Carte Curs Ghid Turistic PDF

3
Introducere
Bazele turismului reprezintă o succintă sinteză ce vă

poartă puţin prin timp şi spaţiu. Astfel, ca primă destinaţie vom
vedea cum au început lucrurile în acest domeniu, ce se
întâmplă la nivel global ca tendinţe ale perioadei ce o
traversăm şi unde se situează România. Studiile de caz vor
prezenta motivaţiile turismului activ, vom putea înţelege mai
bine de ce unii oameni aleg exerciţiul fizic în natură, în loc să
stea la odihnă pe un şezlong, cât e ziua de lungă.
În România vom avea ocazia să privim la cât de libere

sau ocupate sunt structurile de primire turistică, unde putem să
luăm masa ori să servim o cafea şi cum stăm la nivel de
prognoze, comparativ cu realitatea de azi. Sloganurile,
analizele şi dezbaterile pe această temă vor încheia periplul
naţional.
Următoarea destinaţie este Aradul, cu direcţiile sale

maxime de dezvoltare pe turism, după care ne vom întâlni cu
ghidul de turism, ca elemente generale dar nu numai.
Ultimul popas îl vom realiza pe domeniul reţelelor de

organizaţii relevante în domeniul turismului şi vom face
cunoştinţă cu structuri naţionale din secolul XIX dar şi cu
organizaţii de secol XXI.
Vom încheia desigur cu bibliografia şi vă încurajez să

apelaţi la sursele indicate acolo oricând doriţi o aprofundare a
domeniului, acest material fiind, aşa cum îi indică şi numele,
doar o succintă trecere printr-un posibil start.
Sorin Victor Roman, 2012

4
Lista tabelelor, imaginilor, graficelor şi studiilor de caz
Tabele
Tabelul nr 1.1 – Definiţii în turism conform OG 98/1998;
Tabelul 2.1 – Comparaţie între ţintele fixate în 2007 şi realitatea din 2011 la nivel de turişti
şi nopţi de cazare;
Tabelul 2.2 – Comparaţie între ţintele fixate în 2007 şi cercetarea PwC pt 2011, la nivel de
cheltuieli în turism;
Tabelul 2.3 – Distribuţia locurilor de cazare, în anul 2011, realizat pe baza datelor INSSE;
Tabelul 2.4 Unităţi de cazare definite in anexele la OMDRT nr 899/2011;
Tabelul 2.5 Unităţi de alimentaţie definite in anexele la OMDRT nr 899/2011;
Grafice
Fig. 2.1 Nr de locuri de cazare, în anul 2011, în România, grafic realizat pe baza datelor
INSSE;
Fig 2.2 Gradul de ocupare a capacităţii de cazare pe unităţi, grafic realizat pe baza datelor
INSSE;
Studii de caz
1) Turism activ-religios: „Camino de Santiago” (Drumul lui Iacob) prin ochii Inei Lolescu;
2) Turism şi sănătate: activităţi exemplificate de Dan Mihai Schramco;
3) Carieră în turism: Kita Boncheva, Bulgaria;
Imagini
1) Imaginile clipart au fost preluate de pe portalurile gratuite http://openclipart.org şi

http://www.public-domain-photos.com;
2) Fotografiile din studiile de caz aparţin persoanelor implicate şi au fost preluate pt

acest material cu acordul acestora;
3) Alte surse utilizate: www.wikipedia.com, www.carpathiangarden.ro, www.ccja.ro.

5
I. Bazele turismului
I.1. Istoric, scop şi factori de influenţă

Imaginaţi-vă un război în epoca romană urmat de o altă privelişte, a unei suite de
cetăţeni romani, învingători, călătorind spre o provincie paşnică a imperiului, unde să
beneficieze de multe aşteptatele băi termale, într-o atmosferă calmă, de pace, refăcându-şi
puterile în acest mod şi discutând, printre aburi, politică şi filozofie, ca între vechi camarazi.
Dacă aveţi acest film în minte, tocmai aţi recreat în imaginaţia proprie naşterea turismului.
Alături de pelerinajele grecilor din antichitate, vizitele romanilor la apele termale au fost
considerate elementele de plecare în ceea ce se va numi mai târziu turism. 1 „Ad aquas
Herculi sacras ad Mediam” (la apele sacre ale lui Hercule) a fost supranumele Herculanelor
în epoca romană 2 , pentru a da doar un exemplu apropiat nouă.
Figura 1. O reconstrucţie - laser a băilor romane din Weißenburg, Germania 3
După alţi autori 4 turismul a avut forme de început în perioada Evului Mediu prin
pelerinajele acelor vremuri, călătoriile de studiu ale artiştilor, ori deplasările negustorilor în
localităţi cu ape tămăduitoare.
Indiferent de unde s-ar începe, nu vom rămâne mult acolo şi, revenind mai aproape de
momentul nostru efemer, descoperim că un turism mai organizat avem din a doua jumătate a
1
Rusu, S., Isac, F. L. (2010) Turism rural şi ecoturism. Arad, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, p. 1.
2
Stănciulescu, G. (2003) Managementul operaţiunilor de turism – ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. Bucureşti,
Editura ALL BECK, p. 253.
3
[Wikipedia The Free Encyclopedia] Cyark Weissenburg Reconstruction (2008) [Online] Disponibil pe
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Cyark_Weissenburg_Reconstruction.jpg cu preluare de pe www.cyark.org [Accesat la data
de 07.09.2012].
4
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică, p.
27.
6
secolului al XIX-lea. 5 Primul tour, de pildă, a fost realizat în 1841 de către Thomas Cook, iar
din acel moment firma a rămas un jucător important pe piaţa turismului. 6
De-a lungul timpului, creşterea nivelului de trai a însemnat şi creşterea turismului.

Într-o lume tot mai interconectată, turismul se plasează foarte bine pe valul globalizării, prin
numărul crescând de turişti internaţionali. Astfel, se estimează că la nivelul anului 2020
numărul turiştilor la nivel internaţional va atinge cifra de 1.6 miliarde, de la 903 milioane în
2007, conform cifrelor Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) specificate de către
Băltăreţu, A., Neacşu, N. şi Neacşu, M. (2008) 7 .
Sintetizând datele OMT preluate de către Stănciulescu (2003) 8 şi aspectele precizate

de către Bran, Marin şi Simon (1998) 9 , se pot arăta principalele motive pentru care facem
turism:
- Relaxare, recreere şi vacanţă;
- Distracţie, divertisment, dorinţa de

schimbare a decorului;
- Apă şi soare, sporturi nautice;

- Sporturi de iarnă;
- Excursii, drumeţii montane;
- Vizitare prieteni şi rude;
- Afaceri şi scopuri profesionale;
- Tratament medical, menţinerea şi îngrijirea sănătăţii;

- Religie/pelerinaje;
- Cunoaştere culturală;
- Altele;
5
Rusu, S., Isac, F. L. (2010) Turism rural şi ecoturism. Arad, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, pp. 16-18.
6
7
Băltăreţu, A., Neacşu, N., Neacşu, M. (2008) Economia Turismului: studii de caz, statistici, legislaţie – ediţia a 2-a,
rev. Bucureşti, Editura Uranus, p. 296.
8
9
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică, pp
104-106.
7
Turismul este influenţat de o serie de factori reprezentativi potrivit lui Bran, Marin şi
Simon (1998) 10 şi Isac, F. L., Rusu, S. (2009) 11 :
- Nivelul de dezvoltare economico-socială: odată

acoperite nevoile de bază, prin creşterea veniturilor, populaţia
va căuta o alocare a lor, iar turismul poate să fie o opţiune;
- Preţurile şi tarifele: preţurile şi tarifele

sincronizate cu puterea de cumpărare a grupului-ţintă pot să
determine creşterea turismului;
- Oferta turistică: fie că vorbim de resurse

naturale sau antropice, o diversitate ridicată poate să constituie un factor mobilizator pentru
turism;
- Progresul tehnic: îmbunătăţirea condiţiilor de transport, reducerea timpului

alocat călătoriei, reducerea costurilor autovehiculelor populaţiei, îmbunătăţirea experienţei de
călătorie, toţi aceşti factori influenţează turismul. Azi o călătorie cu trenul, chiar şi pe unele
rute din România, poate să fie o experienţă decentă, mai puţin obositoare, datorită dotărilor
existente la nivel de vagoane de călători;
- Mutaţiile geografice: sporul demografic, creşterea duratei medii a vieţii,

constituie elemente de influenţă, la rândul lor;
- Procesul de urbanizare: poate să determine nevoia de relaxare, de

„întoarcere” la natură;
- Distribuţia populaţiei pe categorii sociale şi

profesionale;
- Timpul liber: prin creşterea timpului liber,

parte din acesta se alocă turismului;
- Siguranţa şi protecţia mediului înconjurător;
- Numărul de membrii într-o familie;
10
3.
11
Isac, F. L., Rusu, S. (2009) Administrarea afacerilor în tursm – ed a 3-a. Timişoara, Editura Mirton, pp. 16-22.
8
- Politicile guvernamentale şi facilităţile acordate de diverşi operatori. Aici se

pot enumera programele „O săptămână la mare”, „O săptămână la munte”, „Litoralul pentru
toţi”, “O săptămână de refacere în staţiunile balneare”, “Decada balneară”, “Hai la băi!”, etc
- Alţi factori psiho-sociologici: diverse evenimente pe plan cultural,

sportiv ori dorinţa de cunoaştere, tradiţii, etc.
În ultima categorie aş mai adăuga în mod special o secţiune dedicată

dorinţei de autodepăşire, de regăsire: parcurgerea diverselor trasee pe jos, mers
obişnuit sau în alergare la maratoane, pe bicicletă, sau cu diverse ambarcaţiuni
pe apă, sunt doar câteva exemple.
Turism activ/religios (studiu de caz nr 1)

„Camino de Santiago” (Drumul lui
Iacob) 12
Ina Lolescu
26 de ani, coordonator proiect,
Bucureşti
1) Cum ai descrie pe scurt
Camino de Santiago?
“Camino de Santiago reprezintă o
provocare fizică şi psihică, o lecţie de viaţă,
un răspuns mult aşteptat, o direcţie, un
examen pe care-l promovezi urmând propriul
stil. A fost un timp preţios petrecut în momente de singurătate, cât şi în companie.
3) Aspecte generale: când s-a întâmplat, de unde ai

plecat, cât a durat, cine te-a însoţit, cât te-a costat?
14-22 august 2010, 9 zile. Am pornit din Astorga,
mergând pe jos în fiecare zi aproximativ 30 de km. Drumul l-
am început cu sora mea şi pe parcurs am format un grup cu alţi
pelerini din diverse ţări, cu care am petrecut momente
incredibile. Pentru cele 9 zile am avut nevoie de aproximativ
200 de euro (cazare şi mese), plus biletul de avion pâna în
Madrid.
12
Lolescu, I.. Intervievată de către Roman, S. V., Fotografii Lolescu, I. (08.09.2012).
9
4) Ce te-a determinat să
porneşti în aceasta călătorie, ce te-a
motivat?
- Dorinţa de a
petrece o periodă de timp cu sora
mea, mutată atunci de aproximativ
jumătate de an în Madrid;
- Provocarea fizică
de a parcurge kilometrii planificaţi
şi de a mă adapta condiţiilor de
cazare;
- Timp real acordat
gândurilor personale;
- Petrecerea
concediului într-un mod activ,
antrenant şi provocator,
posibilitatea de interacţiune cu alte persoane;
5) Cum te-ai simtit la finalul ei?

La final am avut mari emoţii deoarece există un ritual religios specific pentru pelerinii
care finalizează Camino organizat în Catedrala din Santiago de Compostela, un adevarat
spectacol. Părere de rău, pe de alta parte, realizând că acolo se încheie experienţa. Dupa
obţinerea certificatului şi momentele de despartire am simţit o linişte profundă, urmată de o
siguranţa şi încredere că răspunsurile găsite de-a lungul drumului vor fi cele mai potrivite pentru
mine.
6) Ce ai plasa în topul celor mai plăcute amintiri?

‘Cerveza con lemon’ la fiecare prânz alături de povestiri şi planuri împreună cu sora
mea, florile din fiecare dimineaţă pe care le primeam şi pe care le purtam în păr pe durata
drumului, ‘Buen camino’ - urarea spusă de toţi cei cu care interacţionam.
7) Care au fost momentele cele mai dificile?

Momentul cel mai dificil a fost când mi s-a declanşat
o tendinita la glezne şi genunchi. A fost ziua în care mi-am
dat seama ca forţându-mă fizic să parcurg km propusi
pentru fiecare zi e posibil sa suport consecinţe greu de
remediat. La indicaţiile medicilor din ambulanţa care m-a
consultat am schimbat ritmul, durata parcurgerii km şi mi-
am luat o zi repaus pentru refacere. Durerile erau aproape
insuportabile (nefiind obişnuită cu durerea fizică) generând
şi multă tensiune psihică, la gândul că e posibil să renunţ la
experienţă.
8) Cu ce rămâi dupa o asemenea călătorie?

Personal am rămas cu cele mai potrivite răspunsuri la
gândurile care mă nelinişteau de multă vreme, mi-am
dezvoltat toleranţa, adaptabilitatea, încrederea şi
autocontrolul. Am rămas cu multe contacte, fotografii şi amintiri.
Un accent deosebit cade în turism pe comunicare, întâlnită pe mai multe segmente, de la
momentul primirii informaţiei prin broşuri, centru de informare, spoturi, Internet, Radio, TV,
10
alte materiale promoţionale până la chestionarele de feedback dar mai ales în procesul de
furnizare efectivă a produsului turistic. Importanţa realizării eficiente a comunicării este
foarte mare, o deficienţă pe acest segment riscând să minimizeze până la eliminare avantajele
sau eforturile făcute până la acel moment. Potrivit unei anchete „Gallup Poll” realizată pe
1045 de persoane în anul 1987, regăsită la Stănciulescu (2003) 13 , calitatea proastă a
serviciului a fost motivul principal invocat de cei intervievaţi la întrebarea ce i-ar face să nu
revină într-un restaurant. Mai mult, aceeaşi autoare arată că alte cercetări ale Universităţii
Cambridge indicau că 96% din clienţii nesatisfăcuţi nu se plâng niciodată imediat. Pe de altă
parte, dacă structurile turistice înţeleg să lucreze pentru a rezolva deficienţele semnalate, un
procent situat între 50% şi 70% dintre clienţii cu probleme rezolvate rămân clienţi, ceea ce nu
poate decât să fie benefic pentru afaceri.
I.2. Definirea termenilor

Turismul cunoaşte diverse definiţii, în funcţie de unghiul din care este privit. Astfel,
Bran, Marin şi Simon (1998) 14 consideră turismul „ansamblul de activităţi prin care omul
îşi petrece timpul liber călătorind în altă locaţie sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri,
monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face
sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând, industria creată pentru
satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un
înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi
a mediului înconjurător, în general.” Definiţia dată, deşi foarte lungă, are avantajul de a
cuprinde în mod detaliat înţelesul acestui termen.
Legislaţia actuală din România defineşte turismul ca fiind „ramura a

economiei naţionale, cu funcţii complexe, ce reuneşte un ansamblu de bunuri
şi servicii oferite spre consum persoanelor care cãlãtoresc în afarã mediului
lor obişnuit pe o perioada mai mica de un an şi al cãror motiv principal este
altul decât exercitarea unei activitãţi remunerate în interiorul locului
vizitat” 15 ;
13
14
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică,
pag. 11.
15
[Guvernul României] OG 58/1998 [Online] Disponibil pe
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=17193, http://agentiideturism.infoturism.ro/legislatie-turism/ [Accesat
la data de 08.09.2012].
11
Organizaţia Mondială a Turismului propune următoarele definiţii de mai jos, regăsite

şi la Stănciulescu (2003): 16
Turismul intern este reprezentat de activităţile turistice din interiorul ţării, alcătuit
din rezidenţii unei ţări în vizită în ţara lor, precum şi din vizitele nerezidenţilor în ţara
respectivă;
Turismul naţional este alcătuit din turismul intern şi turismul emiţător (rezidenţii
ţării respective vizitând o altă ţară);
Turismul internaţional se referă la turismul emiţător şi turismul receptor;
Vizitatorul este un călător care se deplasează către o destinaţie, în afara locaţiei sale
obişnuite pentru mai puţin de un an, pentru orice scop principal (afaceri, timp liber sau alte
scopuri personale), altele decât angajarea de către un rezident în ţara sau locul vizitat.
Vizitatorul poate să fie:
- Turist, dacă şederea include cel puţin o noapte la destinaţie;
- Excursionist, dacă deplasarea nu include cel puţin o noapte de cazare;
Itinerarul turistic reprezintă ruta pe care se desfăsoară o călătorie incluzând

localităţile parcurse, atracţiile turistice sau alte puncte de interes. Atunci când
plecarea coincide cu sosirea avem de-a face cu un circuit turistic.
Exemple de circuite turistice în România prezentate de către

Băltăreţu, A., Neacşu, N., Neacşu, M. (2008) 17 :
- „Circuit Dracula (Bucureşti – Snagov – Sinaia – Braşov – Bicaz –

Tihuţa – Bistriţa – Sighişoara – Bran – Poienari – Târgovişte – Bucureşti)
- Băile Herculane – Caransebeş – Lugoj – Timişoara – Reşiţa – Oraviţa

– Bozovici - Băile Herculane
- Timişoara – Arad – Lipova – Pâncota – Sebiş – Moneasa – Gurahonţ

– Hălmagiu – Ţebea – Brad – Deva – Lugoj – Timişoara
16
Editura ALL BECK, p.2.
17
Băltăreţu, A., Neacşu, N., Neacşu, M. (2008) Economia Turismului: studii de caz, statistici, legislaţie – ediţia a 2-a,
rev. Bucureşti, Editura Uranus, pp. 112 – 123.
12
- Deva – Brad – Arieşeni – Gârda de Sus – Câmpeni – Avram Iancu –

Lupşa – Buru – Aiud – Alba-Iulia – Geoagiu Băi – Orăştie – Costeşti –
Gradişte de Munte – Simeria – Călan – Hunedoara – Deva”
Agenţia de turism este definită ca fiind „orice unitate specializată,

persoană juridică, care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii
turistice sau componente ale acestora.” 18 Ea poate să fie touroperatoare sau
detailistă.
Agroturismul reprezintă „o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare

existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de
oaspeţi” 19 . Turiştii relaţionează participând la o activitate agricolă din gospodărie, program
special, învăţare meşteşuguri, etc.
Turismul durabil cuprinde „toate formele de turism care

