CATEHISM ORTODOX - NVTUR DESPRE

CREDINA CRETIN ORTODOX

1. CREDINA CRETIN ORTODOX 2

2. SFNTA BISERIC. 10

3. SFNTA SCRIPTUR. 13

4. SFNTA TRADIIE SAU PREDANIA. 16

5. SFINTELE TAINE.. 17

5.1. TAINA SFNTULUI BOTEZ.. 18

5.2. TAINA SFNTULUI MIR 21
5.3. TAINA SFINTEI MPRTANII........ 22
5.4. TAINA SPOVEDANIEI... 24
5.5. HIROTONIA (PREOIA)... 26
5.6. NUNTA.. 28
5.7. TAINA SFNTULUI MASLU. 29

6. CREDINA N NVIERE I N VIAA VENIC 30

1
1. CREDINA CRETIN ORTODOX

Cnd vorbim despre credina cretin, nelegem c aceasta este virtutea, adic puterea prin care primim ca
adevr nendoielnic tot ce ne-a descoperit Dumnezeu i ne nva Sfnta Biseric Ortodox pentru mintuirea
noastr. Prin credint cunoastem ceea ce nu putem vedea si adeverim ceea ce ndjduim de la Dumnezeu, cum
citim n Sfnta Scriptur : Credinta este ncredintarea celor ndjduite, dovedirea lucrurilor nevzute (Evrei
XI, 1).

Una din ndatoririle de cpetenie ale fiecrui crestin ortodox este de a sti ce crede si cum crede ; de a cunoaste
cuprinsul dreptei sale credinte, pentru a nu fi amgit de nvtturi gresite si desarte. El este chemat s-si
nsuseasc aceast nvttur cu mintea, nu ins mai putin cu simtirea si mai ales cu vointa, pentru c de
Dumnezeu nu te poti apropia dect ducand o viat n curatie sufleteasc si trupeasc, cum lmurit ne nvat
sfntul Grigorie Teologul, zicnd : Nu este n puterea oricui s cugete despre Dumnezeu, fiindc aceasta pot s
o fac numai cei care s-au cercetat cu de-amnuntul, ...care si-au curtit sufletul si trupul sau care cel putin se
silesc s se curete.

Invttura crestin ortodox pe care avem datoria s o cunoastem, ne-a dat-o Dumnezeu nsusi prin Fiul Su
intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos. Mntuitorul Hristos ne-a adus invttura dumnezeiasc, despre care
nsusi mrturiseste : nvttura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis (Ioan VII, 16) si a propovduit-o
n vremea ct a locuit ntre oameni. Dup El, sfintii apostoli si urmasii lor au rspndit aceast nvttur pn
la marginile lumii cunoscute atunci, iar iubitorii de Dumnezeu au mbrtisat-o cu adnc si curat evlavie.

In curgerea vremii s-a ivit nevoia ca nvttura descoperit si mprtsit nou prin viu grai de Mntuitorul Iisus
Hristos, s fie prins n scris, de sfintii scriitori, ca astfel nimic s nu se piard din cele ce ne-a lsat El. Aceasta
o aflm n Sfnta Scriptur a Noului Testament, ca si n Sfnta Traditie, cum se va arta acest lucru, mai
amnuntit, n alt loc din aceast carte.

Tot ntre timp s-au ivit si invatturi gresite, erezii, mai ales din pricin c unii dintre crestini au vrut s ptrund
numai cu mintea lor, lipsit de luminile si aripile credintei, adevrul dumnezeiesc care covrseste orice minte.
Neputndu-l ntelege, ereticii au rstlmcit invttura Mintuitorului, propovduit de sfintii apostoli. Ca
urmare, spre a-i feri pe credinciosi de alunecare n rtciri, Sfnta Biseric, prin sinoadele ecumenice, la care au
luat parte toti episcopii si, a statornicit si formulat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, dreapta
credint ortodox, n dogme si hotrri, sub asistenta Duhului Sfnt.

Astfel, nvttura credintei crestine se cuprinde pe scurt, dar in cuvinte lmurite, n Simbolul Credintei, care a
fost alctuit de sfintii printi la ntiul sinod ecumenic de la Niceea (325) si n al doilea sinod ecumenic de la
Constantinopol (381). Simbolul acesta numit si Crezul, nu este numai o scurt si clar mrturie a nvtturii
de credint crestin, ci si o mrturisire de credint pe care trebuie s-o cunoasc si s-o fac fiecare crestin n
parte. De aici, obligativitatea nvtrii, de ctre fiecare crestin, a Crezului, care este urmtorul:

1. Cred ntr-unul Dumnezeu, Tatl atottiitorul, Fctorul cerului si al pmntului, al tuturor celor vzute si
nevzute.

2. Si intr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nscut, Care din Tatl S-a nscut mai nainte de
toti vecii. Lumin din lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut iar nu fcut, Cel ce este de o
fiint cu Tatl, priin Care toate s-au fcut ;

3. Care pentru noi oamenii si pentru a noastr mntuire S-a pogort din cer si S-a ntrupat de la Duhul Sfnt si
din Fecioara Maria si S-a fcut om ;

4. Si S-a rstignit pentru noi n zilele lui Pontiu Pilat si a ptimit si S-a ngropat ;

5. Si a nviat a treia zi dup Scripturi ;

6. Si S-a nltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatlui ;

2
7. Si iarsi va s vin, cu slav, s judece viii si mortii ; a Crui mprtie nu va avea sfrsit.

8. Si ntru Duhul Sfnt, Domnul de viat fctorul, Care din Tatl purcede, Cel ce mpreun cu Tatl si cu Fiul
este nchinat si slvit, Care a grit prin prooroci.

9. ntr-una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric ;

10. Mrturisesc un botez spre iertarea pcatelor ;

11. Astept nvierea mortilor ;

12. Si viata veacului ce va s fie. Amin.

ARTICOLUL 1 din Simbolul Credintei cuprinde nvttura crestin despre Dumnezeu n general, Unul n
fiint, dar ntreit n Persoane, si despre Dumnezeu-Tatal, Creator si Proniator al lumii.

Dumnezeu este duh, adic este netrupesc ; este nevzut, necuprins de fptura si de mintea omeneasc ; la El nu
este mutare sau schimbare, cci este desvrsit si vesnic ; este atotputernic, atoatestiutor, este pretutindenea.

Dumnezeu este Unul dup fiinta Lui si ntreit n Persoane : Tatl, Fiul si Sfntul Duh. Aceste trei Persoane
alcatuiesc Sfnta Treime, taina de neptruns de mintea omeneasc si mprtsit noua prin Descoperire
dumnezeiasc sau Revelatie. Spunnd c Dumnezeu este nchinat n trei Persoane, nu nseamn c ar fi trei
dumnezei. Dumnezeu este Unul singur, iar fiinta dumnezeiasc cea una si aceeasi nu este mprtit n trei, ci ea
se afl ntreag n fiecare din cele trei Persoane dummezeiesti.

Cele trei Persoane divine snt de o fiint, egale si vesnice. Tatl este Dumnezeu adevrat, Fiul este Dumnezeu
adevrat si Duhul Sfnt este Dumnezeu adevrat; dar avnd aceeasi fint, nu snt trei dumnezei ci Unul singur.
Tatl se deosebeste de ceilelalte Persoane, ntruct El este Cel ce naste din veci pe Fiul si purcede pe Sfntul
Duh ; Fiul, ntruct El este Cel ce S-a nscut din Tatl; iar Sfntul Duh, ntruct este Cel ce purcede de la Tatl.
In acelasi timp, cele trei Persoane snt unite si se ntreptrund reciproc, locuind Una n Alta, n chip
neamestecat, prin fiinta cea una : Tatl este n Fiul si n Sfntul Duh, Fiul n Tatl si n Sfntul Duh, si Sfntul
Duh n Tatl si n Fiul. Acest adevar ni l-a descoperit Dumnezeu. nsusi, Care nu poate fi asemanat cu nimic din
ceea ce este creat.

Invttura c Dumnezeu este Unul dup fiint si ntreit in Persoane este mai presus de puterea de ntelegere a
mintii noastre. Multi cugettori si scriitori crestini au folosit asemann din lumea nconjurtoare pentru a
mijloci, prin ele, intelegerea Tainei Sfintei Treimi. Dar nici una din acestea nu poate lmuri o asemenea tain.
Mintea n-u s-ar fi putut nalta nici pin a afla c n Dumnezeu snt trei Persoane, daca aceasta nu ni s-ar fi
descoperit de Mntuitorul Iisus Hristos.

Asadar, nvttura despre Sfnta Treime, ntrecnd ntelegerea omeneasc si sprijinindu-se numai pe autoritatea
Descoperirii sau Revelatei dumnezeiesti, cuprins n Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie, noi ne-o nsusim numai
prin credint.

Cel ce ne-a fcut cunoscut aceast tain este Mantuitorul Hristos.

In Vechiul Testament gsim doar prenchipuiri ale Sfintei Treimi (Facere I, 26 ; III, 22). Patriarhul Avraam a
fost cercetat de Dumnezeu la stejarul Mamvri sub nftisarea a trei brbati (Facere XVIII, 1 2). In Vechiul
Testament nu se grieste limpede despre Sfnta Treime, pentru c oamenii acelor vremuri nefiind pregtiti, ar fi
putut ntelege gresit o tain att de mare, si ar fi putut crede chiar n mai multi dumnezei. Dar n Noul
Testament, cu venirea Mantuitorului, nvttura ni se descoper lmurit. Mai nti, la Botezul Domnului, cnd
Tatal da mrturie despre Fiul grind : Acesta este Fiul Meu cel iubit ntru Care am binevoit, Fiul primeste
Botezul si Duhul Sfnt coboar ca un porumbel asupra Lui (Matei III, 15 17). Numele celor trei Persoane ale
Sfintei Treimi le gsim si n cuvintele prin care Mntuitorul Iisus Hristos trimite pe sfintii apostoli la
propovduire: Mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le in numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului
3
Duh (Matei XXVIII, 19). Iar sfntul evanghelist Ioan zice : Trei snt cei care mrturisesc n cer : Tatl,
Cuvantul (Fiul) si Sfantul Duh, si acesti trei una sunt (1 Ioan V, 7).

RUGCIUNE

Preasfnt Treime, miluieste-ne pe noi ; Doamne, curteste pcatele noastre ; Stpne, iart frdelegile noastre ;
Sfinte, cerceteaz si vindec neputintele noastre, pentru numele Tau.

Articolul 1 din Simbolul Credintei arat c Dumnezeu-Tatl este creatorul si proniatorul lumii.

Lumea nseamn cerul si pmntul si tot ce este n ele, afar de Dumnezeu. Ea este vzut si nevzut. Cea
vazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu simturile omenesti, iar cea nevazut snt ngerii, buni si ri (Col. I,
16).

Ingerii sunt fiinte netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ei snt fcuti de Dumnezeu din nimic, cum din nimic au
fost fcute toate cele ce sunt. La nceput, cnd i-a fcut Dumnezeu, toti ingerii erau buni si nzestrati cu puterea
de a spori tot mai mult n virtute, s se bucure de fericire deplina si vesnic. O parte din ei s-au folosit bine de
puterea si libertatea ce le-a dat-o Dumnezeu ; Printele Ceresc le-a ntrit acest dar de a nu mai putea gresi
niciodat. Acestia sunt ingerii cei buni. Unii dintre ei ns, n frunte cu Lucifer, trufindu-se s-au ridicat
mpotriva lui Dumnezeu, si Dumnezeu i-a aruncat n intunericul cel mai adnc, cum zice Sfnta Scriptur : Si
pe ingerii care nu si-au pzit vrednicia, ci au prsit locasul lor, i-a pus la pstrare sub ntuneric, n lanturi
vesnice spre judecata zilei celei mari (Iuda I. 6). Acestia s-au fcut ngeri rai, demoni. Si odat cu caderea
acestora s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si locul lor de slsluire. Ingerii cei buni au ramas n
fericita apropiere de Dunmezeu si-L slujesc, fiind intriti prin harul dumnezeiesc, ca s fie pururea sluJitori ai
lui Dumnezeu, organe ale Providentei dumnezeiesti, vestitori si ajuttori ai oamenilor.

Dumnezeu a fcut din nimic att lumea nevzut, ct si lumea vzut, numai cu cuvntul si vointa Sa
atotputernica, zicnd: S fie!. Biserica nvat pe baza Sfintei Scripturi, c Dumnezeu a creat lumea n sase
zile, adic treptat si ntr-o anume ordine, ncheind-o cu crearea omului (Fac. I, 1 31), n perechea printilor
neamului omenesc : Adam si Eva.

Dar crend lumea, Dumnezeu n-a lasat-o n parasire, ci ii poart de grij pururea; toate cte; sunt, toate fpturile
sunt tinute si crescute dup planul Su, dup voia si puterea Sa purtindu-le de grij dup ntelepciunea Sa cea
preamarit ; pe toate le ocroteste si le conduce spre fericirea si desvrsirea lor. El este Tatl atottiitoruL
Aceast neintrerupt grij printeasc a lui Dumnezeu fat de lume se numeste Providenta sau Pronie
dumnezeiasc. Sfntul Ioan Gur de Aur scrie despre Pronie: Dumnezeu nu numai c a adus la lumin zidirea
; dar dup ce a adus-o, o ngrijeste. De zici ngeri, de zici arhangheli, de zici puterile cele de sus, de zici toate
cele vzute si nevzute, toate acestea se bucur de Pronia Lui. Fr aceasta lucrare, toate se duc, se scurg si
pier.

Creatia se incheie cu crearea omului, facut n chip deosebit de ctre Dumnezeu, Care a zis : S facem pe om
dup chipul si asemnarea Noastr, ca s stpneasc... tot pmntul. Si a fcut Dumnezeu pe om dup chipul
Su... brbat si femeie l-a fcut. Si Dumnezeu i-a binecuvntat, zicnd: Cresteti si v nmultiti, si umpleti
pmntul si-l stpniti... (Fac. I, 26 28). Fiind creat dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, omul este cea
mai de seam creatur a lui Dumnezeu, fiind constituit din dou elemente : trup si suflet.

Trupul omenesc l-a fcut Dumnezeu din pmnt, cu totul altfel decat pe celelalte creaturi. Cci pe cnd despre
acestea Sfnta Scriptur spune : Si a zis Dumnezeu s se fac, despre om zice : Atunci, lund Domnul
Dumnezeu tran din pmant, a fcut pe om si a suflat n fata lui suflare de viat si s-a fcut omul fiint vie
(Facere II, 7).

Asadar, trupul omului l-a facut Dumnezeu din pmnt, iar sufletul l-a creat prin suflare dumnezeiasc. Prin trup,
care este luat din pmnt si are ceva comun cu toate vietuitoarele, omul este legat de pmnt si de tot ceea ce
apartine lumii acesteia. Prin suflet ns, care provine prin creatie direct de la Dumnezeu, omul st n legatur cu
Dumnezeu si cu lumea spiritual.
4
Chipul lui Dumnezeu din om nseamn sufletul nemuritor cu puterile lui, mintea sau cugetarea, simtirea si
vointa liber, care se ndreapt ctre Dumnezeu; iar asemnarea cu Dumnezeu inseamn ntrirea si
desavarsirea omului n virtute si sfintenie cu ajutorul harului dumnezeiesc, spre ndumnezeirea lui.

Din coasta celui dintai om, din Adam, Dumnezeu a fcut pe femeie, pe Eva. Pe acesti doi oameni i-a asezat
Dumnezeu n raiul pmntesc, ca s duc o viat fericit si n iubire fat de Printele Ceresc. Mintea lor era
luminat, inima sau simtirea era curat si fr pofte rele, vointa era dreapt si nclinat numai spre bine, trupul
era sntos si fr nici o suferint.

Astfel, omul creat dup chipul si asemanarea lui Dumnezeu se gsea la nceput ntr-o stare de curatie si
nerautate, n pace deplin cu cele din jurul su, cu sine nsusi si cu Printele Ceresc. El nu era ntru totul
desvrsit, dar prin continu strdanie si cu ajutorul harului dumnezeiesc putea s ajung asemenea lui
Dumnezeu, gsindu-se deci la nceputul drumului spre asemanarea cu Fctorul su.

Omul creat de Dumnezeu era liber. Iar libertatea era mretia lui, avnd putinta de a ajunge sfnt si drept prin
strdania sa si ajutat de Cel ce l-a fcut si Care i purta mereu de grij.

Pentru ca s ntreasc prin lucrare puterile sufletesti ale celor dinti oameni, ca s le ncerce si ascultarea,
Dumnezeu Si-a artat vointa Sa ctre ei, dndu-le porunc s nu mnnce din pomul cunostintei binelui si rului.
Cci de vor mnca din acest pom, vor muri negresit (Facere II, 16 17).

Dumnezeu a dat aceast porunc nu pentru a-l slbi si cobor pe om din cinstea n care se gsea ; ci, dimpotriv,
pentru a-l ntri si nlta, i-a dat acest prilej ca s-si poat arta prin fapt dragostea fat de Fctorul su si
pentru a se statornici n bine.

Fericirea din rai a celor dinti oameni a tinut ct timp ei au pstrat nevinovatia stnd n ascultare si dragoste
deplin fat de Dumnezeu si pzind porunca Lui. Dar ei s-au lsat ispititi de cel rau care i pizmuia pentru
fericirea lor si voia s-i duc la pierzanie. Prin viclenie si nselciune, diavolul i-a fcut s cread c, de vor
mnca din pomul cel oprit, adic al cunostintei binelui si rului se vor face ntocmai ca Dumnezeu. Lsndu-se
amagiti, ei au clcat porunca lui Dumnezeu si, prin neascultare, au cazut n pacat. Asa a intrat rul n lume.

Pedeapsa ,cea mai mare a pcatului primilor oameni a fost moartea (Rom. VI, 23). De aceea, la moarte, trupul
se ntoarce n pmnt, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece n lumea nevzut (Ecleziast XII, 7).

Protoprintii neamului omenesc n-au pstrat starea moral de comuniune cu Dumnezeu, ci, clcnd voia Lui, au
czut n pcat (Fac. III, 1 6), pierznd fericita stare primordial, att pentru ei ct si pentru toti urmasii lor.
Orice om are din fire pcatul lui Adam fiind vinovat si supus pedepsei lui Dumniezeu. Starea aceasta de real
pctosenie a naturii umane czute, n care se naste fiecare om, ca urmas al lui Adam, se numeste pcatul
strmosesc.

