UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT
INGINERIA SI MANAGEMENTUL AFACERILOR

Pregătirea cărbunelui
în vederea arderii - Mori lente

STUDENTI:Avramescu Andreea
Balasescu Ana-Maria
Preda Elena-Rita
Radulescu Cristina-Elena
GRUPA 1531, seria A
CUPRINS

1.Cărbunele

2.Productia de cărbuni
3.Clasificarea morilor de carbuni
4.Praful de carbune
5.Emisia de noxe
6.Stiati ca?
7.Bibliografie
1.Cărbunele

Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile

formată prin carbonizarea (îmbogățirea în carbon în condițiile lipsei oxigenului) resturilor
unor plante din epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs
cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:

1. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din
plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și
presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. Acest proces
are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon.
Datorită energiei termice ridicate degajate prin ardere huila mai poartă numele de aurul negru.

1.2 Formarea

Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile, care
constau mai ales din feriga uriașă(Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de
milioane de ani alcătuia adevărate păduri, azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți.
După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate
de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe, în primele faze se formează turba.
Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente, creându-se
temperaturi și presiuni ridicate, care intensifică procesele de încarbonizare, presiunea
elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun (Lignit).
Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei
din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică, huila și în
final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi. La antracit procentul de
carbon ajunge la 90 – 98 %.
Zăcămintele de huilă s-au format cu cca. 280 - 345 milioane de ani în urmă,
constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului. Cărbunele brun este un
cărbune mai tânăr formându-se în perioada terțiară în urmă cu 2,5 - 65 milioane de ani.

1.3 Clasificare

După gradul de încarbonizare, distingem 5 clase principale de carbuni:

Turba este o varietate de cărbune inferior, o rocă sedimentară de culoare cafenie-

închisă sau neagră, care s-a format prin descompunerea lentă și carbonizarea parțială a
materialului vegetal acumulat în mlaștini neaerisite, care se întrebuințează
drept combustibil și, în special, ca îngrășământ natural.
Un loc mlăștinos, bogat în vegetație, din ale cărei resturi se formează turba, respectiv o
regiune bogată în turbă, poartă denumirea de turbărie.
Turba constituie prima etapă în formarea cărbunilor și nu este chiar un cărbune în adevăratul
sens al cuvântului, dar poate fi considerată un cărbune “nematurat”. Turba proaspăt extrasă
conține 90 % umiditate și 10 % solid. Poate fi utilizată drept combustibil după o uscare
prealabilă. Puterea calorifică a turbei, cu o valoare de aproximativ de 20 MJ/kg, este ceva mai
mare decât cea a lemnului.Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic.

Cărbunele brun este cel mai putin modificat si are cel mai mic continut de carbon, de
aproximativ 30%. În timpul arderii acesta degaja mult fum si relativ putina caldura. Carbunele
brun pământos, cărbunele brun lemnos, cărbunele brun mat si cărbunele brun “lucios”
(“smolos”) fac parte din aceasta clasa de cărbuni.

Cărbunele brun huilos este un cărbune specific României, are aspect de huilă, însă
putere calorifică sub 20 MJ/kg, ca urmare nu poate fi considerat huilă. Este folosit în scopuri
energetice.

Huila este un cărbune vechi. Conține 75 - 92 % carbon în masa combustibilă, iar prin
încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. În momentul extracției conține 1 -
5 % umiditate. Are o putere calorifică de 20 - 29 MJ/kg. Este cel mai prețios cărbune. Huilele
cu flacără lungă (numele vine de la durata degajării volatilelor, care ard cu flacără vizibilă) și
de gaz (numele vine tot de la cantitatea volatilelor) nu cocsifică, ca urmare se folosesc în
scopuri energetice. Huila de cocs și parțial cea grasă (în amestec cu cea de cocs) cocsifică, ca
urmare este folosită la producerea cocsului, valorificare mult mai valoroasă decât prin ardere.
Huilele slabă și antracitoasă au puține volatile, sunt greu de ars. In aceasta clasa se regasesc
huilă flambantă (cu flacără lungă), huilă de gaz, huilă grasă, huilă de cocs, huilă slabă
degersantă, huilă antracitoasă
Antracitul este cel mai vechi cărbune. Conține 92 - 98 % carbon în masa combustibilă,
dar aproape deloc materii volatile, ceea ce îl face foarte dificil de aprins. Aprinderea trebuie
făcută cu un combustibil de suport, care să-l aducă la temperatura de 800 °C, temperatura de
aprindere a carbonului. În momentul extracției conține 3 - 12 % umiditate. Are o putere
calorifică de 20 - 25 MJ/kg. Datorită aprinderii dificile este puțin folosit în energetică, fiind
folosit în industria chimică la producerea electrozilor.(1)

