ORIGINEA SI ISTORIA MISCARII DE CRUCE ROSIE SI SEMILUNA ROSIE

Miscarea Internationala de Crucea Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa unui om de
afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre cele mai sangeroase
batalii ale secolului, Batalia de la Solferino. Dunant a atras atentia lumii asupra necesitatii de a
infiinta societati de ajutor si de a promova un acord international cu privire la ajutorarea ranitilor
si la persoanele care ii ingrijesc.

Batalia de la Solferino a avut loc la data de 24 iunie 1859, in nordul Italiei, unde armatele
Frantei si Austriei (peste 320 000 oameni) s-au luptat cu inversunare timp de 16 ore. In urma
confruntarii, numarul mortilor si al ranitilor de pe campul de lupta a fost de 40 000. Batalia a
reprezentat o victorie pentru francezi, dar costul a fost enorm: cadavrele erau asezate unele peste
altele, iar ranitii zaceau neingrijiti. Numarul chirurgilor era insuficient. Desi existau patru
veterinari pentru a ingriji o mie de cai, era doar un doctor pentru acelasi numar de oameni si
niciun doctor pentru fortele de artilerie.

Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri. El a fost martor al
imaginii oribile de dupa batalie. Dezastrul umanitar rezultat din inclestarea beligerantilor l-a
impresionat profund pe tanarul genovez. El a adunat oameni din satul invecinat si a petrecut trei
zile, fara intrerupere, pentru a ingriji ranitii. Vorbele sale „Siamo tutti fratelli” (suntem cu totii
frati) au deschis inimile voluntarilor, care au ingrijit deopotriva inamici si compatrioti.
Henry Dunant s-a intors in Elvetia, unde a continuat sa fie tulburat de cosmarul caruia ii fusese
martor la Solferino. Poate si pentru a-si scoate imaginile din minte, a scris o carte si a publicat-o
pe cheltuiala sa, in noiembrie 1862. Aceasta se numea „O amintire de la Solferino”. Principalul
scop al lui Dunant era de a aduce in atentia lumii cruda realitate a razboiului. De aceea, a trimis
cartea sa familiilor domnitoare din Europa, dar si liderilor militari, politici, celor implicati in
actiuni filantropice si prietenilor. Cartea a cunoscut un succes imediat si neasteptat, Dunant
primind numeroase invitatii si devenind obiectul unui val de admiratie.

Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala:
• infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de razboi, alcatuita din
voluntari;
• promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de lupta si pe
aceia care ii ingrijesc, oferindu-le, astfel, un statut neutru.

„O amintire de la Solferino” a avut o influenta foarte importanta. In mai putin de un an, ca

urmare a propunerilor pe care le continea, a luat fiinta o organizatie mondiala. Meritul lui Dunant
a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa recunoasca obiceiurile razboiului.

In acea perioada, la Geneva, exista Societatea pentru Bunastare Publica, al carei presedinte era
avocatul Gustave Moynier. Acesta a fost adanc impresionat de „O amintire de la Solferino”. L-a
invitat pe Dunant sa vina si sa vorbeasca despre cartea sa cu ceilalti membri ai societatii.
Intalnirea a avut ca rezultat infiintarea unei comisii compusa din cinci membri. Alaturi de
Dunant si Moynier, din comisie mai faceau parte generalul Guillaume Henri Dufour, dr. Louis
Appia si dr. Theodore Maunoir.

Comisia s-a intrunit pentru prima oara la 17 februarie 1863 si s-a autointitulat Comitetul
International pentru Ajutorarea Ranitilor care, in 1876, urma sa devina Comitetul International al
Crucii Rosii.