Si urmrile pcatului au fost grele : primii oameni au pierdut harul dumnezeiesc, s-au ndeprtat si s-au
nstrinat de Dumnezeu si au fost alungati din Rai. Chipul lui Dumnezeu n ei a slbit, fr ns a pieri cu totul;
schimbarea adus de pcat, s-o artat n intunecarea mintii, n stricarea inimii si in slbirea vointei. De
asemenea, omul a pierdut sfintenia, curtia, linistea trupului si putinta de a nu muri. Desprtiti de cele vesnice si
alunecnd spre piericiune, oamenii au czut prad plcerilor de tot felul. Iar viata lor a devenit grea, fiind
nsotit de trud, de dureri si de necazuri de tot felul. Iubirea fat de Dumnezeu a fost nlocuit de om cu iubirea
fat de fpturi.Dar prin pcatul lui Adam s-a stricat ntreaga fire. Pedeapsa cea mai mare a pcatului a fost
moartea, care dup sfntul apostol Pavel este plata pcatului (Rom. VI, 23 ; 1 Cor. XV, 22).

Dar Dumnezeu, n nemrginita Sa buntate, nu l-a parsit pe om nici dup cderea lui n pcat; nu l-a dat
pierzrii, omul fiind fptura Sa cea mai aleas. Chiar la alungarea lor din rai, Dumnezeu le-a fgduit
strmosilor nostri un Mntuitor (Facerea III, 15), Care va zdrobi puterea rului si va mpca pe oameni cu
Dumnezeu. Acest Mntuitor este Domnul nostru Iisus Hristos.

5
De la cderea omului n pcatul neascultrii si pn la venirea Mntuitorului Iisus Hristos, Dumnezeu a lasat s
treac mult vreme, n care oamenii au cunoscut amrciunea consecintelor pcatului, prin starea rea n care au
ajuns ; dar au putut pstra si ndejdea c se pot mantui cu ajutorul lui Dumnezeu. In buntatea Sa, Dumnezeu S-
a ngrijit de oameni, i-a ndrumat si i-a pregtit pentru primirea Mntuitorului, prin Legea Veche, prin prooroci
si prin alte mijloace, ca la venire s-L poat recunoaste si s poat urma Lui, ntru curtirea vietii si ndejdea
mntuirii.

Invttura despre Dumnezeu Fiul, adic despre a doua Persoan a Sfintei Treimi, Care S-a ntrupat pentru
mntuirea noastr din robia pcatului si pentru mpcarea noastr cu Dumnezeu, este cuprins n articolele 2 7
din Simbolul Credintei.

Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care la plinirea vremii S-a fcut om ca noi, asemenea
nou ntru toate, n afar de pcat. El este Dumnezeu adevarat si om adevrat. El a venit n lume ca s ne
mntuiasc. Acest lucru l arat sfntul Atanasie cel Mare, astfel: Fiindu-I mil de neamul nostru si
nduiosindu-Se de slbiciunea noastr si miscat de stricciunea noastr si nesuferind stricciunea mortii asupra
noastr, ca s nu piar ce a fcut, Dumnezeu a hotrt mantuirea noastr potrivit ntelepciunii si dragostei Sale
nesfrsite: El a socotit astfel c nu e potrivit s mntuiasc pe oameni de departe, nici chiar prin mijlocirea
ngerilor, ci trimitnd n lume pe nsusi Fiul Sau, Care S-a facut om ca noi toti, afar de pcatul stramosesc si de
orice alt pacat.

Asadar, Fiul lui Dumnezeu S-a facut om ca s ne mantuiasc pe noi toti, impacandu-ne cu Dumnezeu si nnoind
firea noastr cea stricat de pcatul strmosesc. El a luat firea omeneasc si, fiind n acelasi timp Dumnezeu
adevarat si om adevrat, a purtat toate consecintele pcatului originar ns fr de pcat, pentru ca s ne
rscumpere pe toti din robia pcatului lui Adam.

C Mntuitorul Iisus Hristos a fost si om adevarat, iar nu numai Dumnezeu adevrat, aflam lamurit din Sfanta
Scriptui: Prin pogorrea Duhului Sfnt, Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat din sfnta Fecioar Maria ; S-a nscut, a
fost nfsat n scutece, a flmanzit si a nsetat, a obosit, n timpul mntuitoarelor Sale Patimi a suferit bti,
loviri, schingiuiri, ncununare cu spini, rstignire si moarte.

Mntuitorul Iisus Hristos a savrsit rscumprarea sau mntuirea noastr prin cele trei chemri sau slujiri ale
Sale, si anume : a) ca Prooroc si nvttor. Domnul nostru Iisus Hristos este Proorocul proorocilor, pentru c n
El s-au mplinit toate proorocirile si pentru c El este supremul nvttor care ne descoper propria Sa
nvttur dumnezeiasc cu privire la Dumnezeu si la om; b) ca Arhiereul cel adevrat Care nu aduce jertf
pentru Sine, fiind fr de pcat, ci Care Se aduce pe Sine nsusi jertf Tatlui, pe Cruce, si Se jertfeste mereu pe
Sfntul Altar, la Sfnta Liturghie, pentru iertarea pcatelor, sfintirea credinciosilor si viata de veci ; c) ca mprat
care, rscumprnd prin moartea Sa pe Cruce pe om de sub robia mortii si a pcatului, si nnoindu-l prin
nvierea Sa, a ntemeiat mpartia Sa spirituala-duhovniceasc, Biserica Sa, ai crei membri snt credinciosii si
al crei cap este El nsusi, avnd toat puterea n cer si pe pmnt (Matei XXVIII, 18).

Mantuitorul Iisus Hristos este Unsul lui Dumnezeu, Care are n msura cea mai mare puterea de cunoastere a
Proorocului, sfintenia Arhiereului si puterea Conductorului duhovnicesc.

Mntuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nscut din veci din Tatl ; El nu este fptur, ci are nssi
fiinta Tatlui, prin nastere mai nainte de toti vecii, adic din vesnicie ; deci n-a fost nici o vreme n care Fiul s
nu fie Fiu si Tatl s nu fie Tat. Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic.

El este Unul-Nscut, adic este singurul Fiu al lui Dumnezeu. Dac credinciosii crestini si dreptii se numesc si
ei fii ai lui Dumnezeu acestia snt fii nu dup fire, ci prin harul dumnezeiesc; ei nu snt de o fiint cu
Dumnezeu, cum lmurit citim n Sfnta Scriptur : Celor cti L-au primit, care cred n numele Lui, le-a dat
putere ca s se fac fii ai lui Dumnezeu (Ioan I, 12).

Mntuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevrat ca si Tatl, are aceeasi fiint, aceeasi dumnezeire, cu aceleasi
nsusiri dumnezeiesti ca si Tatl din Care S-a nscut, asa cum o lumin este asemenea luminii din care s-a

6
aprins. Cuvintele lumin din lumin din Simbolul Credintei snt numai o exprimare omeneasc privind taina
nasterii Fiului din Tatl, care nu poate fi ptruns de mintea omeneasc.

Sfnta Scriptur si Sfanta Traditie mrturisesc uneori dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, cu cuvintele :
Acesta este adevratul Dumnezeu (1 Ioan V, 20), si cu adevrat, mare este taina dreptei credinte; Dumnezeu
S-a artat in trup, S-a ndreptat n Duhul, a fost vzut de ngeri, S-a propovduit ntre neamuri, a fost crezut n
lume, S-a nltat ntru slav (1 Timotei III, 16).

Ca Dumnezeu adevarat, Fiul lui Dumnezeu este mpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Facator al lumii, al
tuturor celor vzute si nevzute. Toate s-au fcut prin Fiul (Ioan I, 3), nu ca si cum Tatl s-ar fi slujit de Fiul ca
de unealt, ci c Fiul lucreaz mpreun cu Tatl, fiind de o fiint cu Tatl si avnd aceeasi putere creatoare ca si
Tatl.

Dar Fiul sau Cuvntul lui Dumnezeu S-a pogort din ceruri ca s mantuiasc pe oameni, s-i izbveasc din
robia pcatului si a mortii; El S-a aratat in trup, ca s ridice si s nnoiasc pe omul czut; a venit pentru noi
oamenii si pentru a noastr mantuire, pentru toti oamenii de totdeauna si de pretutindeni.

Intruparea Fiulul lui Dumnezeu din Fecioara Maria s-a fcut n chip minunat, nu dup rnduiala firii omenesti,
ci prin umbrirea Fecioarei de ctre Duhul Sfant. Dar facandu-Se om, Fiul lui Dumnezeu nu a ncetat s fie
Dumnezeu adevrat. Iisus Hristos este Dumnezeu adevrat si om adevrat, cu trup si suflet omenesc adevrat,
intru totul asemenea nou, afar de pacat; El este Dumnezeu-om si ramane Dumnezeu-om pentru vesnicie.

Dup cum s-a mai artat, sfanta Fecioar Maria a fost nvrednicit de Dumnezeu s nasca dupa trup pe Fiul lui
Dumnezeu (ca om), far s cunoasc barbat, fiind astfel fecioar si nainte de nastere si n timpul nasterii si
dup nastere, ramnnd n vesnicie fecioara. Preacurata, pururea Fecioara Maria este Nsctoare de Dumnezeu
sau Maica Domnului si o cinstim ca fiind mai presus de toti sfintii si ngerii, ca pe una ce este mai cinstit
dect heruvimii si mai mrit fr de asemnare dect serafimii.

Snt si unii crestini care nu aduc cinstire Maicii Dommilui, care socotesc c ea ar fi fost cstorit si ar fi avut
mai multi fii. Impotriva pururea fecioarei Maicii Domnului ei aduc textul: Au nu este Acesta fiul teslarului?
Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii (verii) Lui: Iacob si Iosif, Simon si Iuda? Si surorile (verisoarele)
Lui au nu snt toate la noi ? Deci, de unde are El toate acestea? (Matei XIII, 55 56).

In unele locuri din Sfnta Scriptur (Matei XII, 46, 48, 49 ; Marcu III, 31 32; Luca Vm, 11 21; Ioan 11, 12
etc.) este drept, se gseste expresia fratii Domnului, dar prin frati trebuie s ntelegem rudele apiopiate ale
lui Iisus, dup Iosif si dup Maria, cum se vede acest lucru din ntrebuintarea cuvntului frati n multe alte
locuri din Sfnta Scriptur. Textul: Si fr s fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau cel Unul-
Nascut, Cruia I-a pus numele Iisus (Matei I, 25), arat clar c ea nu a avut alti copii si c Fiul lui Dumnezeu a
luat trup omenesc din sfanta Fecioar Maria cu puterea Duhului Sfant.

RUGACIUNI

Fecioar ai nscut, ceea ce esti neispitit de nunt, si fecioar ai rmas, maic nenuntit, Nsctoare de
Dumnezeu, Marie, roag pe Hristos Dumnezeul nostru ,s ne mntuiasc pe noi.

Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, n vremea vietii mele ,nu m lsa pe mine, ajutorului omenesc nu m
ncredinta, ci singur m apr si m miluieste.

Mntuitorul Iisus Hristos S-a rstignit, a ptimit si a murit de bun voie, ca s ne mntuiasc. Dumnezeu fiind,
putea s nu patimeasc si s nu moar, dar S-a supus acestora din iubirea Sa iat de oameni. Eu zice
Domnul mi pun viata Mea, ca iarsi s o iau... Putere am Eu ca s o pun si putere am iarsi s o iau (Ioan X,
17 18). Pentru Sine, Iisus Hristos nu avea de ce Se jertfi, deoarece El este fr de pcat; dar S-a jertfit pentru
noi pctosii.

7
Domnul a ptimit si a murit cu trupul, cu firea Sa omeneasc, pentru c firea dumnezeiasca nu poate patimi,
nici muri. Dar Domnul nostru Iisus Hristos este Cel care ptimeste si moare n trup, nu altul. Firea
dunmezeiasc nu se desparte de cea omemeasc nici n timpul patimilor si al mortii. Cele dou firi :
dumnezeiasc si omeneasc raman strns unite in veci n persoana Mantuitorului Hristos.

Iisus Hristos, prin patimile si moartea Sa, ne-a rscumprat pe toti din pcat, a cstigat mntuirea pentru toti
oamenii de totdeauna si ne-a mpcat cu Dumnezeu ; El a luat asupra Sa pcatul si osnda oamenilor, fr ca
prin aceasta s se fac pctos. El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a mpovrat... El
a fost pedepsit pentru mntuirea noastr si prin rnile Lui noi toti ne-am vindecat (Isaia LIII, 4 5). Fiul lui
Dumnezeu S-a facut om adevarat, ca n trup s zdrobeasc, n locul nostru, pcatul si moartea prin patim,
moarte si nviere, dndu-ne nou viat. In Hristos am primit deci rscumprarea, prin sngele Lui, si iertarea
pcatelor, dup bogtia harului Lui (Efeseni I, 7). El ne-a rascumprat din blestemul legii, fcndu-Se pentru
noi blestem (Galateni III, 13). El este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic pcatul lumii (Ioan I, 29).

In nesfrsita Sa buntate si iubire de oameni, Dumnezeu Tatl, primeste patima si jertfa de pe Cruce a Fiului
Su ntrupat, n locul tuturor oamenilor, primindu-i de atunci pe acestia ca fii ai Si, prin Iisus Hristos.

Mai este de spus c asa cum prin pcatul lui Adam suntem n pcat si osnd, ca urmasi ai lui, tot asa prin
patima si moartea Domnului ne mntuim de pcat, de osnd si de moarte, cci ne facem prtasi ai jertiei de pe
cruce, dac ne facem urmasi ai lui Hristos. Iar urmasi ai lui Hristos ne facem prin primirea Tainei Sfntului
Botez, a Mirungerii si Sfintei mprtsanii, n Sfnta Biseric, care este trupul Su tainic. De aceea, noi trebuie
s fim mdulare vii ale Sfintei Biserici. Cum? Dac primim cu vrednicie Sfintele Taine, pstrm credinta vie si
dac urmm intru totul invttura Mintuitorului propovduit de Bisenca Sa, prin episcopii si preotii ei.

Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul, a biruit moartea si a nviat a treia zi din morti.

Nu numai patimile si moartea Lui au fost prezise, ci si nvierea Sa. Mntuitorul nsusi a spus nainte de patimi
c va fi rstigmt, va fi dat mortii, iar a treia zi va nvia.

Sunt numeroase mrturiile celor care L-au vzut pe Mntuitorul dup nviere: femeile mironosite, sfintii
apostoli, care au vorbit cu El, I-au pipit rnile, au mncat si au umblat cu El, L-au auzit nvtnd pe oameni
dup mviere si pn la nltare. Nenumrati sunt si credinciosii care L-au vzut si auzit (1 Cor. XV, 6). Si toti
acestia, ca si credinciosii Sfintei Biserici de atunci si cei de azi, au crediinta n Hristos cel nviat dup nssi
mrturisirea Lui, c asa este scris si c asa trebuia s ptimeasc Hristos si s nvieze din morti a treia zi, si s
se propovduiasc n numele Su pocinta spre iertarea pcatelor la toate neamurile, ncepnd de la Ierusalim
(Luca XXIV, 46 47).

Prin nvierea Sa, Mntuitorul Iisus Hristos adevereste nou tuturor c este Dumnezeu adevrat, este Stpn al
vietii si al mortii; El ne ncredinteaz c si noi vom nvia n ziua cea de apoi, dup cuvntul Sfintei Scripturi,
c Hristos a nviat din morti, fiind nceptur (a nvierii) celor adormiti (1 Cor. XV, 20).

Dup 40 de zile de la nvierea Sa, Mntuitorul Iisus Hristos S-a nltat cu trupul la cer, intrnd astfel n slava
dumnezeiasc vesnic si avnd s mijloceasc neintrerupt pentru credinciosi la Dumnezeu-Tatl, s le deschid
acestora mprtia cerurilor.

Sederea Fiului de-a dreapta Tatlui nseamn slvirea Lui pentru Jertfa Sa mntuitoare, dar nseamn si c El
are aceeasi putere si slav ca si Tatl si Sfntul Duh.

Prin nltarea la cer Domnul a luat cu Sine acelasi trup zmislit si nscut din preacurata Fecioara Maria, cu care
a petrecut pe pmnt, cu care a ptimit, cu care a murit si a nviat; dar dup nvierea Sa din morti, trupul fiind
preamrit si nestriccios.

8
La sfarsitul lumii, Mntuitorul nostru Iisus Hristos va veni a doua oar pe pmnt, ntru slav si putere
dumnezeiasc, pentru a face nfricostoarea judecat din urm, cea obsteasc. El nu va veni atunci ca
Mntuitor, ci ca Judector (Matei XXV, 31 46). La acea judecat se vor nftisa deodat toti oamenii, toate
semintiile pmntului, ca s-si dea seama de faptele, vorbele si gndurile lor. Pe cei buni, El i va aseza de-a
dreapta, iar pe cei ri, de-a stnga Lui. Aici, toat lumea va cunoaste viata dus de fiecare pe pmnt. Dreptul
Judector i va judeca dup faptele lor bune sau rele si va rosti dreapta hotrre dumnezeiasc, n urma creia
cei buni vor intra pentru totdeauna n rai, sau n fericirea deplin si vesnic, iar cei ri vor fi aruncati, tot pentru
totdeauna n iad sau n starea de vesnic nefericire, departe de Dumnezeu (Matei XXV, 46).

Mntuitorul Iisus Hristos ne nvat c nimeni nu stie cnd va fi a doua venire a Sa si judecata de apoi, nici
ngerii din cer, ci numai Dumnezeu. Despre ziua aceea si despre ceasul acela zice El nimeni nu stie, nici
ngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatl. Luati aminte, privegheati si v rugati, c nu stiti cnd va fi acea vreme
(Marcu XIII, 32 33).

Intre a doua venire a Domnului si judecata obsteasc este o strns legtur. Ele se vor ntmpla la foarte scurt
vreme una de alta.