în dezvoltarea şi practicarea lor, se bazează pe principii
ecologice” 20
Ecoturismul reprezintă „cea mai valoroasă

formă de manifestare a turismului durabil. Această
formă de turism are ca scop principal conservarea
mediului şi pune accent pe educaţia turiştilor în ceea ce
priveşte protejarea şi conservarea mediului.” 21
Alţi termeni utilizaţi în turism sunt definiţi de OG 98/1998 privind organizarea şi

desfăşurarea activităţii de turism în România, cu modificările ulterioare: 22
18
[infoturism.ro] (s.a) Legislaţie turism - OG 107/1999 [Online] http://agentiideturism.infoturism.ro/legislatie-turism/
[Accesat la data de 10.09.2012].
19
20
21
Tudorache, D. (2009). Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România. Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare în Turism [Online] Disponibil pe
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza1.pdf,
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza2.pdf, p. 10. [Accesat la data de 07.09.2012].
22
[Guvernul României] OG 58/1998 [Online] Disponibil pe
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=17193, http://agentiideturism.infoturism.ro/legislatie-turism/ [Accesat la
data de 08.09.2012].
13
Tabelul nr 1.1 – Definiţii în turism conform OG 98/1998
Termen Definire
Resurse turistice - componente ale mediului natural şi antropic, care prin calitãţile
şi specificul lor sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în
mãsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală.
Resursele turistice pot fi:
- naturale: elemente geologice, geomorfologice, de climă, de floră
şi de faună, peisaje, zãcãminte de substanţe minerale şi alţi factori;
- antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente,
ansambluri memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee, elemente de
folclor şi arta populara etc.;
Patrimoniu - resursele turistice şi structurile realizate în scopul valorificãrii lor prin
turistic activitãţi de turism;
Structura de - orice construcţie şi amenajare destinatã, prin proiectare şi execuţie,
primire turistică cazãrii turistilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportului
special destinat turiştilor, tratamentului balnear pentru turişti, împreunã
cu serviciile aferente.
Structurile de primire turistice includ:
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică:
hoteluri, hoteluri apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri,
sate de vacanţă, campinguri, camere de închiriat în locuinţe familiale,
nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice şi
alte unitãţi cu funcţiuni de cazare turistică;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică:
unitãţi de alimentaţie din incinta structurilor de primire cu funcţiuni de
cazare, unitãţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum
şi cele administrate de societãţi comerciale de turism, restaurante,
baruri, unitãţi de fast food, cofetării, patiserii şi care sunt atestate
conform legii;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de agrement: cluburi,
cazinouri, săli polivalente, instalaţii şi dotãri specifice agrementului
turistic;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de transport:
1. transport rutier: autocare etc.;
2. transport feroviar: trenuleţe, trenuri de
cremaliera etc.;
3. transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu
scop turistic;
4. transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de tratament balnear:
unitãţi de prestãri de servicii pentru tratament balnear, componente
integrate sau arondate complexurilor de turism balnear.
Complexuri de clãdiri care includ în acelaşi edificiu ori în edificii legate fizic
turism balnear sau funcţional structuri de primire turistice (de cazare, de alimentaţie şi
de tratament balnear, eventual de agrement);
Zona turistică - teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice,

care poate fi delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică;
14
Zona de recreere - areal situat în teritoriul preorăşenesc, care beneficiazã de un

periurbană cadru atractiv şi dispune de dotãri corespunzãtoare pentru petrecerea
timpului liber (în special la sfârşit de săptămână);
Obiectiv turistic - element al resursei turistice, individualizat şi introdus în

circuitul turistic;
Punct turistic - - obiectiv turistic şi amenajãrile aferente necesare activitãţii de

primire turistică;
Localitate - aşezare urbană sau ruralã cu funcţii turistice dezvoltate pe baza

turistică resurselor specifice de care dispune;
Staţiune - localitate sau parte a unei localitãţi cu funcţii turistice specifice,

turistică în care activitãţile economice susţin exclusiv realizarea produsului
turistic;
Funcţia turistică - expresia calitativã şi cantitativã a resurselor turistice şi este
determinată de structura, volumul şi calitãţile resurselor;
Oferta turistică - totalitatea serviciilor prin care este pus în valoare patrimoniul
turistic, prin utilizarea de personal specializat;
Produs turistic - complex de bunuri materiale şi de servicii, concentrate într-o
activitate specifică şi oferite pachet consumului turistic;
Pachet de - combinaţie prestabilită a cel puţin doua din elementele
servicii urmãtoare: cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement,
alte servicii reprezentând o parte semnificativã din pachet, atunci când
sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preţ global şi atunci când
aceste prestaţii depãşesc 24 de ore.
Export de prestarea de servicii turistice cãtre turişti strãini, în ţara sau în
servicii turistice strãinãtate, a cãror contravaloare se încaseazã în valută, indiferent de
- modalitatea de încasare - numerar, ordin de plată, cãrţi de credit.
Activitatea agenţiei de turism sau a unei structuri de primire turistică se poate realiza
în România cu condiţia existenţei licenţei de turism pentru agentul economic respectiv iar
conducerea operativă se realizează de către o persoană fizică care deţine brevet de turism în
domeniu sau certificat de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu ori,
diplomă de licenţă, masterat, doctorat privind absolvirea cursurilor
universitare/postuniversitare în domeniul turismului.
Diversele tipuri de turism sunt clasificate astfel la Stănciulescu (2004): 23
23
Stănciulescu, G. (2004) Managementul turismului durabil în centrele urbane. Bucureşti, Editura Economică, pp.
100-117.
15
- Turism urban: oraşul ca punct de plecare sau cu atracţii proprii având în

unele cazuri şi un centru urban de informare a vizitatorilor;
- Turismul ecologic, ecoturismul: turismul ce pune un accent deosebit pe

protecţia mediului şi educaţia în acest spirit;
- Turismul tematic: exploatarea unei anumite nişe, de la

atracţiile naturale la specific local;
- Turismul de aventură: turistul este foarte implicat în

activităţi fizice mai ales: ciclism, canotaj, escaladări, etc;
- Turismul rural: intrare în contact cu

comunitatea rurală;
- Turism la ferme şi plantaţii: cazarea la

ferme şi plantaţii şi participarea la activităţi
specifice
- Turismul fluvial: croaziere pe fluvii, râuri, canale artificiale
- Turism de croazieră şi cu iahtul: se realizează pe marile
lacuri, oceane şi mări, unele având şi teme propuse
- Turism rutier, realizat de multe ori cu

autoturismul propriu;
- Turismul în reşedinţe: se realizează în

locuinţe din zone mai puţin frecventate. Poate să ia amploare dacă se
conectează şi cu un anumit eveniment din regiune;
- Turism feroviar, mai ales atunci când sunt implicate trenuri şi rute cu tradiţie:
Orient-Expres, Trans-Siberian, etc.
- Turism de camping şi caravană necesită locaţii de campare sau autovehicule

special proiectate cu spaţii de cazare;
16
- Turismul nostalgic: vizitarea locurilor unde turiştii au desfăşurat o anumită

activitate, ei sau rudele lor;
- Turismul religios: formă specială de turism sub

formă de pelerinaj. În România un exemplu poate
să fie cel practicat de către Biserica Ortodoxă prin
Agenţia „Basilica Travel” şi Centrul de Pelerinaj
“Sfântul Apostol Pavel”;
- Turismul pentru tineret, unde accentul cade foarte mult pe preţul scăzut şi
relaţionare;
- Turismul în cămine pentru bătrâni: participarea seniorilor, mai ales în

condiţiile creşterii duratei medii de viaţă şi a nevoii de viaţa activă;
- Schimburi culturale, călătorii de studiu, mai puţin promovate ca turism şi

având o componentă multiculturală predominantă. Chiar şi în aceste condiţii,
dincolo de activităţile specifice, cel implicat în asemenea programe are un
timp liber suficient de mare încât să se implice şi în vizitarea locaţiilor din
zona în care îşi desfăşoară activitatea;
Activitatea turistică reuneşte componente aparţinând unor ramuri foarte diferite de

activitate, o clasificare detaliată pe domenii şi elemente componente fiind realizată de Bran,
Marin şi Simon (1998) 24 prin preluarea de la Organizaţia Mondială a Turismului. Câteva din
aceste elemente se referă la următoarele domenii:
- Construcţii;
- Comerţ en gros şi cu amănuntul;
- Hoteluri şi restaurante;
- Transport şi comunicaţii;
- Intermediere financiară;
- Activităţi imobiliare, activităţi de închiriere şi afaceri;
24
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică, pp.
19-25.
17
- Cercetare şi dezvoltare;
- Alte activităţi;
- Administraţia publică;
- Învăţământ;
- Alte activităţi privind serviciile sociale şi

personale;
- Organizaţii şi organisme extrateritoriale;
I.3. Impact, indicatori, statistici şi tendinţe globale

Efectele pozitive şi negative ale turismului se reflectă pe mai multe paliere, sintetizate
de Stănciulescu (2004) 25 şi Rusu, Isac (2010) 26 . Astfel, impactul pozitiv se regăseşte în:
- creşterea numărului de locuri de muncă, creşterea şansei sociale, asigurare de

locuri de muncă sezoniere pentru tineri;
- creşterea nivelului de trai pentru localnici;
- creşterea confortului general;
- creşterea veniturilor statului, la nivel local ori naţional, ce pot să fie folosite pentru
o mai bună acoperire a nevoilor comunitare;
- dezvoltarea infrastructurii;
- stimularea dezvoltării altor activităţi economice pentru furnizarea unor

produse sau servicii conexe;
- dezvoltarea resurselor umane;
- stimularea comerţului cu amănuntul;
- păstrarea tradiţiilor şi a meşteşugurilor;
25
Stănciulescu, G. (2004) Managementul turismului durabil în centrele urbane. Bucureşti, Editura Economică, pp. 45-
52.
26
Rusu, S., Isac, F. L. (2010) Turism rural şi ecoturism. Arad, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, pp. 90-99.
18
- dezvoltarea interesului pentru specificul local;
- creşterea preocupărilor privind protecţia mediului;
- creşterea nivelului de înţelere şi dialog multicultural prin cunoaşterea persoanelor

de diverse etnii, religii, rase, etc;
- utilizarea unor resurse puţin eficiente pe alte planuri (terenuri, case nelocuite);
Pe lângă impactul pozitiv, turismul neplanificat corect poate să aibă o influenţă

nefastă prin:
- poluarea aerului, solului;
- creşterea traficului şi a aglomeraţiei;
- scăderea accesului comunităţii la resursele locale;
- deteriorarea atracţiilor turistice;
- degradarea patrimoniului local;
- distrugerea modului de viaţă tradiţional;
- preluarea unor obiceiuri nefaste;
Pentru a mări efectele pozitive şi a minimiza pe cât posibil cele negative este nevoie
de o planificare atentă a acestui proces, planificare ce se poate face prin pregătirea unui
studiu de specialitate, determinarea obiectivelor de dezvoltare, realizarea de cercetări şi
evaluări, ce vor fi interpretate şi sintetizate ducând la formularea unor obiective şi planuri ce
urmează să fie implementate. 27 O etapă următoare ar fi cea în care se evaluează rezultatele, se
compară cu planul iniţial, se trag concluziile şi ciclul se poate repeta.
Fără a proceda la anumite ajustări, uneori chiar periodice, există riscul construirii pe
fundamente greşite. Exemplu de eroare de prognoză este cea găsită la Bran, Marin şi Simon
(1998) 28 , care în 1998 apreciau că populaţia României va ajunge în 2000 la 25 milioane
locuitori iar pentru anul 2010 la o populaţiei de 28 de milioane. Suntem în 2012 şi populaţia
27
86.
28
10.
19
stabilă a României este de 19.043.767 persoane conform INS 29 (nu se includ aici persoanele
plecate din ţară pe o perioadă indelungată, sau străinii prezenţi temporar în România) 30 .
Desigur, populaţia legală, (toţi cetăţenii români cu domiciliul în România la un moment dat) e
posibil să fie în număr mai mare dar chiar şi astfel calculat nu se ajunge la cifra prognozată.
Dintre exemplele de documente strategice în domeniul turismului se pot enumera

strategiile de dezvoltare turistică pentru judeţul Arad, municipiul Cluj-Napoca, judeţul
Hunedoara, judeţul Alba, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007 –
2026, Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România, etc.
Printre indicatorii de gestiune şi management hotelier îi regăsim pe următorii la Isac

şi Rusu (2009) 31
Rata ocupării locurilor/camerelor,

Ro=capacitate ocupată/capacitate disponibilă) x
100;
Durată medie a şederii=nr înnoptări/nr

sosiri turişti;
Venit din cazare pt o cameră

disponibilă=cifra de afaceri din cazare/nr
camere disponibile;
Preţul mediu al unei mese=cifra de afaceri în restaurant/nr clienţi serviţi;
Rata rentabilităţii=(profit net/cifra de afaceri) x100;
Productivitatea investiţiei=(CA medie anuală/capitaluri investite)x100;
Tendinţele globale în turism sunt sintetizate de Stănciulescu

(2004) 32 câteva relevante fiind următoarele:
• Participare la activităţi sportive, de

aventură, cunoaşterea mai profundă a
zonelor pe care le vizitează;
29
[Institutul Naţional de Statistică] (2012) COMUNICAT DE PRESĂ 24 august 2012 privind rezultatele preliminare ale
Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011 [Online] Disponibil pe http://www.recensamantromania.ro/wp-
content/uploads/2012/08/Comunicat-presa_Rezultate-preliminare.pdf [Accesat la data de 08.09.2012]
30
[Institutul Naţional de Statistică] (2012) INFORMARE pentru lămurirea “DIFERENŢELOR ÎNTRE DATELE DE
POPULAŢIE” gestionate de Institutul Naţional de Statistică (INS) şi cele gestionate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi
Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor [Online] Disponibil pe
http://www.insse.ro/cms/files/diferente%20INS%20vs%20DEPABD%20.pdf [Accesat la data de 08.09.2012]
31
Isac, F. L., Rusu, S. (2009) Administrarea afacerilor în turism – ed a 3-a. Timişoara, Editura Mirton, pp. 114-138.
32
18.
20
• Satisfacerea anumitor hobby-uri, interese;
• Turismul religios, pelerinajele rămân o categorie importantă;
• Turismul pentru sănătate;
• Scurtarea vacanţelor dar creşterea ca număr pe parcursul unui an;
• Creşterea pretenţiilor;
• Creşterea turismului ecologic, durabil, definit ca acel turism care îşi lasă o
amprentă ce duce la îndeplinirea nevoilor prezente fără afectarea celor
viitoare, ce păstrează diversitatea şi ecosistemul;
• Căutarea noului, vizitarea locaţiilor puţin

accesibile;
• Utilizarea Internetului ca mijloc de informare.
Pe lângă cele enumerate, o influenţă crescută o au şi reţelele de

socializare. Modul în care comunicăm este pe cale să se schimbe
şi nu întotdeauna putem să apreciem consecinţele pe de-a întregul.
De pildă, nu de puţine ori vedem că „prietenii” de pe Facebook îşi
postează imagini şi comentează diversele experienţe avute în concediu, plăcute iar uneori mai
puţin plăcute. Se creează pagini de susţinere a unor evenimente turistice sau atracţii,
informaţia circulă ameţitor pe peretele virtual, aflăm despre diverse festivaluri. Albumele
clasice şi împărtăşirea directă au fost în parte înlocuite cu albumele electronice de fotografii,
comentariile online, forumuri şi bloguri. O apreciere la adresa unei structuri turistice poate
ajunge repede la mii de vizualizări şi acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu o reclamaţie
nerezolvată. Comunicarea capătă noi valenţe, ce determină jucătorii din turism să se
concentreze şi pe „social media”.
21
Turism şi sănătate (studiu de caz nr 2)
DAN MIHAI SCHRAMCO
35 de ani, căsătorit, economist, Arad:
“Cred că fiecare vârstă

sau perioadă din viaţă îsi are
categoria ei de turism. La mine
categoria rămâne aceeaşi - turism
activ, dar se schimbă sau se
completează tipurile de turism
activ. De exemplu in perioada
studenţiei si imediat după,
turismul activ pentru mine a
însemnat drumeţiile în natură cu
prieteni , colegi si iubitori de drumeţii; aceste deplasări în natură erau
pentru câteva ore, zile, săptămâni- turism ieftin (cazare ieftină cort
sau cabană, mâncare din rucsac). Cu timpul, acest tip de turism activ
s-a mai diminuat pentru ca la un moment dat să fie completat cu un alt
tip de turism - turismul sportiv.
Cum am ajuns aici? Ca sa fiu mai bine înţeles, menţionez că în
perioada de juniorat am practicat înotul de performanţă, timp de 5-6
ani. După aceea am început treptat să-l neglijez. Cu trecerea anilor,
mai exact acum 6 ani am început să mă îngraş (sedentarism,
alimentaţie haotică). Până acum 1 an nu găsisem o motivaţie solidă
care să mă facă să slăbesc şi să-mi îmbunătăţesc condiţia fizică.
Intriga care a declanşat pentru mine acest tip de turism a fost o
discutie pe malul unui lac cu un prieten care mi-a spus că va
participa la un concurs de înot în ape deschise - traversarea lacului
Tarniţa. Detaliile concursului (concurs mai inedit, pt. toate vârstele,
pe un lac într-un peisaj frumos) alături de trezirea din subconştient a
pasiunii mele pentru înot şi încurajările repetate ale soţiei au dus la
participarea mea la acest concurs.
Momentul cel mai greu după luarea acestei deciziii a fost
pregătirea susţinută prin antrenamente tot mai solicitante coroborată
cu o alimentaţie mai echilibrată. Antrenamentele pe care mi le-am
propus erau foarte grele (decizia a fost luată cu 2-3 săptămâni înainte
de concurs). La acest concurs am fost însoţit de prietenul amintit.
Cazarea a fost acceptabilă ca preţ, am stat 2 nopţi. La finalul
competiţiei m-am simţit foarte bine pentru că am terminat proba cu un
record personal (pt. acel moment) si pentru că am luat deciza de a
participa.
Motorul şi motivaţia pentru continuarea practicării înotului au
fost ceilalţi participanţi la concurs: mulţi de vârste înaintate cu o
condiţie fizică si psihică de invidiat, însoţiţi de familie, copii şi chiar
nepoţi.
22
De atunci am continuat pregătirile de înot şi am participat şi la

alte concursuri de înot în Ungaria, la Hodmezovasarhelyi (campionat
de înot regional), în România la Reşiţa (campionat naţional de înot).
În fiecare din aceste oraşe am stat 2 nopţi, cazarea a fost ieftină, am
fost însoţit şi de alţi colegi, iubitori ai acestui sport).
Cu ce rămân din aceste excursii sportive - turism sportiv?
- cu o sănătate fortificată;
- cu un exemplu, cred frumos, pentru familia mea (aceasta cu
condiţia să am puterea să continuu), mai ales pentru copii (alternativa
de petrecere a timpului liber);
- o mai bună gestiune a timpului: familie, sport, serviciu, etc.,
cu menţiunea că tot timpul pe primul loc va fi familia;
- o încredere de sine mai puternică;
- vizitarea unor locuri noi, schimb de opinii cu persoane care
practică acelaşi sport şi care indiferent de vârstă ştiu să-şi
drămuiască timpul şi să facă şi sport, fără să afecteze alte activităţi
importante din viaţa lor.” 33
În Uniunea Europeană, ca medie, turismul generează peste 5% din PIB existând un
total de 1.8 milioane întreprinderi 34 . Ca intensitate a turismului, număr de nopţi petrecute de
rezidenţi şi nerezidenţi în structuri colective de cazare pe locuitor, România ocupă ultimul
loc, cu un indicator de 0.7/locuitor. Conduce Malta (18.4), Cipru (17.2) şi Austria (11.7)
datele fiind aferente anului 2010 35 . În cifre absolute, Spania, Italia şi Franţa conduc în
preferinţele turistilor având împreună peste 50% din numărul total de nopţi petrecute în ţară
de către turişti.
În stabilirea preţului şi tarifului diverse companii apelează la Yield Management.