In lunile care au urmat intrunirii Societatii pentru Bunastare Publica si infiintarii Comitetului
International pentru Ajutorarea Ranitilor, cei cinci membri ai societatii s-au angajat intr-o
activitate intensa, care, in octombrie 1863, a dus la organizarea unei conferinte internationale la
Geneva – de fapt, o intrunire a expertilor din 16 tari. In timpul acestei conferinte, s-a adoptat o
emblema distinctiva – o cruce rosie pe fond alb (reversul drapelului elvetian) – cu scopul de a
identifica si, prin urmare, de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti. Astfel, a luat
fiinta, ca institutie, Crucea Rosie.

La sfarsitul Conferintei Internationale din 1863, prima idee a lui Dunant – de a infiinta o
societate de voluntari in fiecare tara – a devenit realitate prin infiintarea primelor Societati
Nationale. Astfel de societati au fost infiintate, cateva luni dupa Conferinta Internationala, in
Wurttemburg, Marele Ducat de Oldenburg, Belgia si Prusia. Apoi au luat fiinta societatile din
Danemarca, Franta, Italia, Mecklenburg-Schwerin, Spania, Hamburg si Hesse. Pe atunci, ele se
numeau „comitete nationale” sau „societati de ajutorare”, dar, mai tarziu, au inceput sa fie
cunoscute sub denumirea de Societati Nationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie.
La sfarsitul Primului Razboi Mondial, mari regiuni din Europa se aflau in haos: economia fusese
distrusa, populatia era decimata de epidemii, un numar mare de refugiati si apatrizi isi cautau un
loc pe continent. Razboiul a demonstrat clar nevoia de stransa cooperare intre Societatile de
Cruce Rosie care, prin intermediul activitatilor desfasurate pe timpul razboiului in favoarea
prizonierilor de razboi si a combatantilor, atrasesera milioane de voluntari si construisera un
mare organism de experti. Henry P. Davidson, presedintele Comitetului pentru Razboi al Crucii
Rosii Americane, a propus, la o conferinta internationala medicala (aprilie 1919, Cannes,
Franta), „federalizarea Societatilor de Cruce Rosie din diferite tari, intr-o organizatie
comparabila cu Liga Natiunilor, in scopul unei permanente cruciade medicale pentru
imbunatatirea sanatatii, prevenirea bolilor si alinarea suferintei”.

Liga Societatilor de Cruce Rosie a fost infiintata in mod formal, cu sediul la Paris, de catre
Societatile de Cruce Rosie din Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si Statele Unite la 5 mai
1919, avand ca prim obiectiv imbunatatirea sanatatii oamenilor din tarile care avusesera mult de
suferit in timpul celor patru ani de razboi. De asemenea, era destinata „sa consolideze si sa
uneasca pentru activitatile de sanatate, Societatile de Cruce Rosie existente si sa promoveze
crearea de noi societati”. O parte cruciala a activitatii Federatiei este de a oferi si a coordona
asistenta pentru victimele dezastrelor naturale si ale epidemiilor. Din 1939, sediul sau permanent
a fost la Geneva.

In 1991, s-a luat hotararea de a schimba denumirea Ligii Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna
Rosie in „Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie”.

I. Crucea Rosie la nivel national

Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania este o organizatie umanitara membra a
Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, auxiliara autoritatii publice si abilitata
prin lege sa asigure asistenta umanitara in caz de dezastre si sa vina in sprijinul persoanelor
vulnerabile.

Conform Legii Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania nr. 139/1995 Art.1, si Statutului
sau, Crucea Rosie Romana este persoana juridica cu drept public, autonoma, neguvernamentala,
apolitica si fara scop patrimonial. Ea isi desfasoara activitatea cu caracter umanitar, ca
organizatie de ajutor umanitar, auxiliara a autoritatilor publice.

Legea nr. 524/2004, Art. 8. – „Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania se bucura de
protectia si de sprijinul statului si are, in calitate de organizatie de utilitate publica, dreptul de a
cere sprijinul tuturor autoritatilor publice, iar acestea au obligatia de a-l acorda”.