Cu toat mrturia limpede a Mntuitorului Hristos, unii crestini s-au abtut de la dreapta nvttur, spunnd c
ntre a doua venire si judecata de apoi ar fi un timp de 1000 de ani si c acest timp ar putea fi calculat n mod
precis. Spun anume c Mntuitorul Hristos va veni pe pmnt cu 1000 de ani nainte de judecata obsteasc, cu
care prilej va nimici ,pe diavol, va nvia pe oamenii drepti, va ntemeia o mprtie nou n care va domni
mpreun cu dreptii 1000 de ani. La sfrsitul acestei domnii- vor nvia si ceilalti morti si va fi judecata
obsteasc.

Dar ceea ce spun ei nu are nici un temei n nvttura Mntuitorului Hristos, care spune c dreptii si pctosii
vor nvia deodat (Ioan V, 28 29) ; de asemenea, c venirea a doua a Domnului va fi deodat cu judecata
obsteasc (Matei XXV, 31) ; c ziua si ceasul acela nu-l stie nimeni (Matei XXIV, 36 44).

Judecata din urm sau obsteasc va fi universala, solemn, public, definitiv, suprem si nfricostoare. Ea va
fi universal, ntruct la aceasta vor fi supusi toti oamenii din toate timpurile, de fat fiind ngerii, (Matei XXV,
31 ; XXIV, 31).

Ea va fi solemn si public, fiindc se va face cu toat mretia si n fata lumii ntregi. Fiecare om se va prezenta
cu ntreaga lui fiint, suflet si trup. Criteriul acestei judecti vor fi faptele de iubire fat de semenul nostru:
Adevrat zic vou, ntruct ati fcut unuia dintre acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati fcut (Matei XXV,
40). De aceea, judecata aceasta va fi definitiv si suprem. Dup aceasta, toti vor cunoaste ntru totul
ntelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu, Mntuitorul Iisus Hristos se va preamri naintea ntregii lumi si vor
fi, potrivit fgduintelor Lui, ceruri noi si pmnt nou, n care locuieste dreptatea (2 Petru III, 13). Fericirea
celor buni va fi deplin si tot deplin va fi si nefericirea celor ri, pentru c si unii si altii vor primi napoi
trupurile din viata pmnteasc. Si asa, cu sufletul si cu trupul mpreun, vor merge unii n viata vesnic, iar
altii n osnda vesnic.

Afar de judecata obsteasc, de la sfrsit, mai este si judecata numit particular, prin care trece sufletul
fiecruia din noi ndat dup moarte. Dar, dup judecata particular si nainte de cea obsteasc, att starea de
fericire a sufletelor celor drepti, ct si starea de nefericire a sufletelor celor pctosi nu sunt depline si pentru
totdeauna, asa cum se va petrece dup judecata universal, cnd stpnirea si mrirea Domnului nu vor nceta
n veci, mprtind mpreun cu Tatl si cu Sfntul Duh.

RUGCIUNI

Unule-Nscut, Fiule si Cuvntul lui Dumnezeu Cel ce esti fr de moarte si ai primit pentru mntuirea noastr
a Te ntrupa din sfnta Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria. Care neschimbat Te-ai ntrupat ; si
rstignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai clcat ; Unul fiind din Sfnta Treime, mpreun
mrit cu Tatl si cu Duhul Sfnt, mntuieste-ne pe noi.

9
Fr de veste Judectorul va veni si ale fiecruia fapte se vor descoperi. Deci cu fric s strigm n miezul
noptii : sfnt, sfnt, sfnt esti Dumnezeule ; pentru rugciunile Nsctoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Invttura despre Dumnezeu Duhul Sfant, a treia Persoan a Preasfintei Treimi, este cuprins n articolul VIII
din Simbolul Crdintei, unde ni se arat c Duhul Sfnt este Dumnezeu adevrat, ca si Tatl si Fiul; c El
purcede din veci din Tatl, c are aceleasi nsusiri si lucrri dumnezeiesti ca si Tatl si Fiul, si I se aduce
aceeasi nchinare ca si Tatlui si Fiului, fiind de o fiint si egal cu Tatl si cu Fiul. Duhul Sfnt purcede numai
din Tatl, cum ne-a descoperit acest adevr nsusi Hristos, Fiul lui Dunmezeu ntrupat, zicnd: Cnd va veni
Mngietorul, pe Care Eu l voi trimite vou de la Tatl, Duhul adevrului, Care de la Tatl purcede, Acela va
mrturisi despre Mine (Ioan XV, 26).

Asa nvat si intreaga Sfnt Traditie, anume c n Sfnta Treime este un singur izvor si pentru Fiul, si pentru
Duhul Sfnt, Dumnezeu-Tatl. Aceast nvttur, c Duhul Sfnt purcede numai de la Tatl, este pstrat si
propovduit neschimbat de Sfnta Biseric Ortodox. Asadar, cine nvat c Duhul Sfnt purcede si de la Fiul,
acela se abate de la credinta cea adevrat.

Prin Duhul Sfnt ne vine Harul dumnezeiesc care este absolut necesar mntuirii noastre, comun tuturor celor
trei Persoane dumnezeiesti. Harul dumnezeiesc este o bogtie nesfrsit de lumin si putere dumnezeiasc ce ni
se mprtseste nou de Duhul Sfnt prin Sfintele Taine, svrsite n Biseric, unele de ctre episcop si altele de
preot. Harul dumnezeiesc este unul singur, fiindc Dumnezeu este unul singur si se d tuturor n dar, cci
Dumnezeu voieste ca toti oamenii s se mntmasc si la cunostinta Adevrului s vin (1 Tim. II, 4).

Dac unii se mntuiesc iar altii nu, acest fapt se datoreste liberttii vointei omului care poate primi sau refuza s
conlucreze cu harul divin pentru mntuirea sa. Iat, Eu stau la us si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va
deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Apoc. III, 20).

Duhul Sfnt este izvorul harului si al darurilor, care sunt roade ale lucrrii Duhului Sfnt n noi. Amintim nti
cele sapte daruri ale Duhului Sfnt: darul sau duhul ntelepciunii, duhul ntelegerii, duhul sfatului, duhul puterii,
duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei credinte (Isaia XI, 2). Ca roade ale Duhului Sfnt,
sfntul apostol Pavel numr : Dragostea, bucuria, pacea, ndelunga-rbdare, buntatea, facerea de bine,
credinta, blandetea, nfrnarea, curtia (Gal. V, 22 23).

Duhul Sfnt este Domnul de viat fctorul, pentru c impreun cu Tatl si cu Fiul creeaz si stpneste toate,
pentru c a umplut de viat cele fcute la nceput si pentru c umple de viat si de tot mai mult viat pe cei
mntuiti din stricciune si din moarte de ctre Mntuitorul Hristos. Plenitudinea vietii dumnezeiesti este n
Biseric si El ne-o mprtseste prin Sfintele Taine.

Duhul Sfnt a grit prin prooroci; i-a insuflat pe sfintii scriitori ai Sfintei Scripturi ca cele descoperite de
Dumnezeu s le scrie fr greseal, dup cum este prezent si n predania Bisericii, veghind la pstrarea sfintelor
nvtturi, sau la formularea nvtturilor de credint n sinoadele ecumenice.

RUGCIUNE

Imprate ceresc, Mngietorule, Duhul adevrului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti ; Vistierul
bunttilor si Dttorule de viat, vino si Te slsluieste ntru ,noi si ,ne curteste pe noi de toat ntinciunea si
mntuieste, Bunule, sufletele noastre.

2. SFNTA BISERIC

Invattura ortodox despre Sfnta Biseric este cuprins pe scurt n articolul 9 din Simbolul credintei: (Cred)
si intr-una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric. Asa mrturisim credinta noastr n asezmntul
sfnt ntemeiat de Mntuitorul Iisus Hristos pentru mntuirea noastr si, n acelasi timp, artm si nsusirile
Sfintei Biserici.

10
Credem si mrturisim c ntemeietorul Sfintei Biserici este Iisus Hristos Domnul. Dup pogorrea Duhului
Sfnt, acest asezmnt duce pn la sfrsitul veacurilor propovduirea dumnezeiestii nvtturi, propovduite
de Mntuitorul si mprtsind credinciosilor harul sfintitor prin Sfintele Taine si indrumndu-i necontenit pe
calea adevratei vieti crestine.

Sfnta Biseric este obstea celor care s-au botezat, au crezut, cred si mrturisesc pe Iisuis Hristos de Fiu al lui
Dumnezeu si Mntuitor. In nteles mai larg, ea i cuprinde astfel si pe cei dinaintea venirii lui Mesia, care au
asteptat ntru nemicsorat ndejde venirea Lui. Din Biseric fac parte toti cei uniti prin aceeasi credint n
Hristos, care se mprtsesc din aceleasi Sfinte Taine, svrsite de ierarhia sacramental (episcopul si preotul).
Intre Biserica de pe pmnt (Biserica lupttoare) si Biserica din cer (Biserica triumftoare) este nu numai o
solidaritate, ci si o continuitate. Devenim membri Bisencii prin harul Sfintelor Taine, indeosebi prin Sfntul
Botez, Mirungere si prin Sfnta Euharistie sau Imprtsanie Prin Sfantul Botez noi ajungem mdulare ale
Bisericii, murind si inviind n chip tainic cu Hristos. Prin Sfnta Tain a Mirungerii dobandim harul cresterii n
Hristos prin Duhul Sfnt iar prin Sfanta Imprtsanie ne unim cu Hristos si devenim purtatori de Hristos,
mncnd trupul si sngele Su. Mintuitorul insusi zice : Cel ce mnnc trupul Meu si bea sngele Meu, intru
Mine petrece si Eu ntru el (Ioan VI, 56). Nu fac parte din Biserica lupttoare ereticii, schismaticii si cei care
s-au lepadat de credint, care singuri s-au asezat n afara Bisericii. Membrii Bisericii triumftoare (sau ceresti)
sunt dreptii, sfintii si ngerii.

Pregtind-o prin alegerea apostolilor (Fapte XX, 28) si punindu-i bazele prin Cruce si nviere, Mntuitorul
Hristos a intemeiat n chip vzut Biserica Sa n ziua Cincizecimii Atunci S-a pogort Sfntul Duh n chip de
limbi de foc asupra sfintilor apostoli, peste fiecare n parte, mbrcndu-i cu putere pe ei si pe cei botezati dup
predica lor, si au devenit locasuri ale Duhului Sfnt (Fapte II, 1-4, 41-47 ; IV, 5 ; 2 Cor VI,^6). Legatura
Bisericii cu Mntuitorul Hristos, este o legtura organica El fiind capul ei; iar Duhul Sfnt este sufletul ei, Oare
o sfinteste prin harul si darurile Sale.

Biserica este locas si centru prin care Mntuitorul Hristos desfasoara lucrarea Sa mntuitoare n lume. Si dup
cum Mntuitorul a rscumprat si mntuit firea pctoas prin ntreita Sa slujire (de profet sau invttor, de
arhiereu si mprat), tot astfel si Bisericii Sale i-a lsat o ntreit putere si misiune: de a propovdui nealterat
adevrul dumnezeiesc, cuprins in Sfanta Scriptur si Sfnta Traditie, de a curti si sfinti pe credinciosi prin
Tainele si ierurgiile sale si de a-i conduce pe calea mintuirii spre viata vesnic. Acest lucru se vede clar din
porunca-dat, dup nviere, sfintilor apostoli, de ctre Mintuitorul: Mergnd, nvtati toate neamurile,
botezndu-le in numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh, nvtndu-le sa pazeasc toate cte v-am
poruncit vou, si iat Eu cu voi sunt n toate zilele pn la sfarsitul veacului (Matei XXVIII, 19 20). Intreita
putere a fost dat apostolilor si prin ei urmasilor lor, episcopi si preoti.

Puterea si dreptul de a propovdui Evanghelia, de a svrsi Sfintele Taine si de a pstori pe credinciosi apartine
membrilor ierarhiei sacramentale, n baza hirotoniei lor. Acest lucru l arat sfntul apostol Pavel corintenilor
prin cuvintele : Asa s ne socoteasc pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu (1 Cor. IV, 1).

Trebuie s fie lmurit lucru, pentru credinciosii Sfintei Biserici, c numai n sanul ei, iar nu n afar de ea,
Mntuitoml Iisus Hristos imprtseste, prin Sfntul Duh, harul Su mntuitor. In Sfnta Biseric ne
mprtseste El acest har, ntruct ea este maica noastr duhovniceasc ; ea ne naste la viata n Hristos, prin
Sfntul Botez, fcndu-ne fii ai lui Dumnezeu dup har. Sfntul Ciprian zice c nu poate avea pe Dumnezeu
de Tat, cine nu are Biserica de mam.

Mntuitorul Iisus Hristos este Capul Sfintei Biserici, iar Sfnta Biseric este trupul Lui, dup cum bine aflm
din Sfnta Scriptur: Hristos este Capul Bisericii, trupul Su, al crui Mntuitor si este (Efes. I, 22 23 ; V,
23 ; Col. I, 18 20). Este deci usor de nteles c nimeni nu se poate mprtsi de mntuire, dac nu este mdular
al trupului lui Hristos, adic al Bisericii. Cci Iisus Hristos si Sfnta Sa Biseric sunt de nedesprtit. Asa
precum Mntuitorul Iisus Hristos este singurul nvttor al credinciosilor, singurul mijlocitor ntre Dumnezeu si
fpturile Sale, singurul dat ntre oameni, n care trebuie s ne mntuim noi (Fapte IV, 12), tot asemenea
nimeni nu poate s se mprtseasc de mntuire, dect fiind mdular al trupului lui Hristos, adic al Sfintei
Biserici.
11
Adevrul mntuirii n Sfnta Biseric este mare si taina lui este adanc; de primirea si urmarea lui atrn nssi
mntuirea noastr. Pentru a apropia acest adevr de ntelegerea noastr, Mntuitorul Iisus Hristos se slujeste de
asemnarea cu vita si mlditele, zicnd : Rmneti n Mine si Eu n voi. Precum mldita nu poate s aduc
road de la sine, dac nu rmne n vit, tot asa nici voi, dac nu rmneti n Mine. Eu sunt vita, voi sunteti
mlditele. Cel ce rmne n Mine si Eu n el, acela aduce road mult, cci fr de Mine nu puteti face nimic.
Dac cineva nu rmne n Mine, se arunc afar ca mldita si se usuc (Ioan XV, 4 6). Precum mldita se
usuc dac este rupt de vit, de la care primeste hran prin sev, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adic
si pierde mntuirea, dac se rupe de Sfnta Biiseric, de trupul tainic al Mntuitorului Iisus Hristos, care l
hrneste prin harul dumnezeiesc. Harul din Sfnta Biseric este asemenea sngelui cald din trupul omenesc viu,
care hrneste toate mdularele trupului. Daca un mdular se desprinde de trup, atunci de ndat se lipseste de
viat, cci nu mai curge n el sngele trupului si asa este de lepdat. Tot asa si credinciosul, care se desparte de
Sfnta Biseric, n care este harul dumnezeiesc, moare sufleteste, pentru c nu mai are viat duhovniceasc din
trupul tainic al lui Hristos, din Sfnta Biseric.

Deci din Sfnta Biseric fac parte toti cei botezati cu botezul crestin, adic n numele Sfintei Treimi, care cred
n Mntuitorul nostru Iisus Hristos, oare se mprtsesc de aceleasi Sfinte Taine, care aduc aceeasi nchinare lui
Dumnezeu si stau sub crmuirea vzut a unei ierarhii bisericesti sacramentale.

Nu numai dreptii, ci si pctosii fac parte din Sfnta Biseric, asa cum intr-o cas mare nu sunt numai vase de
aur si de argint, ci si de lemn si de lut; si unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste (2 Tim. II, 20) ; dar
pctosii sunt membri sau mdulare bolnave ale ei. Si nu numai credinciosii vii, ci si cei morti, care au adormit
ntru dreapta credint, sunt membri ai Sfintei Biserici. Cei vii alctuiesc Bisenca vzut, din viata aceasta
pmnteasc, adic Biserica lupttoare : iar cei morti ntru credint alctuiesc Biserica biruitoare sau
triumftoare, nevzut sau cereasc, pentru c au trecut de pragul acestei vieti de lupt. Dar n Hristos sunt una,
cum ne invat apostolul, c n El toate s-au mpreunat, cele din ceruri si cele de pe pmnt (Efes. I, 10).

Sfnta Biseric nu este nici numai vzut, nici numai nevzut. Ea este vzut, pentru c este aici pe pmnt si
vzuti sunt membrii ei din viata aceasta. Vzute sunt sfintele locasuri, ierarhia bisericeasc si credinciosii,
sfintele slujbe, sfintele crti, ca : mrturisirea de credint, rnduielile si canoanele bisericesti etc. Iar nevzut
este Sfnta Biseric-mam, precum nevzut este ntemeietorul si Capul ei, Mntuitorul Iisus Hristos ; nevzuti
sunt cei care au trecut din aceast viat si sfintii ngeri, nevzut este harul Sfntului Duh, care lucreaz n ea.

Nu fac parte din Sfanta Biseiic cei care din voia lor s-au rupt de ea prin nvtturi desarte, prin eresuri si
schisme sau dezbinri.

Intemeind Sfnta Biseric, Mntuitorul Iisus Hristos a asezat n ea si o bun rnduial, anume ca unii din
membrii ei s conduc, iar altii s asculte, pstrnd cu totii legtura dragostei si a pcii ntre ei si cu El.
Conductorii sunt clericii sau ierarhia bisericeasc ; ei propovduiesc cuvntul adevrului, pentru a-i face
prtasi pe credinciosi de harul dumnezeiesc si pentru a pstori obstea credinciosilor ; ei sunt pstorii sufletesti ai
laicilor sau mirenilor credinciosi, cum citim n Sfnta Scriptur: Luati aminte de voi nsiv si de toat turma
ntru care Duhul Sfnt v-a pus pe voi episcopi, ca s pstoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a cstigat-o cu
nsusi sngele Su (Fapte XX, 28 ; 1 Petru V, 1 2).

In chip vzut, ea este condus de ierarhia bisericeasc, de sinodul sau soborul episcopilor, care hotrste cele
privitoare la bunul mers al Sfintei Biserici. Dac la sinodul episcopilor iau parte episcopi din toat lumea
crestin, el se numeste sinod sau sobor a toat lumea, sau sinod ecumenic.

