BARIERE N CALEA UNEI BUNE COMUNICRI

Comunicarea nu are loc ntr-un mediu steril, omogen i protejat, ci, dimpotriv, ntr-un
mediu ncrcat de influene dintre cele mai diverse: de la influenele naturale la cele sociale i
culturale, de la cele individuale la cele de grup i de mas, de la cele tehnice i organizatorice la
cele logice i lingvistice, de la cele obiective la cele subiective etc. Aceste influene merg de la
simpla ntrziere sau cosmetizare a informaiei, pn la completa denaturare sau chiar pierderea
definitiv a acesteia.
Pentru omul contemporan, asupra cruia presiunea informaional este din ce n ce mai
puternic, cunoaterea i contracararea factorilor, care genereaz influenarea negativ a
comunicrii, reprezint o cerin major. Considerat printre cele mai importante aptitudini,
aptitudinea de comunicare cuprinde i o componenta care ine de capacitatea de a proteja
comunicarea de influenele negative.
Unii autori din domeniul tiinelor comunicrii grupeaz factorii care influeneaz negativ
comunicarea sub denumirea de bariere de comunicare (Samuel C. Certo, Niki Stanton), alii
sub denumirea de zgomot (Shanon-Weaver, Denis McQuail). ntruct majoritatea autorilor au
adoptat termenul de bariere de comunicare, voi utiliza i eu aceasta accepiune.
Modele de analiz a barierelor de comunicare. Potrivit lui Samuel C. Certo, barierele de
comunicare sunt factori care micoreaz probabilitatea unei comunicri de succes. Autorul
distinge dou categorii de bariere de comunicare: macrobariere si microbariere. Macrobarierele
de comunicare sunt legate, n principal, de mediul de comunicare i de lumea mai larg n care
are loc comunicarea. Autorul enumer urmtoarele macrobariere de comunicare: nevoia sporit
de informaii, nevoia de informaii din ce n ce mai complexe, contextul utilizrii i altor limbi n
comunicare, n afara celei oficiale, nevoia constant de a nva concepte noi. Microbarierele de
comunicare sunt legate, n principal, de elemente cum ar fi comunicarea mesajului, sursa si
destinaia. n rndul acestora autorul identific: punctul de vedere al sursei privind destinaia,
interferena mesajelor, punctul de vedere al destinatarului privind sursa, percepia, cuvintele cu
mai multe semnificatii.
Mai putin riguroas este prezentarea barierelor de comunicare de ctre Niki Stanton.
Acesta enumer o serie de bariere, toate nscriindu-se, dup modelul lui Certo, n categoria
microbarierelor, de unde se desprinde concluzia c este preocupat n mod deosebit de intimitatea

1
procesului de comunicare i mai puin de contextul acesteia. Barierele de comunicare enumerate
de Niki Stanton sunt urmtoarele: diferene de percepie, concluzii grbite, stereotipii, lipsa de
cunoatere, lipsa de interes, dificulti de exprimare, emoii, personalitatea.
Acelai tip de orientare, preponderent spre mecanismul intern al comunicrii, gsim i la
Ionel Dumbrav, care enumer urmtoarele bariere de comunicare: tendina de a auzi numai ceea
ce ne-am obinuit s auzim, ignorarea informaiilor n dezacord cu ceea ce cunoatem, evaluarea
prin criterii subiective a sursei obiective, perceperea diferit a mesajelor funcie de situaia
concret i de presiunea mediului asupra sa, nelegerea de ctre diferite persoane n sensuri
diferite a acelorai cuvinte, folosirea neadecvat a elementelor procesului de comunicare,
incapacitatea de stpnire a emoiilor, discernerea insuficient a mesajelor relevante de cele cu
semnificaie irelevant sau nul.
n lucrarea ABC-ul comunicrii manageriale, Monica Voicu si Costache Rusu apreciaz
c barierele n procesul de comunicare reprezint orice lucru care reduce fidelitatea sau
eficiena transferului de mesaj i prezint un tabel al barierelor de comunicare. Astfel:
1. Barierele de limbaj au drept cauze: aceleai cuvinte au sensuri diferite pentru diferite
persoane, cel ce vorbete i cel ce ascult se pot deosebi ca pregtire i experien, starea
emoional a receptorului poate deforma ce el aude, ideile preconcepute i rutina influeneaz
receptivitatea, dificulti de exprimare, utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
2. Barierele de mediu au drept cauze: un climat de munc necorespunztor, folosirea de
supori informaionali necorespunztori, diferenele ntre pregtirea emitorului i receptorului.
3. Barierele datorate poziiei emitorului sau receptorului au drept cauze: imaginea pe
care o are emitorul i receptorul despre sine i despre receptor, caracterizarea diferit a situaiei
n care are loc comunicarea de ctre emitor i receptor, sentimentele i inteniile cu care
interlocutorii particip la comunicare.
4. Barierele de concepie au drept cauze: existena presupunerilor, exprimarea cu
stngcie a mesajului de ctre emitor, lipsa de atenie n receptarea mesajului, concluzii grbite
asupra coninutului mesajului, lipsa de interes a receptorului fa de mesaj, rutina n procesul de
comunicare.
Interesante pentru studiul barierelor de comunicare sunt i observaiile fcute asupra
contextului comunicrii de ctre Vasile Marin n lucrarea Comunicarea n administraia public
sub titlul Determinri n construcia comunicrii. Analiznd statutul celui care iniiaz i