Acest sistem urmăreşte „determinarea valorii celei mai ridicate a tarifului/preţului care
poate fi perceput în limita costurilor şi capacităţilor disponibile şi, totodată, garantarea
faptului că toţi acei clienţi doritori să beneficieze de un anume produs sau serviciu şi dispuşi
să plătească tariful (chiar dacă este foarte ridicat) să o poată face. 36 Aplicarea acestui sistem
particularizat pe diverse necesităţi a dus la creşterea eficienţei structurilor ce l-au
33
Schramco, D. M. Intervievat de către Roman, S. V. (08.09.2012).
34
[Comisia Europeană] (s.a) În sprijinul turismului european [Online]
http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/tourism/index_ro.htm [Accesat la data de 10.09.2012].
35
10. [Comisia Europeană] (s.a) Tourism trends: tables and figures [Online] Disponibil pe
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/images/1/16/Tourism_trends_YB2012.xls [Accesat la data de
10.09.2012].
36
23
implementat, precizează Stănciulescu (2003) 37 care dă şi câteva exemple de structuri ce îl

folosesc: lanţurile hoteliere MARRIOTT, HOLYDAY IN sau transportatori aerieni,
BRITISH AIRWAYS, LUFTHANSA, AER LINGUS, etc.
O preocupare normală a managerilor din turism ar trebui să fie creşterea calităţii, mai
ales în condiţiile unei rate scăzute de ocupare şi a concurenţei acerbe în domeniu. Printre
posibilele tehnici de îmbunătăţire a calităţii, Isac, F. L., Rusu, S. (2009) menţionează: ciclul
lui Deming (planifică, execută, verifică, acţionează), aplicarea filosofiei Kaizen (implicarea
tuturor membrilor echipei în creşterea calităţii managementului), TQM (Managementul
Calităţii Totale) şi rezolvarea problemelor în şase paşi 38 .
37
Ibidem
38
Isac, F. L., Rusu, S. (2009) Administrarea afacerilor în turism – ed a 3-a. Timişoara, Editura Mirton, pp. 282-285.
24
II. Turism în România
II.1. Situaţia actuală

Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică în
România sunt definite în normele metodologice cuprinse în OMDRT nr 899/2011, împreună
cu criteriile de clasificare şi sunt reproduse în Tabelele 2.1 şi 2.2.
În România, industria turistică reprezintă 1.6% din PIB, cu 1.5 miliarde de Euro,
împreună cu contribuţiile indirecte şi cele induse putând ajunge la aprox 6 miliarde de Euro
din PIB, conform unui studiu Pwc România, cu referire la 2011 39 . Acest studiu mai arată că
există o scădere a numărului de turişti şi a cheltuielilor acestora, în ultimii patru ani, pe
fondul crizei economice, rata naţională de ocupare fiind de 26% (una din cele mai scăzute din
Europa), cu o particularitate pe Bucureşti unde e de 62%.
Unul din documentele strategice în turismul naţional este “Master Planul pentru
turismul naţional al României 2007-2026” 40 , realizat de către Organizaţia Mondială a
Turismului. Documentul strategic conţine propuneri pentru un plan de acţiune detaliat pentru
2007-2013 precum şi câteva proiecte demonstrative: Mamaia, Sighişoara şi programul de
perfecţionare profesională, “ROOMSERVICE” (echipă mobilă de formatori). Planul de
acţiune cuprinde obiective, acţiuni, motivaţii, durată, responsabili, surse posibile de finanţare
precum şi indicatori de succes. Printre activităţile propuse de plan, se pot enumera: înfiinţarea
unei rute de ciclism pe malul Dunării, crearea de circuite turistice,
crearea concursului „România înflorită”, atragerea operatorilor de curse
low cost în Constanţa, crearea unei baze de date în turism la nivel
naţional, etc. Un exemplu de aplicare a uneia din aceste acţiuni într-o
formă înrudită, la nivel local, o reprezintă concursurile organizate în
39
[PwC România] (2012) Veniturile industriei turistice din România s-au redus cu 16% în ultimii 4 ani, potrivit unui
recent studiu PwC România [Online] Disponibil pe
http://www.pwc.com/ro/en/press_room/assets/2012/studiu_pwc_despre_sectorul_turistic_al_romaniei.pdf [Accesat la data de
10.09.2012]
40
[Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO)] (2007). Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007
– 2026. [Online] Disponibil pe
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf,
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea2_sectiunea3.pdf,
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea3.pdf. [Accesat la data de 07.09.2012].
25
Arad („Aradul curat”) 41 , Oradea („Spaţii verzi de care suntem mândri”) 42 sau Alexandria
(„Cel mai frumos spaţiu verde”). 43
În timp ce Master Planul avea ca ţintă obţinerea în 2011 de 4.3 miliarde Euro,
44
veniturile în PIB au fost de doar 1.5 miliarde Euro obţinute din turism, , aşa cum s-a
mentionar anterior. Diferenţe semnificative se găsesc şi la nivel de cheltuieli efectuate.
Printre punctele tari ale turismului românesc se pot enumera, potrivit autorilor Bran,
Marin şi Simon (1998) 45 şi Master Planului amintit:
- formare imagine pozitivă ţară la nivel mondial;
- ofertă turistică atractivă şi variată, pe ambele

paliere: naturală şi antropică;
- existenţa unui minister activ în domeniu;
- creşterea activităţilor de promovare a turismului

românesc;
- reţea de aeroporturi;
- existenţa unor mărci turistice (Dracula, Transilvania);
- festivaluri, spectacole, muzee, cetăţi medievale;
- condiţii naturale bune pentru turism;
- obiective în patrimoniul mondial UNESCO;
Punctele slabe se referă, conform aceloraşi surse, la:
- cerere turistică internă scăzută;
41
[Primăria Arad] (2012) HOTĂRÂREA CL cu privire la concursul între asociaţiile de proprietari denumit “ARADUL
CURAT“ [Online] http://www.primariaarad.ro/files/proiecte/p757.pdf [Accesat la data de 10.09.2012].
42
[Primăria Oradea] (2012) CONCURS PENTRU ORĂDENI: „SPAŢII VERZI DE CARE SUNTEM MÂNDRI” [Online]
http://www.oradea.ro/stiri-oradea/concurs-pentru-oradeni-bdquo-spatii-verzi-de-care-suntem-mandri-rdquo [Accesat la data de
10.09.2012].
43
[Primăria municipiului Alexandria] (2012) CONCURS "CEL MAI FRUMOS SPATIU VERDE" [Online]
http://www.alexandria.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=402&Itemid=39 [Accesat la data de 10.09.2012].
44
http://www.pwc.com/ro/en/press_room/assets/2012/studiu_pwc_despre_sectorul_turistic_al_romaniei.pdf , p. 66, 150-153.
[Accesat la data de 10.09.2012]
45
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică, pp
143-155.
26
- scăderea cererii turistice internaţionale;
- aplicare de politici tarifare greşite;
- poluare industrială;
- starea de degradare a unor clădiri, monumente,

baze ale statului;
- infrastructură rutieră deficitară;
- pregătirea insuficientă a resurselor umane;
- dotări depăşite ale anumitor staţiuni;
Câteva dintre atracţiile turistice în România, menţionate la Bran, Marin şi Simon

(1998) 46 precum şi în Master Plan sunt:
- Zone protejate: Biosfera Delta Dunării, 13 parcuri

naţionale, 13 rezervaţii naturale;
- Peşteri: Vârtop, Gheţarul Scărişoara, Peştera Urşilor,

Peştera Comarnic, etc;
- Monumente istorice: Mănăstirile din Moldova, Cetăţile

Dacice din Munţii Orăştiei, Centrul istoric din Sighişoara,
Bisericile de Lemn din Maramureş, Mănăstirea Horezu,
etc, 6614 de monumente istorice din cele 30000 existente fiind de
interes naţional şi internaţional;
- 675 de muzee, 220 galerii de artă;
- Patrimoniul religios, 2400 din clădirile de religie ortodoxă având semnificaţie istorică sau
arhitecturală;
- Spectacole de teatru, operă, orchestre populare, ansambluri artistice, circ, etc;
- Salinele;
- Calea ferată îngustă, „Mocăniţa”;

46
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică, pp.
129-140.
27
- Turism vitocol, podgorii ce oferă itinerarii şi degustări de vin: Miniş, Ştefăneşti, Jidvei,
Panciu, Bucium, Recaş, etc;
- Turismul montan, Munţii Carpaţi acoperă 36% din suprafaţa

ţării;
- Turism activ: sporturi de iarnă, golf,

drumeţii, echitaţie, vânătoare şi pescuit;
- Croazierele pe Dunăre;
- Conferinţe şi Expoziţii;
- Litoralul, în 2009 având 29% din hotelurile din ţară, în staţiunile

Mamaia, Eforie Nord şi Sud, Olimp, Jupiter, Venus,
Costineşti, etc;
- Turism balnear;
- Turism rural;
O analiză comparativă a datelor aferente anului 2011 şi obiectivele sau propunerile

din “Master Planul pentru turismul naţional al României 2007-2026” se poate vedea mai jos.
Datele aferente anului 2011 au fost extrase din Breviarul Statistic 2012, realizat de Institutul
Naţional de Statistică 47 .
47
Sabo, C., coordonator publicaţie (2012) Turismul României. Breviar statistic 2012 [Online] Disponibil pe
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Turismul%20Romaniei%20-%20Breviar%20statistic%202012.pdf [Accesat la data de
07.09.2012].
28
Tabelul 2.1 – Comparaţie între ţintele fixate în 2007 şi realitatea din 2011 la nivel de
turişti şi nopţi de cazare
Realitate
Propunerile Grad de
NN 2011,
Indicator pentru 2011, atingere
r crt conform
Master Plan ţintă %
INS
Numărul total de înregistrări în
11 spaţii de cazare 8,010,000.00 7,031,606.00 87.79
Numărul total de nopţi de 17,979,439.0
32 cazare 27,480,000.00 0 65.43
Numărul de înregistrări în spaţii
33 de cazare (străini) 2,150,000.00 1,516,699.00 70.54
Numărul de nopţi de cazare
44 (străini) 6,370,000.00 3,066,882.00 48.15
Numărul de înregistrări în spaţii
55 de cazare (români) 5,860,000.00 5,514,907.00 94.11
Numărul de nopţi de cazare 14,912,557.0
66 (români) 21,110,000.00 0 70.64
77 Sosiri de vizitatori străini 7,707,000.00 7,611,124.00 98.76
Utilizând datele studiului PwC 48 pt cheltuielile anului 2011, rezultă următoarea

comparaţie cu amintitul plan:
Tabelul 2.2 – Comparaţie între ţintele fixate în 2007 şi cercetarea PwC pt 2011, la
nivel de cheltuieli în turism:
Realitatea din Grad de

Propunerile pentru
Nr Indicator 2011, conform atingere
2011, Master Plan
crt PwC ţintă %
Cheltuieli în Euro,
1 vizitatori (total) 4,561,000,000.00 1,500,000,000.00 32.89
2 vizitatori (internaţional) 1,726,000,000.00 600,000,000.00 34.76
3 vizitatori (intern) 2,385,000,000.00 900,000,000.00 37.74
La nivelul anului 2011, România avea 5003 structuri de primire turistică cu funcţiuni
de cazare ce deţineau 278 503 de locuri de cazare (în scădere faţă de 2010 când s-au
înregistrat 311 698).
48
http://www.pwc.com/ro/en/press_room/assets/2012/studiu_pwc_despre_sectorul_turistic_al_romaniei.pdf [Accesat la data de
10.09.2012]
29
Tabelul 2.3 – Distribuţia locurilor de cazare, în anul 2011, realizat pe baza datelor INSSE: 49
Indicii de
Nr de utilizare
Nr de
locuri de Nr mediu de netă a
Unitate de cazare unităţi de
cazare paturi/unitate capacităţii
cazare
(paturi) de cazare
turistică
Hoteluri 175149 1319 133 31.6
Moteluri 7219 184 39 16.8
Hanuri turistice 77 4 19 10.8
Hosteluri 6140 145 42 19
Vile turistice 12590 548 23 20.8
Bungalouri 2481 205 12 15.8
Cabane turistice 5928 147 40 9.8
Sate de vacanţă 307 5 61 10.7
Campinguri 12801 44 291 15.3
Tabere de elevi si
preşcolari 10689 69 155 15
Popasuri turistice 1813 41 44 9.6
Pensiuni turistice 20499 1050 20 15.5
Pensiuni agroturistice 20683 1210 17 13.8
Căsuţe turistice 1732 27 64 16.8
Spaţii de cazare pe nave 395 5 79 88.7
Total 278503 5003 56 26.3
49
Sabo, C., coordonator publicaţie (2012) Turismul României. Breviar statistic 2012. INSSE [Online] Disponibil pe
07.09.2012].
30
Fig. 2.1 Nr de locuri de cazare în anul 2011, în România, grafic realizat pe baza
datelor INSSE 50
Fig 2.2 Gradul de ocupare a capacităţii de cazare pe unităţi, grafic realizat pe baza
datelor INSSE 51
50
07.09.2012].
51
07.09.2012].
31
Tabelul 2.4 Unităţi de cazare definite in anexele la OMDRT nr 899/2011:
Structură Definire Nr de
stele
posibil
Hotelul structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de 1-5

clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau
apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii
specifice, dispune de hol de primire/recepţie şi după caz, de spaţii de
alimentaţie publică.
Hotelul acel hotel compus numai din apartamente sau garsoniere, dotate 1-5
apartament astfel încât să asigure păstrarea şi prepararea alimentelor, precum
şi servirea mesei în incinta acestora, sau care are restaurant
propriu, cu servire permanentă prin room-service.
Motelul unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităţilor, în 1-3

imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată
atât pentru asigurarea serviciilor de cazare şi alimentaţie pentru
turişti, precum şi pentru parcarea în siguranţă a mijloacelor de
transport.
Hostelurile structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere, 1-3

garsoniere, sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe
niveluri, în spaţii amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinaţie
iniţială decât cea de cazare turistică.
Cabanele structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, 1-3

turistice funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care
asigură cazarea, alimentaţia şi alte servicii specifice, necesare
turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zone montane, rezervaţii
naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective de
interes turistic.
Vilele structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, 1-5

funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate
în staţiuni turistice sau în alte zone şi localităţi de interes turistic,
care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii specifice.
Bungalourile structuri de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de 1-3

regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu
umiditate ridicată (munte, mare) acestea pot fi construite şi din
zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de
vacanţă, ca unităţi independente situate în staţiuni turistice sau zone
32
turistice, ori ca spaţii complementare pe lângă alte structuri de

primire turistice. Asigură cazarea turiştilor, precum şi celelalte
servicii prestate de unitatea de bază, după caz. Funcţionează, de
regulă, cu activitate sezonieră.
Pensiunile structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până 1-5

turistice la 15 camere, totalizând maximum 60 locuri, funcţionând în
locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în
spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţii de pregătire şi
de servire a mesei.
Pensiunile structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până 1-5

agroturistice la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri
independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea
turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei, precum şi
posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti sau
meşteşugăreşti.
Campingurile structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiştilor 1-3

în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să
parcheze mijloacele de transport, să îşi pregătească masa şi să
beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unităţi
Căsuţele tip spaţii de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau alte 1-3
camping materiale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră şi un mic
antreu sau terasă şi, uneori, dotate şi cu grup sanitar propriu.
Satul de ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalouri, amplasat într-un 1-5
vacanţă perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de
alimentaţie şi o gamă largă de prestaţii turistice suplimentare
(agrement, sportive, culturale etc.).
Popasul structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din 1-3

turistic căsuţe şi/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat,
care asigură servicii de cazare şi alimentaţie, precum şi posibilităţi
de parcare auto.
Spaţiile de structuri de primire turistice constând din una sau mai multe (nu mai 1-3
campare în mult de 10) parcele de campare amplasate pe un teren bine delimitat
gospodăriile în incinta curţii sau grădinii aferente unei proprietăţi din mediul
populaţiei urban sau rural.
Apartamentele structuri de primire turistice constând într-un număr limitat de 1-3

sau camerele spaţii, care oferă servicii de cazare şi posibilitatea preparării hranei
în bucătăria folosită exclusiv de turişti. Se pot organiza şi spaţii
33
de închiriat special amenajate pentru prepararea hranei destinate exclusiv

turiştilor.
Navele utilizate pentru cazarea turiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri 1-5
maritime şi plutitoare ancorate în porturi, se clasifică pe stele (de la 1 la 5) în
fluviale, funcţie de calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă.
inclusiv
pontoanele
plutitoare
Tabelul 2.5 Unităţi de alimentaţie definite in anexele la OMDRT nr 899/2011:
Structură Definire Nr de
stele
posibil
Restaurant local public care îmbină activitatea de producţie cu cea de servire 1-5
la masă, punând la dispoziţie clienţilor o gamă diversificată de
preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi şi unele
produse pentru fumători.
Restaurant local public cu profil gastronomic, în care se serveşte un larg 1-5

clasic sortiment de preparate culinare (gustări calde şi reci, preparate
lichide calde, mâncăruri, minuturi, salate, dulciuri de bucătărie),
produse de cofetărie, patiserie, îngheţată, fructe, băuturi
nealcoolice şi alcoolice, produse din tutun etc.
Restaurant serveşte un sortiment specific de preparate culinare şi băuturi care 1-5

specializat se află permanent în lista de meniu, în condiţiile unor amenajări şi
dotări clasice sau adecvate structurii sortimentale (pescăresc,
vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lacto-vegetarian etc.) care
formează obiectul specializării.
Restaurant unitate gastronomică care se caracterizează prin desfacerea, în 1-5

pescăresc principal, a unui sortiment variat de preparate culinare din peşte.
Este decorat cu obiecte sugestive din activitatea de pescuit şi de
prelucrare a peştelui.
Restaurant unitate gastronomică specializată în producerea şi servirea de 1-5

vânătoresc preparate culinare din vânat (iepure, căprioară, porc mistreţ, urs,
gâşte, raţe sălbatice etc.), care este organizată şi funcţionează pe
principii similare restaurantului clasic, având însă prin amenajare,
dotare şi prezentarea personalului elemente specifice, particulare.
34
Rotiserie restaurant de capacitate mică (20 - 50 de locuri la mese), în care 1-5

consumatorii sunt serviţi cu produse din carne la frigare – rotisor
(pui, muşchi de vacă şi porc, specialităţi din carne etc.), chebab cu
garnituri, unele gustări reci (pe bază de ouă, brânză, legume etc.),
salate, deserturi, precum şi băuturi răcoritoare, cafea, vin (în
special vin roşu servit în carafe), un sortiment redus de băuturi
alcoolice fine.
Restaurant- unitate gastronomică în care se servesc, la comandă, în tot timpul 1-5

zahana zilei, produse (specialităţi din carne de porc, vacă, batal, miel) şi
subproduse din carne neporţionată (ficat, rinichi, inimă, splină,
momiţe, măduvioare etc.), mici, cârnaţi etc., pregătite la grătar şi
alese de consumatori din vitrine de expunere sau din platourile
prezentate de ospătari la masă. Mai poate oferi: ciorbă de burtă,
ciorbă de ciocănele, tuslama, tochitură, salate combinate de sezon,
murături, dulciuri de bucătărie, băuturi alcoolice (aperitive şi
vinuri).
Restaurant unitate gastronomică în care se desfac în exclusivitate sortimente 1-5

dietetic/lacto- de preparate culinare pe bază de lapte şi produse lactate, ouă,
vegetarian paste făinoase, orez, salate din legume, precum şi dulciuri de
bucătărie, lactate proaspete, produse de patiserie, îngheţată şi
băuturi nealcoolice calde şi reci; restaurantul dietetic oferă
preparatele sub îndrumarea unui cadru medical.
Restaurant unitate cu profil gastronomic care oferă, în mai multe variante, 1-5
familial sau meniuri complete la preţ accesibil. Preparatele şi specialităţile
restaurant solicitate în afara meniurilor se servesc conform preţurilor
stabilite în listele de meniu. Băuturile alcoolice, răcoritoare, apă
pensiune
minerală şi bere sunt limitate la un numar redus de sortimente.
Poate funcţiona şi pe bază de abonament. La nevoie se poate
organiza şi ca secţie în cadrul unui restaurant clasic.
Restaurant unitate de alimentaţie pentru recreere şi divertisment, care, prin 1-5

cu specific dotare, profil, ţinuta lucrătorilor, momente recreative şi structură
sortimentală, trebuie să reprezinte obiceiuri gastronomice locale
sau naţionale, tradiţionale şi specifice diferitelor zone.
Cramă desface o gamă largă de vinuri. Acestea se pot servi atât 1-5
îmbuteliate, cât şi neîmbuteliate. Se realizează şi se desface o gamă
specifică de preparate culinare: tochitură, preparate din carne la
grătar sau trase la tigaie. Vinurile se servesc în carafe sau căni din
ceramică. Este dotată cu mobilier din lemn masiv, iar pereţii sunt
decoraţi cu scoarţe, ştergare etc. Poate avea program muzical,
tarafuri de muzică populară. Se poate organiza şi ca secţie în
cadrul unui restaurant clasic.
Restaurant pune în valoare bucătăria specifică unor zone geografice din ţară 1-5
cu specific sau a unor tipuri tradiţionale de unităţi (crame, colibe, şuri etc.).
35
local
Restaurant pune în valoare tradiţiile culinare ale unor naţiuni (chinezesc, 1-5
cu specific arăbesc, mexican etc.), servind o gamă diversificată de preparate
naţional culinare, băuturi alcoolice şi nealcoolice specifice. Ambianţa
interioară şi exterioară a saloanelor, programul muzical,
uniformele personalului de servire şi celelalte sunt specifice ţării
respective.
Restaurant unitate de alimentaţie pentru turişti care prin dotare şi amenajare 1-5
cu program asigură şi derularea unor programe de divertisment gen spectacol
artistic (muzică, balet, circ, recitaluri, scheciuri, programe specifice
barurilor de noapte etc.).
Braserie sau asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor, în principal cu 1-5
bistrou preparate reci, minuturi, un sortiment restrâns de mâncăruri,
specialităţi de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice calde şi reci,
băuturi alcoolice de calitate superioară, un bogat sortiment de
bere.
Berărie unitate specifică pentru desfacerea berii de mai multe sortimente, 1-5
în recipiente specifice (ţap, halbă, cană) de diferite capacităţi şi a
unor produse şi preparate care se asociază în consum cu acestea
(crenvurşti cu hrean, mititei, cârnaţi, chifteluţe, foetaje, covrigei,
migdale, alune etc.), precum şi brânzeturi, gustări calde şi reci,
minuturi (din ouă, legume), specialităţi de zahana (1 - 2
preparate), precum şi băuturi alcoolice (coniac, rom, sortiment
restrâns de vinuri şi băuturi nealcoolice).
Grădină de unitate amenajată în aer liber, înconjurată de arbori şi arbuşti, 1-5

vară dotată cu mobilier specific "de grădină" şi decorată în mod
adecvat. Oferă un sortiment diversificat de preparate culinare,
minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie şi cofetărie-patiserie,
un larg sortiment de băuturi alcoolice (vinuri selecţionate de
regiune, îmbuteliate sau neîmbuteliate, băuturi spirtoase etc.) şi
nealcoolice, cafea, fructe, produse din tutun.
Terasa unitate independentă, amenajată în aer liber, dotată cu mobilier 1-5

specific sezonului estival şi decorată în mod adecvat. Oferă un
sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi, grătar,
salate, dulciuri de bucătărie şi cofetărie-patiserie, un larg
sortiment de băuturi alcoolice (vinuri, băuturi spirtoase, bere etc.)
şi nealcoolice, cafea, fructe.
Bar unitate de alimentaţie cu program de zi sau de noapte, în care se 1-5

serveşte un sortiment diversificat de băuturi alcoolice şi
nealcoolice şi o gamă restrânsă de produse culinare. Cadrul
ambiental este completat cu program artistic, audiţii muzicale,
video, TV.
36
Bar de unitate cu caracter distractiv, cu un orar de noapte care prezintă 1-5

noapte un program variat de divertisment, de music-hall şi dans pentru
consumatori şi oferă o gamă variată de băuturi alcoolice fine,
amestecuri de băuturi de bar, băuturi nealcoolice, specialităţi de
cofetărie şi îngheţată asortate, roast-beef, fripturi reci etc., fructe
şi salate de fructe (proaspete şi din compoturi), cafea, jardiniere cu
delicatese. De obicei este realizat în amfiteatru, pentru ca de la
toate mesele să se poată viziona programul artistic muzical. Este
dotat cu instalaţii de amplificare a sunetului, orgă de lumini,
instalaţii de proiecţie a unor filme.
Bar de zi unitate care funcţionează, de regulă, în cadrul hotelurilor şi 1-5

restaurantelor sau ca unitate independentă. Oferă consumatorilor
o gamă variată de băuturi alcoolice şi nealcoolice, simple sau în
amestec, şi gustări în sortiment restrâns, tartine, foetaje,
specialităţi de cofetărie şi îngheţată, produse din tutun (ţigări) şi
posibilităţi de distracţie (muzică discretă, televizor, jocuri
mecanice etc.). În salonul de servire se află tejgheaua-bar cu
scaune înalte, un număr restrâns de mese cu dimensiuni mici, cu
scaunele respective.
Café-bar sau unitate care îmbină activitatea de desfacere a cafelei cu cea 1-5
cafenea recreativă; oferă consumatorilor şi gustări calde şi reci, minuturi,
produse de cofetărie-patiserie, îngheţată, băuturi nealcoolice calde
(cafea filtru, şvarţ, cafea cu lapte, ciocolată, ceai etc.), băuturi
alcoolice fine (lichior, coniac, vermut etc.).
Disco-bar unitate cu profil de divertisment pentru tineret, activitatea 1-5