1. Emblema Crucii Rosii

Emblema unei cruci rosii pe fond alb a fost adoptata la Conferinta Internationala din 1863 ca
semn distinctiv pentru societatile voluntare care asistau soldatii raniti. La randul sau, Conferinta
Diplomatica din 1864 a adoptat acest simbol în prima Conventie de la Geneva, ca semn distinctiv
pentru serviciile medicale militare. Ideea care a condus la adoptarea emblemei de cruce rosie a
fost aceea de a conferi statut neutru celor care asistau ranitii si, astfel, de a asigura protectia
acestora pe campul de lupta.

Semiluna Rosie a fost adoptata in Conventia din 1929, impreuna cu leul si soarele rosii pe fond
alb, semn cerut de Persia, dar in 1980, guvernul Republicii Islamice Iran a decis sa renunte la
aceasta emblema si sa foloseasca, in schimbul ei, semiluna rosie.

Avand in vedere ca exista tari in care nici crucea rosie nici semiluna rosie nu ar putea fi utilizate,
deoarece nu sunt acceptate de populatia locala, in anul 2005, statele au adoptat un nou simbol de
protectie – Cristalul (rombul) Rosu.
In prezent, folosirea emblemei de către Societatile Nationale este guvernata de „Regulamentul
privind folosirea emblemelor de cruce rosie si semiluna rosie de catre Societatile Nationale”.
Acest regulament, adoptat la Budapesta, in noiembrie 1991, a intrat in vigoare in anul 1992.

Emblema este un simbol care fie confera protectie, fie indica apartenenta la Miscare. Fiecare stat
parte la Convenţiile de la Geneva are obligatia de a adopta masuri care să previna si sa
pedepseasca, in permanenţa, orice folosire abuziva a emblemei. De aceea, statele trebuie să
adopte masuri legislative pentru protejarea emblemei de Cruce Rosie.

Cine are dreptul sa foloseasca emblema.

1.Folosire protectoare pe timp de conflict (la dimensiuni mari) – semnaleaza
combatantilor ca personalul medical al forţelor armate, voluntarii Societatilor Nationale, unitatile
sanitare, mijloacele de transport sunt protejate de Conventiile de la Geneva si protocoalele lor
adiţionale. In acest caz, au voie să foloseasca emblema: personalul medical si religios al fortelor
armate; unitatile medicale ale forţelor armate si mijloacele lor de transport; unitatile medicale si
mijloacele de transport ale Societatilor Nationale de Cruce Rosie/Semiluna Rosie auxiliare
unitatilor medicale ale fortelor armate.
2.Folosirea indicatoare pe timp de pace (la dimensiuni mici) – semnifica faptul a o
persoană sau un obiect are legatura cu Miscarea Internationala de Cruce Rosie/Semiluna Rosie (o
Societate Nationala, Comitetul International al Cruci Rosii, Federatia Internationala a
Societatţilor Nationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie). In acest caz, au voie să foloseasca
emblema: Societatile Nationale, CICR, Federatia.

Folosirea abuziva a emblemei

IMITATIA = folosirea unui semn care prin forma si / sau culoare poate crea confuzie cu
emblema de cruce rosie / semiluna rosie.

UZURPAREA
1. folosirea de catre grupuri de persoane neautorizate (farmacii, medici, ONG-uri, societati
comerciale etc.)
2. folosirea de catre persoane autorizate, dar care o folosesc in interes propriu si nu in interes de
serviciu.

PERFIDIA = folosirea in timp de razboi pentru a ascunde combatanti sau echipament militar -
CRIMA DE RĂZBOI
Fiecare om poate ocroti emblema si intari valoarea ei protectoare. Contribuiti la protejarea
emblemei, pentru ca intr-o zi v-ar putea salva viata!