2
conduce procesul de comunicare, autorul prezint dou tipuri de bariere de comunicare:
capcane n comunicare i erori logice de comunicare.
Potrivit autorului, principalele capcane n comunicare sunt: capcana sprijinului vizual,
capcana religioas, capcana etnic i rasial, capcana sexologic. Ct privete erorile logice,
prezint urmtoarele erori tipice: analogia greit, dilema vinoviei, generalizarea pripit,
ntrebarea aluziv, opinia neautorizat, compromisul slab, eroarea post-factum, eroarea tiprit,
realitatea trunchiat. Scopul emitentului este de a convinge interlocutorul (receptorul), astfel nct
erorile de mai sus pot fi fcute cu intenie sau fr intenie. Dac ele sunt fcute cu intenie,
atunci ele nu sunt, practic, bariere de comunicare, dac i-au atins scopul. Dac, ns, nu sunt
fcute cu intenie, atunci semnificaia mesajului difer de cea intenionat de emitent i ele devin
bariere de comunicare.
Caracterizarea principalelor bariere de comunicare. Msuri de contracarare a
acestora. Barierele de comunicare nu acioneaz izolat, unele de altele. n procesul comunicrii
barierele de comunicare se succed, se ntreptrund, se influeneaz reciproc, de regul se
nsumeaz, iar n anumite combinaii pot duce la distorsionarea grav a informaiei ori la
prejudicierea sau chiar blocarea comunicrii. Termenul zgomot, utilizat de unii autori pentru a
denumi ansamblul barierelor de comunicare, este expresia acestui efect combinat, care este
perceput ca un factor general de diminuare a capacitii de comunicare. Analiznd, ns, barierele
de comunicare pe tipuri i componente, putem descoperi soluiile optime de diminuare a
efectelor lor duntoare, pentru a asigura un mediu comunicaional stabil si optim.
Macrobarierele de comunicare. Asa cum afirma Samuel C. Certo, macrobarierele de
comunicare sunt factori care mpiedica succesul comunicarii ntr-un proces general de
comunicare. Cu o caracterizare mai larga, macrobarierele de comunicare sunt acei factori care
acioneaz asupra ansamblului procesului de comunicare, oarecum din afara lui. Specificul
acestor factori este acela c ei nu intervin direct n structura comunicrii, fiind de alt natur
dect materialul comunicrii, care este informaia propriu-zis. Tocmai de aceea aceste bariere
pot fi denumite i bariere contextuale.
O prima categorie de macrobariere este cea a macrobarierelor tehnico-economice.
Caracteristica acestora este aceea c ele acioneaz din interiorul mediului n care are loc
comunicarea. Astfel, nevoia sporit de informaii, deci creterea volumului acestora, ca urmare a
creterii nivelului i complexitii vieii social-culturale, vine, la un moment dat, n contradicie

3
cu capacitatea de operare a reelelor de informaii, dar i cu capacitatea de absorbie a acestora de
ctre actorii comunicrii: sursa i receptorul. Solutia contracarrii acestei bariere este selectarea
informatiilor n funcie de importana lor, precum i distribuirea lor numai spre receptorii absolut
interesai de ele. Totodat, se impune alegerea redundanei optime a informaiei, chiar dac
folosirea mai multor semne dect ar fi necesar pentru receptare ar prea o i mai mare ncrcare a
canalelor de comunicare.
n ce privete complexitatea tot mai mare a informaiilor, ea ine tot de contextul social-
cultural. Informatizarea si matematizarea proceselor economico-sociale, ncorporarea tot mai
accentuat a noilor descoperiri tiinifice n viaa social implic inevitabil o cretere a
complexitii materialului necesar a fi comunicat, fapt care, de asemenea, poate determina
reducerea capacitii de preluare a acestei complexiti de ctre sistemele de comunicare.
Soluiile contracarrii acestei macrobariere pot fi gsite pe dou direcii convergente: pe de o
parte, simplificarea la maxim a procesului de comunicare i selectarea receptorilor n funcie de
capacitatea de nelegere, iar pe de alt parte, apropierea receptorilor de complexitate, printr-o
permanenta pregatire tiinific.
Un caz aparte este cel al nivelului de dezvoltare economica. El se constituie ca
macrobarier de comunicare n mod deosebit n comunicarea extern, ntre diferite organizaii,
dar i n cea internaional. Nivelele de dezvoltare economic diferite ale unor organizaii, state
sau regiuni sunt factori care frneaz dezvoltarea, ntre acestea, a unei comunicri eficiente.
Fiecare dintre prile participante la proces are un alt sistem de canale de comunicare, un alt
model al categoriilor i codurilor, chiar un alt obiect al comunicrii. Dincolo de diferenele
lingvistice, care pot fi atenuate printr-o buna organizare a transferului de semnificaii, rmn
diferenele tehnologice, operaionale, conceptuale care fac, uneori, aproape imposibil
angrenarea eficient a sistemelor informaionale. Dificultile prin care trec, n prezent, rile
care ader la structurile europene i euroatlantice se datoreaz, n bun msur, i barierelor de
comunicare determinate de nivelele diferite de dezvoltare economic. Acest domeniu este cel
mai greu de abordat n termenii soluiilor de contracarare. Apropierea nivelurilor de dezvoltare
economic este un deziderat de foarte lung durat, fr realizri spectaculoase pe termen scurt.
Cu toate acestea, pe plan internaional se iau anumite msuri, n special pe linia apropierii
modelelor i sistemelor de comunicare. n acest scop, tarile dezvoltate, ca i organizaiile
internaionale, investesc sume considerabile, att n modernizarea infrastructurilor de