(discotecă- comercială fiind axată pe desfacerea de gustări, produse de
videotecă) cofetărie-patiserie, îngheţată şi, în special, amestecuri de băuturi
alcoolice şi nealcoolice. Divertismentul este realizat prin
intermediul muzicii de audiţie şi de dans, înregistrată şi difuzată
prin instalaţii speciale şi prin discjockey, care asigură organizarea
şi desfăşurarea întregii activităţi. Videoteca este o încăpere special
amenajată cu instalaţii electronice de redare şi vizionare în care se
prezintă videoprograme şi filme.
Bufet-bar oferă un sortiment restrâns de preparate calde şi reci (gustări, 1-5

sandviciuri, minuturi, mâncăruri, produse de patiserie) pregătite în
bucătăria proprie sau aduse din afară, băuturi nealcoolice calde şi
reci, băuturi alcoolice (aperitive), bere, vinuri, la pahar.
Unităţi tip 1-3

fast-food
Restaurant- unitate cu desfacere rapidă în care consumatorii îşi aleg şi se 1-3

autoservire servesc singuri cu preparatele culinare calde şi reci (gustări,
produse lactate, băuturi calde nealcoolice, supe-ciorbe-creme,
preparate din peşte, antreuri, preparate de bază, salate, deserturi,
37
fructe) şi băuturi alcoolice (bere) şi nealcoolice, la sticlă, aşezate

în linii de autoservire cu flux dirijat şi cu plata după alegerea
produselor.
Bufet tip unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilor nu este 1-3
expres dirijat, servirea se face de către vânzător, iar plata se face
anticipat. Unitatea este dotată cu mese tip "expres".
Pizzerie unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai 1-3

pot desface gustări, minuturi, salate, produse de patiserie,
răcoritoare, bere, vin la pahar sau băuturi slab alcoolizate.
Snack-bar unitate caracterizată prin existenţa unei tejghele-bar, cu un front 1-3

de servire care să permită accesul unui număr mare de
consumatori, serviţi direct cu sortimente pregătite total sau parţial
în faţa lor. Oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de
preparate culinare (crenvurşti, pui fripţi, sandviciuri, cârnăciori,
unele preparate cu specific), precum şi băuturi nealcoolice calde şi
reci şi băuturi alcoolice în sortiment redus.
38
II.3. Brandul turistic naţional al României
II.3.1 Paşi efectuaţi în realizarea brandului turistic naţional
Un brand turistic reprezintă un pachet de comunicare unitar, specific unui anumit

teritoriu şi care este utilizat pentru atragerea turiştilor înspre acea zonă, fie că vorbim de o
ţară sau un judeţ.
În condiţiile unui flux informaţional intens, un demers profesionist şi profund care să

analizeze punctele tari, specifice unei ţări şi apoi să le pună în valoare în cadrul unei strategii
de comunicare, în timp poate să ducă la creşterea numărului de turişti, dacă desigur, tot acest
efort este dublat şi de o realitate pe măsură.
Realizarea unui brand turistic naţional sau cel puţin al unui slogan a fost şi este o
preocupare şi pentru alte ţări. Mai jos se găsesc câteva sloganuri identificate cu ajutorul lui
Cullinan (2009) 52 şi Abrugar (2012) 53 iar în bibliografie sunt inserate şi locaţiile unde pot
să fie văzute şi clipurile video aferente:
- Incredible India;
- Canada – Keep exploring;
- Brasil Sensational!;
- Hungary - A Love for Life;
- Turkey Welcomes You;
- Croatia - The Mediterranean as it once was;
- Love Cyprus
52
Cullinan, Fiona. (2009) Around the world in 44 tourism slogans. Weblog [Online] Disponibil pe
http://businesstips.ph/list-of-tourism-slogans-of-countries-around-the-world/ [Accesat la data de 30.08.2012 & 04:06:2012]
53
Abrugar, Victorino. (13 ianuarie 2012) List of Tourism Slogans of Countries around the World [Online] Disponibil
pe http://touristvstraveller.wordpress.com/2009/12/03/around-the-world-in-44-tourism-slogans/ [Accesat la data de 30.08.2012]
39
- Bulgaria - Magic Lives Here;
- Bulgaria - The Code of Eternity;
- Open Doors To Open Hearts: Bulgaria;
În realizarea brandului de turism naţional pentru România s-a pornit în special de la

54
faptul că posibilii turişti nu au informaţii foarte multe despre această locaţie. Crearea
brandului turistic naţional a fost prevăzută ca prioritate şi în Master Planul pentru
Dezvoltarea Turismului Naţional 2007 – 2026 55 .
Până la lansarea brandului de turism naţional, România a mai fost promovată de-a
lungul timpului şi sub alte sloganuri cu unele clipuri sau materiale aferente:
- Eterna şi fascinanta Românie;
- România mereu surprinzătoare;
- România-Fabulos spirit;
- “Români în Europa” cu varianta italiana “Romania, piacere di

conoscerti” (Romania, încântat de cunoştinţă) si cea spaniolă "Hola, soy rumano";
- Romania. Land of choice;
Licitaţia pentru realizarea brandului de turism naţional a fost lansată în 2009 şi

câştigată de către asocierea THR – TNS într-o competiţie cu alte 12 consorţii. Bugetul
contractului a fost de 894.970 Euro. Propunerile de brand au fost în final alese din mai multe
variante în consultare cu reprezentanţi ai asociaţiilor din turism şi ministerul de specialitate.
Nu au fost alese cele conţinând o frunză de stejar sau o casuţă ori având alte sloganuri
propuse. 56
54
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] [Online] http://www.carpathiangarden.ro/node/31 [Accesat la data
de 29.08.2012].
55
[Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO)] (2007). Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007
– 2026. [Online] Disponibil pe http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf, pp. 234, 358, 319-
340. [Accesat la data de 29.08.2012].
56
M, V (vineri, 30 iulie 2010) http://www.hotnews.ro. Propunerile de brand includeau o frunza
de stejar, o casuta sau doar inscrisul "Romania" [Online] Disponibil pe http://www.hotnews.ro/stiri-
esential-7644311-propunerile-brand-includeau-frunza-stejar-casuta-sau-doar-inscrisul-romania.htm.
[Accesat la data de 29.08.2012]
40
Până să se ajungă la acest pas, însă s-a trecut prin mai multe etape ce au cuprins,
potrivit autorilor: 57
- Analiza imaginii şi potenţialului, unde pe o cercetare calitativă s-au luat 100

de interviuri în detaliu şi 2 focus grupuri cu factori cheie din domeniu, pe 8 pieţe sursă: Italia,
Franţa, Ungaria, Rusia, SUA, Germania, UK/Irlanda, Austria. Tot aici, pe cercetarea
cantitativă s-au realizat 1200 interviuri în România şi 10800 pe pieţele internaţionale;
- Analiza competitorilor şi a avantajelor competitive;
- Diferenţiere şi poziţionare;
- Concepţie şi design vizual şi slogan - dezvoltare vizual, slogan, testate,

optimizare;
- Definire strategie şi comunicare brand;
În final au rezultat 6 produse cheie pt brandul turistic al României:
o Turism rural;
o Sănătate şi wellness;
o Natură sălbatică şi parcuri naturale;
o Activ şi aventură;
o Circuite;
o City breaks;
II.3.2. Structura brandului turistic naţional
Ca grup ţintă, România a fost poziţionată ca fiind pentru călătorii cu discernământ

care au dorinţa puternică de a „ explora destinaţii aflate în afara cărării bătătorite, cu natură
sălbatică şi cultură autentică, şi de a trăi experienţe pline de satisfacţii.58
57
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). Realizarea brandului turistic al
României [Online] Disponibil pe http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/brosura.pdf.
58
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). Realizarea brandului turistic al României [Online] Disponibil pe
http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/brosura.pdf. [Accesat la data de 20.08.2012].
41
Elementele de diferenţiere se referă la: autenticitatea ce se poate regăsi în România, natura

neatinsă şi peisajele precum şi moştenirea culturală unică a României.
Vizualul şi sloganul turistic este cel de mai jos şi autorii îl explică în detaliu în cadrul
materialului amintit lăsând însă interpretări şi la imaginaţia privitorilor. Verdele poate
simboliza geografia României, formă de relief, frunză în timp ce albastru poate să fie apă,
cer, râu (Dunărea), nerv frunză şi prin extensie chiar litoralul. Sloganul este pentru turistul
dornic de aventură într-un loc puţin accesat dar în acelaşi timp familiar.
Figura 1 – Izotipul, logotipul şi sloganul brandului turistic naţional 59
Promovarea brandului turistic naţional pe 3 canale TV s-a făcut prin spoturile difuzate
timp de un an, începând cu luna mai a anului 2011 pe 3 posturi cu acoperire internaţională:
CNN, EURONEWS şi EUROSPORT potrivit comunicatului transmis de către MDRT. 60
Clipurile realizate şi disponibile pe pagina ministerului incită la descoperiri, insistând pe
cuvinte cheie: aventură, arhitectură, tradiţii, natură, autenticitate, unicitate, relaxare,
moştenire, prieteni şi lăsând un aer misterios, ceaţa ce se ridică deasupra munţilor, de pildă,
în cazul clipului general, totul acompaniat de imagini îmbietoare şi muzică antrenantă. De
asemenea, au fost anumite evenimente de nivel internaţional unde brandul proaspăt creat a
59
Ibidem
60
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (2011). PROMOVAREA TURISMULUI ROMANESC PE CELE MAI
IMPORTANTE CANALE TV INTERNATIONALE. [Online] Disponibil pe
http://www.mdrt.ro/comunicare/presa/comunicate/promovarea-turismului-romanesc-pe-cele-mai-importante-canale-tv-
internationale. [Accesat la data de 29.08.2012].
42
fost promovat, de pildă în meciul de box Lucian Bute - Brian Magee din Montreal, Canada în
2011 sau la concertul Lady Gaga din 2012.
Conform iniţiatorilor, brandul României poate să fie promovat în anumite condiţii şi

prin încheierea unui protocol de colaborare ce se solicită de pe pagina brandului. 61
Broşurile tematice dezvoltate în cadrul acestei iniţiative, până în august 2012, sunt
cele de mai jos:
- A City Journey 62 ;
- A Cultural Journey 63 ;
- A Journey Into Nature 64 ;
II.3.3 Controverse cu privire la brandul turistic

Lansarea brandului de turism a provocat şi unele reacţii negative şi a generat unele
controverse. De pildă, într-un articol pe această temă Arsenie (2010) a consultat mai mulţi
specialişti în domeniu concluzionând că brandul „nu este susţinut de realitatea şi identitatea
românească” 65
Controversele ar putea să fie grupate în mai multe categorii:
• Oportunitatea unui asemenea demers la acel moment înainte de a îmbunătăţii

infrastructura;
• În ce măsură brandul reflectă realitatea românească;
• Aspecte ce ţin de suma plătită pentru realizarea brandului turistic;
61
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a) [Online] http://www.carpathiangarden.ro/node/25 [Accesat la
data de 07.09.2012].
62
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). A City Journey [Online] Disponibil pe
http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/orase.pdf. [Accesat la data de 29.08.2012].
63
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). A Cultural Journey [Online] Disponibil pe
http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/cultura.pdf. [Accesat la data de 29.08.2012].
64
[Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). A Journey Into Nature [Online] Disponibil pe
http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/natura.pdf. [Accesat la data de 29.08.2012].
65
Arsenie, Dan. (Joi, 5 august 2010) Evenimentul zilei. "Explore the Carpathian garden" - România are brand
"amăgitor" [Online] Disponibil pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/explore-the-carpathian-garden-romania-are-brand-amagitor-
902465.html [Accesat la data de 20.08.2012]
43
• Alegerea Munţilor Carpaţi ca element central, promovând astfel gratuit şi

zonele din ţările învecinate 66 ;
• Originalitatea şi dinamismul sloganului. De pildă, Bogdan Brânzaş citat de

către Răileanu (2010) l-a caracterizat astfel: „E placid, aşa, ca o văcuţă nevinovată. Nu are
unicitate, nu transmite ceva aparte, nu are un vino-încoa.” 67 ;
• Asemănările izotipul ales cu simboluri folosite în alte campanii; 68
A surprins de asemenea şi nesublinierea sau chiar absenţa litoralului românesc din

această campanie, explicaţia fiind legată de faptul că litoralul este afectat de starea
infrastructurii şi de lipsa de interes a investitorilor şi autorităţilor locale 69 , potrivit
ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea.
În goana după „frunză” - izotipul buclucaş - dezbaterea a rămas la suprafaţă de foarte

multe ori, neajungându-se să se discute pe produsele de bază promovate prin toată campania
şi precizate de altfel în cadrul proiectului, ceea ce a dezavantajat reliefarea aspectelor clar
aşezate de către creatorii brandului. Până la urmă, aşa cum s-a dovedit şi cu sloganurile sub
care s-a promovat România în trecut, opiniile diferite nu întârzie să apară şi e oarecum firesc,
având în vedere că dincolo de raţiune, un produs artistic este şi generator de emoţii ce pot să
fie foarte diferite.
În final însă paşii ce urmează pot să pună în valoare ceea ce s-a pregătit, pentru a
consolida o imagine a României cât mai veridică şi apropiată de ceea ce poate oferi ţara în
materie de turism.
66
Blănaru, Vali. (joi, 29 iulie 2010) Jurnalul naţional Elena Udrea a lansat cu scandal noul brand turistic al României
[Online] Disponibil pe http://www.jurnalul.ro/observator/elena-udrea-a-lansat-cu-scandal-noul-brand-turistic-al-romaniei-
550678.htm [Accesat la data de 29.08.2012].
67
Răileanu, Sabrina. (joi, 29 iulie 2010) www.money.ro Reacţia specialiştilor la noul brand turistic al României: "Ce
este Carpathian Garden?" [Online] Disponibil pe http://www.money.ro/reac-ia-speciali-tilor-la-noul-brand-turistic-al-romaniei-ce-
sunt-carpathian-gardens_631231.html [Accesat la data de 29.08.2012].
68
Veress, Robert (vineri, 30 iulie 2010) www.gandul.info. Firmele care au realizat brandul turistic al României se
oferă să modifice frunza. „Similitudinea cu celălalt desen, deşi remarcabilă, este absolut accidentală şi neintenţionată” [Online]
Disponibil pe http://www.gandul.info/printare/news/firmele-care-au-realizat-brand-turistic-al-romaniei-se-ofera-sa-modifice-
frunza-similitudinea-cu-celalalt-desen-desi-remarcabila-este-absolut-accidentala-si-neintentionata-6747417 [Accesat la data
de 29.08.2012]
69
[Mediafax] (29 iulie 2010) Mediafax.ro. Udrea: Litoralul nu este un produs competitiv pe plan internaţional [Online]
Disponibil pe http://www.mediafax.ro/economic/udrea-litoralul-nu-este-un-produs-competitiv-pe-plan-international-6743868
44
III. Aradul turistic
III.1. Strategia de Dezvoltare a Turismului în Judeţul Arad
La finalul anului 2011, Consiliul Judeţean Arad a aprobat 70 „STRATEGIA DE

DEZVOLTARE TURISTICĂ A JUDEŢULUI ARAD 2012 - 2016” 71 prin care se analizează
starea turismului arădean şi se propun arii de acţiune sub forma unor obiective
operaţionalizate. În cadrul respectivei activităţi s-au realizat şi un manual de brand în jurul
unui slogan: Arad – Experienţe naturale.
Raportul de cercetare aferent acestei strategii indică câteva elemente important a fi

ştiute atunci când se pleacă la un asemenea drum. Astfel, din perspectiva turiştilor români,
într-o anchetă Omnibus din 2010, preluată de CADI 72 putem observa că între judeţele vecine,
Aradul stă cel mai jos ca opţiune de răspuns la întrebarea prin care cei intervievaţi trebuiau să
aleagă o destinaţie pt o excursie de week-end cu familia. Doar 8.9% din cei chestionaţi au
ales Aradul cel mai puţin comparativ cu celelalte judeţe învecinate (Timiş – 24.4%, Bihor –
22.2%, Caraş-Severin – 13%, Hunedoara – 14.3%, Alba – 15.3%). Cei mai mulţi turişti
străini vin în Arad din Italia (33.3%), Germania (28.4%), Ungaria (14.8%).
O cauză principală a situaţiei slabe din punct de vedere turistic o reprezintă, conform
autorilor strategiei, „lipsa obiectivelor turistice de interes major (naţional), … adică a
obiectivelor atât de atractive încât să poată determina chiar şi singure deplasarea unor
turişti pentru a le vizita 73 ”. O asemenea realitate a provocat, de altfel, o dezbatere puternică
în cadrul forului decizional, Consiliul Judeţean Arad, documentul strategic fiind amânat în
prima şedinţă în care a fost propus aprobării pentru obţinerea de lămuriri suplimentare. 74 În
următoarea şedinţă a fost aprobat în unanimitate 75 , fiind apreciat ca un material util.
70
[Consiliul Judeţean Arad] PROCES-VERBAL încheiat în şedinţa ordinară a Consiliului judeţean Arad din data de
29 noiembrie 2011 (2011) [Online] http://www.cjarad.ro/index.php?meniuId=892&viewCat=6689&lg=ro [Accesat la data de
07.09.2012].
71
[Terpe, Horia, coord.] (2011). Proiect de strategie de dezvoltare a turismului în judeţul Arad - 2012 - 2016. CADI
[Online] Disponibil pe http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_strategia.pdf cu anexe la http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_manual.pdf,
http://www.ccja.ro/pdf/dezvoltare_turistica%20.pdf (Manual de brand ARAD - experienţe naturale, Cercetarea potenţialului de
dezvoltare turistică a judeţului Arad - Raport de cercetare) [Accesat la data de 07.09.2012].
72
[Terpe, Horia, coord.] (2011). Proiect de strategie de dezvoltare a turismului în judeţul Arad - 2012 - 2016. CADI,
Anexa “Cercetarea potenţialului de dezvoltare turistică a judeţului Arad - Raport de cercetare [Online] Disponibil pe
http://www.ccja.ro/pdf/dezvoltare_turistica%20.pdf, p.6 [Accesat la data de 07.09.2012].
73
[Online] Disponibil pe http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_strategia.pdf, p. 7. [Accesat la data de 07.09.2012].
74
28 octombrie 2011 (2011) [Online] http://www.cjarad.ro/index.php?meniuId=892&viewCat=6662&lg=ro [Accesat la data de
07.09.2012].
75
29 noiembrie 2011 (2011) [Online] http://www.cjarad.ro/index.php?meniuId=892&viewCat=6689&lg=ro [Accesat la data de
07.09.2012].
45
Judeţul Arad are, conform autorilor documentului strategic, următoarele direcţii

posibile de dezvoltare 76 , axate pe resursele naturale sau antropice:
• Turism sportiv şi de recreere: canotaj, drumeţii, călărie, ciclism, parapante,

vânătoare şi pescuit, speologie, deltaplanorism, etc.
• Obiective culturale permanente:
o palate, conace, castele: Castelul Regal de la Săvârşin, Castelul de la Şofronea,

etc;
o centrul istoric al Aradului;
o edificii vechi (cetăţile Şoimoş, Şiria, Dezna, vestigiile arheologice Bizere-