Protectia emblemei in Romania

Legea nr. 139/1995 a Societatţii Nationale de Cruce Rosie din Romania, modificata prin Legea
524/2004, prevede in art. 5 că, in timp de pace, emblema Crucii Rosii poate fi folosita doar de
Crucea Rosie Romana, sau, cu acordul acesteia si in cazuri restrictiv prevazute, de terti. Codul
Penal al Romaniei sanctioneaza, in art. 294, folosirea emblemei sau a denumirii de Crucea Rosie
sau a unei imitatii a acestei embleme ori denumiri.
 Daca sunteti martorii unui abuz de emblema, contactati Sediul Central al Crucii Rosii
Romane sau luati legatura cu filiala de Cruce Rosie din orasul/judetul dumneavoatra!

2. Servicii sociale

Programul social al Crucii Rosii Romane vizeaza imbunatatirea conditiilor de existenta a

persoanelor vulnerabile, prin mobilizarea puterii umanitatii.

Pentru Crucea Rosie Romana, „persoanele vulnerabile” sunt acele persoane care se afla in
pericol datorita situatiilor care le ameninta supravietuirea sau posibilitatile lor de trai, in conditii
minime de securitate materiala si demnitate umana.

Personalul si voluntarii Crucii Rosii Romane cauta sa practice o adaptare permanenta a

serviciilor oferite beneficiarilor la vulnerabilitatile identificate la nivel local si axarea pe
domeniile care au cel mai mare impact asupra situatiei de viata a grupurilor aflate in dificultate.

3. Actiunile Crucii Rosii Romane se impart in trei categorii:

 prevenirea suferintelor, ajutand oamenii sa se pregateasca pentru a evita expunerea la situatii care
le pot spori vulnerabilitatea
 ajutorarea persoanelor a caror vulnerabilitate se agraveaza datorita unei catastrofe sau a unei
crize
 alinarea suferintei prin reducerea vulnerabilitatii, imbunatatind capacitatile persoanelor care
traiesc constant in situatii in care securitatea lor materiala si demnitatea umana le sunt
amenintate.

Tipuri de activitati:

 programe sociale pentru asistarea persoanelor fara venituri;

 acordarea de alimente pentru imbunatatirea mesei la cantinele sociale;
 sprijinirea copiilor din centrele de plasament;
 sprijin moral si material varstnicilor din caminele-spital si centre rezidentiale pentru vastnici;
 ajutorarea ocazionala a refugiatilor din Romania;
 servicii de ingrijire la domiciliu si medico-sociale pentru persoane varstnice;
 programe de dezvoltare comunitara;
 dotarea cu echipamente a scolilor din localitatile afectate de dezastre.

Grupul – tinta caruia i se adreseaza programul social al SNCRR este format din: Persoanele
care domiciliaza pe teritoriul Romaniei si care, din motive de natura economica, fizica, psihica
sau sociala sunt in incapacitate de a-si asigura nevoile sociale. Daca nevoile sociale nesatisfacute
sunt cele fundamentale (definite prin Strategia 2010 FISCSR) – hrana, locuinta, imbracamintea,
sanatatea - atunci cele mai vulnerabile persoanele sunt cele care traiesc in conditiii de saracie
extrema - sub un dolar pe zi.

4. Principiile Fundamentale

Termenul de "principiu" este derivat din cuvantul latin "principium", care inseamna "cauza
primara, origine, baza". Mai exact, principiul poate fi definit ca o idee de baza care exprima, in
orice imprejurari, valorile fundamentale ale unei comunitati, persoane sau organizatii.

In viziunea Crucii Rosii, un principiu este o regula de conduita obligatorie, bazata pe ratiune si
pe experienta, care guverneaza activitatea tuturor componentelor Miscarii, in orice moment.

Exista sapte principii fundamentale ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna
Rosie:
- Umanitate;
- Impartialitate;
- Neutralitate;
- Independenta;
- Voluntariat;
- Unitate;
- Universalitate.

De ce au aparut Principiile Fundamentale?