4
comunicare, ct i n introducerea, n sistemele educaionale din rile rmase n urm, a noilor
concepte i modele de comunicare.
A doua categorie de macrobariere este cea denumit generic, macrobarierele culturale.
Contextul cultural are o semnificaie major pentru determinarea eficienei comunicrii. Jean-
Claude Abric observa faptul c n sens strict, microcultura unei organizaii, a unei instituii, a
unui grup social dat determin moduri de comunicare i un sistem de interaciuni care poate fi n
totalitate specific, altfel spus care poate fi neles i aplicat exclusiv n acest context limitat. n
sens larg, fiecare dintre noi tie din propria experien c tentativa de a comunica cu interlocutori
aparinnd altei culturi - n lipsa unor mijloace potrivite de codare i decodare a informaiei
transmise poate fi un demers de o dificultate extrem. Probleme majore apar i n ceea ce
privete diferenele religioase. Se tie c diferitele doctrine religioase privilegiaz anumite
simboluri, semnificaii, comportamente, atitudini si practici care trec dincolo de experiena
religioas, n experiena practic, inclusiv n cea de comunicare. De aceea, comunicarea ntre
indivizi sau grupuri umane cu apartenene religioase diferite este pus, uneori, n dificultate. Sunt
de notorietate dificultile actuale ale guvernului francez privind implementarea unei norme
legale care interzice folosirea simbolurilor religioase n coli i instituii publice. La toate acestea
se adaug diferenieri legate de obiceiuri, tradiii, mentaliti ncorporate n sisteme diferite de
moral i coduri etice diferite.
O macrobarier cultural unanim recunoscut este bariera lingvistic. Comunicarea,
ndeosebi n organizaiile multietnice, este puternic afectat de diferenele lingvistice dintre
membrii acestor organizaii. Se tie, deja, c n tentativa unui mare numr de ceteni romni de a
gsi locuri de munc n rile dezvoltate, prima barier este necunoaterea limbii oficiale a rii
respective. Aceasta, ntruct prima grij a managerilor firmelor angajatoare este aceea de a putea
comunica cu angajatul. La nivelul comunicarii dintre organizaii, bariera este mai uor de
contracarat, prin pregtirea special a unor interprei. La nivelul intern al organizaiilor, ns, nici
timpul i nici resursele organizaiei nu permit folosirea interpretului. Iat i cteva msuri
generale de contracarare a macrobarierelor culturale n comunicare:
Dezvoltarea unor actiuni de cunoatere reciproc a culturilor aflate n relaie de
comunicare;
Identificarea acelor obiceiuri, mentaliti, reguli de conduit ale partenerilor de
comunicare care au semnificaie pentru comunicare;

