1

I.Introducere

 Ce este un mit?
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Române 1,mitul are două definiții: a)
Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre
originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendary etc. b) Mitul
este o poveste, o legendă, un basm.

O alta definiție a mitului este aceea dată de Mircea Eliade,conform căreia “mitul
povestește o istorie sacră;el relatează un eveniment care a avut loc în timul
primordial,timpul fabulos al <<începuturilor>>.Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-
a întâmplat realmente ,despre ce s-a întâmplat pe deplin.”2

Mitul are o factură folclorică si este transmis pe cale orală,astfel că el reflectă

identitatea culturală și spirituală a unui popor,dar și perspective asupra unor evenimente
istorice,religioase,convingeri în ceea ce privește domeniul fantasticului,supranaturalului
etc.

 Originea miturilor
Există mai multe teorii în ceea ce privește apariția miturilor printre care
:eufemismul (susține că miturile sunt relatări distorsionate ale evenimentelor
istorice),personificarea(susține că miturile sunt rezultatul unor personificări ale
obiectelor si ale forțelor,fenomenelor naturale),alegoria(se bazează ,de asemenea, pe
fenomenele naturale si pe ideea că miturile sunt alegorii ale forțelor naturale ) și teoria
mit-ritual(conform căreia miturile ar fi apărut ca explicații pentru ritualuri).

 Mitul coborârii în Infern

Unul dintre cele mai populare mituri este mitul coborârii in Infern.Acesta se
regăsește in numeroase religii si culturi ale lumii având diferite forme și semnificații.

În literatură,mitul coborârii în Infern a fost valorificat de scriitori încă din

Antichitate până în epoca modernă ,ilustrând o serie de viziuni diferite asupra lumii de
dincolo.În general,eroul sau divinitatea din lumea noastra coboară în Infern sau in
lumea morților,fie cu o misiune,fie din dorința de a cunoaște mai mult despre
aceasta.Abilitatea de a coborî in Infern si de a se întoarce este dovada statutului
excepțional pe care personajul îl are.Coborârea în Infern poate apărea de asemenea și
sub denumirea de catabază și poate avea diferite semnificații.Ea poate însemna
decădere spirituală,poate reprezenta o călătorie inițiatică etc.

1
Dicționarul Explicativ al Limbii Române,Editura Univers Enciclopedic Gold,București,2012.
2
Mircea Eliade,”Aspecte ale mitului”,Editura Univers,București,1978,pp.5-6
 2

II.Mitul lui Orfeu

Povestea mitului lui Orfeu este o tragedie a cărei temă este coborârea în Infern a
personajului principal,Orfeu.Acesta coboară în Infern cu misiunea de a-și readuce la
viată iubita. Coborârea lui Orfeu în Infern este una riscantă deoarece dacă el va eșua în
misiunea lui nu se va mai putea întoarce la viață .Orfeu reușește să treacă probele la
care este supus și îl întâlnește pe Hades,cel de care depindea succesul lui.Hades era
stăpânul acelor ținuturi.Convins de Orfeu,Hades îi pune acestuia o condiție și anume
să meargă înainte fără să privească înapoi și iubita lui îl va urma.Orfeu nu reușește să
facă asta,deoarece nu avea încredere în Hades și își pierde astfel iubita.

Mitul lui Orfeu a fost interpretat in numeroase opere,atât lirice cât și epice,printre
care:”Divina comedie” (ca.1307-1321),Dante Alighieri;”Memento mori” (1872),Mihai
Eminescu;”În curte la Dionis”(1977),Mircea Eliade;”Canturi orfice”(1914),Dino
Campana;”Orfeu”,piesă de teatru(1926),Jean Cocteau.

III.Mitul coborârii în Infern în literatura română

De-a lungul timpului au existat și anumiți scriitori români care au valorificat mitul
coborârii în Infern,fie descriind un drum inițiatic în lumea de dincolo,fie vorbind despre o
coborâre metaforica în Infern,la nivel spiritual.

Unul dintre scriitorii români care a valorificat acest mit în operele sale este
Mircea Eliade.În nuvela fantastică “La țigănci” ,Mircea Eliade ilustrează destinul lui
Gavrilescu,profesor de pian,care nu s-a realizat pe niciun plan,nici pe plan
profesional,nici pe plan afectiv.Numele personajului face trimitere la Arhanghelul Gavril
sugerând astfel idealurile înalte pe care personajul le avea.Gavrilescu duce o viață ce
stă sub semnul eșecului,conștientizând existența unei alte lumi ,diferită de cea banală
în care trăiește ,dar la care nu are acces.