Frumuşeni, etc);
o Cetatea Aradului, în perspectivă, după includerea în circuitul turistic;
o aşezăminte monahale: mănăstirea Sfânta Maria Radna (intrată într-un circuit

internaţional, foarte vizitată de pelerini), mănăstirea Hodoş-Bodrog
(mănăstirea cea mai veche din ţară din punct de vedere al continuităţii, viaţa
monahală dăinuind neîntrerupt cel puţin din anul 1177), mănăstirea sârbească
„Adormirea Maicii Domnului” – Bezdin, mănăstirea Sfântul Simeon
Stâlpnicul – Gai, mănăstirea Feredeu (cu un izvor despre care se spune că este
tămăduitor), schitul Almaş, etc;
• Turism balnear: staţiunea Moneasa, băile de la Şofronea, etc;
• Turism de afaceri;
• Obiective naturale: Parcul Natural Lunca Mureşului, Balta Şoimoş, grădina botanică
de la Macea, Munţii Zărandului, Valea Cladovei, etc. Mureşul este elementul central
al Parcului Natural Lunca Mureşului, parc natural naţional cu arie protejată. Activităţi
turistice cu impact redus asupra mediului sunt oferite de către Administraţia Parcului
Naţional Lunca Mureşului: excursii pe Mureş în canoe sau barcă cu motor, plimbări
cu bicicleta, vizite în parc, urmărirea mamiferelor din locaţii special amenajate, etc. 77
• Evenimente cultural-artistice: Festivalul Rock pe Mureş, Parada Clătitelor,

Festivalul de muzică medievală prin cetăţile Aradului, Sărbătoarea vinului în
Podgorie, etc;
76
[Online] Disponibil pe http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_strategia.pdf, pp. 10-21. [Accesat la data de 07.09.2012].
77
[Parcul Natural Lunca Mureşului] (s.a) Generalităţi, Atracţii turistice [Online] Disponibil pe
http://www.luncamuresului.ro/info-parc/generalitati, http://www.luncamuresului.ro/eco-turism/atractii-turistice [Accesat la data de
10.09.2012].
46
• Turismul de tranzit;
Pentru obţinerea unui avantaj comparativ faţă de judeţele învecinate s-au trasat câteva
zone de acţiune care se regăsesc în obiectivele şi subobiectivele fixate 78 .
Astfel, pentru obiectivul special creşterea atractivităţii judeţului Arad ca destinaţie

turistică pe direcţiile cu potenţial maxim de dezvoltare: turism sportiv şi de recreere, natural
şi cultural s-au fixat următoarele subobiective:
- Crearea de circuite turistice, proiecte:

Aradul cultural, Circuite Turistice Active (biciclete,
caiace, bărci, drumeţii, ecvestre);
- Crearea de oportunităţi sporite pentru evenimente şi comunităţi

neconvenţionale;
- Creşterea şi regândirea finanţărilor acordate organizaţiilor

neguvernamentale şi instituţiilor care propun proiecte menite să sprijine turismul în
judeţ;
Obiectiv general îmbunătăţirea infrastructurii şi a cadrului instituţional al

turismului în jud. Arad are la rândul lui mai multe subobiective:
- Dezvoltarea infrastructurii;
- Marketing: comunicarea şi facilitarea informării turistice cu privire la judeţul

Arad;
- Dezvoltarea networkingului turistic: Înfiinţarea unei asociaţii a operatorilor

din turism din judeţul Arad cu statut de ONG, Siteul turistic Arad, Convenţiile
turistice bianuale;
- Scăderea taxelor locale de la nivelul maxim;
- Sprijinirea IMM urilor care activează în turism;
Un accent deosebit cade pe dezvoltarea de oportunităţi pentru

evenimente şi comunităţi neconvenţionale, diverse festivaluri mai ieşite din comun.
Dezvoltarea ciclismului şi a activităţilor de canotaj e un alt domeniu scos în evidenţă.

De altfel, în 2012 s-au şi realizat în judeţul Arad, cu sprijinul şi/sau în organizarea Consiliului
78
[Online] Disponibil pe http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_strategia.pdf, pp. 21-54. [Accesat la data de 07.09.2012].
47
Judeţean Arad şi Centrul Cultural Judeţean Arad, două evenimente dedicate cicliştilor
montani:
- Moneasa MTM Maraton; 79
- Competiţia Judeţului Arad la Ciclism Montan – Arad Bike Race 80 ;
În cadrul documentului programatic este încurajată continuarea unor evenimente ce s-

au dovedit a fi apreciate, cum ar fi: Festivalul Clătitelor (Parada Clătitelor conform
redenumirii din 2012), Festivalul Rock pe Mureş, Târgul de fete de pe Muntele
Găina, Târgul Meşterilor Populari de la Moneasa, Sărbătoarea de la Bizere
precum şi altele, ceea ce s-a şi întamplat, de altfel, în anii următori (2011, 2012).
Pentru realizarea de proiecte în domeniul turismului, Consiliul Judeţean Arad prin

Centrul Cultural Judeţean Arad încurajează depuneri de cereri de finanţare pe linia TURISM
şi PROTECŢIA MEDIULUI. În anul 2012, de pildă, s-au finanţat pe această linie proiecte de
realizare a unei platforme online pe turism, proiecte de ecologizare, Zilele Muntelui sau
evenimentul "Aventură, Agrement, Acţiune" de la Pecica. 81
III.2. Brandul turistic arădean

Odată cu realizarea documentului strategic în turism, s-a realizat şi identitatea vizuală,
brandul judeţului Arad.
Acesta are în componenţă logotipul (cuvântul Arad), simbolul râului Mureş şi textul
„Experienţe naturale”. Conform autorilor, Aradul promite prin acest brand „experienţe de
viaţă naturale, fireşti pe meleaguri în care Mureşul modelează viaţa şi conduita oamenilor.
82
Valorile asociate pot să fie: sinceritatea, respectul, libertatea şi naturaleţea.
Fig 2 - Izotipul, logotipul şi sloganul brandului turistic arădean: 83
79
[Bike for all] Moneasa MTB Maraton , editia 1 (2012) [Online] http://bikeforall.ro/evenimente/moneasa-mtb-
maraton/ [Accesat la data de 07.09.2012].
80
[Racing Bike Pro] Competiţia Judeţului Arad la Ciclism Montan – Arad Bike Race, (2012) [Online]
http://www.racingbikepro.ro/ [Accesat la data de 07.09.2012].
81
1. [Centrul Cultural Judeţean Arad] (2012) Rezultate - TURISM SI PROTECTIA MEDIULUI CCJA [Online] Disponibil
pe http://www.ccja.ro/pdf/_2012/r8_turism.xls [Accesat la data de 10.09.2012].
82
[Terpe, Horia, coord.] (2011). Proiect de strategie de dezvoltare a turismului în judeţul Arad - 2012 – 2016, Anexa
Manual de brand ARAD - experienţe naturale CADI [Online] Disponibil pe http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_strategia.pdf cu
anexa la http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_manual.pdf, P. 4 [Accesat la data de 07.09.2012].
83
anexa la http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_manual.pdf, pp. 9-10. [Accesat la data de 07.09.2012].
48
Manual de brand conţine exemple concrete de utilizare a brandului în materiale

tipărite: cărţi de vizită, plicuri, anteturi, memo-uri, semnături electronice, borne, panouri,
broşuri, ecusoane, flyere, albume, creioane, pixuri, căni, tricouri, fulare, insigne, etc.
Imageria aleasă are rolul de a pune acceptul pe activităţi dinamice şi scene

reprezentative.
Fig. 3 – Exemple de produse ce se pot realiza pentru a scoate în evidenţă brandul

Aradului 84
84
anexa la http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_manual.pdf, pp 76-77 [Accesat la data de 07.09.2012].
49
IV. Ghid de turism
Conform standardului ocupaţional validat în 2008, ocupaţia ghid

de turism înlocuieşte ghid de turism intern. Ghidul de turism este definit
ca fiind „persoana calificată şi specializată care însoţeşte şi asistă turiştii
pe toată durata desfăşurării programelor turistice, oferă servicii turistice la
nivelul contractului încheiat de turişti cu agenţia, asigură realizarea integrală a programului
turistic la standardul de calitate stabilit. 85
Unui ghid i se cere pricepere pe următoarele arii, conform standardului amintit: 86
• Lucrul în echipă: ghidul trebuie să se concentreze pe o

atitudine pozitivă şi constructivă, să se sincronizeze cu
activitatea celorlalţi colegi sau clienţi, facilitează schimbul de
informaţii şi îşi realizează sarcinile în cadrul echipei. Va relaţiona
cu managerul agenţiei, agentul de turism, alţi ghizi, şoferi, etc;
• Asigurarea normelor privind sănătatea şi securitatea muncii

PSI: ghidul va avea nevoie să asigure securitatea în muncă, să aibă în grijă cazurile de
obiecte uitate şi să prezinte normele specifice pentru ca turiştii să cunoască posibilele
pericole, obligaţii, responsabilităţi şi drepturi;
85
Ciocârlan, M. (2008) Standard ocupaţional GHID DE TURISM Comitetul Sectorial Turism, Hoteluri, Restaurante
[Online] Disponibil pe http://www.anc.gov.ro/uploads/so/s/Ghid.turism.pdf p. 3 [Accesat la data de 10.09.2012].
86
Ciocârlan, M. (2008) Standard ocupaţional GHID DE TURISM Comitetul Sectorial Turism, Hoteluri, Restaurante
[Online] Disponibil pe http://www.anc.gov.ro/uploads/so/s/Ghid.turism.pdf p. 3-37 [Accesat la data de 10.09.2012].
50
• Identificarea itinerariului şi realizarea scenariului de traseu, coordonarea

activităţii grupului de turişti: alegerea unui itinerar care să
maximalizeze punctele de interes, fără a obosi turiştii, cu
rezervări din timp şi variante de rezervă, atenţie la
respectarea timpilor alocaţi, întocmire de programe
opţionale;
• Oferirea informaţiilor de interes pentru turişti: ghidul

este un bun povestitor cu o bună capacitate
lingvistică, pe parcursul experienţei turiştii primind informaţii adaptate, corecte şi
complete cu privire la atracţiile turistice, legislaţia locală, mituri, legende, activităţi
posibile, etc;
• Asigurarea unui climat favorabil turiştilor: ghidul trebuie să fie şi un bun

animator, care să dialogheze permanent, să îi insufleţească pe clienţi, să fie atent la
nevoile grupului, să intervină ca mediator, dacă este cazul;
• Gestionarea activităţilor administrative, asigurarea

formalităţilor la trecerea frontierei, gestionarea unui
buget alocat activităţii, elaborarea raportului final,
dacă este cazul: menţinerea unei relaţii potrivite cu
prestatorii de servicii, verificarea documentelor,
respectarea condiţiile agreate, verificarea serviciilor
prestate, etc;
Ghidul pune în scenă activităţi generatoare de amintiri, are un rol major

pentru ca la final turiştii să fie pozitiv încărcaţi emoţional. Căldura fără
formalism, entuziasmul şi competenţa pot să fie atribute cheie în crearea unei
experienţe unice. Un bun ghid se îmbunătăţeşte pe baza feedbackului
primit, prin urmare o să fie interesat să primească opiniile turiştilor, un
chestionar final fiind un bun instrument pentru acest obiectiv.
51
Alături de ghid, alte ocupaţii din domeniul turismului sunt: 87
• Administrator pensiune turistică;

• Agent de transport turistic intern si internaţional;
• Agent rezervări;
• Agent ticketing;
• Agent turism;
• Animator centre de vacanţă;
• Barman;
• Barman preparator;
• Bucătar;
• Bucătar sef;
• Bucătar specialist/vegetarian/dietetician;
• Cameristă hotel;
• Chelner;
• Cofetar – patiser;
• Concierge;
• Director de agenţie de turism,
touroperatoare, detailistă/sucursală;
• Director de centru de informare turistică;
• Director de club hotelier;
• Director de exploatare-intretinere unităti hoteliere;
• Director de hotel / motel / hotel pentru tineret / hostel /
camping / sat de vacanţă / popas turistic;
• Director restaurant / rotiserie / cramă / braserie / berărie /
gradină de vara / bar / bar de noapte/ bar de zi / cafe bar -
cafenea / disco-bar (discoteca videotecă) / bufet bar/ unităţi tip fast-food / cofetărie /
patiserie;
• Director departament catering;
• Director unităţi hoteliere mici;
• Director vânzări servicii hoteliere;
• Ghid de animaţie;
• Ghid de turism;
• Ghid montan;
• Ghid naţional de turism (touroperator);
• Ghid turism ecvestru;
• Guvernantă de hotel/etaj;
• Inspector calitate producţie culinară;

• Lucrator pensiune turistică;
• Manager în activitatea de turism;
• Pizzar;
• Recepţioner;
• Referent outgoing;
87
[Autoritatea Naţională pentru Calificări] (s.a) Standarde ocupaţionale [Online]
http://www.anc.gov.ro/index.php?page=so [Accesat la data de 10.09.2012].
52
• Şef de recepţie hotel;

• Şef de sală restaurant (maitre d’hotel);
• Somelier;
• Tehnolog alimentaţie publică;
Carieră în turism (studiu de caz nr 3) 88
Kita Boncheva, Bulgaria
Carieră în turism:
• Sales and Marketing Director - Bansko Spa and Holidays hotel ****,
Bulnsko, BG
• Sales manager - Kempinski Grand hotel Arena*****, Bansko, Bulgaria
• Vicedirector si ghid - Albena Tour JSCO, Albena, BG
• Survey staff - Albena, BG
• Restaurant manager, Dobrudga, Albena, BG
3) Ce competenţe trebuie să deţină un ghid foarte bun, ce crezi că e important sa

ştie la început de drum?
Cred că trebuie sa fie inteligent şi să stie bine câteva limbi străine, să ştie istorie
si să îşi iubească ţara, să ştie despre cultura turiştilor, aşa, ca să poţi să faci
comparaţie. Trebuie să ai carismă şi să îţi iubeşti profesia, să fii deschis şi să ai
competenţe de lucru cu oamenii din străinătate, să fii responsabil şi flexibil.
4) Ce te-a determinat sa participi, ce te-a motivat?
Eu vorbesc multe limbi străine şi îmi place să fiu în contact cu oameni. Imi place
turismul şi îmi place să arăt ţara mea… Am fost cu părinţii mei în fiecare vară la mare
şi am încercat să lucrez în vacanţă. Am văzut că pot sa fiu un ghid foarte bun şi este
provocator pentru mine. Am lucrat în engleză, germană, franceză, rusă şi română.
5) Ce ai plasa în topul celor mai plăcute amintiri?
Contacte şi prieteni, sunt câţiva turişti cu care am rămas
prietenă deja de 10 ani, îmi place şi comunicarea interculturală.
6) Care au fost momentele cele mai dificile?
88
Boncheva, K., Intervievată de către Roman, S. V. (10.09.2012).
53
Am avut şi turişti dificili, dar de fiecare dată, este o provocare şi cred că atunci
când lucrezi cu oamenii sunt şi probleme, însă trebuie să fii profesionist, să găseşti
compromisul util prin competenţa ta profesională.
54
V. Organizaţii relevante în domeniul turismului
Dintre organizaţiile cu activitate relevantă în domeniul turismului internaţional putem

aminti următoarele, regăsite la Bran, Marin şi Simon (1998) 89 :
• Organizaţia Mondială a Turismului;
• Asociaţia Mondială a Agenţiilor de Voiaj (MATA);
• Asociaţia Internaţională de Transport Aerian (IATA);
• Asociaţia Internaţională Hotelieră (IHA);
• Asociaţia Internaţională pentru Obiective Turistice şi Excursii (ISTA);
• Consiliul Internaţional al Agenţiilor de Voiaj (ICTA);
• Asociaţia Internaţională a Managerilor de Circuite (IATM);
Organizaţia Mondială a Turismului este o agenţie ONU responsabilă cu promovarea

unui turism sustenabil şi universal 90 . Membri acestei structuri sunt din 155 de ţări iar activitatea
se concentrează pe şase sectoare: competitivitate, sustenabilitate, reducerea sărăciei, creşterea
capacităţii, parteneriate şi activităţi integrate. Ziua adoptării statutului OMT (27 septembrie
1970) a devenit, din 1980 „Ziua Mondială a Turismului”. OMT are activităţi concentrate pe
realizare de studii specifice domeniului, statistici, instruire, organizare de conferinţe, oferire de
asistenţă tehnică, consultaţii, etc. 91 De asemenea, încurajează aplicarea unui cod etic şi îşi
doreşte ca turismul să fie un instrument în atingerea Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului
(ODM) 92 .
În România, Stănciulescu 93 aminteşte de primele organizaţii turistice din secolul al XIX-

lea ce aveau ca activităţi realizarea de excursii, amenajarea de peşteri, realizarea de cabane,
marcaje, publicaţii, etc: Societatea Română de Geografie (1875), Societatea Carpatină din Sinaia
(1895) şi Societatea Turiştilor Români (1903). Un loc aparte îl ocupă o organizaţie cu un număr
impresionant de membri cotizanţi (4456), Asociaţia Carpatină Transilvană, fondată în 1880,
având sediul la Sibiu şi cu numeroase filiale în ţară. Până în cel de-al doilea război mondial
activitatea turistică cunoaşte o dezvoltare foarte pronunţată, majoritatea structurilor orientându-
se spre practicarea turismului de munte, ce putea să fie practicat în condiţii economice bune.
Alte structuri active au fost: „Club Alpin al Banatului”, „Societatea Carpatină din Cluj”, „Tinerii
Muncitori”, Asociaţia „Muntele Mic”, „Hanul Drumeţilor”, „Prietenii Naturii”, „Asociaţia
89
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică, pp. 27-
42.
90
[Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO)] (s.a.). Home. [Online] Disponibil pe http://www.unwto.org [Accesat la
data de 07.09.2012].
91
Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător. Bucureşti, Editura Economică, pp. 27-
30.
92
[Centrul de Informare ONU pentru România] (s.a) Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniumului [Online]
http://www.onuinfo.ro/odm/ [Accesat la data de 10.09.2012].
93
Stănciulescu, G. (2003) Managementul operaţiunilor de turism – ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. Bucureşti, Editura
ALL BECK, pp. 252-258.
55
Drumeţilor din Munţii Iubiţi ai României”, „Clubul Carpatin Român”, „Clubul Alpin Român”,
„Asociaţia de Camping şi Turism” şi altele.
Instaurarea comunismului în România aduce desfiinţarea asociaţilor turistice şi

reorganizarea activităţii turistice prin punerea sub controlul statului, odihna şi tratamentul fiind
gestionate de mişcarea sindicală. Structurile asociative nu mai cunosc un mediu prielnic de
dezvoltare, puţinele iniţiative fiind foarte firave.
Azi, în România, în condiţiile exploziei numărului de structuri asociative, printre cele

reprezentative în domeniul turismului putem enumera 94 :
• Federaţia Industriei Hoteliere din România;
• Asociatia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului – Litoral;
• Asociaţia Naţională a Ghizilor;
• ANTREC (Asociaţia Naţională pentru

Turism Rural, Ecologic şi Cultural);
• Federaţia Industriei Hoteliere din

România;
• Asocia ia de Ecoturism din România;
• Asociatia Barmanilor si Somelierilor din Romania;
• Federatiei Patronatelor din Turism si Servicii;
• Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc;
• Asociaţia Presei de Turism din România;
• Asociaţia Cabanierilor din România;
Cu titlu de exemplu, Asociaţia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului –

