Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Național Traian din Drobeta-Turnu Severin vreme de 10 ani, a dezvăluit în interviul de mai jos câteva
dintre secretele prin care reușește să aducă matematica mai aproape de elevi: „cu ușurință, firesc, prin
logică, cu dragoste.”
în soluționarea problemelor. Am ales să predau matematica prin incitare, stimularea curiozității și mai
apoi acceptarea provocării de a finaliza demersul și a stinge intriga.
Ai nevoie de pasiune, dedicație și originalitate să poți aborda matematica altfel. Și curaj, curajul de a
transcende fundamentul conservator al modului de abordare a disciplinei în scoală conform cu era în
care trăim : digitalizare, tehnologie, internet.
Citez dintr-o știre despre dumneavoastră de pe Digi24: „Profesoara de matematică din România
a impresionat cu metodele ei de predare nu doar juriul, ci şi dascăli din sisteme avansate de
educaţie.” Dezvăluiți pentru cititori câteva dintre secretele dumneavoastră în materie de
predare. Cum reușiți să vă cuceriți elevii?
De exemplu, în unul din grupurile în care activez, „Supporting reasoning and numeracy skills”, grup-
suport al educației pentru matematică, am proiectat două activități pentru clasele 6-8 si respectiv 9-10
inspirate din specificul departamentului “Peacekeeping Operations” (PKO) din cadrul ONU. O baza
diversificată de date provenite din activitatea departamentului PKO este selectată și adaptată la
obiectivele urmărite astfel încât elevii, organizați în grupe de 3-4, răspund la sarcinile prezentate în
fișa de lucru după consultarea, analizarea, discutarea și organizarea informațiilor puse la dispoziție în
cadrul lecției. Noțiuni, concepte și raționamente de tip matematic precum graficele, statisticile,
procentele, rapoartele, probabilitățile și modelarea matematică sunt instrumente principale în
desfășurarea activității. Elevii sunt entuziasmați astfel să constate că ceea ce au învățat în cadrul orelor
de matematică are aplicabilitate în activități și domenii din cele mai diverse din viața reală. Pe
parcursul activitații, ei au oportunitatea să ia contact cu misiunile și zonele în care ONU activează, cu
istoricul și natura conflictelor existente pe Mapamond, cu gestionarea financiară sau a resursei umane
din zonele de intervenție, cu datele numerice referitoare la pierderile de vieți omenești, de bunuri
materiale sau teritoriale. Totodată elevii devin conștienți de atitudinile, interesele și problemele care au
generat conflictele mondiale și de necesitatea schimbării de mentalitate în spiritul înțelegerii mutuale
și al toleranței, indiferent de moștenirea socială, culturală, lingvistică sau religioasă a fiecăruia dintre
noi.
Cred ca prin astfel de activități conectate la viața reală și la contemporaneitate, activități care să
complementeze actul instrucțional tradițional al sistemului nostru de învățământ se poate produce o
educație reală a tinerei generații pentru societatea globală în care trăim. Un deziderat, un vis?
Nicidecum, o ancorare în realitate, pentru că prin cetățean global înțelegem ceea ce ne dorim cu toții
astăzi în societatea românească: integritate, respect, conștiinciozitate, adaptare, colaborare, spirit de
echipă, gândire critică, creativitate, toleranță, profesionalism, empatie, compasiune, încredere.
Cetățenia globală începe cu cetățenia locală desigur.
Buna dispoziție, umorul, seninătatea, oferirea celei de-a doua șanse, abordarea emoțională și tratarea
fiecărui elev în parte, adaptarea la specificul de învățare și colaborare al oricărui elev, mă ajută în timp
să obțin rezultatele așteptate.
Page 5 of 7
Comoditatea, lipsa de viziune, de voință și implicare a fiecăruia dintre noi, acoperite de veșnicele
circumstanțe atenuante – nu avem bază materială, nu avem investiție în educație, nu avem autonomie,
nu au fost consultați profesorii, nu au fost consultați elevii sau părinții, – a făcut aproape imposibilă
impunerea unei noi direcții în educație.
Educația înseamnă adaptare permanentă și caracter vizionar, voință și implicare. Educația pleacă din
interiorul fiecăruia dintre noi. Educația nu este o slujbă ca oricare alta, îndeplinești algoritmic o sarcină
și sistemul funcționează. Educația cere interior, exterior și unitate centrală, adică inimă, spirit și minte
ca să înțelegi, să aplici și să beneficiezi de oportunitățile lumii în care trăiești.
Sfatul meu este să îți asculți inima, să îți privești copiii și să îți adaptezi metodele, să renunți la
rigiditate și învechire, să iei cunoștințe de noi metode și să le implementezi încet și sigur atunci când
timpul didactic îți permite. Nu sunt de părere că învățământul trebuie distrus din temelii și înlocuit cu
un sistem total nou. Este evident că această măsură nu este sustenabilă. Dar cred că schimbarea se face
prin profesori și trebuie să știm exact ce trebuie să cerem profesorilor, cum îi inspirăm, cum le oferim
alternative de activități cu elevii și cum le acordăm suportul necesar acestei schimbări.
Care sunt principalele carențe ale sistemului educațional, din punctul dumneavoastră de
vedere?
În opinia mea, suntem încă în era birocrației fără limite în școlile noastre, a procedurilor pe care le
încalcă primii chiar cei care le elaborează, a formelor fără fond și a clișeului „școala românească este
bună și nu trebuie schimbat nimic la ea”.
Despre eficiență, lipsă de interes și plictis vorbesc cel mai bine statisticile care vizează abandonul
școlar, rezultatele examenelor naționale și fețișoarele întrebătoare și plictisite ale copiilor noștri în
băncile de clasă, undeva în clasele XI-XII, dacă nu mai devreme, când se prefigurează întrebarea: ei
bine, și acum încotro? De ce? Pentru că învățământul nostru a rămas încremenit în aceleași tipare în
care a fost creat cu decenii în urmă odată cu apariția învățământului de masă în scopul educării
tinerilor pentru obținerea unui loc de muncă. Astăzi, profesiile pentru care educăm tinerii sunt pe cale
de dispariție în societatea noastră și mă refer acum și la societatea globală pentru că o bună parte din
tineri sunt angajaţi în străinătate în acest moment. O altă problemă de concepţie majoră în educaţie
care nu se vede în ceea ce facem în şcoală este aceea că educația trebuie să meargă dincolo de instruire
şi dobândirea competențelor necesare pentru obţinerea unui loc de muncă. Trăim într-o societate
individualistă şi dezbinată şi pentru că aşa formăm copiii de mici prin specificul activităţii noastre la
clasă. Atunci când vom pune accent în activitatea la clasă şi pe colaborare, spirit de echipă, rezolvarea
problemelor din viaţa reală, pe formarea gândirii critice, pe comunicare şi vom urmări formarea
atitudinilor pozitive, a empatiei, compasiunii, a ceea ce numim îndeobşte învăţare socio-emoțională,
atunci când vom schimba matricea educaţiei, abia atunci vom putea vorbi de o societate mai bună în
viitor. În principal schimbarea în şcoli începe de la noi, profesorii, cu schimbarea mentalităţii despre
Page 7 of 7
Aş încheia cu un citat din Sunny Varkey, fondatorul premiului mondial al profesorului „Global
Teacher Prize”: “oricare ar fi întrebarea, educația este cheia”. Educația este cheia pentru copii, tineri,
profesori, părinţi, adulţi, lideri, echipe, categorii socio-profesionale, comunitate locală sau globală.