Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Literatura Religioasa
Literatura Religioasa
Dintre psalmii lui Dosoftei, civa, ca de pild 46 (Limbile s salte"), 48 (Venii cu toi
dimpreun s ne facem voie bun"), 94 (Auzii acestea toate, neamuri, noroade i gloate"),
98 (Domnul sttu crai n ar") au fost aa de bine modulai n spiritul poporan, nct, prin
mijlocirea, probabil, a dasclilor de biserici, au ptruns n ciclul colindelor populare i se
cnt pn n vremurile noastre de copiii care poart cu steaua, pe uliele satelor i oraelor,
solia naterii Mntuitorului. Din cntecele de stea, psalmii lui Dosoftei au fost introdui mai
departe n estura dramei religioase populare a Vicleimului cu deosebire psalmii 94 i
98.
Din ndejdea pus de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romnesc
poeziei vechi cretine, civa psalmi au cobort astfel n sufletul poporului, amestecndu-se
n cntrile i nzuinele lui
n 2005 Biserica Ortodox Romn l-a proclamat sfnt.
. El, cel dinti dintre vldicii principatelor, a deschis drumul limbii romneti ctre altarul
bisericii. Strduinele lui vor fi continuate mai trziu, n ara Romneasc, de mitropolitul
Antim Ivireanu.
Antim Ivireanul (n.1650, Iviria- d. 1716) - a fost un autor, tipograf, gravor, teolog,
episcop i mitropolit romn. Nscut probabil n 1650, n Iviria(Georgia sau Gruzia)este luat
de tnr n robie de turci i dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, trind n preajma
Patriarhiei ecumenice, unde a nvat sculptura n lemn, caligrafia, pictura, broderia,
precum i limbile greac, arab i turc; probabil, tot acum a fost clugrit sub numele
Antim i hirotonit ieromonah. In jurul anului 1690 este adus de Constantin Brncoveanu n
ara Romneasc. Aici a nvat limbile romn i slavon, precum i meteugul tiparului.
n 1691 i s-a ncredinat conducerea tipografiei domneti din Bucureti, n care a imprimat
4 cri.
A avut un rol important n introducerea limbii romne n slujb, dei strin la origine a
invatat limba romanilor la perfectie .
La inceputul activitatii in Tara Romaneasca clugrul Antim,si-a desfasurat activitatea ca
egumen al mnstirii din zona lacului Snagov de astazi, a instalat o tipografie i a nceput
activitatea de imprimare, tiparind, n momentul n care elenismul ncepuse sa fie din ce in
ce mai popular la noi, o sum de cri greceti, unele cu caracter religios, necesare
serviciului divin, altele cuprinznd norme de ndreptare n credina ortodox i cteva cu
caracter didactic i moral. Alturi de aceste texte greceti, Antim, care n rstimpul ct l
petrecuse n ar, nvase limba, pune sub tipar i cteva cri romneti, ntre care i
Floarea darurilor Fiore di Virtti.
DIDAHIILE. Mitropolitul Antim este din cate se stie singurul care rupnd cu tradiia, se urc n
amvonul mitropoliei, n zilele marilor srbtori, sa vorbeasca liber romanilor. Pn la el, n
biserica noastr, locul predicii l inea cazania. Aceasta, tradusa cu mult timp in urma
explica textele evanghelice n linii general-omeneti, ca pentru toate vremurile i pentru
toate societile, in timp ce societatea romneasc de la nceputul secolului al XVIII-lea era
in plina schimbare, avand acum alte moravuri si alte valori . Mitropolitul Antim si-a dat
seama de asta si discursul sau a fost creat exdact in jurul a ceea ce romanii simteau ,chiar
facand aluzii la lcomia turcilor, care nu mai conteneau cu marirea birurilor.