Sinoadele au lucrat si lucreaz, iau hotrri si conduc Sfnta Biseric sub cluzirea Sfntului Duh. Mntuitorul
Hristos nsusi este pururea n Sfnta Biseric (Matei XXVIII, 20) si o conduce prin Sfntul Duh (Ioan XV, 26).
Sfintii apostoli s-au socotit doar slujitori ai Sfintei Biserici (1 Cor. III, 5 11) si tot asemenea sunt si episcopii,
urmasii lor, si preotii, n conducerea ei.

Potrivit nvtturii ortodoxe, Sfanta Biseric are patru insusiri, cum se arat n Simbolul Credintei (articolul 9) :
ea este una, sfant, soborniceasc si apostoleasc.

12
Sfnta Biseric este una, pentru c unul este Capul si ntemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Efes. I,
22 23 ; V, 23; Col. I, 18) ; unul este Sfntul Duh, Care o nsufleteste cu harul dumnezeiesc; una este tinta ei de
a-i aduna pe toti credinciosii la un loc si a-i sfinti (Ioan XI, 51 52 ; VII, 11 si 20 23) ; una este nvttura
adevrat si tot una este calea cea dreapt care duce la mntuire. Mntuitorul Iisus Hristos a ntemeiat o singur
Sfnt Biseric si nu voieste s fie mai multe.

Biserica este sfnt, pentru c sfnt este ntemeietorul ei, Mntuitorul Iisus Hristos, Care a sfintit-o pe ea cu
Sngele Su (Efes. V, 25 27) si i-a dat puterea s-i sfinteasc pe oameni prin harul dummezeiesc; sfnt este si
nvttura Bisericii (Ioan XVII, 17).

Sfintenia Bisericii nu se pteaz ntru nimic prin aceea c n ea se gsesc si pctosi, fiindc nu membrii
Bisericii sfintesc Biserica, ci Biserica i sfinteste pe membrii ei; Sfnta Biseric nu are scntenia de la membrii
ei, ci de la Mntuitorul Iisus Hristos, prin Sfantul Duh.

Sfnta Biseric este soborniceasc sau universal, pentru c, chemarea ei este s se ntind peste tot si s-i
cuprind n snul ei pe toti, (Matei XXVIII, 19 ; Luca XXIV, 47 ; Fapte I, 8) fr deosebire de neam sau ras,
fcnd din toti una. Ea este ntemeiat pentru toate locurile, pentru toate vremurile, pentru toti oamenii care vor
s vin la cunostinta adevrului. Ea rmne n tot timpul si n tot locul aceeasi, neclintit n nvtarea
adevrului dumnezeiesc deplin, stnd pe temelia Sfintei Scripturi, a celor 7 sinoade sau soboare ecumenice si a
Sfintei Traditii n opozitie cu Bisericile sau comunittile eretice.

Sfnta Biseric este apostoleasc, pentru c este ntemeiat si asezat pe mrtuna sfintilor apostoli piatra din
capul unghiului fiind Insusi Iisus Hristos (Efeseni II, 20) ; ea are nvttura Mntuitorului Iisus Hristos ajuns
la noi prin sfintii apostoli si prin urmasii lor si tine neschimbate rnduielile acestora (2 Petru III, 2; luda 12). In
acest nteles zicem c Sfnta Biseric este zidita pe temelia apostolilor, ntemeietorul si Capul ei fiind
Mntuitorul Iisus Hristos.

Sfnta Biseric Ortodox reprezint adevrata Biseric, pentru c, prin dreapta ei credint, ea pstreaz
neschimbate si fr nici o abatere nvttura si rnduielile asezate de Mntuitorul Iisus Hristos, asa cum le-au
transmis sfintii apostoli, si cum le-au statornicit si lmurit apoi sfintii printi n soboarele lor.

In Sfanta Biseric Ortodox ne sunt date toate mijloacele de mntuire. Sfnta noastr Biseric Ortodox
Romn este un mdular al adevratei Biserici a Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

Mai este de spus si aceea c Sfnta Biseric nu poate s greseasc, pentru c ea este trupul lui Hristos,
Hristos (cel pururea viu) care este Capul ei (Efeseni I, 22, 23) si n ea lucreaz neincetat Sfntul Duh, prin harul
Su, luminndu-i si indrumndu-i nencetat pe slujitorii ei.

Sfnta Biseric este stlp si temelie a adevrului (1 Tim. III, 15) avnd astfel darul de a nu putea s cad n
rtcire; de aceea, ea si este nebiruit n adevrul ei dumnezeiesc si nici portile iadului nu o vor birui (Matei
XVI, 18). Nici un om nu este fr de greseal si nici nu a primit de la Hristos puterea de a nu gresi. Fr
greseal este numai Sfnta Biseric.

3. SFNTA SCRIPTUR

Sfinta Scriptur sau Biblia este cartea de cpetenie a crestinilor. O numim si Cartea vietii, fiindc n ea se
afl ^Cuvntul mntuiri (Fapte XIII, 26), Cuvntul vietii vesnice (Ioan VI, 63; Filip. II, 16). Ea cuprinde
Cuvntul lui Dumnezeu (Luca III, 2; Fapte IV, 31 ; Efes. VI, 17).

Invtturile Sfintei Scripturi sunt, pentru crestini, duh de viat (Ioan VI, 63) ; ele au puterea de a-i trezi la
Viat nou (Fapte VI, 7). nvtturile Sfintei Scripturi nu se Invechesc; ele sunt vesnice si folositoare spre
mntuire n toate timpurile si n toate locurile. Cerul si pmntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece,
ne zice Domnul nostru Iisus Hristos (Matei XXIV, 35).

13
In Sfnta -Scriptur aflm descoperirea dumnezeiasc cea mai presus de fire. Cci: Toat Scriptura este
insuflat de Dumnezeu si de folos spre nvttur, spre mustrare, spre ndreptare, spre nteleptirea cea ntru
dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu s fie desvarsit, bine pregtit pentru orice lucru bun (2 Tim;. III,
16 17).

Prin insuflare ntelegem lucrarea Duhului Sfnt asupra scriitorului bibilic pentru a primi si a scrie nvtturile
mntuitoare, ferindu-l de greseli si rtciri de la adevrurile de credint, de la adevrul cel vesnic.

Cum c Sfnta Scriptur este nsuflat si cuprinde nvtturile descoperite de Duhul Sfnt avem multe mrturii
att in Vechiul Testament, ct si n Noul Testament.

Sfintii scriitori ai Bibliei au avut totdeauna convingerea c ei nu griesc si nu scriu de la ei, c nvttura lor
este de la Dumnezeu. In multe locuri din Sfnta Scriptur citim cuvintele lor: Asa grieste Domnul, sau:
Fost-a Cuvntul lui Dumnezeu ctre mine (Isaia VI, 5 9; Avacum III, 2 ; Marcu VII, 13), ei purtati fiind de
Duhul Sfnt (2 Petru I,21 ) De aceea Sfnta Scriptur si este cartea dumnezeiasc pe care nimeni nu o poate
desfiinta (Ioan X, 35).

Sfanta Scriptur este cartea Bisericii. Biserica, sub ndrumarea Sfntului Duh, a ales si a statornicit crtile care
formeaz cuprinsul Bibliei, n care se afl nvttura insuflat de Duhul Sfnt spre mntuire. Sfnta Scriptur
este comoara de pret a Bisericii si numai Biserica o poate explica fr greseal.

A citi ct mai des Scriptura (Fapte XVII, 2) este un lucru plcut lui Dumnezeu; dar a o tlmci fiecare dup a sa
chibzuint este un pcat care duce la rtcire, asa cum vedem c rtcesc unii credinciosi care o tlmcesc dup
cum li se pare lor, adeverindu-se prin aceasta nsesi cuvintele Scripturii: V rtciti, nestiind Scripturile si
puterea lui Dumnezeu (Matei XXII, 29).

Este bine s stim c n Sfnta Scriptur sunt prti usor de inteles, dar sunt si prti mai greu de nteles (Fapte
VIII, 26 35; 2 Petru III, 16 17), pe care cei necunosctori n ale Bibliei le rstlmcesc ,spre a lor pierzare si
astfel se pot naste si nvtturi gresite (eresuri).

Iat ce spune despre aceasta sfntul apostol Petru : in epistolele sale (este vorba de epistolele sfntului apostol
Pavel) sint unele lucruri cu anevoie de nteles, pe care cei nestiuton si neintriti le rstlmcesc, ca si pe
celelalte Scripturi spre a lor pierzare (2 Petru III, 16).

Sfnta Scriptur are dou prti : Vechiul Testament (sau Legea Veche) si Noul Testament (sau Legea Nou).

Vechiul Testament cuprinde nvtturile descoperite de Dumnezeu oamenilor prin Moise si prooroci, brbati
alesi cluziti de Duhul Sfnt, care au trit nainte de venirea n lume a Domnului nostru Iisus Hristos. Citim
astfel c : Dumnezeu odinioar, n multe randuri si n multe chipuri, a vorbit printilor nostri prin prooroci
(Evrei I, 1).

Vechiul Testament cuprinde, n parte, istoria poporului Israel ca popor ales s pstreze nvttura despre Unul si
Adevratul Dumnezeu, descoperit prin prooroci. In crtile Vechiului Testament ne sunt descrise artrile lui
Dumnezeu (Iesire XXXIII, 12 23) si lucrarea Lui n crearea si purtarea de grij a lumii.

In Vechiul Testament gsim cele zece porunci date lui Moise pe muntele Sinai : Decalogul (Iesire XX, 1 17),
scris pe cele dou Table ale Legii. Ele cuprind datoriile credinciosilor ctre Dumnezeu si ctre semenii lor.

Despre aceste porunci, ca si despre cuvintele proorocilor Vechiului Testament ne grieste Mntuitorul: S nu
socotiti c am venit s stric Legea sau proorocii; n-am venit s stric, ci s mplinesc (Matei V, 17).

Crtile Vechiului Testament sunt n numr de 39. Unele din ele au cuprins istoric. De pild: Facerea, Iesirea,
Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua, Judectorii, Cartea Rut,

1 Regi, 2 Regi, 3 Regi, 4 Regi, 1 Cronici, 2 Cronici, Ezdra, Neemia (Ezdra II), Estera.
14
Altele au cuprins didactic (invttoresc), si anume : Psalmii, Cartea lui Iov, Proverbele lui Solomon,
Ecleziastul, Cntarea Cntrilor. Al treilea fel de crti ale Vechiului Testament sunt cele profetice : Profetii
mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plangerile lui Ieremia; Profetii mici: Osea, Amos, Miheia, Ioil, Iona,
Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia si Maleahi.

In afar de aceste crti numite canonice Sfnta Scriptur a Vechiului Testament mai cuprinde si alte crti, pe
care Biserica Ortodox le socoteste bune de citit si ziditoare de suflet.

Insemntatea deosebit a Vechiului Testament st n aceea c, prin el, Dumnezeu i-a pregtit pe oameni pentru
primirea si ntelegerea Noului Testament, pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos ; i-a cluzit spre Legea
Nou. De aceea, Vechiul Testament a fost, cum zice sfntul apostol Pavel, un pedagog sau nvttor ctre
Hristos (Gal. III, 24), mai ales prin proorocirile privitoare la venirea lui MesiaHristos. In Hristos s-au mplinit
toate proorociile si Scripturile.

Noul Testament cuprinde un numr de 27 de crti si anume : Cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan
; Faptele Apostolilor; Epistolele sfntului apostol Pavel: Romani, 1 si 2 Corinteini, Galateni, Efeseni, Filipeni,
Coloseni, 1 si 2 Tesaloniceni, 1 si 2 Timotei, Tit, Filimon si Epistola ctre Evrei; Epistolele sobornicesti: Iacob,
1 si 2 Petru, 1, 2 si 3 Ioan, Iuda si, ultima carte, Apocalipsa sfntului apostol si evanghelist Ioan.

Noul Testament cuprinde nvtturile descoperite prin Domnul nostru Iisus Hristos, cum limpede ni se arat, c
in zilele acestea mai de pe urm Dumnezeu ne-a grit nou prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate
si prin Care a fcut si veacurile (Evrei I, 2). Aceste nvtturi ni le-au transmis sfintii apostoli si urmasii lor
pn n ziua de azi.

Sfnta Scriptur este una din cele dou ci sau forme principale prin care n s-a transmis adevrul dumnezeiesc
descoperit nou oamenilor de ctre nsusi Dumnezeu, prin Moise si proorocii Vechiului Testament si, mai apoi,
n mod desvrsit, prin nsusi Fiul lui Dumnezeu fcut om, Domnul nostru Iisus Hristos.

Ea are o mare nsemntate si valoare pentru mntuirea noastr. In Parabola semntorului ni se arat roadele pe
care le poate aduce Cuvntul lui Dumnezeu n viata noastr (Matei XIII, 1 23), iar n Parabiola bogatului
nemilostiv si sracului Lazr citim: Au pe Moise si pe prooroci, s asculte de ei (Luca XVI, 29). Mntuitorul
nsusi a spus multimilor care Il urmau: Fenciti cei ce ascult cuvntul lui Dumnezeu si il pzesc pe el (Luca
XI, 28).

Sfnta Scriptur cuprinde, deci, nvtturile necesare mntuirii noastre, privind pe om n totalitatea fiintei sale,
suflet si trup. Dar pentru ca aceste nvtturi s ne poat fi cu adevrat folositoare, trebuie s le ntelegem si s
le urmm asa cum ni le tlcuieste Sfnta Biseric prin preotii ei.

La toate slujbele noastre bisericesti auzim citiri din Sfnta Scriptur. Cnd intrm n biserio ne facem Sfnta
Cruce, ne inchinm si srutm Sfnta Evanghelie, iar cnd ni se citeste din ea ngenunchem. Prin Sfnta
Evanghelie si prin ntreaga Sfnt Scriptur ne vorbeste n Biseric si este prezent nsusi Domnul nostru Iisus
Hristos, Care este cu noi pan la sfrsitul veacurilor. La Sfnta Liturghie se citeste si Apostolul, adic se
citesc prti din scrisorile sfintilor apostoli, si Evanghelia, adic istorisirea despre viata, nvtturile si
minunile Domnului nostru Iisus Hristos. Bunii credinciosi citesc cu evlavie Psalmii, ca pe niste rugciuni si
imne de preamrire a lui Dumnezeu.

Drept aceea, cluziti de Sfnta Biseric, s ne apropiem cu pietate de bogtia duhovniceasc a Sfintei
Scripturi, s ne hrnim si s ne ntrim prin cuvntul adevrului dumnezeiesc spre mntuirea noastr.

LECTUR BIBLICA

Mila si adevrul s nu te prseasc ; leag-le mprejurul gtului tu, scrie-le pe tabla inimii tale ; atunci vei
afla har si bunvoint inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Pune-ti ndejdea in Domnul din toat inima ta si
nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate cile tale gndeste la Dnsul si El ti va netezi toate crrile tale. Nu fi

15
ntelept n ochii ti; teme-te de Dumnezeu si fugi de ru ; aceasta va fi sntate pentru trupul tu si o nviorare
pentru oasele tale (Pildele lui Solomon III, 3 8).

Ati auzit c s-a zis celor de demult : S nu svrsesti adulter. Eu ns v spun vou c, oricine se uit la
femeie, poftind-o, a si svrsit adulter cu ea n inima lui (Matei V, 27 28).

Ati auzit c s-a zis : S iubesti pe aproapele tu si s ursti pe vrjmasul tu. Iar Eu v zic vou : Iubiti pe
vrjmasii vostri, binecuvntati pe cei ce v blesteam, faceti bine celor ce v ursc si rugati-v pentru cei ce v
vatm si v prigonesc, ca s fiti fiii Tatlui vostru celui din ceruri, c El face s rsar soarele Su peste cei ri
si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Cci dac iubiti pe cei ce v iubesc, ce
rsplat veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru ? Si dac mbrtisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai
mult ? Au nu fac si pgnii acelasi lucru ?

Fiti, dar, voi desvrsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desvrsit este (Matei V, 43 48).

4. SFNTA TRADITIE SAU PREDANIA

Sfintele Evanghelii si toate celelalte prti ale Noului Testament nu cuprind dect o parte din descoperirea
dumnezeiasc pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, fcut om pentru a noastr mntuire, ne-
a fcut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pmnt. Acest lucru ni-l spune sfntul apostol si evanghelist
Ioan prin cuvinitele: sunt si alte multe lucruri pe care le-a fcut Iisus si care, dac s-ar fi scris cu de-amnuntul,
cred scrie el ca n lumea aceasta nu ar incpea crtile ce s-ar fi scris (Ioan XXI, 25).

Acelasi sfnt apostol mai arat n una din epistolele sale : Multe avnd a v scrie, n-am voit s le scriu pe
hirtie si cu cerneal, ci ndjduiesc s vin si sa v vorbesc gur ctre gur, ca bucuria noastr s fie deplin (2
Ioan I, 12).

Mrturisirile acestea ne incredinteaz c multe din faptele si nvtturile Mintuitorului Iisus Hristos nu ni s-au
pstrat In scris, ci c ele au fost nsusite si duse mai departe prin viu grai, de sfintii apostoli si de urmasii
acestora, din veac in veac pn la noi. De asemenea, c acestea vor fi duse, cu intelesul lor adevrat, de
adevratii credinciosi crestini, pn la sfrsitul veacurilor. Adic ni s-au pstrat si ni se fac cunoscute, n scopul
mntuirii noastre, prin Sfnta Traditie.

Din cele artate mai sus, ntelegem c Sfnta Traditie este a doua cale sau form principal, cu nimic mai prejos
dect Sfnta Scriptur, egal cu ea, prin care ni s-a transmis Descoperirea dumnezeiasc. Numai c aceast
descoperire de la Dumnezeu a fost cuprins in scris mai trziu dect cea artat n Sfnta Scriptur. Iar Sfnta
Traditie este viata Bisericii in Duhul Sfnt, este suflul viu al vietii Bisericii.

Intre Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie este o legtur att de strans, inct nici nu se poate face deosebire ntre
adevrul cuprins n una si n cealalt. Mrturiile lor despre adevrul dumneizeiesc se sprijin unele pe altele.
Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie sunt cele dou ci de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale.
Ele transmit adevrul dumnezeiesc ncredintat Bisericii spre pstrare si propovduire.