5
 Respectarea credinei religioase a fiecrui partener fr nici o discriminare. Sunt
contraproductive att discriminarea negativ (interdicia, blamarea, opresiunea, obligarea), ct si
discriminarea pozitiv (stimularea diferenei, ncurajarea prozelitismului, acordarea de bonificaii
pe criterii religioase etc.);
Pregatirea minuioas a canalelor de interpretare n situaia derulrii unor acte de
comunicare ntre grupuri umane sau indivizi care folosesc limbi diferite. ncercarea unor
psihologi de a utiliza limba partenerului de dialog n condiiile cunoaterii aproximative a
acesteia este contraproductiv i poate determina pierderi nsemnate n nelegerea reciproc.
Sunt mai puin tratate n literatura de specialitate macrobarierele social-politice.
Neglijarea influenei acestora asupra comunicrii ar fi, ns, o greeal, n condiiile n care apar
destul de des dificulti majore de comunicare provocate de acestea. Este suficient s evideniem
dificultile de comunicare ntr-un grup uman n care membrii acesteia aparin sau sunt
simpatizanii unor partide politice aflate n raporturi de opoziie. Cnd aceti membri au, n
respectivele partide, i funcii de conducere, prpastia comunicrii este i mai evident, cu toate
recomandrile celor care susin c simpatiile politice pot fi eludate. Contracararea barierelor
social-politice este aproape la fel de grea ca si cea a barierelor tehnico-economice si dependenta
de ele. Ea nseamna actualizarea permanenta a legislatiei, deschidere internationala, asistenta
interna si internationala pentru segmentele defavorizate ale societatii, iar n plan politic
maturizarea clasei politice, schimbarea mesajului politic, din unul distructiv n unul constructiv,
asimilarea regulilor jocului politic intern si international.
Microbarierele de comunicare. Considerate de Samuel C. Certo factori care mpiedica
succesul comunicarii ntr-un proces specific de comunicare, microbarierele de comunicare pot fi
denumite si bariere de proces, ele actionnd din intimitatea procesului, pe componentele si fazele
acestuia. Literatura de specialitate consacra cea mai mare importanta acestui tip de bariere de
comunicare. Fiind relative la un proces care poate fi izolat i analizat pe pri, acest tip de bariere
pare mai uor de conceptualizat i msurat. Analiza continutului si semnificatiei acestor bariere
se face tinnd cont de componentele procesului de comunicare (sursa, canal, receptor) si relatiile
dintre ele.
1. Microbariere ale sursei de comunicare. Microbarierele-capcane (Vasile Marin) se
exprim ca inabiliti ale sursei de a elimina din comunicare expresii si atitudini cu impact
negativ asupra perceptiei corecte a mesajului. Capcanele apar ca rezultat al unei slabe pregtiri

6
nemijlocite a sursei pentru actul de comunicare. Asemenea capcane pot aprea mai ales n
comunicarea oral, unde impactul este imediat i de mare anvergur, afectnd nu numai relaia
direct surs-receptor, ci i relatia dintre membrii grupului participant la comunicare. Astfel de
capcane sunt prezente i n comunicarea scris, cu efecte mai puin accentuate, ns. Evitarea
unor capcane de acest gen se face prin pregtirea temeinic a sursei de comunicare, ndeosebi n
domeniul artei de a comunica. Ct privete capcana sprijinului vizual, autorul observ ca
sprijinul pe imagini are efect numai daca acestea au legtur direct i imediat cu coninutul
mesajului i fac parte, ndeobste, din cultura receptorului. Abundena de imagine poate fi mai
duntoare ca absena acesteia. n condiiile dezvoltrii explozive a mijloacelor moderne de
comunicare si imagine, unii folosesc cu orice pre asemenea mijloace, nu neaprat pentru
creterea eficienei comunicrii, ci pentru a fi n pas cu moda. Vasile Marin vorbeste si de natura
acestui tip de capcana n intimitatea procesului de comunicare. Autorul vorbeste de unitatea
dintre imagine si continutul comunicarii, precum si de justa masura a actului de ilustrare a
cuvntului cu imagine: Exagerarea n ilustrarea vizuala conduce la diluarea coninutului util al
comunicarii.
O alta categorie de bariere ale sursei sunt cele psihologice care au drept caracteristici:
dificultile de exprimare, emoiile sau personalitatea - la Niki Stanton, incapacitatea de stapnire
a emoiilor - la Ionel Dumbrav, dificultile de exprimare, imaginea de sine, sentimentele - la
Monica Voicu. Caracterul manipulativ, amorul propriu exagerat, spiritul posesiv, dictatorial sunt
aspecte ale personalitii pomenite deja, care tin de mentalitate. De importanta deosebita, din
perspectiva psihologica, este imaginea de sine. Jean- Claude Abric prezinta doua componente ale
imaginii de sine: eul intim si eul public. Eul intim este exprimat ca imagine pe care individul si-
o face despre sine, despre fortele si slabiciunile sale, despre adevrata sa competen, despre
caracteristicile personale, iar cel public este imaginea despre sine pe care o oferim celorlali i
care poate fi radical diferit de imaginea intim. Autorul consider c n orice situaie de
interaciune, individul se va comporta n funcie de ceea ce crede c este i de ceea ce vrea s
par.
10 PROPOZIII CARE UCID SFATURI PENTRU O BUN
COMUNICAREA COMUNICARE
1. Este imposibil! 1. Nu vorbii n timp ce altul vorbete.
2. Credei c nu am ce face? 2. Destindei interlocutorul.

7
3. Aceasta nu v privete! 3. Ascultai i artai c suntei dispus la
4. Nu aceasta este problema! ascultare
5. De ct timp suntei la noi? 4. ndepartati toate perturbarile.
6. Aceasta este problema dumneavoastr! 5. Nu-l judecai, punei-v n locul
7. N-am timp, venii mai trziu! interlocutorului.
8. Descurcai-v! 6. Rbdare! Nu v grbii!
9. Aceasta n-am hotrt-o eu! 7. Stpnii-v!
10. Aa e peste tot! 8. Nu va lasati coplesit de critici sau de
agresiuni.
9. Punei problemele n mod constructiv.
10. Nu ntrerupei brutal.

