I. Definitia cambiei.

Cambia este unul dintre cele mai vechi instrumente financiare fiind folosita incepand cu
secolul 10 de catre comerciantii arabi si este cunoscuta si sub numele de trata sau polita.
Cambia reprezintă un înscris, prin care o persoană (trăgătorul) ordonă
unei persoane (tras) să plătească unei a treia persoane (beneficiar) o sumă de bani determinată,
la
o dată fixă şi la locul indicat.
Din definiţie rezultă că trăgătorul are faţă de tras o creanţă, care se numeşte promisiunea
sau acoperirea cambiei. De asemenea, beneficiarul are o creanţă de trăgător, aceasta
numindu-se valoarea furnizată.
Atunci când beneficiarul este el însuşi debitor faţă de o terţă persoană şi doreşte să
realizeze plata utilizând aceeaşi cambie, aceasta poate înscrie pe spatele cambiei o menţiune
de a se plăti creditorului. Menţiunea poartă denumirea de gir sau andosare; cel care a
înscris menţiunea este girant, iar noul beneficiar este giratar.
Schema de circulaţie a cambiei se poate prezenta astfel:
II. Functiile cambiei.
Cambia indeplineste in circuitul comercial mai multe functii:
1. de plata
2. de creditare
3. de garantare
Mijloc de plata
Cambia poate servi pentru plata datoriei pe care tragatorul o are la beneficiar, inlocuind
circulatia banilor in numerar: in loc ca trasul sa plateasca tragatorului si acesta sa achite
datoria sa fata de beneficiar, tragatorul da ordin trasului sa plateasca direct beneficiarului.
Pe de alta parte, datorita faptului ca trata la ordin poate fi transmisa prin gir, aceasta poate
servi la acoperirea obligatiilor de plata intre participantii la lantul andosarii.
Astfel, beneficiarul unei trate, care are o datorie fata de un tert, poate plati cu trata, andosand-
o in favoarea creditorului sau, care devine noul beneficiar al cambiei; aceasta poate s-o
utilizeze in acelasi fel pentru plata propriilor datorii.
Plata prin trata - in cele doua variante de mai sus - nu este una perfecta, pentru ca acest
instrument nu reprezinta bani efectivi. Obligatiile sunt stinse prin trata numai temporar, sub
rezerva incasarii cambiei la scadenta de catre ultimul beneficiar.
Mijloc de garantare
Operatiunile cu trata se caracterizeaza printr-un grad ridicat de garantie conferit de
mecanismul cambial. In primul rand, trasul este obligat sa accepte cambia la prezentare (in
caz contrar se recurge la protestul de neacceptare), iar din momentul acceptarii trasul devine
debitorul principal al obligatiei de plata.
In al doilea rand, cambia poate fi avalizata, un tert (avalistul) asumandu-si obligatia de a plati
in locul debitorului, daca acesta nu efectueaza plata. In sfarsit, in cazul neonorarii cambiei se
poate recurge la protestul de neplata. Pe de alta parte, datorita sigurantei de care se bucura,
trata poate fi utilizata ca instrument de garantare in cadrul unor tehnici de plata nesigure (de
exemplu, incasso documentar) sau ca mijloc de garantare a indeplinirii unor obligatii
contractuale.
Mijloc de creditare
Intre momentul nasterii obligatiei de plata a debitorului (importatorul) si momentul incasarii
contravalorii creantei sale de catre creditor (exportatorul) se scurge un anumit interval de
timp, deci se creeaza o relatie de creditare. Ca atare, in valoarea cambiei trebuie sa se reflecte
si costul creditarii, tinand seama de valoarea creantei, dobanda pietei si numarul de zile pana
la scadenta.
In ceea ce priveste scadenta (termenul de plata) aceasta poate fi indicata in mai multe feluri:
- scadenta "la vedere", caz in care posesorul cambiei (beneficiarul) o poate prezenta spre
incasare la orice data calendaristica, iar trasul trebuie sa o achite in aceeasi zi; in general,
legea limiteaza terenul de prezentare a unei trate "la vedere" (in Romania la un de la
emisiune);
- scadenta la un anumit termen de la prezentare, respectiv un anumit numar de zile de la data
acceptarii de catre tras (sau a protestului de neacceptare);
- scadenta la un anumit termen de la data emiterii; scadenta la o data fixa (formula cea mai
des utilizata), cand in textul cambiei se trec ziua, luna si anul cand se va face plata.
Cambia este mai ales un mijloc de creditare pe termen scurt, scadenta acesteia nedepasind, in
general, un an, varianta cea mai frecventa fiind de 90 de zile.
III. Rolul cambiei.
Rolul cambiei poate fi analizat pornind de la utilizarea acesteia: ca instrument de
schimb; instrument de plată şi instrument de credit.
Ca instrument de schimb, cambia evidenţiază rolul iniţial al acesteia în schimburile
monetare, ceea ce conducea la evitarea deplasării banilor şi reducerea riscurilor aferente.
În calitate de instrument de plată, cambia poate fi utilizată în locul bancnotelor pentru
stingerea unor obligaţii de plată în numerar.