Dup cum am artat, Sfnta Scriptur este asezarea n scris numai a unei prti din toat nvttura dat de
Mntuitorul Iisus Hristos prin viu grai, iar cealalt parte ni se face cunoscut n Sfnta Traditie.

In ttmp, a fost mai nti Sfnta Traditie si apoi Sfnta Scriptur, fiindc Dumnezeu n ntelepciuneia Sa a voit ca
adevrurile Descoperirii dumnezeiesti s fie date nti prin viu grai, spre a fi usor ntelese si primite. Dac
nvttura dumnezeiasc s-ar fi dat de la nceput n scris, credinta nu s-ar fi rspndit cu aceeasi usurint si
putere ca prin viul grai cu care e nzestrat tot omul. Credinta se dobndeste si se ntreste, la cei mai multi
oameni, indeosebi prin viu grai, cum limpede ne grieste apostolul: Credinta este din auzire, iar auzirea, prin
cuvantul lui Hristos (Rom. X, 17).

Insusi Mntuitorul Iisus Hristos nu a mprtsit nvttura Sa prin scris ; El nici n-a lsat nimic scris si nu a
poruncit sfintilor apostoli s scrie, ci s propovduiasc prin viu grai cele ce au auzit si au vzut trind.
16
Trimitndu-i la propovduire, le-a grit: Mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui si
al Fiului si al Sfntului Duh, nvtndu-i s pzeasc toate cte v-am poruncit vou, si iat Eu cu voi sunt n
toate zilele, pn la sfrsitul veacului (Matei XXVIII, 19 20).

Sfintii apostoli au urmat ntru totul poruncii Mntuitorului Iisus Hristos. Cele ce ai auzit de la mine, cu multi
martori de fat, acestea le ncredinteaz la oameni credinciosi, care vor fi destoinici s nvete si pe altii (2 Tim.
II, 2), scrie sfntul apostol Pavel ucenicului su Timotei. Si asa, mai mult prin viu grai, au nvtat toti sfintii
apostoli, ndrumndu-i si pe ucenicii si pe urmasii lor s pstreze cu sfintenie cele ce au auzit de la ei. Iar dac
asa au fcut, sfntul apostol i fericeste, zicndu-le : Va laud ca n toate v aduceti aminte de mine si tineti
predaniile precum vi le-am dat (1 Cor. XI, 2). Ba le si porunceste, zicnd iarsi: Stati neclintiti si tineti
predaniile pe care le-ati nvtat, fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr (2 Tesal. II, 15).

Dar Sfnta Traditie s-a fixat n parte nc de timpuriu si s-a pstrat fr schimbare pn azi, n hotrrile si
canoanele sinoadelor ecumenice si locale, n simbolurile de credint, n scrierile sfintilor priinti, n Sfnta
Liturghie si n crtile de slujb ale Sfintei Biserici. Sfnta Traditie ne vine de la sfintii apostoli si, dup ei, de la
sfintii printi; ea st n cea mai strns legtur cu Sfnta Scriptur si toti sfintii printi ai Bisericii dau mrturie
de netgduit -despre adevr-ul cuprins si necesitatea ei n cele ale dreptei noastre credinte.

Sfnta Traditie a fost si este pretuit n aceeasi msur ca si Sfnta Scriptur, de ntreaga Biseric Ortodox. Pe
lng sfintii printi si vechii scriitori bisericesti dau mrturie despre valoarea si nsemntatea ei.

Pzitoarea, tlcuitoarea si propovaduitoarea fr gres a Siintei Traditii, ca si a Sfintei Scripturi, este Sfnta
Biseric. Biserica Ortodox pstreaz fr stirbire si nefalsificat tezaurul Descoperirii dumnezeiesti al credintei
noastre crestine. Iar credinciosii si nsusesc spre mntuire adevrurile credintei noastre crestine, cuprinse n
Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie, n snul Bisericii si participnd la viata si lucrarea Bisericii. Sfnta Scriptur
spune, n acest sens, urmtoarele: Nu stiti, oare, c voi sunteti templu al lui Dumnezeu si c Duhul lui
Dumnezeu locuieste n voi ? (1 Cor. VI, 16). De aceea, cine nesocoteste Duhul lui Dumnezeu, acela rtceste,
nu urmeaz Sfintei Traditii.

LECTUR DIN SFINTII PRINTI

Desi n lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Dup cum soarele, zidirea lui
Dumnezeu, e unul si aceiasi n toat lumea, tot asa si propovduirea adevrului se arat pretutindeni si
lumineaz pe toti oamenii, care vor s vin la cunostinta adevrului. Nici cel tare n cuvnt dintre ntistttorii
Bisericilor nu va spune altceva, dect aceste invtturi, cci nimeni nu este peste nvttorul su (Matei X, 24;
Luca VI, 40), nici cel slab n cuvnt nu va mputina Traditia. Credinta fiind una si aceeasi, nici cel care e n
stare s vorbeasc mult despre ea nu o sporeste, nici cel care vorbeste mai putin nu o mputineaza (Sfntul
Irineu).

5. SFINTELE TAINE

Mntuitorul Iisus Hristos ne cheam neincetat la sfintirea vietii noastre, la mntuire. Aceasta poate fi dobndit
numai in Sfinta Sa Biseric, cunoscand si mplinind Cuvntul lui Dumnezeu si mprtsindu-ne cu Sfintele
Taine ale Bisericii.

In urma pogorrii Sfntului Duh, cerul ne-a rmas deschis si, astfel, harul si darurile Lui se revars neincetat
asupra si spre sfintirea celor ce fac parte din Trupul Mntuitorului Hristos, din Biseric. Dar lucrrile vzute
instituite de Hristos si svrsite de episcop si preot, prin care, n chip nevzut, se imprtseste credinciosului
harul Duhului Sfnt, se numesc Taine. Sfintele Taine sunt lucrri vzute, pentru c omul are nu numai suflet
rational nzestrat cu libiertate, ci si trup. Prin aceste lucrri ni se mprtseste ns harul nevzut al Duhului
Sfnt. Partea vzut sau extern a Sfintelor Taine o formeaz lucrurile, cuvintele si actele slujbei, iar partea
intern sau nevzut a Sfintelor Taine este harul dumnezeiesc care se mprtseste prin partea vzut. Scopul
Sfintelor Taine fiind sfintirea omului, harul pe care ele l mprtsesc este harul sfintitor. Iar ceea ce produce
harul n sufletele credinciosilor, roadele speciale ale acestui har, sunt efectele Tainelor. Desi, dup natura lui,
harul dumnezeiesc este unul singur, totusi, prin lucrarea pe care o implineste, se deosebeste de la Tain la
17
Tain. De pild prin Sfntul Botez ni se mprtseste harul iertrii pcatului strmosesc si eventual al celor
personale, precum si harul nfierii noastre. Prin Sfntul Mir harul cresterii n Hristos. Ceea ce caracterizeaz
si deosebeste o Tain de toate celelalte Taine este harul special pe care l mprtsesc. Taina Sfntului Botez ne
ncorporeaz in Hristos si ne face mdular al Bisericii Sale. El ne deschide usa spre celelalte Sfinte Taine.

Sfnta noastr Biseric ne nvat c sunt sapte Sfinte Taine, toate ntemeiate de Matuitorul nostru Iisus Hristos.
Acestea sunt urmtoarele: Botezul, Mirungerea, Cuminectura sau Imprtsania, Mrturisirea, Preotia
(Hirotona), Cununia (Nunta) si Maslul.

Sfintele Taine au fost svrsite de sfintii apostoli si sunt svrsite de urmasii lor legiuiti, dup cum bine citim n
Sfnta Scriptur : asa s ne socoteasc pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu

(1 Cor. IV, 1). Deci nu oricare om poate s fie slujitorul Sfntelor Taine, dup cum iarsi aflm din Sfinta
Scriptur, c Iisus Hristos a dat pe unii ca s fie apostoli, pe altii prooroci, pe altii binevestitori, pe altii pstori
si nvttori, spre desvrsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos (Efes. IV, 11 12; 1
Cor. XII, 28 30 ; Evr. V, 1 6).

Astfel Sfintele Taine, pe care le avem de la Mntuitorul Iisus Hristos, ne sunt asemenea unor izvoare curate prin
care curge puterea sfintitoare a harului dumnezeiesc, sau si asemenea unor stlpi de neclintit pe care se reazim
viata cea nou, viata crestin.

Dup sfintii printi ai Bisericii Sfintele Taine sunt focul care nclzeste inimile, arde patimile si lumineaz
sufletele si rodeste spre un folos ; altoiul care nobileaz viata ; apa care spal ntinciunea patimilor si
pcatelor; pinea duhovniceasc ce hrneste sufletele noastre si doctoriile care ni se dau spre ntrirea trupeasc
si sufleteasc, spre viat vesnic.

Se ntelege ns c att pentru svirsirea, ct si pentru primirea cu vrednicie a Sfintelor Taine este de trebuint o
pregtire deosebit, de pe urma creia s si fim vrednici de harul lui Dumnezeu. S cugetm n liniste si cu
rgaz la sfintenia Tainelor, la lucrarea lor mntuitoare, la adevrul c puterea lor este atit de mare, nct ele
ptrund fiinta noastr, ne vindec de durerile noastre sufletesti, ne hrnesc duhovniceste, ne sfintesc spre viat
vesnic (Ioan IV, 10 14).

In mod deosebit, Sfintele Taine ne imprtsesc si ntresc in noi darurile Sfntului Duh (Isaia XI, 2), adic
dragostea, bucuria, pacea, ndelunga-rbdare, buntatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea, curtia
(Gal. V, 22 23). Iar aceste daruri sunt izvoare de sfintenie si de mntuire celor ce vin la Hristos si rmn ai lui
Hristos (Efes. II, 5).

Sfintele Taine ne unesc cu Dumnezeu, fcnd din noi locasuri ale Printelui Ceresc, cum ne ncredinteaz
sfntul apostol, zicnd c : suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis c : Voi locui n
ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu (2 Cor. VI, 16). Ele ne unesc si ne nfrtesc pe
unii cu altii, nasc n noi viat nou si buourie curat.

Dar noi suntem chemati nu numai sa primim, ci s si lucrm mpreun cu darurile Sfintelor Taine, ca ele s
rodeasc n noi ct mai bogat; s ne fie trepte ale desvrsirii, scri cu ajutorul crora s urcm de pe pmnt la
cer, la viata cea neimbtrnitoare si pururea vesnic (Ioan VI, 27 ; 1 Ioan II, 25).

5.1. TAINA SFNTULUI BOTEZ

Sfintul Botez este ntia dintre Tainele Sfintei Biserici ; este usa prin care se ntr n Sfnta Biseric. Si numai
ajungnd membri ai Bisericii lui Hristos ne putem nvrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfntulul Botez a fost asezat de Mntuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : Mergnd, nvtati toate
neamurile, botezndu-le n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a
grit dup nvierea Sa din morti.
18
Dar Taina Sfntului Botez nu este numai usa prin care se intr n Sfnta Biseric a lui Hristos, ci si pentru
cstigarea imprtiei lui Dumnezeu, asa cum ne ncredinteaz nsusi Mntuitorul, zicnd : De nu se va naste
cineva din ap si din Duh, nu va putea s intre n mprtia lui Dumnezeu. (Ioan III, 5).

Si naintemergtorul Mntuitorului Hristos, sfntul Ioan, a botezat la Iordam. Dar botezul lui nu era Tain, ci
inchipuia doar curtirea. de pcate prin credint si pocint; el era mai mult un ndemn la pocint, un semn
vzut si pregtitor spre cele ce aveau s vin, cum mrturiseste chiar sfntul Ioan Boteztorul: Eu unul v
botez cu ap spre pocint, dar Cel ce vine dup mine este mai puternic dect mine ; Lui nu sunt vrednic s-I
duc ncltmintea. Acesta v va boteza cu Duh Sfnt si cu foc (Matei III, 11). Mai trziu, si sfntul apostol
Pavel, ntlnind n calea sa pe unii care primiser botezul lui Ioan, i-a ntrebat: Primit-ati voi Duhul Sfnt cnd
ati crezut ? lar ei au zis ctre el: Dar nici n-am auzit, dac este Duh Sfnt. Si el a zis : Deci n ce v-ati botezat ?
Ei au zis: In botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis : Ioan a botezat cu botezul pocintei, spunnd poporului s cread
n Cel ce avea s vin dup el, adic in Iisus Hristos. Si auzind ei, s-au botezat n numele Domnului Iisus
(Fapte XIX, 1 5), adic au primit Botezul crestin.

Sfntul Botez instituit de Mntuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn pregtitor pentru cele ce ar fi s vin,
ci este o Sfnt Tain a Bisericii lui Hristos.

Partea vzut a Tainei Sfntului Botez const din afundarea de trei ori n apa sfintit a celui ce se boteaz si n
rostirea cuvintelor : Boteaz-se robul lui Dumnezeu. (N) In numele Tatlui, amin, si al Fiului, amin, si al
Sfantului Duh, amin.; acum si pururea si in vecii vecilor, amin.

Sfnta noastr Biseric face Botezul prin aiundaie, nu prin turnare sau prn stropire, pentru c chiar cuvntul
botez are nsemnarea de a afunda", a cufunda. Sub form de turnare sau prin stropire se svrseste doar n
mprejurri cu totul deosebite, cnd, de pild, cineva este greu biolnav sau cnd nu se afl la ndemn ap din
destul.

Apa care se foloseste la Taina Sfntului Botez trebuie s fie natural, curat, cu nimic amestecat.

Efectele primirii Tainei Sfntului Botez sunt : iertarea pcatului strmosesc si a tuturor pcatelor svrsite
nainte de Botez n situatia celor ce se boteaz mai trziu ; renasterea, sau nasterea la o viat nou
duhovniceasc, viat de curtie si sfintenie ; de asemenea, primirea n snul Sfintei Biserici, adic numrarea
celui botezat ntre fiii ei, putndu-se mprtsi de toate celelalte Sfinte Taine si de bunurile sufletesti pe care
Sfnta Biseric le druieste membrilor ei (cum s-a mai artat). De aici si denumirile date Tainei Sfntului
Botez: baie, izvor sfnt, luminare, renastere, nastere din nou, sfintire, pecetea lui Hristos,
baia vietii"-, baia renasteriii baia pocintei.

Botezul sterge si vina si pedeapsa pentru pcate, dar el nu nimiceste si urmrile pcatului strmosesc, cum sunt:
slbirea vointei si inclinarea spre ru, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea.

Svrsitorii Tainei Sfantului Botez sunt episcopii si preotii, cci lor le-a ncredintat Mntuitorul Iisus Hristos
puterea de a svrsi Sfintele Taine. Numai n caz de nevoie poate boteza si diaconul, iar n cazuri cu totul
deosebite poate face acest lucru si un simplu credincios, avnd ns grij s rosteasc cuvintele care arat c
lucrarea se face n numele Sfintei Treimi. In acest cz, dac cel botezat trieste, trebuie chemat preotul pentru
citirea rugciunilor din rnduiala Botezului si administrarea Tainei Mirungerii si mprtsaniei.

Dac sunt unii crestini din afara Bisericii Ortodoxe care spun c nu trebuie s botezm pe prunci, pentru c ei
nu au pcate si, mai ales, pentru c nu pot s mrturiseasc credinta lor, noi rmnem la practica noastr, veche
ct Biserica, de a boteza pe prunci, practic ntemeiat si pe Sfnta Scriptur si pe Sfnta Traditie si pe ratiune.
Aceasta, pentru c Taina Sfantului Botez este absolut necesar pentru mantuire, de la care nu pot fi exclusi nici
copiii. Primitorii Tainei Sfntului Botez sunt toti cei nebotezati, de orice vrst ar fi ei, toti fiind ntinati de
pcatul strmosesc (Fapte XVI, 14 15; XVI, 33; 1 Cor. I, 16, 14 15 ; XVI, 23). Necesitatea Botezului pentru
toti este artat de Mntuitorul prin cuvintele: Adevrat zic, de nu se va naste cineva din ap si din Duh, nu va
putea s intre n imprtia lui Dumnezeu (Ioan III, 5). Chiar din timpul sfintilor apostoli se svrsea botezul

19
copiilor : Lidia si casa ei (Fapte XVI, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte XVI, 33) ; Crispus si casa lui (Fapte
XVIII, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor.I, 76).

Sfnta Tain a Botezului este svrsit de preoti, care au primit harul sfintitor al preotiei. Este socotit
srbtoare mare pentru orice familie de crestin ziua n care copiii nou-nscuti primesc Taina Sfntului Botez si
intr prin ea n rndul credinciosilor crestini. Potrivit rnduielilor sale, Biserica noastr boteaz pe prunci,
curnd dupa nasterea lor. Asa a fcut ea dela nceput.

Dacd botezul ne curteste n primul rnd de pcatul strmosesc, oare trebuie s uitm c si copiii se nasc cu
acest pcat ? Stim ce spune psalmisitul: Intru frdelegi m-am zmislit si n pcate m-a nscut maica mea
(Ps. L, 6). Stim ce spune si sfntul apostol Pavel : De aceea, precum printr-un om a intrat pcatul n lume si
prin pcat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela n care toti au pctuit (Rom. V, 12). Acest
lucru cunoscndu-l, c toti ne nastem cu pcatul strmosesc, avem noi siguranta c un prunc va tri pn la
vrsta cnd poate s cunoasc si s mrturiseasc credinta n Hristos, pentru ca atunci s-l botezm ? Putem noi
s riscm ca el s moar nebotezat, sub osnda pcatului strmosesc ?

Iar dac ne referim la vremurile strvechi, la Traditia Bisericii, vedem c de atunci, din secolele I II si III se
practica botezul copiilor. Sfintii printi arat n scrierile lor c Biserica a primit de la apostoli obisnuinta de a
administra botezul si pruncilor.

In ceea ce priveste faptul c pruncii nu pot s-si mrturiseasc credinta crestin, Biserica are ca garant pe nasii
care-i primesc la botez, care mrturisesc pentru acestia credinta crestin rostind Crezul si care si iau indatorirea
ca finii lor s fie crescuti de ei n credinta Bisericii.