O problema special, din punct de vedere psihologic, este aceea a dificultatilor de

exprimare. Nu toate dificultatile de exprimare au cauze psihologice. Unii oameni au blocaje de
vorbire sau dificultati de pronunie cauzate de stri psihice, alii de configuraii
anatomofiziologice. De regul, aceste dificulti sunt sesizabile relativ uor. Unele influeneaz
comunicarea, n sensul distorsionrii sunetelor care formeaz mesajul (modificarea pronuniei
anumitor litere), altele determin un anumit comportament al receptorului, care este abtut de la
semnificaia propriu-zis a mesajului, ntruct i atrag atenia asemenea dificulti (ticuri verbale,
gesturi reflexe care nsoesc pronunia, onomatopee repetate n comunicarea oral; locuri
comune, limbaj de lemn, expresii sau construcii argumentative ilare n comunicarea scris).
Dificultile de exprimare sunt mai importante ca bariere n comunicarea oral i se manifest
mai accentuat atunci cnd sursa i receptorul nu sunt n contact nemijlocit. Trecerea celor cu
dificulti de oralitate n planul al doilea al comunicrii, perfecionarea permanent a
personalului prin studii de logic i gramatic, consilierea psihologic i lingvistic a celor
depistai cu dificulti sunt numai cteva dintre msurile care pot diminua influena barierelor
psihologice asupra comunicrii.
De mare importan n studierea microbarierelor sursei este cunoaterea barierelor
lingvistice si culturale. Orice act de comunicare are loc ntr-un mediu cultural determinat. Din
punctul de vedere al sursei, el presupune utilizarea unei limbi si a unui sistem de semne si
simboluri, integrarea comunicarii ntr-o matrice culturala determinata, precum si luarea n

8
considerare a unui anumit nivel de instrucie cultural. Comunicm ntr-o limb oficial sau ntr-
o limb de circulaie internaional, n limba literar sau n dialect, jargon, argou. Comunicm n
limbaj tehnic, filosofic, medical, informatic. Comunicam la nivelul simtului comun sau la nivel
academic. Toate acestea presupun, pentru sursa comunicarii, o anumita competen de
comunicare. n utilizarea limbii literare, greelile de ortografie sau de punctuaie, dezacordurile
de gen, numr i caz, interpretarea eronat a semnificaiei unor termeni i folosirea lor cu sens
impropriu etc. sunt bariere care pot distorsiona serios comunicarea.
Tot de barierele culturale ine i nivelul general de instrucie cultural i de educaie al
sursei comunicrii. Mai ales n managementul administrativ acest tip de barier este evident.
Gasim n posturi de decizie administrativ oameni cu o cultura precar, ale cror mijloace
culturale de comunicare sunt cantonate n derizoriu, n banalitate sau n zona argoului de mahala.
Adesea, n comunicarea verbala, asemenea limbaj este asociat si cu un comportament nonverbal
de comunicare din acelasi registru. Rezultatul nu poate fi dect o deteriorare a relatiei de
comunicare, fie ca rezultat al incapacitatii de adaptare a receptorului, fie ca urmare a discreditarii
sursei, sub aspectul seriozitatii si credibilitatii.
Microbariere ale receptorului comunicarii manageriale. Una dintre funciile de baz ale
comunicrii este influentarea receptorului de a accepta si a aplica decizii, dispozitii, norme si
valori. Pentru realizarea acestei functii, receptorul trebuie sa fie situat n anumite mprejurari
favorabile: sa primeasca mesajul, acesta sa fie nteles corect, sa fie acceptat, sa fie interesant
pentru receptor, sa fie accesibil abilitatilor si capacitatii de executie a receptorului, receptorul sa
nu fie mpiedicat, voit sau ntmplator, sa recepteze, sa nteleaga si sa actioneze etc. Cu toate
acestea, n comunicarea reala, n contextul receptarii apar numeroase dificultati, numite, aici,
microbariere ale receptorului. Toate aceste bariere au ceva comun: ele provin din starea
psihologica a receptorului, fie ca este vorba de o stare permanenta, tinnd de caracter,
personalitate, obisnuinte, fie ca este vorba de o stare ocazionala, tinnd de oboseala psihica,
stres, interes etc. Indiferent daca sunt permanente sau ocazionale, barierele psihologice
influenteaza receptarea mesajului n mai multe moduri caracteristice:
Stabilirea unei ordini de prioritate a informatiilor din mesaj, alta dect cea intentionata
de sursa;
Eludarea unor informatii considerate de receptor ca neinteresante, nesemnificative, n
dezacord cu ceea ce stie etc.;