Eliade descrie trecerea din planul real in cel ireal folosindu-se de anumite
simboluri si elemente prevestitoare precum căldura inăbușitoare din tramvai,senzația de
sufocare și de oboseala a personajului,rememorarea unor momente demult
 3

trecute,regretul în legătură cu anumite decizii,dorința personajului de a vorbi

mult.Acestea indică trecerea in tărâmul morții.

În această operă coborârea în Infern simbolizează mai degrabă călătoria

inițiatică a eroului,acesta fiind supus la anumite probe.Primele probe sunt cele din
timpul vieții,pe care Gavrilescu le ratează,el eșuând atât pe plan profesional,cât și pe
plan sentimental.Proba la care este supus de țigănci poate fi asociată cu o ultimă șansă
pe care personajul o primește ,dar pe care o ratează ,ca și pe celelalte,ratând astfel si
inițierea.Drept consecință ,personajul este supus la coborârea în infern,este condamnat
la întuneric,nereușind sa distinga obiectele din jurul său,simțindu-se ca într-un labirint.El
se întoarce în lumea reală,însă sentimentul de rătăcire persistă,astfel că reîntoarcerea
“la țigănci” este inevitabilă,de data aceasta semnele morții fiind din ce în ce mai clare.

Un alt scriitor român care valorifică mitul coborârii în Infern este George
Bacovia,în cazul acestuia fiind însă vorba de o coborâre metaforică într-un infern al
vieții cotidiene.În arta poetică “Plumb”,George Bacovia creează o atmosfera mortuară
care sugerează apăsare sufletească,angoasă,izolare.Existența umană este asociată cu
mediul sufocant al cavoului,care nu îi permite eului liric depășirea propriei
condiții.Astfel,moartea,respectiv coborârea în lumea morților nu reprezintă neapărat
sfârsitul,ci poate reprezenta și trecerea într-o lume superioară.

IV.Mitul coborârii în Infern în literatura universală

Una dintre cele mai cunoscute opere în care este valorificat mitul coborârii în
Infern este “Epopeea lui Ghilgameș”.În Epopeea lui Ghilgameș este vorba despre o
călătorie inițiatica,reprezentată de coborârea în Intern,însă o călătorie inițiatică
neîmplinită:„S-a vazut in Epopeea lui Ghilgameș o ilustrare dramatică a condiției
umane,definită prin inevitabilitatea morții.Totuși,prima capodoperă a literaturii universale
lasă,de asemenea,să se înțeleagă că,fără ajutorul zeilor,unele ființe ar fi susceptibile să
obțină nemurirea,cu condiția să iasă victorioase din anumite probe inițiatice.Văzută din
această perspectivă,legenda lui Ghilgameș ar fi,mai degrabă,povestea dramatizată a
unei inițieri ratate.”3,așa cum afirma și Mircea Eliade.
Astfel,după ce își pierde cel mai bun prieten,pe Enkidu,Ghilgameș dorește să
devină nemuritor așa că pornește în căutarea lui Utnapistim.Călătoria lui este marcată
de încercări inițiatice.El trece de oamenii-scorpioni,o ignoră pe nimfa Siduri când
aceasta încearcă să-l facă să-și schimbe părerea,însă pică ultimul test,acela de a sta
treaz șase zile și șapte nopți.Totuși el află de la Utnapistim unde este planta care îi
3
Mircea Eliade,Istoria ideilor și credințelor religioase,vol.I,Editura Univers Enciclopedic,București,2000,p.38, inițieri
ratate.”
 4

poate reda tinerețea și pleacă în căutarea ei.Ghilgameș găsește planta pe fundul

mării ,însă pe drumul spre casă se oprește pentru a se scălda într-un izvor și în acest
timp planta îi este furată de un șarpe.Așadar,Ghilgameș coboară în Infern cu misiunea
de a deveni nemuritor,dar eșuează în inițierea în nemurire.
Același mit este prezent și în opera lui Dante Alighieri,Divina comedie,care
prezintă coborârea în Infern a scriitorului.Poemul conține trei parți,fiecare corespunzând
unui lumi:Infernul,Purgatoriul și Paradisul.Astfel,este descrisa coborârea în
Infern,trecerea prin Purgatoriu și ascensiunea în Paradis,sugerând astfel natura fiecărei
lumi .Este vorba aici despre desavârșirea inițiatică,drumul lui Dante prin cele trei lumi
fiind unul plin de pericole și de probe pe care numai un om curat le poate trece.Drumul
începe printr-o pădure întunecoasă ceea ce sugerează o lume profană,guvernată de
întuneric.Rătăcit în acest întuneric ,el nu are altă soluție decât coborârea în Infern.Cel
care îl conduce prin Infern este poetul Virgiliu,cu care coboară prin nouă cercuri
concentrice care sunt ocupate de diferite personalități ale istoriei ,în funcție de păcatele
comise.Următoarea lume în care cei doi pătrund este Purgatoriul,unde se află sufletele
care se căiesc de păcatele lor.De data aceasta sunt doar șapte cercuri,fiecare
reprezentând câte un viciu și perioada de căința.Ultima lume în care cei doi pătrund
este Paradisul,însă Virgiliu se întoarce în Infern.În Paradis Dante este însoțit de
Beatrice,instrumentul voinței divine.Aici salașluiesc toate sufletele fără pacate.Paradisul
este,de asemenea,construit din nouă cercuri,de această dată îndreptate spre înălțime.