De altfel, noi cunoastem tot din Sfintele Scripturi attea cazuri cnd pentru credinta cuiva Dumnezeu S-a
ndurat de cel pentru care acesta se ruga. Sa ne amintim c Mntuitorul a vindecat pe sluga sutasului din
Capernaum pentru credinta stpnului su ; a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credinta mamei sale, si
a nviat pe fiica lui Iair pentru credinta tatlui su, si pe fiul vduvei din Nain pentru credinta mamei sale. Si
atunci s nu credem noi c botezul poate fi svrsit pruncilor pe temeiul credintei nasilor lor?

Ca s fac mrturisirea de credint, nasului i se cere s fie buin credincios, s fie mai n vrst ; de asemenea, sa
fie de acelas sex cu pruncul care se boteaz. Printii pruncului nu pot fi nasi. Este bine ca pentru fiecare nou
botezat s fie numai un nas.

Nasul are ndatorirea sa ngrijeasc de viata sufleteasc a finului su, nvtndu-l, la vremea cuvenit,
adevrurile dreptei noastre credinte spre a face din el un bun credincios, mdular sntos al Sfintei Biserici. Dar
si finul este dator cu ascultare si cu respect fat de nas, n aceeasi msur cum i ascult pe printii si trupesti.

Exist un Botez al muceniciei sau al sangelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut n cele dinti veacuri crestine,
ntelegnd prin el moartea martiric, n persecutii, pentru Mntuitorul Iisus Hristos. Sfintii printi l socotesc
asemenea Botezului din ap si din Duh, umeori chiar mai de pret dect acesta (sfntul Grigorie Teologul).

Mai cunoastem si Botezul dorintei care const n dorinta arztoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei
Biserici, ducnd o viat de pocint si n virtute. Dac dintr-o pricin oarecare fr voia lui nu ajunge s
primeasc botezul prin ap si prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorintei.

Taina Sfntului Botez nu se repet. Cci este un Domn, o credint, un botez (Efes. IV, 5)... Mrturisesc un
botez spre iertarea pcatelor, rosteste cel ce primeste Sfnta Tain a Botezului (Art. 10 din Simbolul
Credintei). Intr-adevr, dup cum cineva nu se naste trupeste dect o singur dat, tot asemenea nasterea
sufleteasc nu poate fi dect una singur. Numai dac a fost gsit un prunc si nu se stie sigur de a fost sau nu
botezat, atunci acesta este botezat conditionat, dac n-a fost botezat. Deci nici aici nu se svrseste un al doilea
botez.

LECTUR DIN SFINTII PRINTI

20
Cati n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati mbrcat (Gal. III, 27).

Scufundndu-te n ap, unde-ti pierzi urma, nseamn c ai ajuns s te lipsesti de viata din aer. Iar a te lipsi
de viat, e tot una cu a muri. Cnd, peste cteva clipe, te-ai ridicat la fata apei, ajungnd iar la lumin, inseamn
c te doresti fierbinte dup alt viata, iar dup ce ai dobndit-o triesti numai din ea. Din aceast pricin si
cerem n slujba Botezului ajutorul Fctorului a toate, iar o nastere din nou e cu mult mai nsemnat dect cea
dinti. Acum si chipul lui Dumnezeu se ntipreste mai bine n sufletul celui botezat dect odinioar, iar statura
lui e fcut acuma si mai ntocmai dup modelul dumnezeiesc, cci de-acuma chiar modelul ni se arat cu
trsturi mai lmurite (Nicolae Cabasila, Viata in Hristos).

5.2. TAINA SFNTULUI MIR

Asa cum pruncul nou-nscut are nevoie de hran pentru a creste si a se ntri n cele trupesti, cel nscut prin
Taina Sfntului Botez are trebuint de crestere si ntrire duhovniceasc n viata cea nou, viata n Hristos
Domnul. Iar aceast intrire, care vine de la Sfntul Duh, i se d celui botezat prin a doua Tain a Sfintei
Biserici, prin Sfntul Mir (Mirungerea).

Taina Sfntului Mir (Mirungerea) este instituit de Domnul nostru Iisus Hristos care fgduieste sfintilor
apostoli c le va trimite Duhul Sfnt: Si iat, Eu trimit peste voi fgduinta Tatlui Meu ; voi ns, sedeti n
cetate pn ce v veti imbrca cu putere de sus (Luca XXIV, 49 ; vezi si Ioan XIV, 16 17, 26; XV, 13 15;
Matei X, 20). In chip mai lmurit, pentru ntelegerea noastr, mai vdit si mai strlucit avea s se arate
instituirea acestei Sfinte Taine n ziua Cincizecimii, in ziua Pogorrii Sfntului Duh cu toate darurile Sale.

Sfintii apostoli au mprtsit Taina Sfntului Mir celor botezati, cum citim n Sfnta Scriptur : Apostolii din
Ierusalim, auzind c Samaria a primit cuvntul lui Dummezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care,
cobornd, s-au rugat pentru ei, ca s primeasc Duh Sfnt, cci nu se pogorse nc peste nici unul dintre ei, ci
erau numai botezati n numele Domnului Iisus. Atunci si puneau minile peste ei, si ei luau Duh Sfant (Fapte
VIII, 14 17).

Aflm asadar c, inc de la inceput, Taina Sfntului Mir era, ca si n vremea noastr, nedesprtit de Taina
Sfntului Botez. De asemenea, c ea se mprtsea prin punerea minilor numai de ctre sfintii apostoli asupra
celor botezati. Astfel, si n Efes, sfntul apostol Pavel a imprtsit Sfnta Tain a Mirului unora pe care i-a
botezat cu botezul lui Iisus Botezul crestin si care nu avuseser pn atunci dect botezul lui Ioan (Fapte
XIX, 1 6).

Sfintii apostoli mprtseau Duhul Sfnt celor botezati att prin punerea minilor (Fapte VIII, 14 16 ; Evrei
VI, 2 ; Fapte XIX, 1 6), ct si prin ungerea sau pecetluirea cu Sfntul Mir a celor botezati: Iar Cel ce ne
ntreste pe noi mpreun cu voi n Hristos si ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit si ne-a dat
arvuna Duhului n inimile noastre (2 Cor. I, 21 22 ; Efes. IV, 30) ; Iar voi ungere aveti de la Cel Sfnt si stiti
toate... ungerea pe care ati luat-o de la El rmne ntru voi si nu aveti trebuint ca s v nvete cineva (1
IoanII,-20, 27).

Cu trecerea vremii, numrul credinciosilor a sporit, iar sfintii apostoli nu au mai putut ajunge peste tot, ca s-si
pun minile asupra tuturor. De aceea s-a ndtinat svrsirea Tainei Sfntului Mir prin ungere de ctre urmasii
lor, adic de ctre episcopii si preotii Bisericii, cum se face si azi.

Despre toate acestea ne ncredinteaz si Sfnta Traditie prin mrturii din secolele II, III si IV: Dup ce am iesit
din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfnt, dup ritualul vechi, precum si la preotie se ungeau cu
untdelemm din corn. Ungerea ni se face matenal, dar ea poart roade duhovnicesti, dup cum si la Botez,
afundarea este un act material, dar roadele sunt duhovnicesti, c suntem curtiti de pcate... Apoi vine punerea
minilor, cu care unindu-se binecuvntarea, se cheam si se coboar Sfntul Duh (Tertulian). Vou, dup ce
ati iesit din cristelnita sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preinchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos ; iar
aceasta este Sfntul Duh (Sfntul Chiril al Ierusalimului).

21
Partea vzut a Sfintei Taine a Mirungerii o constituie ungerea n form de cruce cu Sfntul Mir a prtilor mai
nsemnate ale trupului si a organelor simturilor, cu rostirea, de fiecare dat, a cuvintelor: Pecetea darului
Duhului Sfnt. Amin.

Sfntul Mir se prepar din untdelemn, vin si 38 diferite aromate si se sfinteste de ctre un sobor de episcopi, n
Joia Patimilor. Amestecul acestor aromate simbolizeaz bogtia si felurimea darurilor Sfntului Duh de care se
mprtsesc primitorii acestei Taine.

Svrsitorul Tainei Mrungerii este episcopul sau preotul. Sfnta Tain a Mirungerii mprtseste primitorilor
harul Sfntului Duh, care lumineaz mintea pentru ntelegerea si mrturisirea adevrului crestin ; ea ntreste
voia pentru propsirea n toate cele bune, dnd astfel celor botezati tria de a fi adevrati crestini sau locasuri
vrednice ale Sfntului Duh. Darurile acestea sunt vii si lucrtoare n sufletul crestinului care rmne n Biseric
si particip la viata Bisericii.

Sfnta Tain a Mirungerii nu se repet. Chiar dac se obisnuieste ca cei care s-au lepdat de credinta crestin
ori au prsit Sfnta Biseric si vor s se ntoarc din nou la ea, s fie iarsi unsi, aceasta nu nseamn o
repetare a Sfintei Taine, ci numai reintrirea lor n dreapta credint.

RUGCIUNE

Cel ce ai druit robului Tu izbvire de pcate prin Sfntul Botez si i-ai dat lui nnoirea vietii, nsuti, Stpne
Doamne, binevoieste s strluceasc pururea lumina fetii Tale n inima lui ; apr pavza credintei lui
nebntuit de vrjmasi, pzeste ntr-insul nespurcat si neintinat haina nestricciunii cu care s-a mbrcat,
pstrnd ntr-insul, cu harul Tu, nestricat pecetea cea duhovniceasc ; si fii milostiv acestuia si nou, dup
multimea ndurrilor Tale. C s-a binecuvntat si s-a preaslvit preacinstitul si de mare cuviint numele Tu, al
Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

(Din rnduiala Tainei Sfntului Botez).

5.3. TAINA SFINTEI IMPRTSANII

Nscut la viata cea nou, viata n Iisus Hristos, ntrit in ea prin pecetea darului Sfntului Duh, de acum fiu al
Sfintei Biserici, credinciosul se poate nvrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine. Asa i se d lui Taina
Sfintei mprtsanii sau Cuminecturi, prin care, sub chipul pinii si al vinului primeste nsusi Trupul si Sngele
Mntuitorului Iisus Hristos spre iertarea pcatelor si spre viata de veci.

Aceast Sfnt Tain se mai numeste si Sfnta Euharistie ceea ce nseamn multmnire, pentru c atunci cnd a
asezat-o, la Cina cea de Tain, Mntuitorul Hristos a multumit Printelui ceresc nainte de a frnge pinea si a o
da sfintilor apostoli. Dar ea este si o jertf de multumire ctre Dumnezeu adusa de Sfanta Biseric, de
credinciosii ei, prin episcop sau preot.

Sfnta Imprtsanie ii uneste pe credinciosi cu Mantuitorul Iisus Hristos, dar i uneste si ntre ei prin aceeasi
credint si prin dragoste crestineasc ; ei sunt una si aceeasi obste crestineasc n fata aceluiasi sfnt altar,
mprtsindu-se de toate darurile dumnezeiesti din unul si aceiasi potir.

Sfnta mprtsanie nu este numai o Tain, ci si o jertf real, nesngeroas, adus lui Dumnezeu, Jertfa
trupului si a sngelui lui Iisus Hristos. Acelasi Hristos S-a jertfit pe cruce si Se jertfeste n Sfnta Euharistie.
Deosebirea este c jertfa de pe cruce este sngeroas, pe cand cea din Sfnta Euharistie este nesngeroas, ns
strns unit cu cea de pe cruce pe care o actualizeaz pn la sfrsitul veacurilor

Sfnta Imprtsanie este cea mai mare Tain, fiindc prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe
nsusi izvorul harului, pe Iisus Hristos, mprtsindu-ne cu Trupul si Sngele Su.

Mntuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau mprtsanii n Joia naintea mintuitoarelor Sale
Patimi, la Cina cea de Tain. Atunci, lund pinea si binecuvntnd-o, a frant-o si, dnd-o ucenicilor Si, a zis:
22
Luati, mncati, acesta este Trupul Meu. Si lund paharul si multumind, le-a dat, zicand : Beti dintru acesta toti,
c acesta este Sngele Meu, al Legii celei Noi, care pentru multi se vars spre iertarea pcatelor (Matei XXVI,
26 28). Dup aceea le-a poruncit : Aceasta s faceti ntru pomenirea Mea (Luca XXII, 19).

Sfnta Tain a mprtsaniei se savarseste numai de episcop si preot, n virtutea puterii date lor de Mntuitorul
Hristos, prin sfintii apostoli (Luca XXII, 19) si numai n cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul si centrul
Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere n Trupul si Sngele Domnului sunt
painea din gru curat si dospit si vinul, tot curat, din struguri.

Prefacerea pinii si vinului n Trupul si Sngele Domnului, n vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci cnd
preotul sau episcopul, ridicnd minile, fruntea si inima ctre cer se roag fierbinte :

"Inc aducem Tie aceast slujb duhovniceasc si fr de snge, si Te chemm, Te rugm si cu umilint la Tine
cdem : Trimite Duhul Tu cel Sfnt peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse nainte si f, adic, pinea
aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tu, iar ceea ce este in potirul acesta, Cinstit Sngele Hristosului Tu,
prefcndu-le cu Duhul Tu cel Sfnt".

In acest timp, la stran se cnt Pe Tine Te ludm, iar credinciosii ngenuncheaz, cci acum se svrseste
prefacerea, iar nu atunci cnd se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine : Luati mncati... Beti dintru
acesta toti.... Cum se petrece acest lucru, mintea noastr nu poate pricepe; se face n chip tainic, mai presus de
ntelegerea noastr.

In ncercrile lor de a deslusi mcar n parte aceast lucrare ntru totul tainic, pn si cei mai mari si mai alesi
cugettori crestini nu au gsit cuvinte potrivite.

Dar trebuie s lum aminte, nainte si mai presus de toate, c ceea ce se svrseste la Sfnta Liturghie nu este
doar o asemnare cu ceea ce s-a fcut la Cina cea de Tain, ci Insusi Mntuitorul Iisus Hristos este prezent aici
sub chipul pinii si al vinului. El, Hristos Domnul, ne-a grit limpede despre aceasta inc naintea Sfintelor Sale
Patimi, zicnd : Cel ce mnnc Trupul Meu si bea Sngele Meu are viat vesnic, si Eu l voi invia n ziua
cea de apoi (Ioan VI, 54). Cci adevrat, adeviat zic vou, dac nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu
veti bea Sngele Lui, nu veti avea viat n voi (Ioan VI, 53).

La primirea Sfintei Cuminecturi sunt chemati toti fiii Sfintei Bisenci; ei se pot mprtsi cu Trupul si Sngele
Domnului, dac mai nti si-au mrturisit pacatele si au fost dezlegati de preotul duhovnic. Dup primirea
Sfintei Cuminecturi se cuvine s nu mai srute icoana, sau mna episcopului sau preotului, s-si pzeasc
limba de orice vorb desart, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup si Snge pe care l-au
primit.

Mari, multe si minunate sunt roadele Sfintei Cuminecturi pentru viata duhovniceasc a credinciosului crestin.
Cci cel ce se mprtseste cu Trupul si Sngele Domnului se uneste tainic cu Domnul si, prin aceasta, si
umple sufletul cu har si cu toate bunurile duhovnicesti pe care le aduce o asemenea unire. Cel ce mnnc
Trupul Meu si bea Sngele Meu rmne intru Mine si Eu ntru El (Ioan VI, 56), ne grieste Mntuitorul. El si
sporeste viata duhovniceasc : Cel ce M mnnc pe Mine va tri prin Mine (Ioan VI, 57), adaug Hristos
Iisus. Si ce-i poate fi mai de folos credinciosului crestin, dect trirea lui cu Hristos si n Hristos.

Sfntul Ignatie Teoforul spune c Sfnta Cuminectur este leacul nemuririi, dndu-ni-se spre iertarea
pcatelor si spre viata de veci. Ea pstreaz si strnsa legtur cu ntregul Trup al Sfintei Biserici, n care
Mntuitorul Iisus Hristos se afl prezent fr ntrerupere.

Dat fiind roadele Sfintei Cuminecturi, Sfnta Biseric porunceste fiilor ei s se pregteasc si s se
mprtseasc ct mai des cu Trupul si Sngele lui Hristos. ndeosebi, n cele patru posturi mari de peste an, n
preajma unei cltorii mai ndelungate, la caz de suferint si boal, ca si nainte ca mirii s se nvredniceasc de
Sfnta Cununie. Eiectele binefctoare ale Sfintei mprtsanii apar numai n sufletele celor care au primit-o cu
vrednicie. Celor nepregtiti si nevrednici le aduce osnd de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27 29).

23
RUGCIUNI

a) nainte de primirea Sfintei Imprtsanii

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, slbeste, las, milostiveste-Te si-mi iart mie pctosului,
netrebnicului si nevrednicului robului Tu cderile n pcat, smintelile si greselile mele, toate cte am pctuit
fat de Tine, din tineretile mele pn n ziua si ceasul de acum, fie cu stiint, fie din nestiint, cu cuvntul sau
fapta, sau cu gndul, sau cu cugetul, cu deprinderile si cu toate simturile mele. Si pentru rugciunile aceleia ce
fr de prihan Te-a nscut pe Tine, ale preacuratei si pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura ndejde
neinfruntat si ocrotitoarea si izbvitoarea mea, invredniceste-m fr de osnd s m mprtsesc cu
preacuratele, nemuritoarele, de viat fctoarele si nfricostoarele Tale Taine, spre iertarea pcatelor si spre
viata de veci, spre sfintire, spre luminare, spre trie, spre vindecare si spre sntatea sufletului si a trupului si
spre stergerea si pierderea cu totul a cugetelor, a gndurilor si a deprinderilor mele celor rele si a nlucirilor de
noapte ale duhurilor celor viclene si ntunecate. C a Ta este mprtia si puterea, slava, cinstea si
nchinciunea, mpreun cu Tatl ,si cu Duhul Sfnt acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

b) Dup primirea Sfintei Imprtsanii

Multumesc Tie, Doamne Dumnezeul nostru, c nu m-ai lepdat pe mine pctosul, ci partas a fi Sfintelor Tale
Taine m-ai nvrednicit. Ci, Stpne, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai nviat si ai druit nou
aceste infricostoare si de viat fctoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, d
s-mi fie si mie acestea spre tmduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea
ochilor immii mele, spre ntrirea sufletestilor mele puteri, spre credint neinfruntat, spre dragoste neftarnic,
spre desvrsirea ntelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adugirea dumnezeiescului Tu har si spre
dobndirea mprtiei Tale. Ca ntru Sfintenia Ta cu acestea fiind pzit, s pomenesc harul Tu pururea si s nu
mai viez mie, ci Tie, Stpnului si Binefctorului nostru. Si asa, iesind dintru aceast viata ntru ndejdea vietii
celei vesnice, s ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel nencetat al ludtorilor si bucuria cea
fr de sfrsiit a celor ce vd frumusetea cea nespus a fetei Tale. C Tu esti dorirea cea adevrat si veselia cea
nespus a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, si pe Tine Te laud toat fptura n veci. Amin.

