CARACTERIZAREA GENERALA A PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noţiune vagă, ambiguă, confuză, fiind

introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal, deficient,

inadaptat, sau pentru a îngloba, într-un termen mai general, toate dificultăţile întâmpinate de o

persoană cu consecinţe directe pe plan social. Handicapatul copil este persoana ale cărei

aptitudini fizice, psihice, fie ele înnăscute, fie dobândite, sunt net inferioare copiilor de

aceeaşi vârstă cronologică, el neputând fi recuperat în totalitate, ci doar într-un anumit grad,

prin compensare sau ameliorare, în funcţie de posibilităţile sale reale.De-a lungul timpului au

fost utilizaţi diferiţi termeni consideraţi sinonimi: deficienţă, incapacitate, handicap. Intre ei

însă există diferenţe.

Astfel, dacă deficienţa se referă la situaţia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici

ca lipsa de integritate anatomica si functionala a unui organ (aspectul medical), incapacitatea

apelează la aspectul funcţional (lipsa de capacitate, functionalitate limitata a activitatii fizice

si/sau psihice a individului), iarhandicapul vizează aspectul social (consecinţele concretizate

în dificultăţi de adaptare personală şi socială, fiind o defavorizare a individului la cerintele

mediului fizic si social).

Mai nou se folosesc termeni precum: persoane in dificultate, persoane cu nevoi speciale,

persoane cu cerinte educative speciale, persoane cu dizabilitati etc., termeni considerati mai

putin traumatizanti, mai putin stigmatizanti pentru persoanele in cauza; in plus aceasta

terminologie induce cumva si ideea de posibilitate de interventie externa de tip recuperator,

care sa faciliteze dobandirea autonomiei si insertiei, integrarii sociale a persoanelor in cauza.

In categoria persoanelor cu nevoi speciale putem include:

- persoanele cu diferite deficiente (mintale, senzoriale – vizuala, auditiva, fizice,

comportamentale, de limbaj, polideficiente)

- copiii abandonati, copiii strazii

- persoanele abuzate (fizic, psihic, emotional si sexual), indiferent de varsta si sex

- femeile gravide si lauzele

- persoanele cu disfunctii psihice

- persoanele traumatizate emotional/psihic

- dependentii de diferite substante (alcoolicii, drogatii, fumatorii)

- persoanele eliberate din detentie

- batranii

- copiii apartinand diferitelor etnii (rroma de ex.)

- copiii „genii”.

Una dintre cele mai dramatice deficiente intalnite si in societatea romaneasca este

deficienţa mentală.Statistic vorbind, in Romania exista aproximativ 50.000 de copii cu

dizabilitati intelectuale. Din numarul total de copii cu deficienta mintala de la noi din tara,

primesc o forma de educatie de tip instituitionalizat aproximativ o treime, ceea ce este relativ

putin in raport cu cerinta reala.

Deficienta mintala, care presupune lipsa totala a discernamantului (anticiparea

consecintelor actelor personale si diferentierea intre bine si rau), se caracterizează în planul

vieţii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică, heterocronie,

rigiditate psihică, rigiditate a conduitei, deficienţe de comunicare, heterogenitate, heterodezvoltare

intelectuală.Vâscozitatea genetică presupune existenta la copilul deficient

mintal a unei dezvoltari anevoioase şi neterminate. Dacă la normal, mai devreme sau mai târziu,

construcţia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaţiilor formale, la deficientul mintal -

îndeosebi debilul mintal - această construcţie se împotmoleşte, stagnează, se opreşte undeva

în zona operaţiilor concrete.

O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată deinfantilism, conduitele

acestuia fiind marcate de interese puerile.

O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate, la deficientul mintal
„regiunile psihologice" nu permit schimbul funcţional între ele, schimb corespunzător vârstei

cronologice, din cauza rigidităţii lor.

O altă caracteristică a deficientului mintal –heterocronia se refera la dezvoltrea psihologica

diferita de la un sector la altul, heterocronia cea mai evidentă remarcându-se între dezvoltarea

fizică şi cea mintală, între somatic şi cerebral. Ca atare, diferitele funcţii şi procese psihice ale

debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat, dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia.

Toate funcţiile şi procesele psihice sunt afectate, într-un fel sau altul, de existenţa unui

handicap, si cu atat mai mult cu cat acesta este de tip mintal. Astfel, cel mai afectate sunt

senzatiile algice si cele termice, acestea diminuand, cu atat mai mult cu cat gradul handicapului

este mai mare.

O alta categorie aparte de persoane cu nevoi speciale sunt cele integrare prin diagnosticare in

categoria sindroamelor „celebre”tip: Asperger, autism, sindrom hiperkinetic, sindromul deficitului

de atentie (ADHD).

Raportandu-ne la persoanele care au ADHD in perioada copilariei, se constata statistic ca un

procent de 50-60% dintre acestia manifesta caracteristici specifice acestui sindrom si in tinerete si

la varsta adulta. Alte date de ordin statistic accentueaza pe incidenta crescuta a acestui sindrom –

ADHD - in tarile dezvoltate si pe prezenta mai putin reprezentativa in tarile subdezvoltate sau in

cele in curs de dezvoltare. Indiferent insa de tipul de deficienta la care ne raportam, trebuie sa avem in
vedere

nesesitarea depistarii ei de cat mai de timpuriu, pentru realizarea unui diagnostic complet si

complex (inclusiv diferential - intra si inter categorii de dizabilitati) si stabilirea unei posibile

strategii individualizate de interventie de tip recuperator care sa aiba drept obiectiv ultim integrarea

sociala a persoanelor cu deficienta.