Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Goethe - Prometeu
Goethe - Prometeu
Cu nouri n mnie!
-asemenea unui copil,
Ce-abate scaiul pe poteci,
Deprinde-i apriga mnie
Trsnind stejari i piscuri reci!
Dar niciodat n-ai s potopeti
Pmntul meu iubit,
Coliba mea, la care n-ai cldit,
i vatra mea,
Al crei foc
Mi-l pizmuieti...
Ce duh m ajut-mpotriva
Titanilor trufie?
i cine-mi mntui vieaa
De moarte?
Din sclavie?
Nu le-ai fcut prin tine nsi, oare,
Tu inim sfnt-arztoare?
i, nelat, n-ai adus
Zadarnice cntri de mulumire
i jertfe
Adormitului de sus?
S te ador pe tine, eu?
De ce? Ai alinat vrodat chinul
Celor ngenuncheai?
Ai ters vreodat ochi nlcrimai?
Puternica Vecie i Destinul,
Stpnii ti -ai mei,
Nu m-au creat pe mine, ca pe zei?
Crezi tu c voi ur vieaa, poate,
i pribegi-voi prin pustiuri grele,
Fiindc florile visrii mele
Nu pot s lege toate?