Litoral, având ca membri structuri publice şi private s-a făcut remarcată, printre altele prin
organizarea sărbătoririi sărbătorii pascale, „Lumina de la Malul Mării” ori a programului
„Litoralul pentru Toţi”. Misiunea lor este sugestiv sintetizată astfel:„Pledăm pentru un litoral
redesenat în spiritul armoniei. Pentru o marketare isteaţă a staţiunilor şi pentru reinventarea
lor, având drept consecintă construcţia unui litoral al diversităţii. Ştim că nu e imposibil să ne
gandim la spaţii pentru cosmopoliţi şi clubberi, unde ritmul să facă legea, dar şi la spaţii pentru
detaşare; la oaze pentru familii care-şi doresc răsfăţ pentru copii, şi la zone pentru distracţii
fără limite; la zone pentru tratament şi la locuri pentru boemii incurabili. …” 95
94
[Info Travel România] Asociaţii (s.a) [Online] http://www.infotravelromania.ro/asociatii.html [Accesat la data de
07.09.2012].
95
[Asociatia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului LITORAL-DELTA DUNARII] Despre noi (s.a.) [Online]
http://www.asociatia-litoral.ro/despre_noi.html [Accesat la data de 10.09.2012].
56
ANTREC (Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural) este o

structură cu o forţă mare dată de cei 3500 membri 96 din 32 de judeţe şi peste 1000 de localităţi
din România, proprietari de pensiuni turistice, agroturistice ori meşteşugari populari. Nu are
filiale în judeţul Arad. Printre programele lansate: „Vacanţa la ţară”, „Trăieşte sănătos – să
învăţăm despre plantele medicinale”, „Drumul cramelor”, etc. Misiunea ei:
• „identifică şi promovează potenţialul turistic rural;
• organizează cursuri de pregătire profesională pentru gazde, agenţii de turism rural, prin
seminarii, cursuri de scurtă şi lungă durată, schimburi de experienţă între A.N.T.R.E.C. şi
organizaţii similare din ţară şi din străinătate;
• transmite informaţii legate de turismul rural întregii reţele A.N.T.R.E.C. şi instituţiilor

implicate în mod direct sau indirect în promovarea şi dezvoltarea turismului rural;
• organizează campanii de publicitate pentru unităţile clasificate şi omologate, incluse în

reţea, prin mass-media.” 97
Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului (MDRT) este structura

guvernamentală ce are şi turismul printre ariile de activitate în care este implicat: dezvoltare
regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnaţională şi
interregională, amenajarea teritoriului, urbanism şi arhitectură, locuire, gestiune şi dezvoltare
imobiliar-edilitară, lucrări publice, construcţii, turism. 98 MDRT gestionează două programe în
domeniul turismului şi are în coordonare Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Turism –
INCDT. 99
96
[Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural] (s.a) Broşura ANTREC [Online]
http://www.antrec.ro/pdf/pliant/pliant.pdf [Accesat la data de 10.09.2012].
97
[Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural] (s.a.) Despre noi [Online]
http://www.antrec.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8&Itemid=24&lang=ro [Accesat la data de 10.09.2012].
98
[Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului (MDRT)] (s.a) Prezentare [Online]
http://www.mdrt.ro/ministerul/prezentare [Accesat la data de 10.09.2012].
99
[Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism – INCDT] (s.a) Acasă [Online] http://www.incdt.ro [Accesat la
data de 10.09.2012].
57
Bibliografie
1. Băltăreţu, A., Neacşu, N., Neacşu, M. (2008) Economia Turismului: studii de caz,
statistici, legislaţie – ediţia a 2-a, rev. Bucureşti, Editura Uranus.
2. Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998) Economia turismului şi mediul înconjurător.
Bucureşti, Editura Economică.
3. Dima, E., Cobeţ, D., Manea, L., Dănilă, E., Dima, G. E., Dănilă, A., Botoşineanu, L.,
coord: Dima, E. (2007) Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. România, Editurile ARC
şi Gunivas.
4. Isac, F. L., Rusu, S. (2009) Administrarea afacerilor în turism – ed a 3-a. Timişoara,
Editura Mirton.
5. Pine II, B. J., Gilmore, J.H. (2010) Economia experienţei: orice afacere este o scenă şi
tot ce faci e un spectacol. Bucureşti, Editura Publica.
6. Popescu, Gh. (2002). Evoluţia gândirii economice - ediţia a–II-a. Cluj Napoca, Editura
George Bariţiu.
7. Rusu, S., Isac, F. L. (2010) Turism rural şi ecoturism. Arad, Editura Universităţii „Aurel
Vlaicu” .
8. Stănciulescu, G. (1998) Tehnica operaţiunilor de turism. România, Editura All
Educational.
9. Stănciulescu, G. (2003) Managementul operaţiunilor de turism – ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită. Bucureşti, Editura ALL BECK.
10. Stănciulescu, G. (2004) Managementul turismului durabil în centrele urbane. Bucureşti,
Editura Economică.
Articole:
1. A. M. (29 noiembrie 2012) S-a votat fara obiectii in sedinta CJA. Jurnal Arădean
[Online] Disponibil pe http://www.aradon.ro/s-a-votat-fara-obiectii-in-sedinta-cja/1019994
2. Abrugar, Victorino. (13 ianuarie 2012) List of Tourism Slogans of Countries around the
World [Online] Disponibil pe http://touristvstraveller.wordpress.com/2009/12/03/around-the-
world-in-44-tourism-slogans/ [Accesat la data de 30.08.2012]
3. Arsenie, Dan. (joi, 5 august 2010) "Explore the Carpathian garden" - România are brand
"amăgitor". Evenimentul zilei. [Online] Disponibil pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/explore-the-
carpathian-garden-romania-are-brand-amagitor-902465.html [Accesat la data de 20.08.2012]
4. Blănaru, Vali. (joi, 29 iulie 2010) Elena Udrea a lansat cu scandal noul brand turistic al
României. Jurnalul naţional. [Online] Disponibil pe http://www.jurnalul.ro/observator/elena-
udrea-a-lansat-cu-scandal-noul-brand-turistic-al-romaniei-550678.htm [Accesat la data de
29.08.2012]
58
5. Covaci, Cristian. (joi, 22 februarie 2007) ''Romania - Fabulospirit'' va vinde imaginea

Romaniei in UE. http://www.hotnews.ro. [Online] Disponibil pe http://www.hotnews.ro/stiri-
arhiva-1112791-romania-fabulospirit-vinde-imaginea-romaniei.htm [Accesat la data de
30.08.2012]
6. Cullinan, Fiona. (2009) Around the world in 44 tourism slogans. Weblog [Online]
Disponibil pe http://businesstips.ph/list-of-tourism-slogans-of-countries-around-the-world/
[Accesat la data de 30.08.2012 & 04:06:2012]
7. Dobreanu, Cristina. (vineri, 30 iulie 2010) Ce controverse stârneşte noul brand de ţară
www.romanialibera.ro. [Online] Disponibil pe
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ce-controverse-starneste-noul-brand-de-
tara-195158.html [Accesat la data de 29.08.2012]
8. Grosu, Roxana. (joi, 29 iulie 2010) Brandul de tara, prin ochii jucatorilor din turism:
Vom vedea efectele peste 5 ani. http://www.wall-street.ro. [Online] Disponibil pe
http://www.wall-street.ro/slideshow/Turism/90110/Brandul-de-tara-prin-ochii-jucatorilor-din-
turism-Vom-vedea-efectele-peste-5-ani.html. [Accesat la data de 29.08.2012]
9. M, V. (vineri, 30 iulie 2010) Propunerile de brand includeau o frunza de stejar, o casuta
sau doar inscrisul "Romania". http://www.hotnews.ro. [Online] Disponibil pe
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7644311-propunerile-brand-includeau-frunza-stejar-casuta-
sau-doar-inscrisul-romania.htm. [Accesat la data de 29.08.2012]
10. Răileanu, Sabrina. (joi, 29 iulie 2010) Reacţia specialiştilor la noul brand turistic al
României: "Ce este Carpathian Garden?" www.money.ro. [Online] Disponibil pe
http://www.money.ro/reac-ia-speciali-tilor-la-noul-brand-turistic-al-romaniei-ce-sunt-carpathian-
gardens_631231.html [Accesat la data de 29.08.2012]
11. Veress, Robert (vineri, 30 iulie 2010) Firmele care au realizat brandul turistic al
României se oferă să modifice frunza. „Similitudinea cu celălalt desen, deşi remarcabilă, este
absolut accidentală şi neintenţionată” www.gandul.info. [Online] Disponibil pe
http://www.gandul.info/printare/news/firmele-care-au-realizat-brand-turistic-al-romaniei-se-
ofera-sa-modifice-frunza-similitudinea-cu-celalalt-desen-desi-remarcabila-este-absolut-
accidentala-si-neintentionata-6747417 [Accesat la data de 29.08.2012]
12. [Mediafax] (joi, 29 iulie 2010) Udrea: Litoralul nu este un produs competitiv pe plan
internaţional. Mediafax.ro. [Online] Disponibil pe http://www.mediafax.ro/economic/udrea-
litoralul-nu-este-un-produs-competitiv-pe-plan-international-6743868 [Accesat la data de
20.08.2012]
13. [Realitatea.NET]. (miercuri, 28 iulie 2010) De la "Fabulospirit", la "Explore the
Carpathian garden". Care slogan ne reprezintă cel mai bine? http://www.realitatea.net. [Online]
Disponibil pe http://www.realitatea.net/sloganurile-romaniei-care-credeti-ca-ne-reprezinta-cel-
mai-bine_725561.html#ixzz24z14Vgos [Accesat la data de 30.08.2012]
59
Broşuri:
14. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (2011). Brand national de turism -
Valori de referinta si Identitate vizuala. [Online] Disponibil pe
http://www.mdrt.ro/userfiles/brosura_manual_brand.pdf. [Accesat la data de 20.08.2012].
15. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). Realizarea brandului turistic al
României [Online] Disponibil pe http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/brosura.pdf.
16. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). A City Journey [Online]
Disponibil pe http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/orase.pdf. [Accesat la data de
29.08.2012].
17. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). A Cultural Journey [Online]
Disponibil pe http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/cultura.pdf. [Accesat la data de
29.08.2012].
18. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a). A Journey Into Nature [Online]
Disponibil pe http://www.carpathiangarden.ro/sites/default/files/natura.pdf. [Accesat la data de
29.08.2012].
Rapoarte, manuale, strategii, standarde:

1. Ciocârlan, M. (2008) Standard ocupaţional GHID DE TURISM Comitetul Sectorial
Turism, Hoteluri, Restaurante [Online] Disponibil pe
http://www.anc.gov.ro/uploads/so/s/Ghid.turism.pdf [Accesat la data de 10.09.2012].
2. Sabo, C., coordonator publicaţie (2012) Turismul României. Breviar statistic 2012.
INSSE [Online] Disponibil pe
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Turismul%20Romaniei%20-
%20Breviar%20statistic%202012.pdf [Accesat la data de 07.09.2012].
3. Terpe, Horia, coord. (2011). Proiect de strategie de dezvoltare a turismului în judeţul
Arad - 2012 - 2016. CADI [Online] Disponibil pe http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_strategia.pdf
cu anexe la http://www.ccja.ro/pdf/arad_ex_manual.pdf,
http://www.ccja.ro/pdf/dezvoltare_turistica%20.pdf (Manual de brand ARAD - experienţe
naturale, Cercetarea potenţialului de dezvoltare turistică a judeţului Arad - Raport de cercetare)
4. Tudorache, D. (2009). Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism [Online] Disponibil pe
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza1.pdf,
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza2.pdf [Accesat la data de
07.09.2012].
5. [Centrul Cultural Judeţean Arad] (2012) Rezultate - TURISM SI PROTECTIA
MEDIULUI CCJA [Online] Disponibil pe http://www.ccja.ro/pdf/_2012/r8_turism.xls
6. [Comisia Europeană] (s.a) Tourism trends: tables and figures. CE [Online] Disponibil
pe
60
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/images/1/16/Tourism_trends_YB2012.xls
7. [INSOMAR] (2009). Consumul de servicii turistice în România - Raport de cercetare –
August 2009. INSOMAR [Online] Disponibil pe
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/insomar_august_2009.pdf. [Accesat la
data de 29.08.2012].
Val II – Octombrie 2009. INSOMAR [Online] Disponibil pe
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/insomar_octombrie_2009.pdf. [Accesat
la data de 29.08.2012].
Val III Noiembrie 2009. INSOMAR [Online] Disponibil pe
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/insomar_noiembrie_2009.pdf. [Accesat
la data de 29.08.2012].
10. [Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO)] (2007). Master Planul pentru
Dezvoltarea Turismului Naţional 2007 – 2026. UNWTO [Online] Disponibil pe
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea2_sectiunea3.pdf,
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea3.pdf. [Accesat la
data de 07.09.2012].
5. [Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO)] (s.a.). Understanding Tourism: Basic
Glossary. UNWTO [Online] Disponibil pe http://www.unwto.org/pdf/Understanding_Tourism-
BasicGlossary_EN.pdf [Accesat la data de 07.09.2012].
Comunicate de presă:
1. [Institutul Naţional de Statistică] (2012) COMUNICAT DE PRESĂ 24 august 2012
privind rezultatele preliminare ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011 [Online]
Disponibil pe http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2012/08/Comunicat-
presa_Rezultate-preliminare.pdf [Accesat la data de 08.09.2012].
2. [Institutul Naţional de Statistică] (2012) INFORMARE pentru lămurirea
“DIFERENŢELOR ÎNTRE DATELE DE POPULAŢIE” gestionate de Institutul Naţional de
Statistică (INS) şi cele gestionate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea
Bazelor de Date (DEPABD) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. [Online]
Disponibil pe http://www.insse.ro/cms/files/diferente%20INS%20vs%20DEPABD%20.pdf
3. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (2012). PROMOVAREA ROMANIEI
LA CONCERTUL LADY GAGA S-A FACUT PE CRITERII DE EFICIENTA SI
OPORTUNITATE [Online] Disponibil pe
http://www.mdrt.ro/comunicare/presa/comunicate/comunicat-declaratie-de-presa [Accesat la
data de 29.08.2012].
61
4. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (2011). PROMOVAREA TURISMULUI

ROMANESC PE CELE MAI IMPORTANTE CANALE TV INTERNATIONALE. [Online]
Disponibil pe http://www.mdrt.ro/comunicare/presa/comunicate/promovarea-turismului-
romanesc-pe-cele-mai-importante-canale-tv-internationale [Accesat la data de 29.08.2012].
5. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (2011). LUCIAN BUTE
PROMOVEAZĂ BRANDUL NATIONAL DE TURISM LA MECIUL CU MAGEE [Online]
Disponibil pe http://www.carpathiangarden.ro/node/5 [Accesat la data de 29.08.2012].
6. [PwC România] (2012) Veniturile industriei turistice din România s-au redus cu 16% în
ultimii 4 ani, potrivit unui recent studiu PwC România [Online] Disponibil pe
http://www.pwc.com/ro/en/press_room/assets/2012/studiu_pwc_despre_sectorul_turistic_al_rom
aniei.pdf [Accesat la data de 10.09.2012]
Multi - media:
1. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (2011). CAMPANIE TV DE
PROMOVARE A TURISMULUI ROMANESC PE PLAN INTERNATIONAL 2011-2012
(EXPLORE THE CARPATHIAN GARDEN) - SPOT CULTURA. [Video online] Disponibil pe
http://www.mdrt.ro/comunicare/multimedia/galerie-video?mov=231. [Accesat la data de
29.08.2012].
(EXPLORE THE CARPATHIAN GARDEN) - SPOT NATURA. [Video online] Disponibil pe
29.08.2012].
(EXPLORE THE CARPATHIAN GARDEN) - SPOT GENERAL. [Video online] Disponibil pe
29.08.2012].
4. Romania – simply surprising [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=2BdJnxsUqGo&feature=player_embedded. [Accesat la
data de 29.08.2012].
5. Romania - Land of Choice 1 [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=9y-3lAYi7Vg. [Accesat la data de 29.08.2012].
6. Romania - Land of Choice 2 [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=YzeKCMNYBew&feature=watch_response_rev. [Accesat
la data de 29.08.2012].
7. Hola Soy Rumano [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=JmuizUR-Pvc&feature=player_embedded. [Accesat la data
de 29.08.2012].
62
8. Romania, piacere di conoscerti [Video online] Disponibil pe

http://www.youtube.com/watch?v=eKCSpeHlXa4&feature=player_embedded. [Accesat la
data de 29.08.2012].
9. Incredible India [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=rNWeBVBqo2c [Accesat la data de 29.08.2012].
10. Canada – Keep exploring [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=HfTkZmKK1b0 [Accesat la data de 29.08.2012].
11. Brasil Sensational! [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=k0j9Hl0qThw [Accesat la data de 29.08.2012].
12. Hungary - A Love for Life [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=iPhpUOsQv0A [Accesat la data de 29.08.2012].
13. Turkey Welcomes You [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=rNWeBVBqo2c [Accesat la data de 29.08.2012].
14. Croatia - The Mediterranean as it once was [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=YPf0HxiJYb0 [Accesat la data de 29.08.2012].
15. Love Cyprus [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=QTaNAH9T7HM&feature=related [Accesat la data de
29.08.2012].
16. Bulgaria - Magic Lives Here [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=CBncym0t6h8 [Accesat la data de 05.09.2012].
17. Bulgaria - The Code of Eternity [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=F5g0iIAkwfw [Accesat la data de 05.09.2012].
18. Open Doors To Open Hearts: Bulgaria [Video online] Disponibil pe
http://www.youtube.com/watch?v=hUDNsqqT_0c [Accesat la data de 05.09.2012].
Pagini WWW:
1. [Asociaţia de Ecoturism din România] (s.a) Acasă [Online] http://www.eco-
romania.ro/ro [Accesat la data de 10.09.2012].
2. [Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural] (s.a.) Broşura ANTREC
[Online] http://www.antrec.ro/pdf/pliant/pliant.pdf [Accesat la data de 10.09.2012].
3. [Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural] (s.a.) Despre noi
[Online]
http://www.antrec.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8&Itemid=24&lang=ro
4. [Asociatia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului LITORAL-DELTA DUNARII]
Despre noi (s.a.) [Online] http://www.asociatia-litoral.ro/despre_noi.html [Accesat la data de
10.09.2012].
63
5. [Asociaţia Presei de Turism] (s.a) Acasă [Online] http://www.asociatiapreseideturism.ro/

