faca acest lucru, agentul procedural va face
mentiune de acest fapt in procesul verbal. Daca persoana nu este legal citata, nu se pot efectua acte de
procedura pentru ca acestea sunt lovite de nulitate.
Subiectul 22. TERMENELE

Sunt intervale de timp in interiorul carora sau de la expirarea carora se pot indeplini acte procesuale;
I.
a) termene LEGALE = cele prevazute de Codul Procesual Penal;
b) termene JUDICIARE = cele fixate de organele judiciare;
II. a) termene pe ANI, LUNI, ORE;
III. a) termene PEREMPTORII = termenele in interiorul carora trebuie indeplinite un act de procedura (ex:
termenul de recurs de 10 zile numai in interiorul acestui termen poti declara recurs);
b) termene DILATORII = termene de la indeplinirea carora poti efectua un act de procedura.
IV. e) termene de SUCCESIUNE = termene care curg in sensul normal al curgerii timpului (recurs de 10
zile);
f) termene de REGRESIUNE = termene care curg in sensul invers al timpului (inculpatul trebuie sa
primeasca citatia cu cel putin 3 zile inainte de data judecatii).
Termenul in procesul penal se calculeaza fie prin includerea fie prin neincluderea in termenul respectiv si a
zilei care incepe si a zilei in care se termina.Astfel in cazul termenelor substantiale (termene care privesc
persoanele, dr. si oblig acestora), in cursul termenului intra si ziua la care incepe si se termina. Termenul
substantial se suspenda si se intrerupe insa nu se proroga precum cele procedurale nu se suspenda si nu
se inrerup dar se proroga.