Trupul Tu cel Sfnt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, s-mi fie spre viata de veci si Sngele Tu
cel scump spre iertarea pcatelor. Si s-mi fie mie mprtsania aceasta spre bucurie, spre sntate si veselie. Iar
la nfricostoarea si a doua venire a Ta, nvredniceste-m pe mine pctosul ca s stau de-a dreapta mririi Tale,
pentru rugciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Ti. Amin.

5.4. TAINA SPOVEDANIEI

Este Taina n care Dumnezeu iart, prin duhovnic, pcatele crestinilor care se ciesc sincer si le mrturisesc la
scaunul spovedaniei, n fata preotului.

Ea are diferite numiri. Se numeste pocint, pentru c cel ce o primeste trebuie s regrete n mod sincer,
pcatele svrsite si mrturisite preotului duhovnic; mrturisire sau spovedanie, ntruct crestinul si
mrturiseste pcatele n fata preotului; al doilea Botez, pentru c prin ea se spal pcatele ntocmai ca prin
Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru c prin ea se dezleag pctosul de legtura pcatelor; mpcare,
pentru c ne mpac cu Dumnezeu.

Mntuitorul Hristos a ngduit aceast Tain sfintilor Si apostoli cnd le-a spus : "Oricte veti lega pe pmnt,
vor fi legate si in cer si oricte veti dezlega pe pmnt, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). El
a instituit-o apoi dup Sfnta Sa inviere din morti, cnd artndu-Se apostolilor le-a zis : Pace vou! Precum
M-a trimis pe Mine Tatl v trimit si Eu pe voi. Si zicnd aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh
Sfnt; crora veti ierta pcatele, le vor fi iertate si crora le veti tine, vor fi tinute (Ioan XX, 21 23). Puterea
de a lega si dezlega pcatele o are numai Mntuitorul Hristos, cum ne-a artat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat
aceast putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.
24
Recunoasterea pcatelor se face prin mrturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, n fata preotului-duhovnic.
Pcatul apas constiinta noastr ca o piatr si o rneste dureros. Dar prin mrturisire, sufletul se usureaz, inima
dobndeste liniste, constiinta cstig mpcare si rana se vindec. Dup cum bucuriile cer s fie mrturisite si
prin aceasta si sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer mrturisite si astfel sufletul se usureaz.

Pcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie s fie mrtunsit n fata preotului duhovnic, cu adnc prere de
ru, cu hotrrea de a nu mai gresi, cu credinta puternic n Hristos si cu ndejdea n ndurarea Lui. Aceasta,
pentru a ne pstra mereu curat haina sufletului nostru, pentru a nu ne desprti de Dumnezeu. Sfntul apostol
Iacob ne ndeamn, zicnd : Mrturisiti-v unul (credinciosul) altuia (preotului) pcatele si v rugati unul
pentru altul, ca s v vindecati, c mult poate rugciunea struitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, cnd ne
simtim apsati de pcate, cnd suntem bolnavi sufleteste, s alergm la preotii Sfintei Biserici si lor s ne
mrturisim, ca prin rugciunea si dezlegarea lor s dobndim iertarea pcatelor (Iacob V, 14 15). Si n alt loc
ni se grieste despre ndatorirea crestin de a ne mrturisi pcatele: Dac zicem c pcat nu avem, ne amgim
pe noi nsine si adevrul nu este ntru noi. Dac mrturisim pcatele, El Iisus Hristos este credincios si
drept, ca s ne ierte pcatele si s ne curteasc pe noi de toat nedreptatea. Dac zicem c n-am pctuit, l
facem mincinos, si cuvntul Lui nu este Intru noi (1 Ioan I, 8 10).

Lucru deosebit de nsemnat nu este ns numai mrturisirea pcatelor, ci cinta, adic prerea de ru si durerea
sufleteasc pe care o simte crestinul pentru pcatele svrsite n felurite chipuri. Cci fr de cint, Sfnta
Mrturisire sau Pocinta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si mpcarea cu Dumnezeu. Iar cinta
trebuie s fie sincer, deplin (pentru toate pcatele) si s izvorasc din credinta, ndejdea si iubirea lui
Dumnezeu.

Aceeasi nsemntate o are si hotrirea de ndreptare, curajul prin care punem hotar ntre viata trecut si cea
viitoare; o hotrre sfnt, c vom duce de acum nainte o viat nou, viat n Hristos, fcnd fapte vrednice de
pocint (Matei III, 7).

Mrturisirea sau nsirarea pcatelor fr cint adevrat si fr hotrre de ndreptare, nu aduce iertarea
pcatelor (Luca XIII, 5).

Cerintele unei bune mrturisiri a pcatelor trebuie mplinite printr-o pregtire din bun vreme, cu deosebire prin
post si rugciune. Cci postul smereste trupul, iar rugciunea deschide sufletul credinciosului n fata lui
Dumnezeu. De asemenea, s cercetm n cei msur ne-am mplinit datoriile ctre Dumnezeu, ctre Sfnta
Biseric, apoi ctre aproapele, ctre familie, ctre noi nsine, ctre Patrie, si asa s psim ctre Sfnta Tain a
Spovedaniei.

Stiut este c Sfnta Mrturisire se administreaz celor ce se pregtesc a primi Sfnta Cuminectur. De aceea si
grieste sfntul apostol Pavel: S se cerceteze (ns) omul pe sine si asa s mnnce din pine si s bea din
pahar (1 Cor. XI, 28), adic s ia Sfntul Trup si Snge al Mntuitorului Iisus Hristos numai dup vrednic
mrturisire.

Dup ascultarea celor mrturisite de crestin, dac din ele se vdeste cint si hotrre de ndreptare, preotul-
duhovnic l dezleag pe acesta prin cuvintele : "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu
ndurrile iubirii Sale de oameni, s te ierte pe tine, fiule, si s-ti lase toate pcatele. Si eu, nevrednicul preot si
duhovnic, cu puterea ce-mi este dat, te iert si te dezleg de toate pcatele, n numele Tatlui si al Fiului si al
Sfntului Duh. Amin".

Potrivit cu greutatea pcatelor mrturisite si dup cea mai bun socotint a preotului-duhovnic, celui ce s-a
spovedit i se d, nainte de dezlegare, un canon de pocinta, ca de pild : rugciuni, metanii, participarea la
sfintele slujbe si ndeosebi la Sfnta Liturghie din duminici si srbtori, fapte de milostenie, nfrnri de la
anumite mncruri sau fapte. Toate acestea nu urmresc pedepsirea celui ce s-a mrturisit, ci ndreptarea lui; ele
sunt asemenea unor leacuri spre nsntosire duhovniceasc, spre ntrire n virtute si ndeprtare de pcat.

Roadele Sfintei Mrturisiri sunt de nepretuit. Cci ea ne dezbrac de haina ntinat a pcatelor si ne mbrac n
haina cea nou a virtutilor crestine, n haina luminoas a harului dumnezeiesc ; din starea de pcat si de osnd,
25
ea ne trece n starea de har mntuitor. Ea ne deschide calea spre desvrsire, ne sporeste evlavia, rodeste curtia
sufletului, pacea cugetului, ndreptarea vietii spre cstigarea fericirii vremelnice si vesnice.

Soroacele Sfintei Mrturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositor lucru, pentru viata noastr duhovniceasc, s ne
spovedim ct mai des, dar mai ales cu prilejurile artate n legtur cu Sfnta Cuminectur.

RUGACIUNI

a) nainte de spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce pentru pcatele mele ai primit ocar pe cruce si chemi pe
cei pctosi la Tine, zicnd : "Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afar", primeste-m si pe mine,
nevrednicul. Iart-mi toate pcatele mele si-mi d harul Tu si binecuvntarea Ta, pentru mila Ta cea mare si
nemsurat ; cu rugciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Ti. Amin.

b) Dup spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul ntelepciunii si al darului, deschide buzele mele ale
pctosului si m nvat cum se cuvine si pentru ce se cade s m rog. C Tu esti Cel ce stii multimea cea mare
a pcatelor mele. Iat, cu fric stau naintea Ta ; ndreapt viata mea, Cel ce ndrepti toat zidirea cu cuvntul si
cu puterea cea nespus a ntelepciunii, Cel ce esti liman celor nviforati, si-mi arat calea pe care voi merge. D
cugetelor mele duhul ntelepciunii Tale, iar nepriceperii mele duhul ntelegerii. Cu duhul temerii de Tine
ptrunde faptele mele si duh drept nnoieste ntru cele dinluntru ale mele. Cu duh stpniitor ntreste
alunecarea gndurilor mele ; ca n toate zilele fiind ndreptat spre cele de folos cu Duhul Tu cel bun s m
nvrednicesti a mplini poruncile Tale si pururea s-mi aduc aminte de mrit venirea Ta, care va cerceta toate
faptele noastre.

C milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slav nltm, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si
pururea si n vecii vecilor. Amin.

5.5. HIROTONIA (PREOTIA).

Hirotonia (Preotia) este a cincea sfnt Tain a Bisericii, n care, prin punerea minilor si rugciunea
arhiereului, se mprtseste unor brbati, ce s-au pregtit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care d puterea de
a propovdui cuvntul lui Dumnezeu, de a svrsi Sfintele Taine si slujbele bisericesti, si de a conduce pe cei
credinciosi la mntuire.

Sfnta Tain a Preotiei se mprtseste asadar unor brbati anume pregtiti pentru a o primi cu vrednicie. Insusi
Mntuitorul Iisus Hristos i-a ales pe sfintii apostoli si i-a nvtat, prin toate cte a fcut ntre oameni, cele ale
mprtiei lui Dunmezeu. Dup aceea i-a nvrednicit de deosebita cinste de a propovdui Sfnta Evanghelie si
de a svrsi fapte minunate. Adresndu-se lor, a asezat si Taina Preotiei prin cuvintele : Precum M-a trimis pe
Mine Tatl, v trimit si Eu pe voi. Si zicnd acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfnt; crora veti
ierta pcatele, le vor fi iertate si crora le veti tine, vor fi tinute (Ioan XX, 21 23).

Sfintii apostoli, cum aflm din Sfnta Scriptur, au svrsit Sfnta Tain a Preotiei prin punerea minilor, adic:
hirotonndu-le preoti n fiecare biseric, rugndu-se cu postiri, i-au ncredintat pe ei Domnului n Care
crezuser (Fapte XIV, 23), dar avnd grij s nu pun prea degrab minile peste nimem (1 Tim. V, 22), s
fie cu mult grij, pentru c Preotia este lucrarea Duhului Sfnt (Fapte XX, 28).

In trei directii se exercit puterea si slujirea preoteasc si anume: Puterea nvttoreasc, adic de a propovdui
cuvntul lui Dumnezeu, Mntuitorul Hristos a dat-o sfintilor apostoli si, prin ei, episcopilor si preotilor, odat
cu cea sfintitoare, prin cuvintele : Mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui si al
Fiului si al Sfntului Duh, nvtndu-i s pzeasc toate cte v-am poruncit voua (Matei XXVIII, 19 20).
Puterea sfintitoare a fost dat si n chip deosebit la Cina cea de Tain prin cuvintele : Aceasta adic Sfnta
Euharistie s o faceti spre pomenirea Mea (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Despre puterea sfintitoare a
26
preotiei vorbeste si sfntul apostol Pavel: Asa s ne socoteasc pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si
ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. IV, 1). Puterea de conducere duhovniceasc le-a fost dat prin
cuvintele : Cel ce v ascult pe voi, pe Mine M ascult, si cel ce se leapd de voi se leapd de Mine ; iar cel
ce se leapd de Mine se leapd de Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca X, 16).

Sfintii apostoli au mprtsit harul Preotiei prin punerea minilor ierarhiei bisericesti, (adic episcopilor,
preotilor si diaconilor), avnd credinta luminat de Duhul Sfnt c harul hirotoniei, n una din cele trei trepte,
nu-si are izvorul n cel ce pune minile, ci n Dumnezeu, cum ne arat si sfntul Ioan Gur de Aur : Se pune
mna peste om, dar toate le face Dumnezeu si mna Lui se atinge de capul celui ce se hirotoneste, dac
hirotonia se face cum se cuvine (sfntul Ioan Gur de Aur).

Asadar, Preotia este de la Dumnezeu, cum i scrie si sfntul apostol Pavel ucenicului su Timotei : Nu fi
nepstor fat de harul care este ntru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea minilor preotimii (1 Tim.
IV, 14). Te ndemn s tii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este n tine, prin punerea minilor mele (2 Tim. I,
6).

Taina Sfintei Preotii o poate svrsi numai episcopul si de partea ei vzut tine rugciunea rostit de el:

"Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindec si pe cele cu lips le mplineste, hirotoneste pe (N)
ntru diacon (pe diacon ntru preot, pe preot ntru episcop...") si punerea minilor episcopului slujitor pe capul
celui ce se hirotoneste.

Taina Hirotoniei are trei trepte toate adeverite de Sfnta Scriptur si de Sfnta Traditie si bine cunoscute nc
din vremea sfintilor apostoli si anume : diaconia, preotia si arhieria.

In Faptele sfintilor apostoli n se arat cum a luat fiint treapta diaconeasc, pe urma alegerii si hirotoniei celor
sapte diaconi n Biserica din Ierusalim. Pe acestia i-au pus naintea apostolilor, si rugndu-se si-au pus minile
peste ei (Fapte VI, 6).

Sfintii apostoli au hirotonit preoti n mai multe cetti (Fapte XIV, 23) ; de asemenea, sfntul apostol Pavel a
asezat si episcopi, pe care, prin viu grai si prin scrisori, i sftuieste s ndrepteze cele ce mai lipsesc si s aseze
preoti prin cetti (Tit I,5).

Si sfintii printi dau mrturie nentrerupt si netgduit despre cele trei trepte ale Sfintei Preotii, unul din ei
scriind: Supuneti-v toti episcopului precum Iisus Hristos Tatlui, si preotilor ca apostolilor, cinstiti pe diaconi
ca pe legea lui Dumnezeu.

Fr episcop nimeni s nu fac ceva din cele ce apartin Bisericii (sfntul Ignatie Teoforul, Epistola ctre
smirneni, VIII, 1 2).

Spre Sfnta Preotie poate psi numai cel ce este gsit vrednic de primirea ei, dup cercetarea lui de ctre
duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Dar harul odat mprtsit prin hirotonire nu se pierde niciodat. Cel
hirotonit poate fi doar oprit pentru pricini de abateri de la buna purtare preoteasc de la svrsirea celor
sfinte.

Potrivit treptei n care se afl, primitorii Sfintei Preotii au puterea s svrseasc cele sfinte legate strns de
treapta preotiei lor. Astfel, episcopul are puterea s svrseasc toate Sfintele Taine si toate slujbele bisericesti,
ndeosebi de a hirotoni ntru diacon, preot si, mpreun cu nc doi arhierei, ntru anhiereu si de a sfinti ntr-un
sobor de arhierei, Sfntul Mir. Treapta arhiereasc, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune
apostolic sau episcopal, detine plintatea celor trei puteri : de a nvta, de a svrsi cele sfinte si de a conduce
Biserica.

Preotul primeste de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: nvttoreasc, sfintitoare si de conducere,
ns fr dreptul de a hirotoni si de a sfinti Sfntul Mir si Antimisul.

27
Diaconul este ajuttor al preotului si al episcopului, n ntreita lor activitate, spre mntuirea credinciosilor,
neputnd svrsi nici o Tain si nici o Ierurgie. Pe baza Revelatiei dumnezeiesti, cuprins n Sfnta Scriptur si
Sfnta Traditie, Sfnta Biseric ne nvat c Taina hirotoniei a fost instituit de Mntuitorul Hristos si c sfintii
apostoli au mprtsit harul Hirotoniei numai episcopului, preotului si diaconului. Acestea sunt cele trei trepte
ierarhice avndu-si baza n vointa Mntuitorului.

LECTUR DIN SFINTII PRINTI

Preotia se svrseste pe pmnt, dar are rnduiala cetelor ceresti. Si pe foarte bun dreptate, cci slujba aceasta
n-a rnduit-o un om sau nger sau un arhanghel sau alt putere creat de Dumnezeu, ci nsusi Mngietorul.
Sfntul Duh a rnduit ca preotii, nc pe cnd sunt n trup s aduc lui Dumnezeu aceeasi slujb pe care o aduc
ngerii n ceruri. Pentru aceasta preotul trebuie s fie att de curat ca si cum ar sta chiar n cer printre puterile
cele ngeresti...

Preotii sunt aceia crora li s-a ncredintat zmislirea noastr cea duhovniceasc ; ei sunt aceia crora li s-a dat s
ne nasc prin Botez. Prin preoti ne mbrcm n Hristos (Gal. III, 27) ; prin preoti suntem ngropati mpreun cu
Fiul lui Dumnezeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 12) ; prin preoti ajungem mdularele fericitului cap al lui Hristos (Col.
I, 18). Prin urmare este drept ca preotii s fie pentru noi... mai cinstiti si mai iubiti chiar dect printii. Printii
ne-au nscut din snge si din vointa trupului (Ioan I, 13); preotii ns ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din
Dumnezeu, ai acelei fericite nasteri din nou, ai liberttii celei adevrate si a nfierii dup har (sfntul Ioan Gur
de Aur, Despre Preotie}.