La inceput, activitatea Crucii Rosi se limita la ingrijirea soldatilor bolnavi sau raniti in timp de
razboi. Dar, cu timpul, activitatea s-a diversificat.
Miscarea cuprinde 186 de Societati Nationale care actioneaza in contexte foarte diferite si are
zeci de milioane de membri. Mai mult, activitatea sa are un caracter practic si foarte divers.
Pentru a depasi aceste diferente cu usurinta, pentru a avea o actiune eficienta, Miscarea a
formulat propriile sale principii in asa fel incat sa le faca cunoscute tuturor si sa le poata aplica
tuturor activitatilor sale umanitare.
Principiile Fundamentale au fost adoptate in mod oficial in anul 1965, la Viena, in cadrul celei de
a 20-a Conferinte Internationale a Crucii Rosii. De atunci, ele sunt citite in deschiderea tuturor
reuniunilor oficiale ale Crucii Rosii si Semilunii Rosii.
In cadrul Miscarii, Comitetul International al Crucii Rosii are rolul de a promova si de a urmari
respectarea Principiilor Fundamentale de catre toate componentele Miscarii.
Cele sapte principii alcatuiesc un intreg indivizibil. Desi partile depind una de cealalta, fiecare
dintre ele are propriul sau rol. Ele pot fi privite ca o piramida care ar fi distrusa daca una din
partile sale s-ar prabusi sau ar fi inlaturata.
Principiile Fundamentale ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie:

Umanitate
Nascuta din grija de a ajuta, fara discriminare, ranitii de pe campurile de lupta, Miscarea
Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, sub aspectul sau international si national, se
angajeaza sa previna si sa aline suferintele oamenilor in orice imprejurare. Scopul sau este acela
de a proteja viata si sanatatea acestora si de a asigura respectarea fiintei umane. Miscarea
promoveaza intelegerea mutuala, prietenia, cooperarea si o pace durabila intre toate popoarele.
Conform principiului Umanitatii, orice fiinta umana aflata in suferinta, oriunde s-ar afla, trebuie
sa fie ajutata, chiar daca acest lucru este dificil de facut. Scopul Miscarii este de a proteja viata si
sanatatea si de a asigura respectarea fiintei umane. Pe timp de pace, protectia presupune, in
principal, prevenirea bolilor, a dezastrelor si a accidentelor sau inlaturarea efectelor acestora prin
salvarea de vieti omenesti (de exemplu, prin pregatirea in domeniul acordarii primului ajutor). Pe
timp de razboi, protectia inseamna asistarea celor protejati de dreptul umanitar (de exemplu,
civilii, soldatii raniti sau prizonierii care trebuie sa primeasca hrana, sa fie protejati si sa se
bucure de un tratament corect). Umanitatea inseamna promovarea intelegerii reciproce, a
prieteniei si a pacii durabile intre popoare.

Impartialitate
Miscarea nu face nici o deosebire de nationalitate, rasa, religie, origine sociala sau apartenenta
politica. Ea se dedica numai ajutorarii indivizilor pe masura suferintelor lor si acorda ajutor
prioritar celor mai urgente nenorociri.
Non-discriminarea in ceea ce priveste nationalitatea, rasa, credintele religioase, apartenenta
sociala sau opinia politica reprezinta o regula care cere ca orice distinctie intre indivizi sa fie
ignorata, ca asistenta sa fie acordata la fel si pentru prieteni si pentru inamici si ca unicul criteriu
folosit sa fie nevoia de ajutor. Ordinea in care se acorda ajutorul disponibil trebuie sa corespunda
cu urgenta si cu dimensiunile problemei a carei rezolvare se doreste.

Neutralitate
In scopul mentinerii increderii tuturor, Miscarea se abtine sa ia parte la ostilitati si la controverse
de ordin politic, rasial, religios sau ideologic.Neutralitatea arata ca Crucea Rosie nu se implica si
nu adopta nici o pozitie in controverse politice, religioase, rasiale sau ideologice. Daca Crucea
Rosie ar adopta o anumita pozitie, ea ar pierde increderea unei parti a populatiei si nu ar mai
putea sa-si continue activitatile. Oricarui membru sau voluntar al Crucii Rosii i se cere sa se
auto-controleze, sa se comporte intr-un mod neutru si sa nu-si exprime opiniile in timp ce-si
indeplineste indatoririle.