6. [Asociaţia Naţională a Agenţiilor din Turism] (s.a) Home [Online] http://anat.ro/
7. [Autoritatea Naţională pentru Calificări] (s.a) Standarde ocupaţionale [Online]
http://www.anc.gov.ro/index.php?page=so [Accesat la data de 10.09.2012].
8. [beoo] (s.a.). How to be a Good Tour Guide [Online] Disponibil pe
http://www.beoo.com/tips/how-to-be-a-good-tour-guide [Accesat la data de 10.09.2012].
9. [Bike for all] Moneasa MTB Maraton , editia 1 (2012) [Online]
http://bikeforall.ro/evenimente/moneasa-mtb-maraton/ [Accesat la data de 07.09.2012].
10. [Brands of the World] Brands of the world (s.a.) [Online]
https://www.brandsoftheworld.com [Accesat la data de 29.08.2012].
11. [Centrul de Informare ONU pentru România] (s.a) Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniumului [Online] http://www.onuinfo.ro/odm/ [Accesat la data de 10.09.2012].
12. [Comisia Europeană] (s.a) În sprijinul turismului european [Online]
http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/tourism/index_ro.htm [Accesat la data de 10.09.2012].
13. [Consiliul Judeţean Arad] PROCES-VERBAL încheiat în şedinţa ordinară a Consiliului
judeţean Arad din data de 28 octombrie 2011 (2011) [Online]
http://www.cjarad.ro/index.php?meniuId=892&viewCat=6662&lg=ro [Accesat la data de
07.09.2012].
14. [Consiliul Judeţean Arad] PROCES-VERBAL încheiat în şedinţa ordinară a Consiliului
judeţean Arad din data de 29 noiembrie 2011 (2011) [Online]
http://www.cjarad.ro/index.php?meniuId=892&viewCat=6689&lg=ro [Accesat la data de
07.09.2012].
15. [Clubul Presei de Turism din România] Acasă (s.a) [Online] http://www.presstour.ro/
16. [Facebook] Promovăm România. [Online] Disponibil pe
http://www.facebook.com/pages/Promovam-Romania/160086010713423 [Accesat la data de
29.08.2012].
17. [Guvernul României] OG 58/1998 [Online] Disponibil pe
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=17193,
http://agentiideturism.infoturism.ro/legislatie-turism/ [Accesat la data de 08.09.2012].
18. [Info Travel România] Asociaţii (s.a) [Online]
http://www.infotravelromania.ro/asociatii.html [Accesat la data de 07.09.2012].
19. [infoturism.ro] (s.a) Legislaţie turism [Online]
http://agentiideturism.infoturism.ro/legislatie-turism/ [Accesat la data de 10.09.2012].
20. [Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism – INCDT] (s.a) Acasă [Online]
http://www.incdt.ro [Accesat la data de 10.09.2012].
64
21. [Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului] (s.a.) [Online]

http://www.carpathiangarden.ro/node/31 [Accesat la data de 29.08.2012].
22. [Open Clipart Library] (s.a.). [Online] Disponibil pe http://openclipart.org [Accesat la
data de 11.09.2012].
23. [Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO)] (s.a.). Home. [Online] Disponibil pe
http://www.unwto.org [Accesat la data de 07.09.2012].
24. [Parcul Natural Lunca Mureşului] (s.a) Generalităţi, Atracţii turistice [Online]
Disponibil pe http://www.luncamuresului.ro/info-parc/generalitati,
http://www.luncamuresului.ro/eco-turism/atractii-turistice [Accesat la data de 10.09.2012].
25. [Primăria Arad] (2012) HOTĂRÂREA CL cu privire la concursul între asociaţiile de
proprietari denumit “ARADUL CURAT“ [Online]
http://www.primariaarad.ro/files/proiecte/p757.pdf [Accesat la data de 10.09.2012].
26. [Primăria Oradea] (2012) CONCURS PENTRU ORĂDENI: „SPAŢII VERZI DE CARE
SUNTEM MÂNDRI” [Online] http://www.oradea.ro/stiri-oradea/concurs-pentru-oradeni-bdquo-
spatii-verzi-de-care-suntem-mandri-rdquo [Accesat la data de 10.09.2012].
27. [Primăria municipiului Alexandria] (2012) CONCURS "CEL MAI FRUMOS SPATIU
VERDE" [Online]
http://www.alexandria.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=402&Itemid=39
28. [Racing Bike Pro] Competiţia Judeţului Arad la Ciclism Montan – Arad Bike Race,
(2012) [Online] http://www.racingbikepro.ro/ [Accesat la data de 07.09.2012].
29. [Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului (MDRT)] (s.a) Prezentare [Online]
http://www.mdrt.ro/ministerul/prezentare [Accesat la data de 10.09.2012].
30. [Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului (MDRT)] (s.a) Legislaţie [Online]
http://www.mdrt.ro/turism/legislatie [Accesat la data de 10.09.2012].
31. [mycreativetours] (s.a.). Are you a good guide? [Online]
http://www.mycreativetours.com/good-tour-guide.php [Accesat la data de 10.09.2012].
32. [Viator Travel Team] (s.a.) Top 10 Characteristics of a Great Tour Guide [Online]
Disponibil pe http://travelblog.viator.com/top-10-characteristics-of-a-great-tour-guide/
33. [Wikipedia The Free Encyclopedia] Brand. (2012) [Online] Disponibil pe
http://en.wikipedia.org/wiki/Brand [Accesat la data de 29.08.2012].
34. [Wikipedia The Free Encyclopedia] File:Cyark Weissenburg Reconstruction.jpg (2008)
[Online] Disponibil pe http://en.wikipedia.org/wiki/File:Cyark_Weissenburg_Reconstruction.jpg
cu preluare de pe http://archive.cyark.org/historical-reconstruction-of-roman-baths-weienburg-
media [Accesat la data de 07.09.2012].
65
Interviuri:
1. Schramco, D. M., Intervievat de către Roman, S. V. (08.09.2012).
2. Lolescu, I., Intervievată de către Roman, S. V. (08.09.2012).
3. Boncheva, K., Intervievată de către Roman, S. V. (10.09.2012).

66
VI. Istorie şi etnografie

VI.1. Localitatea Pecica
De ce să aleagă turistul Pecica, să fie curios să cunoască istoria, cultura, etnografia

acestui oraş, despre care unii ar fi tentaţi să creadă şi să spună că este noul oraş al judeţului
Arad?
Unul din scriitorii mei preferaţi, Antoine de Saint Exupéry în Micul prinţ
spune că „omul vede bine numai cu inima”.
Încercând să vedem cu inima, ne dăm seama, cât de aproape este Pecica şi

dacă vom cerceta ce ştim despre o localitate şi o comunitate atât de apropiată, majoritatea
dintre noi am înşira câteva locuri comune.
Pecica trebuie să fie cunoscută, pentru multe motive, dar în primul rând pentru
că are o istorie foarte bogată din toate punctele de vedere, este unic, altfel faţă de orice altă
aşezare, comunitate.
Reputatul arheolog Florin Draşovan menţiona după a doua campanie

arheologică de la Pecica – Şanţu Mare, efectuată de un colectiv româno-american, privind
nivelurile antropice corespunzătoare culturii Periam-Pecica, epoca bronzului carpato-
dunărean, prima jumătate a mileniului al II-lea î.H.: „importurile culturale scoase la lumină
au evidenţiat rolul deosebit de important pe care comunitatea de la Pecica l-a jucat în
contextul general al societăţii epocii bronzului din această zonă.
Datele de care dispunem în acest moment, ne permit să precizăm cu claritate

faptul că aşezarea de la Pecica, prin poziţia sa geografică deosebit de favorabilă a controlat
râul Mureş, cea mai importantă cale de acces spre bogăţiile Transilvaniei – un adevărat El
Dorado al epocii bronzului – reprezentate de aur, cupru şi sare. Importanţa aşezării este
subliniată şi de sistemul complex de fortificaţii.”
Foarte mulţi călători trec deseori prin Pecica, inclusiv pe lângă Şanţul Mare,
denumirea pe care au dat-o localnicii promontoriului situat pe malul drept al Mureşului, pe
ce de-a doua terasă a fluviului, pe care s-au făcut numeroasa cercetări arheologice,
începând din anul 1871, dar cele mai importante în perioada 1960-1964.
67
Locuirea în perioada dacică
Aşezarea dacică – descoperită pe acest promontoriu, - care a beneficiat de o

bună apărare naturală, printr-un braţ mort al râului, era intens locuită, cu o parte întărită ce
constituie acropola aşezării, dar locuirea ei s-a extins şi în afară. Deci, a fost un centru
economic, politic şi de cult, într-o zonă intens populată. Locuirea dacică a început în
secolul al II-lea î.e.n. şi s-a încheiat la începutul secolului al II-lea e.n.
Ca material de construcţie se folosea în special lutul, iar pădurile din lunca

Mureşului furnizau lemnul necesar. Nuielele şi stuful se foloseau pentru acoperiş. În unele
cazuri pereţii erau împodobiţi cu un fel de stucatură în relief, realizat din acelaşi material.
În aşezarea dacică de la Pecica e posibilă existenţa unor edificii cu tentă de lux, realizate
tot din lut, însă lutul era turnat în cofraj de scânduri, iar acoperişul din şindrilă.
Contururile clădirilor s-au putut urmări datorită pardoselilor din lut galben
bine bătut. Vetrele de foc aveau forme rotund-ovale sau elipsoidale, cu diametrul de cca 1
m, au fost construite pe un postament din pietre de râu, pietriş sau fragmente ceramice, mai
înalte decât nivelul încăperilor.
Construcţiile aşezate pe acropolă erau de suprafaţă, cu spaţii mici între edificii,

iar în aşezarea deschisă, din apropierea promontoriului, locuinţele au fost adâncite în
pământ.
Aparţinând nivelului dacic I., cel mai nou, s-au găsit opt locuinţe şi nouă vetre
de foc, iar la nivelul dacic II. nu s-a găsit nici o locuinţă întreagă, doar o vatră de foc.
Locuinţele dacice de pe acropolă, sunt alcătuite dintr-o singură încăpere patrulateră, relativ
mare, ajungând la aproape 9 m. În locuinţe s-au găsit frangmente ceramice, râşniţe de
piatră, podoabe de metal şi unelte de fier.
Locuinţele adâncite în pământ, patru la număr, sunt de dimensiuni diferite,

adâncimea fiind de până la 1 m. Pereţii şi fundul gropilor au fost lipiţi cu lut, iar acoperişul
cu stuf şi paie. Inventarul acestor bordeie a fost foarte sărăcioasă, alcătuit din fragmente de
ceramică şi oase de animale.
Meşteşugurile în perioada dacică
Au fost găsite 16 gropi de provizii; Autorii antici, ex. însemnările lui Varro,
confirmate de Plinius şi Tacitus vorbesc despre aceste gropi pentru păstrarea grânelor.
68
Gropile existente în perioada Laténe au putut servi la arderea vaselor de lut. Cantitatea
mare de ceramică arsă găsită la Pecica, şi uneltele tipice, precum lustruitoarele de lut,
dovedesc existenţa meşteşugului olăritului, încă din acea perioadă.
Pe acropolă s-au găsit ateliere, cu o singură încăpere de 7 m lungime şi 6 m

lăţime, realizate din împletitură de nuiele bătută cu lut şi acoperite cu trestie. Deşi mistuit
de foc, s-a păstrat pardoseala atelierului, în care se realizau în special podoabe, dar lipseşte
vatra de foc. S-au scos la lumină tipare lucrate din lut ars, care la contactul cu metalul ars
s-au nitrificat. Obiectele indispensabile atelierelor au fost: creuzete, recipiente în care se
topea metalul pentru prelucrare. Cinci creuzete au fost găsite la Pecica sub forma unui vârf
de con; Conţinutul găsit era din cupru de culoare roşiatică. Prezenţa cuprului şi a staniului
dovedeşte că tiparele în cauză erau pentru bronz.
La Pecica s-au mai găsit două nicovale bine păstrate, instrumente obligatorii
pentru prelucrarea metalelor, de asemenea opt dălţi de bronz cu cupru, având urme
evidente de batere cu ciocanul. După formă acestea s-au folosit pentru tăiat, pentru găurit
ori pentru îndoituri rotunde. În atelier s-au mai aflat: şase vase de bronz, un fragment al
unei căldăruşe, o parte dintr-o toartă din bronz, ornamentat cu frunze, ce aparţinea unui
castron cu picior. Ştanţa cu care se băteau monede s-a găsit într-o stare rea de conservare.
Deşi ştanţa a fost lucrată din bronz şi alamă de cea mai bună calitate, din cauza discului
uşor bombat, - din efigia care a fost gravată pe suprafaţa discului, - s-au putut distinge doar
câteva linii.
Topirea minereului de fier sau de alamă se făcea în gropi simpli, căptuşite cu

strat de argilă şi piatră.
Obiecte de podoabă şi monede care s-au mai găsit: un mic vas de lut, fragment
dintr-un pahar de sticlă, pline cu fibule din bronz şi fier, fibule cu cap în formă de lingură,
fragmente de brăţări, o placă subţire de bronz ornamentată, ce pare să fi împodobit o
centură, 30 de fragmente mici de lamă de argint, care erau probabil componente ale unor
bijuterii, două inele de bronz, unul format din trei spirale, iar la capete sunt modelate
capete de şarpe, o oglindă mică de bronz, fără mâner, o tortiţă din fier, o verigă masivă,
aplici şi pandantive, o cataramă mică, nasturi lucraţi din bronz şi din fier, o rondelă de
sticlă puternic irizată şi un inel din pastă sticloasă de culoare albă, cu marginile perfect
şlefuite.
69
O descoperire interesantă şi valoroasă a fost făcută în straturile epocii târzii ale

bronzului la Şanţul Mare. Márki Sándor în lucrarea sa: Arad vármegye története (Istoria
comitatului Arad) arată că aici s-au găsit obiecte de aur, fiind vorba de: „Două tăbliţe de
aur, îndoite de trei ori, în aşa fel încât fiecare formează câte o inimioară în greutate de 3,9
gr.”. Cu certitudine aceste obiecte nu au fost confecţionate pe aceste meleaguri, ci au fost
aduse din alte locuri. Acest lucru duce la concluzia, că pe vremea aceea se făcea deja
schimb de marfă cu comunităţile învecinate.
La sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului are loc o schimbare

importantă în viaţa triburilor, şi anume, trecerea de la ginta matriarhală la cea patriarhală.
Bărbaţii trec în fruntea comunităţilor în care trăiau.
Epoca fierului (700 î.Cr – 105 d.Cr) se caracterizează printr-o consolidare a

relaţiilor de producţie; aceasta nu duce însă la bunăstarea oamenilor.
Cresc suprafeţele de teren agricol, prin defrişarea pădurilor, iar păşunile au fost
favorabile creşterii animalelor.
Perioada romană găseşte pe aceste meleaguri o comunitate bine închegată.

Odată cucerită Dacia, legiunea a VIII-a, cantonată la Alba Iulia, avea misiunea de a asigura
securitatea comerţului pe linia Mureşului, între Dacia şi Panonia.
Probabil în această perioadă a apărut pe aceste locuri plata produselor şi

serviciilor, cu ajutorul monedelor. Din perioada domniei romane pe teritoriul oraşului s-au
descoperit două monede de aramă, de pe vremea lui Constantinus.
După retragerea aureliană, la sfârşitul secolului al III-lea, zona este supusă

invaziei popoarelor migratoare: gepizii, goţii, apoi au venit hunii, care-şi stabileau cartierul
general undeva la vărsarea Mureşului în Tisa. Cnezatul lui Glad, care se întindea de la
Mureş până la Orşova, a fost învins de huni.
Perioada popoarelor migratoare, în prima fază, este o perioadă zbuciumată

datorită atrocităţilor comise uneori de acestea. Parte din aceste popoare se stabilesc în
această zonă, aducând cu ele metode noi în creşterea animalelor şi tehnici noi în
meşteşuguri.
70
Contribuţia populaţiei şi a minorităţilor la formarea localităţii
Profesoara noastră de limba română din liceu, ne spunea, atunci când încercam
să negociem dimensiunea temelor de la tezele trimestriale, să ne liniştim, că istoria lumii
se poate scrie pe o pagină, iar din istoria unei zile, deseori se poate scrie un roman.
De aici dificultatea de a selecta, ceea ce poate fi atractiv pentru un turist, din

istoria unei aşezări străvechi, trecute prin atâtea încercări, îndepărtate în timp şi recente.
Suntem trecători cu toţii în sens biblic, trăim şi călătorim în spaţiu şi timp şi

toţi dorim să lăsăm în urmă un semn că am trăit, ori am trecut pe acele meleaguri.
Pecica de azi este suma contribuţiei tututror foştilor şi prezenţilor locuitori la

aspectul localităţii şi la cultura sa proprie. Cât de mult se realizează valorizarea talentelor,
ce rezerve există, ce oportunităţi şi stimuli pot influenţa viitorul, depinde de cei de azi,
cum de ei depinde şi interesul de a cunoaşte trecutul şi de a prezenta istoria, cultura,
etnografia localităţii, unică şi irepetabilă, în permanentă transformare.
Multietnicitatea şi multiculturalitatea a caracterizat comunitatea localităţii

Pecica, din cele mai vechi timpuri.
Aşezarea dacică, a ajuns sub stăpânire romană, din însemnările lui Ptolemeu
cunoscându-se că din 44 de localităţi dacice aflate sub stăpânire romană, al 18-lea este
Ziridava, situată pe Mureşul inferior, respectiv în apropierea localităţii Pecica de azi.
La sfârşitul secolului al IX-lea s-a răspândit populaţia slavă, între Mureş şi

Someş, păstorii slavi, trăind sub domnia lui Menumorut. În acest timp avarii au săpat
„Şanţul Dracului” sau Traian, care se întinde din judeţul Timiş, până la Tisa.
Populaţia maghiară a ajuns pe aceste teritorii, în timpul regelui Árpád, existând

localităţi din împrejurimi, cu denumire maghiară, iar altele ca Pecica, cu denumire de
origine slavă.
Între secolele XI-XIII obştile săteşti constituite anterior, încep să fie aservite,
iar între secolele XIV-XV. se constituie şi se organizează marile domenii feudale. Apar în
documente mai multe toponime, care devin oficiale. Multe dintre ele reprezintă o creaţie a
cancelariei regale Ungare, acestea redactându-se prin legi, privilegii şi acte de donaţii,
făcute de regii Ungariei.
71
Printr-un astfel de proces, numele localităţii a evoluat de la varianta „Petc”

menţionat în 1335 într-un document al Vaticanului, la ”Pesc” în 1421, la Pecha, în 1517,
apoi la”Pecyk” în 1558, la „Petska” în 1657.
Între secolele XVI-XVIII, la denumirile medievale se adaugă cele care apar în

actele domeniilor feudale: inventare, , registre de dijmă, de robotă etc.
În perioada habsburgică, sec. XVIII-XIX. birocratizarea aparatului

funcţionăresc de stat, duce la apariţia conscripţiilor oficiale de înregistrare a populaţiei,
conscripţiile clerului şi ale credincioşilor, precum şi primele cadastre.
Acum se fixează forma românească a numelui „Pecica” ca toponim popular,

alături de variantele în maghiară şi sârbă.
Două sate, - Ghedoş. menţionat în 1206 şi Popin, care în 1443 a intrat în

proprietatea lui Inacu de Hunedoara, - care au aparţinut de Pecica, au dispărut, rămânând
în urma lor, doar toponimia locală: Pădurea Ghedoş şi Pădurea Popin.
În anul 1245, invazia tătarilor a cauzat multe distrugeri şi suferinţe şi în aceste

ţinuturi. Locuitorii din 70 de localităţi s-au refugiat din faţa invadatorilor în zona localităţii
Pereg, unde s-a dat o bătălie, care a fost câştigată după o săptămână de tătari.
În evul mediu importanţa deosebită a localităţii este dovedită de apartenenţa de

Pecica a următoarelor:
Potrivit unui document din 1241, de Pecica a aparţinut Episcopia romano-

catolică de la Cenad, înfiinţată de regele Ştefan, deosebit de important centru relogios.
Dintr-o atestare documentară din 1559 reiese că Cetatea Gyula a aparţinut

localităţii;
Episcopia Seghedin, deasemenea, în baza documentului din 1654;
În prima jumătate a secolului al XV-lea Pecica funcţiona ca şi localitate port la

Mureş, ştiut fiind importanţa transportului de sare şi material lemnos, în aceeaşi perioadă,
fiind amintită ca localitate de vamă.
În anul 1549, pentru scurt timp, Pecica a fost anexată Aradului, dar în anul
1552, turcii au cucerit atât Aradul, cât şi Pecica.
72
În ce priveşte evoluţia denumirii localităţii, se cunosc următoarele variante:

Pechk, Petk, Peczky, Petzka, Pecskes, Pecske, Becskes, Pecska, Becica, Pécska,
Magyarpécska, Ráczpécska, Ópécska, Román Pécska, Pecica, Rovine.
În timpul ocupaţiei turceşti, Pecica a făcut parte din Sandgeacul Gyula, iar
ulterior, potrivit conscripţiei otomane din 1558-1559, a trecut în Nahia Arad.
Deşi în timpul ocupaţiei turceşti, mare parte a populaţiei maghiare a părăsit

localitatea, în zonă continuă să existe domenii ale nobilimii maghiare: familiile Bánrévy,
Kasterlanffy, Pongrácz, Duboczy, Besenyei, Nagy etc.
Multe localităţi, din hotarul comunei au dispărut în acea perioadă, astfel:

Abony, Basaraga, Csucsa, Felghedus, Hodos-monostura, Ironda, Sântoma, Sionda.
În urma păcii de la Karlovitz, din 1669, stăpânirea otomană, s-a schimbat,

Transilvania, inclusiv Pecica, intrând sub stăpânirea imperiului Habsburgic.
Albia Mureşului a devenit graniţa dintre Austria şi Turcia, iar Pecica se

transformă în centru grăniceresc. Pentru paza şi apărarea graniţei, autorităţile îi aduc pe
grănicerii sârbi. Pecica devine căpitănatul constituit din 15 localităţi.
În 1726 zona intră în stăpânirea ducelui de Modena, care aduce la Pecica 100
de călăreţi şi 100 de infanterişti, conduşi de 14 ofiţeri şi un căpitan.
Deşi la început relaţiile dintre autorităţile austriece şi grănicerii sârbi erau

bune, mai târziu, din cauza ciuntirii autonomiei şi a privlegiilor grănicereşti aceste relaţii
devin din ce în ce mai tensionate. Creşterea taxelor şi impozitelor au dus la sărăcie şi la
nemulţumiri, astfel la 1735 izbucneşte o puternică răscoală condusă de căpitanul sârb, Pero
Iovanovics, supranumit şi Pero Seghedinaţ, sprijinit şi de fiul său Mihai.
La început s-au înregistrat victorii, cucerindu-se judeţul Békés şi localitatea

Sarkad şi pregătindu-se atacul împotriva oraşului Gyula.
Nereuşind să-şi alăture suficiente forţe, răscoala a fost înăbuşită, iar Pero şi alţi
conducători, au fost prinşi şi condamnaţi la moarte.
Căpitanului Pero Iovanovics i s-a confiscat averea, dar şi fiul său a fost
condamnat la 9 luni de închisoare în cetatea Arad.
73
El şi încă trei tovarăşi, au fost legaţi de vii pe o roată, au fost chinuiţi şi apoi
omorâţi. Trupurile lor au fost ciopârţile. Bucăţile trupului lui Pero au fost aşezate în jurul
casei sale din Pecica.
În cântecele lor, sârbii l-au căntat multă vreme ca pe un erou naţional.
Pentru că şi-a dat viaţa pentru idealurile sale de libertate şi dreptate socială,
pentru că a fost torturat şi a murit cu tovarăşii săi Szilasy şi Sebestyen, în chinuri
îngrozitoare, merită recunoştinţa tuturor celor ce trăiesc pe aceste meleaguri.
Chiar dacă s-a susţinut că răscoala a fost începută de nişte oameni cărora nu le
plăcea munca şi care aveau dorinţa de a jefui, însăşi faptul că Pero Iovanovics, care a avut
rangul de căpitan, a organizat şi condus răscoala celor subjugaţi şi nedreptăţiţi, este dovada
faptului că el şi cei răsculaţi au luptat pentru o cauză dreaptă, ce merită recunoştinţă şi
atenţie.
După înfrângerea răscoalei, o mare parte din grănicerii sârbi, au fost obligaţi să
plece în Rusia.
Drept consecinţă a deplasării spre sud a graniţei imperiului habsburgic, în

1752 Pecica a fost demilitarizată. ţăranii români, care au fost grăniceri, au fost transformaţi
în iobagi.
Pentru repopularea zonei, în 1753 a fost adusă populaţie maghiară din judeţul
Heves, iar între anii 1753-57 vin primele familii de slovaci.
Din porunca împărătesei Maria-Terezia, în 1750, zona Pecica a fost anexată

oraşului Arad din punct de vedere administrativ teritorial, iar în 1752, întreaga regiune,
inclusiv Pecica este înglobată în teritoriul numit de austrieci „Noua Serbie”.
Războaiele austro-turce din secolul al XVIII-lea, au influenţat viaţa

locuitorilor din zonă. În timpul războiului austro-turc din 1769, la Pecica au existat
depozite militare de cereale şi nutreţ şi a staţionat în permanenţă o companie de dragoni
(infanterie). Şedinţele consiliului de război austriac se ţineau uneori la Pecica.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea localitatea s-a împărţit în două entităţi

administrative: Pecica Maghiară (Magyar Pécska), oraş care a primit pecete proprie la
1837, şi Pecica Sârbească (Rácz Pécska), comună care a primit pecete proprie la 1846.
74
În Pecica trăieşte - alături de români, maghiari, sârbi – şi grupul etnic roma.