5.6. NUNTA

A sasea Tain a Bisericii este Sfnta Tain a Nuntii, prin care, dup fgduinta mirelui si a miresei dat n mod
liber in fata preotului, li se mprtseste acestora harul dumnezeiesc, care sfinteste insotirea lor dup fire,
prefcnd-o ntr-o desvrsit si curat legtur duhovniceasc, ntr-o unire pe viat, dup chipul legturii
dintre Mntuitorul Iisus Hristos si Sfnta Sa Biseric.

Cstoria a fost randui de nsusi Dumnezeu nc n Vechiul Testament. Astfel, n cartea Facerii ni se arat c
Ziditorul a toate a asezat cstoria chiar de la nceput, prin cuvintele : Nu e bine s fie omul singur; sa-i facem
ajutor potrivit pentru. el (Facere II, 18). El a binecuvntat nsotirea brbatului cu femeia, zicnd : Cresteti si
v nmultiti si umpleti pmntul si-l stpniti (Facere I, 28).

Dar n Noul Testament cstoria este nltat si asezat de Mntuitorul Iisus Hristos n rndul Sfintelor Taine.
El a cinstit-o prin aceea c a luat parte la Nunta din Cana Galileii (Ioan II, 1 11). Iar de cte ori a gsit bun
prilej s griasc despre cstorie, El a privit-o ca Sfnt Tain, sublinind importanta ei prin cuvintele: Pentru
aceea va lsa omul pe tatl su si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amndoi un trup, asa nct nu
mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a mpreunat Dumnezeu omul s nu despart (Matei XIX, 5 6).

Credincios urmtor ntru toate Mntuitorului Iisus Hristos, sfntul apostol Pavel i ndeamn pe soti s-si
iubeasc sotiile, precum Hristos a iubit Biserica, iar pe sotii s fie supuse brbatilor lor ca Domnului, pentru c
brbatul este cap femeii, precum si Hristos este capul Bisericii" (Efes. V, 23). Si incheie prin cuvintele: Taina
aceasta mare este, iar eu zic n Hristos si n Biseric (Efes. V, 32).

Asemenea celorlalte Sfinte Taine, si Taina Nuntii se svrseste n biseric, mai potrivit n zi de duminic, dup
Sfnta Liturghie, cnd obstea credinciosilor se afl n casa lui Dumnezeu. Potrivit poruncii a noua a Bisericii,
nu se fac nunti ns n timpul posturilor si n anumite srbtori ale anului. Exceptia de la aceast regul o poate
ncuviinta numai episcopul.

Cununia se ncheie pentru intreaga viat a celor ce o primesc ; o poate desface numai moartea (Matei XIX, 6 ; 1
Cor. VII, 10). Doar necredinciosia unuia din soti fat de cellalt, o poate desface, cci ea nseamn nimicirea
iubirii curate dintre soti. Sotul nevinovat poate Incheia o nou cstorie, dup desfacerea celei dinti, asa cum
poate face si sotul rmas vduv prin deces.

28
Formula Sfintei Taine a Nuntii este :

Cuinun-se robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Duminezeu (N), n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului
Duh, Amin, svirsitorul ei fiind episcopul sau preotul care administreaz harul dumnezeiesc.

Primitorii acestei Sfinite Taine sunt credinciosii crestini brbati si femei care au varsta aratat n legile
trii, sunt liberi s-si mrturiseiasc dorinta de a ntemeia o familie, care nu sunt nruditi n anumite grade si au
ncheiat cstoria civil.

Sotii uniti prin Sfnta Tain a Nuntii sunt ndatorati la pstrarea dragostei curate si a respectului unuia ctre
altul, la cresterea fiilor lor n temerea de Dumnezeu, la cinstirea Sfintei Biserici si la iubirea Patriei n care
vietuiesc si care lucreaz spre binele lor si al semenilor.

RUGCIUNEA CELOR CE SE CSTORESC

Stpne, Doamne Dumnezeul nostru, Sfintitorul nuntii celei de tain si preacurate, Pzitorul nestricciunii si
Chivernisitorul cel bun al celor lumesti, Cela ce din nceput ai zidit pe om si l-ai pus ca pe un mprat fpturii si
ai zis : Nu este bine s fie omul singur, s-i facem ajutor potrivit pentru el si, pentru aceasta, ai poruncit s lase
omul pe tatl su si pe mama sa si s se lipeasc de sotia sa (sotul su) si s fie amndoi un, trup, iar pe care
Dumnezeu i-a unit, omul s nu-i despart ; nsuti Stpne, trimite darul Tu cel ceresc si peste mine nevrednicul
robul Tu (nevrednica roaba Ta) si binecuvinteaz cstoria pe care astzi o leg naintea fetei Tale. Curteste
toate pcatele mele, iart-mi toate frdelegile, dezleag-mi toate greselile cele ,de voie ,si cele fr de voie ;
uneste gndurile, cugetele si inimile noastre n dragoste neftarnic si n credint nestrmutat ; ndrepteaz
pasii nostri pe crrile Tale, pentru ca s mplmim pururea voia Ta cea sfnt. Umple casa noastr de toate
bunttile cele de pe pmnt si ne nvredniceste s petrecem mpreun vietuirea noastr fr de prihan, ca s
sporim spre tot lucrul bun, de folos Patriei si Tie bineplacut. Pzeste-ne ntru toate zilele vietii noastre, ca s
plinim cu inim curat poruncile Tale si s ludm si s preamrim Preacmstitul si de mare cuviint numele
Tu, al Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

5.7. TAINA SFANTULUI MASLU

Este a saptea Tain a Bisericii n care, prin rugciunile preotilor si ungerea cu untdelemn sfintit a prtilor
nsemnate ale trupului, credinciosii dobndesc vindecarea de bolile trupesti si sufletesti.

Aceast Tain a fost instituit de nsusi Mntuitorul cnd a tnmis pe sfiintii apostoli la propovduire, zicndu-le
: Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: n numele Meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi si vor pune
minile si se vor face sntosi (Marcu XVI, 17 18). Sfintii apostoli au practicat Taina Sfntului Maslu chiar
de la prima lor propovaduire : Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau
(Marcu VI, 13).

Urmnd apostolilor, episcopii si preotii au svrsit si ei aceast Sfnt Tain, cum ne arat sfntul Iacob : Este
cineva bolnav ntre voi ? S cheme preotii Bisericii si ei s se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, n
numele Domnului. Si rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi fcut
pcate se vor ierta lui (Iacob V 14 15).

Sfntul apostol Iacob nu face bolnavilor acest ndemn ca venind doar din partea sa ; el grieste tocmai despre
lucrarea sfnt ncredintat sfintilor apostoli de ctre Mntuitorul Iisus Hristos, lucrare svrsit de ei n tot
locul si la tot credinciosul care avea trebuint de harul lui Dumnezeu pentru vindecarea sa. Taina Sfantului
Maslu se svrseste, de regul, la patul bolnavului; n restul cazurilor, n biseric.

Sfntul Maslu este deci Taina care, prin rugciunile preotilor si prin ungerea trupului cu untdelemn sfintit,
mprtaseste credinciosului harul lui Dumnezeu pentru tmduirea bolilor trupesti si sufletesti, pentru iertarea
pacatelor si pentru ntrirea sufletului.

29
Partea vzut a Sfntului Maslu const din rugciunea rostit de sapte ori pentru vindecarea bolnavului de
neputinta trupeasc si sufleteasc; din untdelemnul sfintit de preotii slujitori ai Tainei si ungerea cu el de sapte
ori a trupului bolnavului.

Urmrile Sfntului Maslu sint vindecarea de bolile trupesti si sufletesti si iertarea pcatelor pe care bolnavul ar
fi uitat s le mrturiseasc la Sfnta Spovedanie.

Svrsitorii Sfantului Maslu sunt preotii, pentru c Sfntul Iacob zice: s cheme preotii Bisericii iar nu
preotul. Rnduiala slujbei este ntocmit pentru sapte preoti; ns o pot face si cinci trei sau cel putin doi preoti.

Sfntul Maslu poate fi primit nu numai o singur dat si nici numai de cel aflat n pragul mortii, ci ori de cte
ori credinciosul se simte ngreuiat din pricina bolilor sau pcatelor.

RUGCIUNE

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeste smerita mea rugciune pentru iertarea pcatelor mele si,
ca un ndurat, cu dreapta Ta cea atotputernic, stiinge-mi focul ce m-a cuprins, nceteaz-mi boala si, cu
milostivirea Ta, ridic-m din patul durerii, ntru slava numelui Tu. C Tu esti doctorul sufletelor si al
trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si Tie slav nltm, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si
pururea si n vecii vecilor. Amin.

6. CREDINTA IN INVIERE SI IN VIATA VESNIC

In articolele 11 si 12 din Simbolul Credintei ni se arat invttura Sfintei Biserici despre invierea mortilor si
viata veacului ce va s fie. Ea ne ncredinteaz c trupurile celor morti vor nvia; nu poate fi vorba despre o
nviere a sufletelor, cci sufletele sunt nemuritoare.

Moartea este ncetarea vietii pmntesti a trupului, adic desprtirea sufletului nemuritor de trupul cel muritor,
cum lmurit citim n Sfnta Scriptur, c trupul ca pulberea s se ntoarc n pmnt cum a fost, iar sufletul s
se ntoarc la Dumnezeu, Care l-a dat (Ecclesiastul XII, 7), ca s-si primeasc rsplata pentru faptele sale.

Pricina mortii este pcatul svarsit de protoprintii nostri, Adam si Eva. Cci precum printr-un om a intrat
pcatul in lume si prin pacat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela n care toti au pctuit
(Rom. V. 12).

Ceasul mortii nu ne este cunoscut. Si aceasta pentru ca s fim totdeauna pregtiti de moarte, sa fim n orice
clip mpcati cu semenii nostri si cu Dumnezeu; s priveghem, totdeauna gata fiind de cltorie spre patria
cereasc. Luati aminte ne grieste Domnul privegheati si v rugati, c nu stiti cnd va fi acea vreme
(Marcu XIII, 33) ; s nu ne lenevim la gndul c moartea este departe, dar nici s nu ne ingrozim la gndul c
ea este aproape.

Dar nu este numai moarte, ci este si nviere. Dac moartea este desprtirea sufletului de trup, nvierea este
unirea din nou a sufletului cu trupul cu care a vietuit pe pmnt. nvierea se face prin atotputeirnicia lui
Dumnezeu, care face trupurile iarsi vii, mpreunndu-le cu sufletele lor. De acum ns trupurile nviate nu vor
mai fi ntocmai cum sunt cele de pe pmnt, ci vor fi duhovnicesti si nemuritoare, asemntoare trupului
Domnului de dup nvierea Sa. Acest lucru ni-l spune sfntul apostol Pavel: Asa este... nvierea mortilor : se
seamn trupul ntru stricciune, nviaz ntru nestricciune ; se seamn ntru necinste, nviaz ntru slav ; se
seamn ntru slbiciune, nviaz ntru putere; se seamn trup firesc, nviaz trup duhovnicesc. Dac este trup
firesc, este si trup duhovnicesc (1 Cor. XV, 42 44). Cci trebuie ca acest trup striccios s se mbrace n
nestricciune si acest (trup) muritor s se mbrace n nemurire. Iar cnd acest (trup) striccios se va mbrca n
nestricciune si acest (trup) muritor se va imbrca n nemurire, atunci va fi cuvntul care este scris : Moartea a
fost nghitit de biruint (1 Cor. XV, 53 54). Lucrul acesta este cu putint la Dumnezeu. Cci dup cum El a
putut s fac trupul omului din pmnt, tot asa poate si pe cel risipit n pmnt s-l adune, s-l nnoiasc si s-l
nvieze. Si o smnt, ca s ncolteasc si s rodeasc, trebuie mai inti s moar, s putrezeasc n pmnt (1

30
Cor. XV, 35 45). Asa si omul credincios, ca s ajung la viata cea vesnic, trebuie s treac mai nti prin
moarte.

La sfrsitul veacurilor, toti cei care au murit vor nvia. Iar aceia care n vremea nvierii obstesti se vor gsi n
aceast viat pmnteasc, vor fi si ei schimbati ntr-o clip, ca si cum ar fi trecut prin moarte, nct si trupurile
lor vor deveni duhovnicesti si nemuritoare, ca ale celor nviati: Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba,
deodat, ntr-o clipeal de ochi la trmbita cea de apoi. Cci trmbita va suna si mortii vor invia nestricciosi,
iar noi ne vom schimba", ne nvat apostolul (lCor.XV,51 52).

Dar pentru ce vor nvia trupurile ? Pentru c omul a fost creat n dubla sa structur, material si spiritual, trup
si suflet, si n aceast dubl structur, s dea seama n fata judectii; iar dup aceea s fie asezate n rai la
fericirea vesnica sau n iad la osnda vesnic, deoarece n viata pmnteasc sufletul mpreun cu trupul, deci
omul ntreg, a svrsit si cele bune si cele rele, si cele spre mntuire ca si cele spre osnd.

Indat dup desprtirea lui de trup, sufletul omului este supus Dreptei judecti a lui Dumnezeu, n fata creia
trebuie s dea socoteal, de viata de pe pmnt. Judecata aceasta care se face fiecrui suflet n parte se numeste
judecata particular si ea se deosebeste de judecata cea de obste sau universal care se face tuturor oamenilor,
odat, la sfrsitul lumii si dup invierea cea de obste a trupurilor. Realitatea judectii particulare este subliniat
de Mntuitorul prin pilda bogatului nemilostiv si a sracului Lazr (Luca XVI, 19 31) si prin rspunsul dat
tlharului pe cruce : Astzi vei fi cu Mine n rai (Luca XXIII, 43), precum si de sfntul apostol Pavel cnd
zice : Rnduit este oamenilor odat s moar, iar dup aceea judecata (Evrei IX, 27) ; si prin locurile n care
si exprim dorinta de a muri pentru a petrece cu Domnul (2 Cor. V, 6 8; Fil. I, 21). Judecata particular, ca si
cea de obste o face Mntuitorul : C Tatl nu judec pe nimeni, ci toat judeoata a dat-o Fiului (Ioan V, 22).
Prin judecata particular se cerceteaz starea general n care iese omul din viata pmnteasc si dac aceast
stare este bun, sufletul este dus de ngeri la fericire, iar dac este rea, este dus de duhurile necurate la chinuri.
Fericirea la care sunt dusi cei gsiti vrednici se numeste snul lui Avraam (Luca XVI, 22), sau Rai (Luca
XXIII, 43), iar chinurile la care sunt supusi necredinciosii si pctosii se numesc iad (Luca XVI, 22). Dar nici
fericirea si nici osnda nu sunt depline pan la judecata obsteasc, judecata cea de apoi, cnd vor i iarsi unite
cu truipurile. Pn la acea judecat, adic n vremea ct sufletele sunt fr trupuri, ele nu pot face nimic pentru
a-si schimba starea n mai bine (Ioan IX, 4). Numai cei rmasi n viata aceasta pot s dobndeasc de la
Dumnezeu usurarea osndei sufletelor celor morti. Si aceasta, prin rugciune si milostenie intru pomenirea
mortilor si mai ales prin pomenirea acestora la Sfnta Liturghie.

Locul n care sunt rnduite sufletele celor drepti este raiul, iar locul n care sunt rnduite sufletele celor nedrepti
este iadul. Nu exist un loc sau o stare intermediar ntre rai si iad, numit purgatoriu, cum nvat Biserica
Romano-Catolic, cci Mntuitorul Hristos nu a vorbit niciodat despre un asemenea loc. Dogm specific
doctrinei catolice, purgatoriul este un loc de purificare moral, n care sufletele care nu sunt complet curate din
cauz c n-au satisfacut pentru pcatele iertate, fie ca au murit cu pcate usoare, se purific prin pedepsele pe
oare le sufer aici si devin apte s intre in Cer dupa un anumit stagiu de suferinte.

De o imbunttire a situatiei celor plecati de aici se poate vorbi, caci starea de fericire sau de osand primit la
judecata particulara este nedeplin pan la judecata obsteasca. Sfintii apostoli si Biserica au rnduit ca cei vii s
fac rugciuni milostenie pentru cei morti. Cci n veacul de acum se poate face si lucra ceva, iar in cel viitor
se leaga toate puterile de lucru ale sufletului si nu se poate face ceva bun spre ridicarea pacatelor Asadar , nu
fara rost au randuit apostolii sa se aduca infricosatoarea Jertfa pentru pomenirea celor adorminti. Stim ca mult
le foloseste si multa binefacere le aduce celor morti. Cand credinciosii (obstea) si preotii stau cu mainile intinse
in fata cu infricosatoarea Jertfa, cum nu vor indupleca pe Dumnezeu pentru cei adormiti? Dar aceasta numai
pentru cei plecati in credinta. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

In legatur cu Judecata obsteasc sau universal este nvatatura despre invierea mortilor si despre viata de veci.
Cei care au facut cel bune aici pe pamnt asteapt cu bucurie viata de veci, caci pentru cei care l iubesc pe
Dumnezeu n viata aceasta si i pzesc poruncile, fcnd binele, viata aceea va fi intru totul fericita. Fericirea le
va fi nesfrsit si neinchipuit de mare. Caci cele ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si la inima omului nu
s-au suit, pe acestea lea gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (1 Cor II 9) Aceasta negraita fericire va consta

31
mai ales in unirea in Duh cu Dumnezeu, in a-L vedea pe Dumnezeu fat ctre fat, n vietuirea slavita si
vesnic mpreun cu Mntuitorul Iisus Hristos, cu sfintii ingeri si cu toti sfintii Bisericii.

Aceast fericire a dreptilor se va deosebi ns dup vrednicia pe care ei au cstigat-o prin faptele lor cele bune,
cum lamurit ne invata sfantul apostol Pavel: Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta
stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste in stralucire.(1 Cor. XV 41)

In scahimb viata de veci a celor ri va fi ntu totul nefericita. Iadul e este ca o temnit, cci viata lor este lipsit
de vederea fetei lui Dumnezeu, de lumina si fericirea mpreunate cu aceasta vedere, o viat de nesfrsite
chinuri.

Sa cugetm cu atentie si cu rgaz la cele artate aici cci prin aceasta ne putem feri de pcate si ne putem
deprta de patimi; putem pazi curatia sufletului si trupului nostru, ducand astfel o viata bineplcut lui
Dumnezeu si mult folositoare sememlor nostri. Pe urma unei asemenea vietuiri putem nadajdui n cstigarea
mntuirii noastre.

32