2.Productia de cărbuni

Producţia carboniferă este influenţată în ultimii ani de cerinţele impuse în protecţia

mediului. Cărbunii sunt consideraţi ca fiind sursa cea mai puternică pentru emisiile de gaze cu
efect de seră. În decembrie 1997 s-a negociat la Kyoto Protocolul privind reducerea acestor
emisii până în 2012 cu 5% faţă de nivelul anului 1990. Angajamentul luat de ţările
industrializate a fost respectat parţial (S.U.A. au renunţat la angajament). În schimb, unele ţări
din UE (Marea Britanie, Germania) au propus reduceri mult mai mari (60% până în 2050).
 Producţia mondială de cărbuni a crescut continuu, deşi ponderea acestui combustibil a
scăzut în balanţa de energie primară. În 1890 se extrăgeau 512 mld. de tone, iar în 1910 s-a
ajuns la 1,5 mld. de tone datorită creşterii numărului de maşini cu abur şi creşterii cererii de
cărbune cocsificabil. Perioda următoare, până în 1950, cunoaşte o creştere mai lentă datorită
impunerii petrolului pe piaţa energetică (în 1950 producţia mondială de cărbuni a fost de 1,8
mld. tone). Crizele petrolului au determinat o creştere a cererii de cărbuni energetici, astfel că
evoluţia producţiei mondiale este mai rapidă până în 1985 (4,4 mld. tone ), după care urmează
o perioadă de constanţă, după 1990 nivelul producţiei mondiale fiind de cca. 4,5 mld. tone. În
structura producţiei domină net cărbunii superiori, care reprezintă 78%, iar dintre marile
producătoare doar Germania are o producţie dominată de cărbunii inferiori.(2)

3.Clasificarea morilor de carbuni

Morile de carbune au un scop dublu:

· macinarea carbunelui pana la obtinerea de praf cu finetea dorita
(determinata de obicei prin cota ce nu trece prin sita cu 4900 de ochiuri
pe centimetru patrat);
· uscarea carbunelui pana la o umiditate a prafului de cel mult 2%.
Pentru a obtine finetea de macinare dorita, in functie de calitatile mecanice ale

carbunelui brut este necesara o energie de macinare Em exprimata in Kj/kg (kWh/t).

Pierderile din cazan datorita nearselor mecanice sunt de asemenea dependente de

finetea de macinare q4 = f (R 70).
Pentru fiecare cazan si tip de combustibil apare deci o finete de macinare optima, care
conduc la minimul pierderilor de energie prin nearse si lucrul mecanic de macinare.
Uscarea carbunelui poate avea loc, in functie de de gradul de umiditate al carbunelui
brut, direct in moara sau intr-o instalatie de uscare montata in amonte.
Agentul de uscare poate fi: aerul cald de la preincalzitorul de aer sau de gaze de ardere
fierbinti preluate la iesirea din focar. In practica se foloseste un mare numar de tipuri de mori
clasificate conform tabelei 4 in functie de calitatea carbunelui.
 Tab. Caracteristicile tehnice ale morilor de carbune
Tipul morii Consum de Caracteristici tehnice
energie Em generale
(kWh/t)
Mori lente Moara cu 15 – 35 Posibilitati de folosire la
tambur si bile carbuni variati, preferabil
duri ?i casanti cu umiditate
sub 15%
Moara cu 10 – 25 Pentru carbune dur, greu
platou si role macinabil, cu umiditate sub
sau bile 20% (huile). Realizeaza
finete mare de macinare
Moara 10 – 25 Potrivite pentru lignit si
cu carbune brun cu
ciocane substante fibroase (xilita)
Mori rapide Moara 8 – 20 Potrivite pentru lignit si
(energie ventilator
mare de lovire) carbune brun foarte umed,
cu continut de substante
fibroase
Moara 8 – 20 Potrivite pentru lignit umed
combinatfi
(ciocane+ cu multa xilita?i pentru
ventilator) sisturi bituminoase

(4)