În Divina Comedie,misiunea inițiatică a eroului este împlinită,în finalul operei fiind

trecute toate probele,Dante înțelege misterul divinității și omenirii și se contopește cu
iubirea lui Dumnezeu,”iubirea care mișcă sori si stele.”4

V.Diferite ipostaze ale Infernului

4
Dante Aligheri,Divina Comedie,în traducerea lui George Coșbuc,Editura Polirom,2000,p.728
 5

Deși au pornit de la același mit,nu toți scriitorii au avut aceeași interpretare a

coborârii în Infern și a Infernului în sine,ci fiecare și-a expus propria viziune în funcție de
credințele și convingerile sale.Astfel,există ipostaze diferite ale Infernului și ale
coborârii în Infern.

Un exemplu concret în acest sens este paralela care se poate face între opera
lui Vergiliu,Eneida și opera lui Dante Alighieri,Divina Comedie în ceea ce privește
perspectiva asupra Infernului.

În Eneida este ilustrat destinul eroului troian,de origine divină(fiind fiul zeiței
Venus),Aeneas.În cartea a șasea eroul este nevoit să coboare în Infern pentru a întâlni
umbra tatălui său,Anchise,care poate să îi dezvăluie viitorul poporului
său.Așadar,Aeneas trece la fel ca Dante printr-o călătorie inițiatică,însă ,în timp ce

pentru Dante Alighieri Infernul este o lume a morții,a întunericului și a

tenebrelor,pentru Vergilius Infernul este diferit deoarece,deși la început este întunecat și
înspăimântător devine pe masură ce eroul avansează luminos și clar.Acest lucru poate
sugera desăvârșirea personajului și inițierea acestuia.

În literatura română,o ipostază diferită a coborârii în Infern poate fi identificată în

viziunea lui Ion Creangă,care valorifică acest mit în basmul “Harap-Alb”.Basmul
urmărește destinul lui Harap-Alb ,cel mai mic fiu al lui Verde împarat,care este supus
unei inițieri spirituale.Ion Creangă asociază foarte subtil coborârea în Infern cu
coborârea în fântână a eroului,aceasta fiind una dintre probele la care este supus
personajul.Inițierea lui Harap-Alb este reprezentată de trecerea de la fecior de crai la
Harap-Alb,rob al Spânului,care are rol de inițiator.Fântâna este asociată cu infernul,iar
ieșirea din Infern depinde de Spân.Promisiunea pe care Harap-Alb o face
Spânului,aceea de a-l sluji până la moarte este condiția ieșirii eroului din Infernul în care
este captiv,spațiul claustrant al fântânii.

Așadar,de-a lungul timpului,mitul coborârii în Infern a constituit o sursă de

inspirație pentru scriitorii de pretutindeni,în crearea de personaje și în conturarea unor
trasee spirituale pentru aceste personaje.
 6

Corpus de texte

Alighieri Dante,”Divina comedie”,Ed.Paralela 45,2002

Bacovia George,”Plumb”,vol.”Plumb”,Bucuresti,1916

Creangă Ion,”Harap-Alb”,Ed.Flamingo GD,2008

Eliade Mircea,”La țigănci”,Ed.Tana Musatesti,2008

“Epopeea lui Ghilgameș”,trad.de Virginia Șerbănescu si Al.Dima,Ed.Mondero

București,1996

Vergilius,”Eneida”,Ed.Institutul European,1996

Bibliografie critică
 7

Brunel Pierre,”Invocarea morților si coborârea in infern”,Ed.Dacia 40,2009

Doinaș Ștefan Augustin,”Orfeu si tentația realului”,Ed.Eminescu,1974

Eliade Mircea,”Istoria credințelor si ideilor religioase”,Polirom,2007

Eliade Mircea,”Aspecte ale mitului”,Editura Univers,1978

Ferrari Anna,”Dicționar de mitologie greacă si romană”,Polirom,2003

Grimal Pierre,”Literatura latina”,Editura Teora,1997

Webografie

www.ro.wikipedia.org/wiki/Orfeu

www.descopera.org/mitologia/