Independenta
Miscarea este independenta. Auxiliare ale autoritatilor publice in activitatile lor umanitare si
supuse legilor care le guverneaza tarile, Societatile Nationale trebuie sa-si pastreze o autonomie
care sa le permita sa actioneze intotdeauna numai conform Principiilor Fundamentale ale
Miscarii.
Desi Societatile Nationale sunt recunoscute de catre guvernele lor ca fiind auxiliare autoritatilor
publice si se supun legilor din tarile lor, ele trebuie sa-si mentina autonomia pentru a putea in
permanenta sa actioneze in conformitate cu Principiile Miscarii. Nici o organizatie de Cruce
Rosie nu poate accepta sa fie subordonata unui partid politic sau sa devina un instrument al
politicii guvernamentale. Independenta se refera si la relatia cu donatorii sau sponsorii. De
exemplu, nici o suma de bani nu poate fi acceptata de la nici o sursa, daca cel care ofera acesti
bani Crucii Rosii pune conditia ca suma sa fie folosita pentru o anumita categorie de persoane,
alese dupa criterii politice, etnice sau religioase, prin excluderea oricarui alt grup de persoane ale
caror nevoi ar putea fi mai imperative.

Voluntariat
Este o miscare de ajutor voluntar si dezinteresat.
Voluntariatul reprezinta dorinta altruista a unei persoane de a indeplini anumite sarcini pentru
altcineva, intr-un spirit de fraternitate umana. Acest principiu arata ca activitatea Crucii Rosii si a
voluntarilor sai este sustinuta de angajamentul individual si de dedicarea fata de un scop
umanitar si nu este inspirata de dorinta de castig financiar, ci de angajamentul individual si de
dedicarea fata de un scop umanitar.

Unitate
Intr-o tara nu poate exista decat o Societate Nationala de Cruce Rosie sau Semiluna Rosie. Ea
trebuie sa fie deschisa tuturor si sa-si extinda actiunile umanitare pe intreg teritoriul tarii.
Principiul Unitatii se refera in mod special la structura Societatilor Nationale ca organizatii. In
toate tarile, actul guvernamental care recunoaste Societatea Nationala prevede ca aceasta este
singura Societate care isi poate desfasura activitatile pe teritoriul acelei tari. Unicitatea Societatii
este si una dintre conditiile pentru recunoasterea sa de catre CICR.

Universalitate
Miscarea Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, in cadrul careia toate Societatile
Nationale au drepturi egale si datoria de a se intrajutora, este universala.
Suferinta este universala; ea poate afecta pe oricine, de aceea si alinarea suferintei trebuie sa aiba
un caracter universal. Principiul universalitatii impune o responsabilitate colectiva din partea
Miscarii. Egalitatea Societatilor Nationale in ceea ce priveste statutul si drepturile este reflectata
de faptul ca, la conferintele internationale ale Miscarii si in mecanismele de conducere, fiecare
Societate are un vot.

Structura de conducere a SNCRR 2015 - 2019

Presedinte Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Romane

Vicepresedinti
Victor Boiangiu
Victor Paul Dobre
Alexandru Banică
Raed Arafat
Aurel - Danut Axinte
Laura Elena Chiorean
Vicepresedinte tineret SNCRR Beniamin Dragos

Secretar al Comitetului de Directie si director general al SNCRR Ioan Silviu Lefter

Presedinti de filiale de Cruce Rosie membri in Comitetul de Directie

Nicolae Berzescu
Floris Lazarescu
Mitru Crisan
Constantin Ciupu
Gheorghe Stef
Constantin Lapadat
Lideri de tineret membri in Comitetul de Directie
Iulian - Menandru Dirpes
Iulian - Andrei Bobirnea
Dumitroae Andreea
Trezorier Claudiu Gantoi