9
 Pierderi neintentionate din continutul mesajului, pe fondul stresului, al oboselii;
Raspuns inadecvat la mesaj, ca urmare a intereselor, stereotipiilor, caracterului,
personalitatii sau obisnuintelor receptorului.
2. Microbariere comune, ale sursei si receptorului. Asa cum subliniaza Samuel C.
Certo, comunicarea de succes se refera la un proces de comunicare interpersonala n care
informatia pe care sursa intentioneaza sa o mprteasc destinatarului este identic
semnificaiei pe care o decodeaz destinatarul din mesajul transmis. n mod evident,
comunicarea de insucces apare cnd identitatea lipsete. Cele mai severe microbariere de
comunicare, care distrug aceast identitate, sunt cele care privesc relaia dintre surs si receptor.
Ele se exprim ca diferene ntre surs si receptor, care afecteaz comunicarea. n cel mai nalt
grad i preocup pe specialiti diferena de semnificaie dat cuvintelor. n limba romn, ca i n
oricare alt limb, exista numeroase cuvinte polisemantice ca i numeroase situaii de utilizare,
care schimb complet semnificaia acestora.
Bariere de natura diferentelor culturale apar si atunci cnd partenerii de comunicare au o
instructie culturala diferita sau apartin unor structuri culturale diferite. Comunicarea academica
presupune parteneri cu pregatire academica. Atunci cnd unul dintre parteneri nu are aceasta
pregatire, cel cu pregatire superioara trebuie sa utilizeze un registru de cuvinte accesibil celui cu
pregatire inferioara. Altfel comunicarea este viciata sau chiar blocata. Se nteleg foarte bine pe
teme de specialitate medicii ntre ei, inginerii ntre ei, dar apar sigur dificultati atunci cnd
asemenea teme sunt abordate n relatia cu parteneri de dialog de alta specialitate. Tocmai de
aceea este recomandabil s evitam punerea n discuie a problemelor noastre profesionale n
relaia cu cei de alt specialitate. Este recomandabil, moral si practic, sa nu ne dam cu parerea
n probleme care nu sunt de competena noastr tiinific.
Revenind la punctul de vedere al lui Samuel C. Certo, acesta pare deosebit de sugestiv
prin explicatiile pe care acesta le furnizeaza. Autorul observa ca oamenii vorbesc despre un
subiect, de regula, n mod diferit cu semenii lor pe care-i considera informati, n raport cu
semenii pe care-i considera neinformati. Destinatarul poate sesiza atitudinea sursei, fapt care
blocheaza adesea o comunicare de succes. Despre punctul de vedere al receptorului, autorul
spune ca daca destinatarul considera ca sursa are o credibilitate mica n domeniul n care face
comunicarea, destinatarul poate sa filtreze o mare parte a mesajului sursei si sa acorde o mica
atentie mesajului primit. Pentru eliminarea acestor puncte de vedere sau cel putin pentru

10
apropierea lor, partenerii de comunicare trebuie sa se accepte reciproc. Vasile Marin explica n ce
consta acceptul comunicarii: el este determinat n primul rnd de dorinta partenerilor de a-si
oferi prilej de reciproca definire a relatiilor lor, fiecare cautnd sa nteleaga substanta si
temeinicia relatiei care i uneste precum si natura diferentierilor si particularitatilor acesteia.
Samuel C. Certo recomanda receptorilor sa ramna mereu deschii n raport cu oamenii cu care
comunica si sa fie atenti sa nu transmita nici o atitudine negativa prin comportamentul lor de
comunicare, iar n calitate de receptori, le recomanda sa ncerce sa ia n considerare valoarea
mesajului pe care l primesc fara sa tina cont de atitudinile personale pe care le au fata de sursa.
Multe idei valoroase se vor pierde spune autorul daca ei vor permite ca mesajele pe care le
primesc sa fie influentate de sentimentele personale. Diferentele de interes sunt microbariere de
comunicare ce intervin ntre sursa si receptor ca urmare a importantei pe care o da fiecare
partener mesajului comunicat sau ca urmare a unor interese reciproce. n primul caz, sursa poate
exagera importanta mesajului transmis sau poate privilegia o anumita latura a acestuia, n functie
de propriile interese. La rndul sau, receptorul poate fi lipsit de interes fata de un anumit mesaj, l
poate ignora sau trata cu superficialitate. E n zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte,
spunea M. Eminescu; Diderot spunea ca cei mai cumpliti surzi sunt cei care nu vor sa auda, iar
Seneca preciza ca nu trebuie sa vorbesti dect cui vrea sa te asculte. Recomandarea marelui
savant Nicolae Iorga suna astfel: nainte de a discuta cu cineva, sa te informezi daca nu cumva
are un interes sa fie de alta parere. Atunci nu-ti mai strica vorba degeaba. n cel de-al doilea caz,
fie sursa are un interes special n raport cu receptorul (de exemplu, obtinerea votului acestuia n
alegeri, atragerea lui ntr-o activitate sau grup de interese, convingerea lui de a cumpara un
anumit produs, distragerea atentiei de la anumite aspecte pe care sursa vrea sa le ascunda etc.),
fie receptorul manifesta un interes anume n raport cu sursa (obtinerea unor foloase, exprimarea
atasamentului, ascunderea propriilor limite sau defecte etc
Se poate spune, n concluzie, ca sursa si receptorul nu sunt nici pe departe componente
neutre ale procesului de comunicare; oameni fiind, cu o anumita zestre intelectual, cu interese,
stereotipii si prejudeci, cu simpatii si antipatii, ei influeneaz procesul de comunicare, iar
barierele datorate relaiilor dintre ei sunt semnificative. Calea fundamentala de prevenire i
nlturare a acestor bariere este cunoaterea reciproc. Cu ct partenerii de comunicare se cunosc
mai bine, cu att prejudecile se diminueaz, iar capacitatea de a ocoli sau eluda sensibilitile
celuilalt crete. Denis McQuail reine aprecierea unui cercettor american, Wagner, cu privire la