În cazul plăţilor prin utilizarea cambiei, se asigură certitudinea, datorită acceptării
cambiei de către tras, iar prin transmiterea cambiei prin gir, se asigură şi avantajul solidarităţii
între giranţii succesivi.
Ca instrument de credit, cambia are multiple utilizări: în domeniul creditului comercial,
al creditului bancar şi ca mod de garantare.
Ca instrument de credit comercial, cambia este denumită efect comercial şi este utilizată
de producător în raport cu comerciantul care îi cumpără produsele.
În momentul vânzării, producătorul emite o cambie, prin care se prevede plata preţului de
către cumpărător (tras) la o anumită dată. Trăgătorul, respectiv producătorul poate valorifica
aceste instrumente înainte de scadenţă, prin scontare la bancă, ceea ce conduce la obţinerea
unui credit bancar. Pentru garantarea creditelor acordate unei alte persoane decât beneficiarul
cambiei, banca poate accepta cambiile cu titlu de garanţie.
IV. Validitatea cambiei.

Validitatea cambiei, respectiv producerea efectelor dorite, se realizează în condiţiile

respectării următoarelor condiţii:
efectuarea operaţiunilor cambiale de către persoane fizice şi juridice care au calitatea
de comerciant;
forma scrisă, sub semnătură privată;
cuprinderea tuturor menţiunilor obligatorii şi a unor clauze facultative.
Calitatea de comerciant: ca principală condiţie de validare a cambiei, decurge din
esenţa cambiei care, potrivit Codului Comercial reprezintă un fapt de comerţ. În consecinţă şi
operaţiunile cambiale sunt fapte de comerţ, şi pot fi efectuate numai de către persoanele fizice
şi juridice, care au calitatea de comerciant. Necomercianţii pot efectua operaţiuni cambiale
numai în mod accidental; de asemenea, statul şi unităţile administrativ teritoriale (judeţe,
comune) pot realiza astfel de operaţiuni, fără a putea avea calitatea de comercianţi.
Obligaţiunile cambiale pot fi asumate şi prin mandatar, această modalitate constituind unica
posibilitate de asumare în cazul comercianţilor persoane juridice. Calitatea de mandatar
trebuie să fie explicit menţionată în cuprinsul cambiei; în caz contrar, se consideră că
mandatarul se obligă în nume propriu.
Forma scrisă a cambiei a constituit o condiţie care impune ca textul să fie înscris în una şi
aceeaşi limbă.
Menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia se referă la:
a) denumirea cambiei; care poate fi înscrisă ca titlu sau poate figura în cuprinsul textului.
Este obligatorie prezenţa denumirii cât şi scrierea ei în aceeaşi limbă în care este redactată
cambia, fiind situată deasupra semnăturii trăgătorului.
b) ordinul (sau mandatul) necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată, într-o
anumită perioadă (cu specificarea sumei în titlu, precum şi în litere sau cifre).
c) numele (denumirea) trasului, respectiv a persoanei care trebuie să plătească. În unele
cazuri, trăgătorul se poate indica pe sine ca tras, ori, poate indica mai multe persoane trase
cumulativ (nu alternativ).
d) scadenţa, este o menţiune obligatorie care prezintă importanţă prin faptul că fără
indicarea acesteia, cambia este socotită plătibilă la vedere. Dacă se prevăd mai multe scadenţe
succesive, cambia este incertă, după cum, aceasta este nulă, dacă menţionează o scadenţă
imposibilă (30 februarie, 31 aprilie).
Scadenţa prezintă importanţă, datorită efectelor pe care le antrenează, astfel:
obligaţia trasului se stinge numai prin plata la scadenţă;
deţinătorul cambiei nu poate fi obligat să primească plata înainte de scadenţă;
trasul care plăteşte înainte de scadenţă, o face pe riscul său;
 termenul de prescripţie este de doi ani, de la data scadenţei, perioadă de timp în
decursul căreia sunt admise orice acţiuni împotriva acceptantului.
Există mai multe variante ale scadenţei:
la vedere (la cerere, la prezentare);
la un anumit termen (zile, săptămâni, luni, ani) de la vedere, de la prezentarea pentru
acceptare sau, în cazul neacceptării, de la data protestului;
la un anumit termen de la data emisiunii;
la o dată fixă (an, lună, zi).
e) este determinat prin indicarea unei localităţi şi este considerat cel menţionat lângă
numele trasului; în cazul în care în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul o
poate prezenta la oricare din acele locuri.