Moara cu tambur si bile este construita dintr-un cilindru rotitor cu ax orizontal, captusit
cu placi de blindaj din otel rezistent la uzura si sprijinit pe doua lagare tubulare,
formand, totodata racordurile morii (fig. 14). Moara este umpluta pe circa o treime din
inaltime cu bile de otel care prin rostogolire sfarama carbunele. Curentul orizontal de
aer antreneaza praful si totodata il usuca. Moara are inertie mare si capacitatea redusa
de reglare. (reglaj lent).
Fig. 1 Moara cu tambur si bile cu mers lent 1 - tamburul; 2 - spatiul umplut cu bile; 3 -
coroana dintata de antrenare; 4 - lagare; 5 - intrarea carbunelui; 6 - intrarea aerului; 7 -
iesirea amestecului aer - praf de carbune

Moara cu platou si role sau bile are in esenta forma unui rulment axial cu
role conice sau bile rotindu-se cu axul vertical. Calea inferioara de rulare de forma
unui platou este antrenata de motor iar rolele sunt apasate in jos de catre calea
superioara de rulare cu ajutorul unor arcuri. Granulele de carbune sunt zdrobite de
invartirea rolelor sau bilelor iar praful aspirat in sus printr-un tub plasat in axul
morii. Aceasta moara specifics huilelor superioare nu este aplicata in centralele
electrice din Romania. Moara are caracteristici bune de reglare.
Morile de carbune sunt consumatori importanti de energie electrica, motoarele de
antrenare avand puteri de gama (200 - 1000) kW. Motoarele sunt alimentate la tensiunea la
tensiunea de 6 kV si sunt de tipul asincron cu rotorul in scurtcircuit, de constructie capsulata
datorita regimului greu de functionare intr-o zona cu praf si umiditate.
Moara impreuna cu motorul sunt instalate pe o fundatie masiva de beton comuna prin
intermediul unor resoarte de atenuare a vibratiilor.(4,5)

4.Praful de carbune

Ansamblul instalatiei pentru prepararea prafului de carbune cuprinde totalitatea

elementelor dintre buncarul de carbune brut din sala cazanelor si arzatoare. Instalatia de
preparare a prafului poate fi ca rezerva intermedia de carbune sau cu insuflare directa in
cazan.
Schema instalatiei cu siloz intermediar de praf este aratata in fig. 15.
 9

Figura 15. Instalatia de preparare a prafului de carbune cu siloz intermediar: 1 - buncar

de carbune brut; 2 - moari; separator de carbune; 4 - ciclon de separare a aerului; 5 -
buncar de praf; 6 - ventilatorul morii; 7 - alimentator de praf cu debit reglabil; 8 -
conducte de praf de carbune; 9 - arzator; 10 - focarul cazanului

Carbunele preluat din buncarul 1 este macinat si uscat in moara 2 si antrenat de

un curent de aer a carui temperatura se regleaza prin cota de aer de la preincalzitorul de
aer.
Temperatura de macinare are o valoare mai mare decit 100, fara a depasi limita
de autoaprindere a prafului de carbune uscat, proprie fiecarui sort de carbune.
Separatorul 3 inlatura particulele de carbune insuficient de fine, care reintra in
moara. Ulterior carbunele este separat gravitational de aerul de transport in ciclonul 4 si
depozitat intr-un buncar intermediar 5 dimensionat pentru o durata de functionare a
cazanului de circa 4 ore. Un ventilator al morii 6 asigura circulatia aerului de antrenare
in circuit.(6)
Alimentatorul melc 7, antrenat cu viteza variabila regleaza cantitatea de carbune
introdusa in focar. Carbunele este transportat cu ajutorul aerului prin coneductele de
praf 8 catre arzatoarele 9 si introdus in focarul 10.
La carbunii inferiori se foloseste de preferinta schema cu insuflare directa,
aratata in fig, 16.
Figura 16. Instalatia de preparare a prafului cu insuflare directa: 1 - buncar de carbune brut; 2 -
moara; 3 - separator de carbune; 7 - alimentator de carbune brut cu debit reglabil; 8 - conducta sau
canal de alimentare cu praf; 9 - arzator; 10 - focarul cazanului Aceasta are urmatoarele
caracteristici functionale:

. intre functionarea morii si a cazanului exista o dependents directa, deci

moara devine serviciu intern principal si trebuie dimensionata cu o

unitate de rezerva;
. elementul de reglare al debitului 7
este o banda de transport de carbune

brut aflata inainte de moara

Din aceasta cauza sistemul de reglare raspunde cu intarziere iar carbunele aflat in moara
ajunge oricum in focar. Carbunele macinat de moara 2 trece prin separatorul de
granule mari 3 si este trimis la arzatorul 9 prin conducta sau canalul 8.