Discursurile lui Antim, ca si multe altele, sunt in linii mari valabile si societatii de astazi ,
pentru mine a fost prilej de amuzament sa citesc predica facuta in legatura cu obiceiurile
noastre de a ne exprima : Ce neam ntreab el njur ca noi de lege, de cruce, de
cuminectur, de mori, de pomene, de luminare, de mormnt, de suflet, de coliv, de
prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie i de toate tainele sfintei biserici? i ne
ocrim i ne batjocorim nine legea; cine dintre pgni face aceasta?" Ori in legatura cu
faptul ca lumea se ducea mai des pre la circiume, pre la hore i pre la jocuri", dect la
biseric, iar cnd venea la sfintele biserici", n loc s asculte slujba i s se mprteasc
cu hrana cea duhovniceasc", vorbesc i rd i fac cu ochiul unul altuia, mai ru dect pe
la circiume" .
Totusi in urmatorul discurs nu mai pot pastra aceeasi atitudine comuna cu cea a
criticii :De n-ai tiut pn acum i de n-au fost nimeni s v nvee,c acum vei ti c
am treab cu toi oamenii c snt n ara Rumnease, de la mic pn la mare i pn la un
copil de din pgni i din cei ce nu snt de o lege cu noi, cci n seama mea v-au dat
stpnul Hristos s v pasc sufletete, ca pre nite oi cuvnttoare, i de gtul meu
spnzur sufletele voastre..." Nu vad aici un om modest , din contra vad o persoana care se
considera trimisul lui Dumnezeu pe pamant , atitudine care ironic,desi vine din partea unui
mitropolit nu este nici macar una ortodoxa .
In istoria literaturii romane de la origini pana la 1830 Alexandru Piru in legatura cu
Antim Ivireanul este de parere ca acesta este primul cleric roman care,fara a iesi din
marginile functiei sale , a izbutit totusi , intocmai ca Bossuet , Bourdaloue si Massillon, sa
patrunda,prin elocventa sacra mai adanc in sfera literaturii propriu-zise
Prin munca de traduceri, tlmciri limba romana a mers agale spre altar. n a doua jumtate
a secolului al XVII-lea, mitropolitul Dosoftei n Moldova, continund munca lui Varlaam i
mai trziu mitropolitul Antim Ivireanu n Muntenia , traducnd crile necesare ritualurilor
cretine au impins folosirea limbii nationale in biserica.Aceasta nu s-a intamplat insa dintr-
o data ci a trecut prin mai multe etape. De la bolboroseala slavona care din motive politice
a fost mentinuta cu atata putere in biserica s-a trecut la greaca si mai apoi la romana
O data cu extinderea imperiului Otoman pana la Sud de Dunare ,puteau ei merge si la Nord
fara prea mare greutate dar nu aveau interes, oricum , o data ce s-a intamplat asta s-au stins
si focarele de cultura care alimentau slavonismul de noi.. Dar in acel moment , nu toate
crile de ritual erau traduse in romana suntem ntr-o epoc de tranziie, n care, limba
romn nefiind deplin pregtit s ia locul limbii slavone, s-a simtit nevoia sa se treaca la
greaca, ceea ce prea cu att mai firesc, cu ct liturghia greac era izvorul liturghiei slavone.
Si asta s-a intamplat in timpul domniei lui Brncoveanu care putuse afla, prin stolnicul
Constantin Cantacuzino, de ce mare cinste se bucura limba i cultura greac n Italia
catolic. Asta a avut si o alta consecinta fata de cea legata de biserica deoarece acum
romanii v-or face cunostiinta cu marii clasici ai antichitatii adusi aici de introducerea
limbii elene in biserica si mai apoi de domnii fanarioti.
Brncoveanu reorganizeaz coala greceasc din Bucureti, ntemeiat de erban
Cantacuzino n mnstirea de la Sf. Sava. Pentru conducere, este adus n Bucureti
directorul coliii greceti din Constantinopol, Sevastos Kimenitul, originar din Trapezunt,
fost elev al lui Alexandru Mavrocordat n coala patriarhiei din Constantinopol, care i
desvrise studiile n universitile din Italia. Brncoveanu l preuia aa de mult pentru
cultura lui, nct, ne spune un contemporan, l aeza la mas mai sus de toi boierii",
cinste adaog Daponte pe care un alt domn la un alt profesor n-a dat i nici nu d".