Locul plăţii legat de locul plăţii este domicilierea, cambiei care se poate realiza printr-o
clauză care indică drept loc al plăţii domiciliul unui terţ, respectiv o bancă la care are deschis
cont. Banca de domiciliu este astfel, mandatată să facă plata la scadenţă, iar în caz de refuz,
acesteia trebuie să i se adreseze protestul de neplată.
f) numele beneficiarului
În cambie pot fi menţionaţi mai mulţi beneficiari, cumulativ sau alternativ. Dacă sunt
menţionaţi cumulativ atunci ei exercită drepturile conferite de cambie, inclusiv dreptul de a
transmite cambia prin gir. În situaţia menţionării alternative a beneficiarilor, atunci, orice
beneficiar dacă deţine titlul, poate exercita singur drepturile cambiale, inclusiv dreptul de a
gira cambia. În calitate de beneficiar al cambiei poate să apară chiar trăgătorul, caz în care se
utilizează formulele, plătiţi către mine însumi sau “plăţi la ordinul meu”.
g) data şi locul emiterii
Cambia trebuie să indice o singură dată a emiterii, absenţa acesteia atrăgând nulitatea
cambiei. Locul emiterii este indicat prin menţionarea localităţii. Dacă în textul cambiei nu se
arată locul unde a fost emisă, se consideră că a fost semnată în localitatea arătată lângă
numele
trăgătorului. Absenţa acestei menţiuni conduce la nulitatea cambiei.
h) semnătura trăgătorului
Trăgătorul are obligaţia de a scrie personal numele şi prenumele. Pentru persoanele
juridice, trăgătorul trebuie indicat prin denumirea completă a firmei, a numelui şi a calităţii
celui care semnează, dar semnătura trebuie să fie aplicată cu scrisul de mână al persoanei
fizice. Semnătura trăgătorului se scrie la sfârşitul textului cambiei.
Dacă o cambie a fost emisă fără una sau mai multe din menţiunile obligatorii, dar poartă
semnătura trăgătorului, aceasta este denumită cambie în alb. Neînscrierea menţiunii
obligatorii poate decurge dintr-un act voit, dar şi dintr-o omisiune, caz în care cambia devine
nulă.
Distincţia dintre cambia în alb şi cambia nulă se realizează cu ajutorul menţiunii exprese,
înscrise pe cambie, prin care trăgătorul îl împuterniceşte pe beneficiar să completeze cambia
potrivit înţelegerii dintre ei.
V. Acceptarea cambiei.
Se realizează prin scrierea pe cambie a cuvântului “acceptat” sau a unei expresii
echivalente însoţită de semnătura trasului. Acceptarea trebuie să menţioneze data zilei când
este făcută, dar şi o acceptare nedatată naşte obligaţia de plată a trasului.
Trăgătorul poate interzice prezentarea cambiei la acceptare printr-o menţiune expresă sau
poate stipula că prezentarea spre acceptare nu va avea loc înaintea unei anumite date.
După scadenţă, cambia nu mai poate fi prezentată la acceptare, ci numai la plată.
Acceptarea cambiei are ca efect modificarea poziţiei trasului, care devine, astfel,
debitorul beneficiarului, obligat solidar cu trăgătorul, girantul şi avalistul cambiei. Aceştia din
urmă vor fi obligaţi să plătească numai în cazul refuzului de plată din partea trasului.
Revocarea acceptării reprezintă ştergerea „menţiunii” acceptare, pe care o poate realiza trasul,
atâta timp cât deţine cambia. Revocarea se poate efectua prin radierea inscripţiei de acceptare
sau acoperirea ei cu una sau mai multe linii sau prin înscrierea cuvântului “anulat”.
Aceasta nu are efect dacă se produce după ce trasul l-a înştiinţat în scris pe posesorul titlului
sau pe oricare alt semnatar că a acceptat cambia.
Refuzul acceptării se constată prin întocmirea unui protest de neacceptare, în formă
autentică, înainte de expirarea termenului prevăzut pentru prezentarea la acceptare. Refuzul
devine operabil şi în condiţiile în care, trasul poate cere să-i fie făcută a doua prezentare. Într-
un asemenea caz, dacă prima prezentare a fost făcută în ultima zi a termenului, protestul poate
fi făcut şi în ziua următoare. Refuzul integral sau parţial al trasului, de a accepta cambia
conduce la dreptul de regres al posesorilor împotriva giranţilor, trăgătorului şi a celorlalţi
obligaţi.
VI. Concluzii.
În baza investigaţiilor efectuate referitor la caracteristica generala a instrumentelor de plată şi
de credit utilizate in sistemului bancar al Republicii Moldova s-a ajuns la formularea
urmatoarelor concluzie:
 Plata prin utilizarea cambiei se numără printre cele mai vechi tehnici de plată, oferind un grad
de securitate ridicat părţilor implicate. Factorii determinanţi care au dus la crearea cambiei au fost:
a) marea densitate de monede;
b) nesiguranţa transporturilor;
c) interzicerea exportului de capitaluri.
Emisiunea, circulaţia, negocierea cambiilor sunt legate atît de activitatea în domeniul relaţiilor
de schimb internaţionale, cît şi de o serie de operaţiuni cu caracter necomercial, executate de
persoane fizice sau juridice.
Emiterea unei cambii se face întotdeauna de către trăgător şi rezultă din raporturile juridice
dintre acesta şi tras şi dintre acesta şi beneficiar. În vederea facilitării comerţului şi în special a
comerţului internaţional, trăgătorul are dreptul să tragă cambia în mai multe exemplare identice.
Astfel, până la acceptarea cambiei de către tras, cambia însoţind de obicei documentele prezentînd
mărfurile în curs de transport, trăgătorul poate negocia exemplarul pe care îl deţine, procurându-şi
astfel creditele de care are nevoie.