Conductele de praf au uzura mare, mai ales la coturi fiindca amestecul abraziv aer -
praf circula cu viteze de ordinul 30 m/s. Pentru a mari siguranta de lucru conducta trebuie sa
fie scurta si cu coturi cat mai putine.
 Figura 17. Instalatia de preparare a prafului cu uscare prealabila a carbunelui: 1 - buncar de
carbune brut; 2 - alimentator de carbune; 3 - put de uscare; 4 - expiratie de gaze fierbinti; 5 -
aer primar; 6 - moara de carbune; 7 - ciclon separator; 8 - conducta de praf; 9 - arzator; 10 -
focarul cazanului

La cazanele moderne moara formeaza un bloc cu arzatorul si intreg ansamblul moara -

conducta - arzator se afla in acelasi plan vertical. In aceasta situatie exista un singur cot unde
conducta este puternic ingrosata. Pentru uscarea carbunilor umezi schema cu insuflare
directa este conform schemei din figura 17.
Uscarea se face cu gaze de ardere fierbinti, preluate la iesirea din focar. Gazele ce au
servit la uscare pot fi reintroduse cu carbunele pulverizat in focar sau pot fi evacuate in
atmosfera (uscare in circuit deschis).(2)

4.1 Ventilatoare

Ventilatoarele care asigura la un cazan de abur circulatia aerului, a gazelor de ardere,

recircularea gazelor de ardere si a amestecului aer - praf din morile de carbune sunt de doua
tipuri:
· radiale (centrifugale)
· axiale (tip elice).

Ventilatoarele sunt supuse, ca si celelalte masini hidraulice, legilor de similitudine si se

caracterizeaza prin turatia specifica ns
 ns=3,65n H (5)
unde:
n este turatia ventilatorului, in rad/s sau rot/min; Vg -
debitul de fluid, in m3/s; Dg debitul masic de fluid, in
kg/s; H - inaltimea de refulare, in m coloana de gaz.

Ventilatoarele radiale sunt folosite pentru valorile ns mai reduse, iar cele axiale pentru ns
ridicate, deci in general debite mari dar cu inaltime redusa de refulare. Puterea absorbita de
ventilator este:

unde: Dp este inaltimea totala de refulare, in N/m2 ; Vv -

randamentul ventilatorului.

Tinand cont cAp = pHg [N/m2], unde este masa specifica a fluidului [kg/m3]
si g acceleratia gravitational [m/s2], puterea ventilatorului se mai poate scrie:

P = Vg × H ×l= Dg × H (7)

102×77v 102×r7v

Randamentul ventilatoarelor depinde de calitatea constructiei si de starea de uzura a

paletajului si are valori cuprinse intre:
■ ventilatoare radiale mici hv = 0,65 - 0,70;
■ ventilatoare radiale mari hv = 0,78 - 0,82;
M ventilatoare axiale mari h v = 0,80 - 0,88.
Dimensionarea ventilatoarelor se face pentru un debit de fluid marit cu 10% peste cel
corespunzator sarcinii maxime a cazanului.

5.Emisia de noxe- Impactul asupra mediului

O proprietate a cărbunilor este oxireactivitatea, adică tendinţa lor de a reacţiona cu

oxigenul sau de a arde în oxigen şi de a forma oxizi. Cărbunii au o oxireactivitate cu atât mai
mare cu cât sunt mai tineri, adică au un grad de carbonizare mai mic.

Cărbunii reacţionează cu oxigenul din aer, chiar la temperatura obişnuită (combustie

lentă), însă arderea propriu-zisă are loc la o anumită temperatură, specifică fiecărui tip de
combustibil, numită temperatură de aprindere. Temperatura de aprindere este cu atât mai mare
cu cât gradul de carbonizare este mai avansat.
 La arderea cărbunilor rezultă gaze, care conţin: CO2, SO2, NOX, H2O(V) etc. Din
cadrul acestor efluenţi gazoşi, atenţia s-a concentrat în principal pe gazele acide (SO2, NOX),
ca urmare a rolului pe care îl au asupra mediului, pe termen lung. În literatura de specialitate
se menţionează faptul că, prin arderea cărbunilor, se evacuează în atmosferă anual
aproximativ 120 milioane tone de cenuşă, care, împreună cu praful ce se degajă, formează
anual 200–250 milioane tone de aerosoli.

De asemenea, prin arderea cărbunilor şi a ţiţeiului cu un conţinut de 1% sulf se

evacuează în atmosferă aproximativ 60 milioane tone de SO2.