Sevastos Kimenitul, a condus coala pn la anul 1702, cnd a murit. De acum numrul
profesorilor trebuia s fie de trei, reputai prin religiozitate i moravuri bune". Hrisovul
ne-a transmis i programul acestei coli, din care se poate vedea caracterul instruciunii pe
care o cpta n aceast coal superioar tineretul de acum mai bine de 200 de ani.
nvmntul avea mai nti un caracter filozofic. Primul profesor trebuia s predea: logica,
retorica, psihologia i metafizica, n al doilea rnd, coala avea un caracter filologic i
istoric, cci se cerea s se citeasc i s se interpreteze: tragediile lui Sofocle i Euripide,
discursurile lui Demosthenes, Plutarh, Tucidide, Xenofon, fabulele lui Esop. coala avea
apoi i un caracter tiinific, fiindc se mai preda: astronomia, acustica fizic, fizica,
metafizica: despre naterea lucrurilor i desfacerea lor" i matematica lui Pitagora.
Programul coalei vdete, n sfrit, preocuparea de a aeza n acelai timp cultura
tineretului pe o serioas baz de educaie religioas, cci impunea: Evanghelia, Faptele
Apostolilor, Cuvnlrile Sf. Grigore de Nazians, Apologia religiunii cretine a lui Agapet
.a.
Daca lasam la o parte literatura religoasa si vorbim despre literatura in general ne dam
seaca ca in secolul XVIII este chiar mai saraca decat fusese cu un secol in urma . in sec
XVII literatura romana il cunoaste pe Dimitrie Cantemir si altii care incercau sa se apropie
de el , in alte cuvinte o perioada de inflorire , numita de umanismul romanesc, aceasta
contrar asteptarilor trece fara sa aprinda vro scanteie in generatiile urmatoare . Asa se face
ca timp de un secol nu vor mai aparea opere literare insemnate. Dimitrie Cantemir insusi ,
personalitate remarcabila , cu o vasta cultura apreciat in toata Europa ,pentru a fi
recunoscut in Tarile Romane publica scrieri pe teme religioase. Dupa parerea mea in ciuda
adevaratelor sale conceptii despre viata si Dumnezeu este nevoit sa publice Divanul doar
pentru a-si cosolida statutul de crestin ortodox in fata celor din tara pentru as-i facilita
accesul catre scaun.
In legatura cu lipsa ecolui la scrierile lui Cantemir , N. Iorga este de parere ca exista doua
cauze , prima este o indreptare specifica intregii europe catre stiintele exacte, iar ce-a de a
doua este legata de contexut politic in care se aflau Tara Romaneasca si Moldova. Dupa ce
Cantemir s-a aliat in secret cu Petru cel Mare al Rusiei si a fost infrant in lupta de la...
Turcii s-au simtit tradati deoare pe Cantemir il considerau unul de-al lor fiind educat in
spiritul otoman si din acest moment nu vor mai avea incredere in domnii pamanteni si se
va instaura regimul fanariot.
Pentru Tarile Romane regimul fanariot, desi nu a fost atat de rau cum aflam din manualele
de liceu, ba uneori domnii straini au fost chiar mai buni decat cei pamanteni, a insemnat o
indreptare mai mare din punct de vedere cultural , catre Constantinopol si o ruptura fata de
Occidentul cu care incepusera pana in atunci sa se formeze legaturi din ce in ce mai stranse.
Parerea personala de la final este ca atat critica literara cat si o alta institutie ,biserica, tind
sa aiba o hipermetropie avansata , care nu se manifesta insa in spatiu ci in timp . Oamenii
mari nu sunt vazuti decat atunci cand se afla foarte departe , cand sunt aproape exista o
tendinta de a vedea mai degraba defectele .