11
cunoasterea reciproca a partenerilor: Orice fel de comunicare presupune o acordare reciproca
ntre comunicator si destinatarul comunicarii. Aceasta relatie se stabileste prin mpartasirea
experientei celuilalt n termenii timpului interior prin experienta apartenenei comuneNoi,
cei care comunicm unul cu cellalt, nseamn, aadar, participare simultan a partenerilor la
dimensiuni diferite ale timpului exterior si interior ntr-un cuvnt, nseamn a crete mpreun,
a coevolua. Acest adevar privete toate tipurile de comunicare.
3. Microbariere ale canalului de comunicare. ntelegem prin canal de comunicare
totalitatea mijloacelor tehnice, logice si culturale prin care se asigura transmiterea mesajelor ntre
doi parteneri de comunicare i cuprinde: sistemele de transmisie-receptie; sistemele de transport;
sistemele de codificare-decodificare.
Analiza microbarierelor dependente de canalul de comunicare presupune luarea n
considerare a acestor componente si a caracteristicilor lor eseniale. Cu excepia comunicrii
orale fa-n fa, toate celelalte modaliti de comunicare implic utilizarea unor mijloace tehnice
de comunicare, de la cel mai simplu (creionul si hrtia sau semnalele luminoase) pn la cele mai
complexe (cum ar fi satelitii de comunicare sau INTERNETul). De calitatea acestor mijloace, de
nivelul lor de dezvoltare tehnic depinde n mare msur eficiena comunicrii. De fiecare data
cnd apar defectiuni la mijloacele tehnice de comunicare sau inabilitati n utilizarea acestora,
apar barierele tehnice de comunicare. ntre cele doua uniti de comunicare pot aprea
numeroase alte perturbri ale mesajului, cauzate de influenele mediului prin care se transport
mesajul. Alegerea corect a mijloacelor tehnice de comunicare, asigurarea functionarii
permanente a acestora la parametri optimi, actualizarea permanent a nivelului tehnic al lor, n
pas cu noutatile tehnico-stiintifice, reprezint modalitile cele mai bune de diminuare a
influentei barierelor tehnice de comunicare.
O problema de mare finete n analiza barierelor de comunicare proprii canalului este
aceea a microbarierelor ce apar n procesul de codificare si decodificare a mesajelor. Apar
situaii de viciere a comunicarii sau chiar de blocare a acesteia. Printre acestea enumeram:
- insuficienta cunoastere de catre parteneri a masurii n care celalalt stapneste sistemul
de coduri pe care intentioneaza sa-l utilizeze. Un mesaj transmis ntr-o limba pe care receptorul
n-o cunoaste este un mesaj ratat; folosirea, n comunicare, a unor termeni de specialitate
inaccesibili receptorului duce, de asemenea, la blocarea comunicarii; eliberarea unui permis de
conducere auto unei persoane care nu cunoaste semnificatia semnelor de circulatie este o eroare