Având în vedere efectele nocive ale gazelor rezultate prin arderea cărbunilor şi păcurii,
în România s-a luat măsura ca, începând cu anul 1996, să nu se mai importe şi comercializeze
aceste produse, cu un conţinut mai mare de 1,1–1,80%, pentru cărbuni, şi 1,34–1,50%, pentru
păcură.

De aceea, este necesar ca pentru protecţia vieţii pe pământ să se acorde o atenţie

deosebită depoluării atmosferei de aceşti agenţi nocivi.
Dioxidul de carbon (CO2) rezultat în urma proceselor de utilizare a cărbunelui
afectează temperatura atmosferei inferioare. Acest gaz absoarbe radiaţiile termice şi reflectă o
parte din radiaţiile infraroşii, conducând la efectul de seră sau la încălzirea globală a
atmosferei şi deci la apariţia unor dezechilibre în ecologia mondială.

Monoxidul de carbon, obţinut prin arderea cărbunelui într-o atmosferă insuficientă de

oxigen, este convertit în dioxid de carbon. Aceste gaze ale carbonului nu sunt considerate ca
fiind o problemă pentru poluarea mediului.
Celelalte gaze rezultate în urma arderii cărbunelui (SOX, şi NOX), emise în atmosferă,
conduc la apariţia ploilor acide, iar parte din ele se depun la sol, ca depuneri uscate.

Oxizii de sulf şi de azot sunt absorbiţi în picăturile mici de apă din nori,
transformându-se în acizi. În continuare, dizolvarea cauzează disocierea acizilor în ioni, care
ajung pe sol împreună cu precipitaţiile. Acest proces este denumit depunere umedă.

Pe de altă parte, oxizii de azot absorb radiaţiile ultraviolete din radiaţia solară,
declanşând reacţii fotochimice care produc smogul, din care face parte şi ozonul.

Dioxidul de sulf are o acţiune nocivă şi asupra plantelor, chiar şi atunci când se află în
cantităţi mici. În situaţia în care cantitatea de SO2 din atmosferă este mare şi umiditatea
aerului ridicată, se formează acizii oxigenaţi ai sulfului, care provoacă arsuri şi pete pe toate
organele plantelor. În acest caz, pe frunze apar pete brune şi galbene, care se menţin până la
căderea frunzelor. Pe de altă parte, SO2 poate fi absorbit de unele plante în cantităţi
proporţionale cu antitatea de sulf găsită în plante, transformându-se în ionul SO24 − , care
este de 30 de ori mai puţin toxic, contribuind substanţial la depoluarea atmosferei.
În prezent, desulfurarea gazelor este singura metodă convenţională utilizată pentru
reducerea emisiilor de sulf după arderea cărbunelui. Prin această metodă poate fi asigurată o
reducere de peste 90% a sulfului din fluxul de gaze.
 Denitrificarea fluxurilor de gaze prin reducere catalitică selectivă are utilizări limitate,
cu rezultate acceptabile în reducerea emisiilor de oxizi de azot de la termocentrale.
Tehnologiile viitoare includ arderea în pat fluidizat, unde eliminarea sulfului poate fi realizată
în timpul arderii cărbunelui, urmată de o reducere a emisiilor de dioxid de sulf de 35-50%.

De asemenea, cărbunii pot fi transformaţi în combustibili lichizi, în prezenţa unor

substanţe donoare de hidrogen şi a unor catalizatori, combustibili sintetici în care sulful şi alte
impurităţi sunt eliminate în mare măsură.(7)

6.Stiati ca?

 China este tara ce produce si in acelasi timp consuma cel mai mult carbune?
 Carbunele vegetal are proprietati medicinale in tratarea ranilor, a umflaturilor si pentru
vindecare stomacului –orice afectiune- de exemplu malaria?
 Tara care exporta cel mai mult carbune este Australia, iar tara ce importa cel mai mult
carbune este Japonia?
 Un kilogram de uraniu are energie cat 6 milioane de kilograme de carbune?

7.Bibliografie

1. http://www.creeaza.com/tehnologie/constructii/instalatii/INSTALATIA-DE-
ARDERE-pentru-ap243.php
2. http://caz.mecen.pub.ro/parteneriat/etapa1_raport.pdf
3. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/instalatii/INSTALATII-DE-
CAZANE-SI-ANEXEL66.php
4. http://www.academia.edu/
5. https://ro.wikipedia.org/
6. http://m.ipedia.ro/carbuni-932/
7. https://biblioteca.regielive.ro/seminarii/geografie/geografia-resurselor-naturale-
carbunii-261623.html