12
care pune n pericol grav pe participantii la traficul rutier, inclusiv pe persoana care obtine
permisul n asemenea conditii;
- codificarea defectuoasa. O asemenea dificultate apare mai ales n comunicarea scrisa,
atunci cnd codificatorul nu cunoaste si nu respect regulile gramaticale de scriere a propoziiilor
i a frazelor, semnele de ortografie si de punctuatie, ceea ce poate duce n eroare receptorul.
Este cunoscut faptul ca o singura virgula pusa n locuri diferite poate schimba radical
semnificatia comunicarii, ca n exemplul: Omul trece, puntea cade-n apa / Omul trece
puntea, cade-n apa. n comunicarea oral, pronunarea cu o anumit cursivitate, fr pauze
sesizabile, a unor cuvinte alturate, poate crea confuzii. Este sugestiv pentru comunicarea oral
ghicitoarea romneasca: Doi olteni trecura podul nainte si-napoi trecura doi. Cti olteni trecur
podul nainte i-napoi? n oralitate, grupul de cuvinte trecura doi poate fi interpretat si cu
semnificatia trecu Radoi, unde Radoi este nume specific oltenesc. n primul caz, rspunsul
este: doi; n al doilea caz, raspunsul este: unu. Receptorul este pus n dificultate, dac nu vede
textul scris.
Iat recomandrile lui J.C. Abric, n legtur cu calitatea codului: Calitatea unui act de
comunicare depinde n mare msur de calitatea i pertinena codului utilizat, care va fi cu att
mai eficient, cu ct va fi mai adaptat la natura informaiei vehiculate, la finalitatea situaiei i la
caracteristicile actorilor implicai. Se poate spune ca pentru orice comunicare exista un cod optim
acela care permite cea mai buna ntelegere a mesajului transmis. Apoi, codul trebuie elaborat
totdeauna n functie de receptor. ntr-o situatie de comunicare viznd transmiterea sau schimbul
de informatii, codul utilizat va fi cu att mai perfrmant, cu ct va fi mai putin ambiguu.
Polisemia, ambiguitatea codului sunt ntotdeauna sursele unor dificultati de comunicare. Pentru
a asigura eficienta maxima a comunicarii, n unele mprejurari, concomitent cu sau nainte de
transmiterea mesajului se pun la dispozitia receptorului si instructiuni de utilizare a sistemelor de
coduri. Asemenea instructiuni apar n comunicarile stiintifice, n tratate si manuale de
specialitate, n pachetele de SOFT pentru mijloacele informatice, prin definirea prealabila a unor
termeni sau semne utilizate sau ca documente de sine stttoare, cum este codul rutier sau
codurile folosite la criptarea si decriptarea informatiilor cu caracter secret. Exista, de asemenea,
reguli nescrise, stabilite pentru utilizarea unor coduri de comunicare n grupurile mici: echipe de
munca, echipe sportive, grupuri de prieteni etc. De gradul de precizie a acestor instructiuni, de
capacitatea lor de a cuprinde ct mai multe situatii de utilizare a codului pe care-l nsotesc

13
depinde calitatea comunicarii. Ele, nsa, trebuie sa mai ndeplineasca o calitate: usurinta n
utilizare, n memorare, capacitatea de a reda cu ct mai mare fidelitate semnificatia semnelor
utilizate, iar pentru cele secrete, dificultatea maxima de a fi descifrate de catre adversari.
Microbarierele canalului cuprind i microbarierele de zgomot. Literatura de specialitate le
consacra un loc aparte. Jean Lohisse definete zgomotul ca perturbri aleatoare care pot
deforma sau altera informaia Putem imagina o list a acestor perturbri: zgomotul funcional al
aparaturii de transmisie-recepie; zgomotele produse de fenomene ale naturii, sub form de
parazii sau perturbri sonore, luminoase, de confort etc.; zgomotul specific comunicrii ntr-un
public aleatoriu, preocupat de altceva; bruiajele naturale sau artificiale, neintenionate sau
intenionate .
Dup cum se observ, unele zgomote sunt de natura tehnica, altele de natura umana;
unele sunt intentionate, altele neintentionate. Protectia mpotriva acestora se face potrivit naturii
lor, astfel: alegerea canalului de comunicare potrivit, n functie de natura mesajului; folosirea de
mijloace de comunicare performante, cu mare fidelitate; luarea unor masuri de protectie fata de
bruiajul intentionat; evitarea comunicarii cu un public ostil si indiferent sau n prezenta acestuia;
folosirea unui coeficient optim de redundanta pentru receptarea corecta a mesajului.
Din prezentarea barierelor de comunicare rezulta o mare interferen a acestora. De altfel,
comunicarea are loc ntr-un mediu comunicaional complex, n care factorii favorizani i cei
defavorizani coexist i i modific permanent locul i importana. Se poate vorbi, n termenii
utilizai de specialistii n antropologia comunicarii, de un sistem global de comunicare. Acest
system este gndit ca o constructie comuna, n complementaritate, opozitii, contradictii, n
ambiguitati de orice fel, rod al unei ordini negociate ntre actori si mediul social. Prin urmare,
comunicarea nu are loc doar ntr-un mediu social ca loc al ntlnirii, ci ca factor de constituire a
semnificatiilor, astfel nct nu poate fi neglijat nici intenionalitatea i sensurile date mesajului de
actorii comunicrii, dar nici influena exercitat asupra acestora de mediul social, ca mediu
productor de cultur.

BIBLIOGRAFIE:

1. Abric, Jean-Claude, Psihologia comunicarii, Teorii si metode, Editura Polirom,

Iai, 2002.

14
2. Certo, Samuel C., Managementul modern, Editura Teora, Bucureti, 2002
3. Dumbrav, Ionel, Management general, Editura Fundatiei Romnia de
Mine, Bucuresti, 2000
4. Jean Lohisse, Comunicarea, De la transmiterea mecanica la interactiune,
Editura Polirom, Iai, 2000
5. Marin, Vasile, Comunicarea n administratia publica, Fundatia Dacia,
Bucureti, 2002
6. McQuail, Denis, Comunicarea, Editura Institutul European, Bucureti, 1999
7. Stanton, Niki, Comunicarea, Societatea Stiin & Tehnic, Bucureti, 1995
8. Voicu, Monica, Rusu, Costache, ABC-ul comunicarii manageriale, Editura
Danubius, Braila, 1998

15