Autorii monografiei localităţii Pecica consideră trei categorii de populaţie rroma
tradiţionale astfel: „ţiganii ungureşti”, care. ca şi „cortorarii”, locuiesc în nord-vestul
localităţii, toţi sunt vorbitori de limba romanes şi a limbii maghiare, dată fiind vecinătatea,
în vreme ce cei „româneşti”, locuitori ai cartierului învecinat cu partea denumită „Cocota”,
nu vorbesc limba romanes.
Ca şi în cazul populaţiei de limbă română şi maghiară şi alături de ţiganii tradiţionali,

au apărut aşa-zişii ”vădani”. Numele de Colompar, Rostaş, Cara, Vaştag, Idul, Gajore, sunt
nume de ţigani ungureşti, dintre care au apărut renumiţi muzicanţi, cu cultură muzicală,
cunoscători ai notelor muzicale, mulţi primaşi de renume. Dintre aceştia, important
personaj Craiţar, fost dirijor al Orchestrei Populare a Filarmonicii din Arad; Dankó, - o
întreagaă familie de muzicanţi, cu rude în Ungaria, care a dat un instrumentist Orchestrei
Populare Radio Bucureşti, respectiv unul, Orchestrei Simfonice a Filarminicii Arad.
Mulţi lăutari renumiţi provin din Pecica. Au rămas multe cântece populare sau
lăutăreşti, care s-au creat şi răspândit de aceşti lăutari.
Ca şi meserii, romii practicau în special meserii legate de prelucrarea metalelor. De

aici şi numele lor de ciurar, lăcătuş, lingurar.
După al doilea război mondial s-a realizat o emancipare şi in cazul acestei etnii,
mulţi dintre ei urmând cursurile şcolii generale, şcolilor profesionale, liceelor, iar mai rar a
unor şcoli postliceale sau universităţi. Aşa zişii „cortorari”, nu prea frecventează nici azi,
nici învăţământul obligatoriu, iar în special fetele, sunt supuse obieceiului tradiţional, de a
se căsători la vârsta de 12-14 ani.
Influenţa unor evenimente de dincolo de Carpaţi
În timpul răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, Pecica a funcţionat ca şi centru

militar, fiind concentrate aici mai multe companii de dragoni, trimise apoi spre a înăbuşi
răscoala din Munţii Apuseni.
Revoluţia de la 1848 a adus, pe lângă idealurile democratice liberale şi

eliberarea din iobăgie. Important de menţionat participarea la revoluţie a preotului Crăciun
Maxim, care a fost condamnat după revoluţie, dar după eliberarea sa în 1850 a continuat
activitatea revoluţionară ca stareţ al mănăstirii Bezdin.
75
Evenimentul determină mutaţii în structura socială, începând emigrarea spre

America a locuitorilor săraci, fără pământ.
Evenimentele istorice de dincolo de munţi au influenţat viaţa social-politică

din Pecica. Astfel: Unirea din 1859, aducerea pricipelui Carol I. în 1866, cucerirea
independenţei din 1877-1878, toate au avut un puternic ecou în rândurile pecicanilor. În
1877 pecicanii au adunat 102 florini, o sumă considerabilă, care au fost trimişi ca ajutor
răniţilor de pe frontul de la Plevna.
Intelectualitatea română a activat în rândul Partidului Naţional Român, cât şi

în cadrul unor asociaţii culturale, precum ASTRA, iar în 1918 a participat prin
reprezentanţi la Marea Adunare de la Alba Iulia.
Culte religioase şi influenţa lor asupra dezvoltării regiunii
De-alungul timpului, aşezându-se popoare aparţinătoare multor etnii,

caracteristic pentru Pecica este nu numai multietnicitatea, ci şi pluriconfesionalismul.
Viaţa bisericească creştină a localităţii începe cu existenţa celor mai vechi

locuitori.
În jurul anului 1000 Pecica avea biserică creştină, fapt dovedit printr-o
diplomă a regelui Ştefan I. al Ungariei. Prezenţa continuă a creştinismului pe aceste
meleaguri este dovedită, prin diferite scrieri, snoave orale şi unele ruine ale bisericilor
străvechi care se pot observa şi în prezent în albia Mureşului, în vreme de secetă, când apa
este scăzută.
Obştea românilor ortodocşi şi puţinii sârbi, care au rămas după emigrarea

numeroasă în Rusia şi Banat, a zidit în anul 1774, o nouă biserică din cărămidă, pe locul
unde se află şi aztăzi. În biserică serveau 3 preoţi români şi unul sârb, credincioşii fiind în
mare număr români, puţini sârbi şi câţiva macedo-români, numiţi greci, dintre care unii s-
au distins a fi binefăcători ai bisericii şi credinţei.
În anul 1872, credincioşii ortodicşi, sârbi, primind o sumă de 6000 florini şi

sume importante de la Curtea imperială din Viena, şi-au zidit propria lor biserică.
Ca urmare a unui uragan, la 1 decembrie 1863, s-a răsturnat turnul bisericii, iar
în acelaşi an, la 27 decembrie a ars interiorul bisericii, rămânând numai zidurile. Obştea
76
credincioşilor români a refăcut biserica în anul 1865, cu o turlă scundă, care a fost
înlocuită în 1882, cu alta, mai înaltă. Tot atunci i s-a ridicat bisericii şi bolta de cărămidă.
Între anii 1876-77 s-a sculptat actualul iconostaz al bisericii, de către

sculptorul Ianici din Arad, iar între anii 1881-82 acesta a fost aurit şi împodobit cu icoane
în ulei de către pictorul Costin din Arad. Hramul bisericii este Sfinţii Trei Ierarhi şi
biserica astfel refăcută şi împodobită a fost sfinţită la 1 august 1882 de către episcopul Ioan
Meţianu al Aradului.
În anul 1920 a luat fiinţă Casa Culturală, proprietatea bisericii, desfăşurând o

bogată activitate culturală şi religioasă. În anul 1948 clădirea a fost naţionalizată.
Biserica, deşi consolidată în 1906, a fost renovată radical între anii 1926-1931,
înăltându-se, adăugându-se cele trei turle, balconul pentru cor, o nouă boltă de scânduri,
acoperişul nou, nişele pentru străini şi altarul, dându-i-se înfăţişarea arhitectonică actuală.
În aceeaşi perioadă interiorul bisericii a fost împodobit cu icoane pictate în ulei de către
pictorul Ioan Bălean din Caransebeş, iar iconostasul a fost aurit din nou de către maestrul
Mihail Haubenreich din Arad. În paralel cu aceste lucrări s-a ridicat clădirea
Protopopiatului. Sfinţirea bisericii în starea actuală s-a făcut la 14 noiembrie 1931 de către
Dr. Grigore Comşa, episcopul Aradului.
În decursul anilor s-a intervenit deseori cu lucrări de renovare, restaurare,

precum şi la împrejurimi, astfel că la 30 iuliu 1989, episcopul Dr. Timotei Seviciu al
Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului a sfinţit lăcaşul de cult.
Între anii 1903-1950 localitatea Pecica a fost sediu de Protopiat pentru 15

parohii.
Din anul 1779 sunt cunoscuţi cu numele preoţii care au slujit în parohia
Pecica.
În Evangheliarul episcopului Andrei Baron de Şaguna se aminteşte existenţa,

începând cu anul 1834, a şapte şcoli confesionale pe cuprinsul comunei.
Potrivit Monografiei oraşului Pecica, din 2007, ponderea ortodocşilor români

în oraşul de astăzi este de 58%, respectiv peste 6400 de suflete. Romano-catolicii sunt
36%, circa 4000 suflete, iar diferenţa de 6% cuprinde ortodocşii sârbi, penticostalii,
baptiştii, unitarienii şi adventiştii.
77
În ce priveşte originea sârbilor ortodocşi, este atestată de foarte timpuriu

prezenţa slavilor, în zona Aradului, inclusiv la Pecica. În timpul migraţiei lor spre sudul
Dunării, sau spre centrul şi vestul Europei, unii au rămas aşezaţi pe această parte a
Câmpiei Panonice, încă din secolul al V-lea.
Activitatea misionară a Sfinţilor fraţi Chiril şi Metodie, în secolul al IX-lea, a

avut ca rezultat, întărirea acestora în credinţa creştină de rit răsăritean. Mărturie sunt
mănăstirile de rit răsăritean din Câmpia Panonică, ex. Morisena – Cenadul de azi.
După formarea primelor state sârbeşti în sudul Dunării, începând din secolul al
XII-lea, sârbii încheie alianţe militare cu Ungaria, împotriva imperiului bizantin, dar şi prin
căsătorii dintre membrii familiei regale din Ungaria, cu domnitori din statul sârb din evul
mediu.
În urma bătăliei de pe câmpia Mierlei, din 15 iunie 1389. Serbia a fost cucerită
de către turci, declanşând mari migraţii ale sârbilor spre Câmpia Panonică. Perioada de
migaţii s-a desfăşurat între secolul al XIV-lea, până în secolul al XVIII-lea.
În existenţa seculară a localităţii Pecica, potrivit datelor istorice, evenimentele

istorice petrecute, şi-au pus amprenta şi asupra neamurilor ce au populat acest ţinut.
Prima atestare documentară a parohiei Pecica sub denumirea Petk, din 1335,
dovedeşte originea slavă a toponimului. Denumirea actuală a localităţii, are rădăcini
fonetice slave, „Peci” în limba sârbă înseamnă cuptor, iar cuvântul ”pecica” este diminutiv
regional în limba sârbă pentru denumirea cuptorului.
După căderea Serbiei sub dominaţie otomană, mulţi fruntaşi sârbi refugiaţi
peste Dunăre, au primit titluri de nobili de la regii Ungariei, pentru faptele lor de vitejie,
dar deseori beneficiau şi de privilegii, ori erau împroprietăriţi cu domenii şi sate.
Astfel, în 1555, Pecica a devenit proprietatea nobilului sârb Dimitrie

Ovcearevici.
Sârbii din Pecica s-au înmulţit numeric după 1690, când a avut loc marele
exod a sârbilor din Vechea Serbie, sub conducerea patriarhului Arsenie al III-lea
Cearnoievici.
78
Între anii 1702-1703, prin formarea graniţei militare de-a lungul râului Tisa şi
Mureş, mare parte a grănicerilor care asigurau paza, o reprezentau ostaşii sârbi, destoinici
şi experimentaţi în luptele cu turcii. Pecica este în această perioadă un centru important
grăniceresc pe Mureş.
Potrivit recensământului din 1720 este menţionat cu statutul de „Şanţ” cu 127

de familii plătitoare de impozite. Cu acest statut a rămas până în 1751, când graniţa
militară s-a desfiinţat, stârnind nemulţumiri şi împotriviri în rândul grănicerilor. Datorită
nemulţumirilor, o parte din grănicerii sârbi trec Mureşul şi se stabilesc în Banat, iar o altă
parte se refugiază în Rusia, şi în sudul Ucrainei unde se stabilesc într-un district numit
„Noua Serbie”, iar împărăteasa Rusiei, Elena Petrovna le acordă numeroase privilegii. Cei
proveniţi din Pecica, înfiinţează în acel district o nouă localitate cu acelaşi nume. Numărul
celor stabiliţi în noua Pecica a fost de 578 persoane, iar în străvechea Pecica au rămas 36
case sârbeşti.
Localitatea s-a dezvoltat mereu, dobândind în anul 1757, statutul de târg-

orăşel.
La începutul sec. al XIX-lea Pecica apare împărţită după naţionalitatea

locuitorilor în: Pecica Maghiară, iar partea în care locuia populaţia de confesiune ortodoxă
– români şi sârbi – apare sub denumirea de „Rátz Pétska” la 1828 sau „Rácz Pécska” la
1851, aceasta probabil pentru că până la 1751 majoritatea părţii ortodoxe era formată din
sârbi.
Mare personalitate din rândul grănicerilor sârbi, născut în jurul anului 1655 în
Pecica, este cel ce a devenit conducătorul căpităniei Pecica, respectiv căpitanul Pero
Ivanovici Seghedinaţ, unitatea sa de grăniceri fiind formată din 14 ofiţeri şi subofiţeri şi
câte 100 de călăreţi şi pedestraşi.
De-a lungul vieţii sale s-a remarcat prin fapte de vitejie şi iscusinţă militară,
acoperindu-se de glorie în luptele împotriva turcilor.
Deşi octogenar, a răspuns la chemarea răsculaţilor din părţile Aradului şi

Crişanei, care luptau împotriva iobăgiei şi a asupririi.
Autorităţile Habsburgice în martie 1735 i-au trimis împotriva lui pe grănicerii

de Mureş. Răsculaţii, în frunte cu Pero Seghedinaţ, s-au baricadat la Erdőhegy, iar după o
79
bătălie crâncenă pe câmpul de luptă, şi-au pierdut viaţa cca. 400 de răsculaţi şi doar câţiva
grăniceri.
Pero Seghedinaţ a fost prins şi supus supliciului de către autorităţi. În raportul

Consiliului de Război al Curţii este notat că „a suportat chinuri grele, cu o asemenea forţă
corporală şi spirituală, încât se părea că este mai degrabă pregătit să moară în chinuri decât
să trădeze detalii despre răscoală şi participanţi”.
Mai întâi a fost aruncat pe roată, ca pe urmă să fie spânzurat. Sentinţa a fost
executată la Buda la 23 martie 1736.
Pentru intimidarea răsculaţilor corpul său ciuntit a fost expus câteva zile în faţa
casei sale din Pecica.
Rădăcinile ortodocsiei sârbe, datează din perioada obţinerii autocefaliei

Bisericii ortodoxe sârbe, de pe vremea misiunii Sfântului Sava la curtea regală a Ungariei,
în anul 1220, când acesta a reuşit să obţină drepturi religioase pentru populaţia sârbă aflată
la nord de Dunăre.
Pecica aparţinea la început de prima episcopie sârbă atestată documentar în

1479, cu sediul în vechea Ienopole, Ineul de astăzi, când este pomenit mitropolitul
Dionisie.
În 1706 scaunul episcopal s-a mutat de la Ineu la Arad, şi de la aceea adată,

parohia Pecica a aparţinut din punct de vedere economic, de gospodăria Aradului.
Într-o Conscripţie eparhială din 1760, la Pecica apare menţionată Biserica

închinată Sfântului Nicolae, construită puţin după anul 1690 şi sfinţită de episcopul
Aradului, Ioanichie Martinovici. O însemnare de pe o veche Evanghelie din 1796, descrie
locul unde era aşezată biserica ortodoxă sârbă amintită. Aceeaşi sursă arată că biserica a
dăinuit până la 1770, când a fost dărâmată datorită stării de degradare şi faptul că în 1774 a
fost construită o nouă biserică ortodoxă de către sârbi, români şi greci, închinată Sfinţilor
Trei Iararhi, pe locul actualei biserici ortodoxe române.
Această biserică a fost timp de 100 ani, biserica comună a credincioşilor

ortodocşi sârbi şi români, până în 1874, când a avut loc separarea ierarhică. Atunci s-a
format comunitatea bisericească separată ortodoxă sârbă din Pecica cu cca 300 suflete.
80
În acelaşi an s-a contruit actuala biserică ortodoxă sârbă, închinată sfântului

Mucenic Gheorghe, pe lângă care a funcţionat şi o şcoală sârbească. Conform unei
însemnări din Registrul matricol al parohiei, în 1893 în Vinerea Mare, au ars atât biserica,
cât şi şcoala sârbească. Biserica a fost reconstruită în 1894, iar şcoala în 1897. O nouă
reparaţie capitală s-a efectuat în 1898, în urma unei furtuni devastatoare.
Unul dintre personalităţile care au cercetat trecutul localităţii Pecica scria

„Naşterea satului, venirea strămoşilor, evoluţia lor spirituală, morală şi materială,
cunoaşterea istoriei acestora, sunt învăţăminte necesare neamului, acestea oferind
stimulare, încurajare şi entuziasm pentru construirea viitorului personal, familial şi de
neam”.
În formarea morală şi spirituală, cel mai important rol l-a avut biserica.
Încă din 1028, există atestare documentară a prezenţei bisericii creştine. La acea
vreme nu s-a putut vorbi despre biserica de rit răsăritean şi de rit vestic, marea schismă
producându-se la 1054. După învingerea transilvăneanului Glad, de către regele Ştefan al
Ungariei, a rămas un singur adversar important pentru realizarea scopului acestuia, - de a
înfiinţa un stat creştin, centralizat, care să fie partener puternic şi demn al statelor europene
– şi acela a fost Ahtum, stăpânul cursului inferior al Mureşului. Puterea lui Ahtum s-a
bazat pe veniturile importante realizate din vămurirea transporturilor de sare de pe Mureş.
Din acest venit a reuşit să ţină curtea sa şi o armată proprie; În speranţa unui sprijin armat
pentru a-şi menţine puterea s-a botezat la Vidin, plasându-se astfel sub influenţă bizantină.
În 1028 Ştefan l-a învins pe Ahtum, ocupând Civitas, Urbs Morisena,

Maroswar, numit mai târziu cetatea Cenad.
Prin această victorie a regelui Ştefan, s-a deschis posibilitatea promovării

creştinismului vestic. În sprijinul proiectelor sale a adus călugări străini, în special din
Italia. Astfel, între 1030-1046 regele a organizat a noua episcopie la Cenad şi l-a numit
episcop pe călugărul Gerard care a fost sanctificat mai târziu în 1083 pentru sacrificarea
vieţii sale, pentru promovarea creştinismului. Gerard s-a născut la cca 980 şi a trăit până în
1046. S-a născut la Veneţia şi a fost primit de Ştefan cu ocazia unui pelerinaj, devenind
învăţătorul fiului regelui. Gerard, pe lângă promovarea creştinismului, a construit biserica
episcopală, sfinţită în cinstea Sfântului Gheorghe.
81
Parohia romano-catolică din Pecica, atestată documentar din 1335, era condusă
de preotul Peter şi aparţinea protopiatului Arad. Plătea şapte gologani impozit papal.
Activitatea preoţească a fost desfăşurată de călugări benedictani, care s-au ocupat de
cultivarea pământului, producerea fructelor, îndeletniciri transmise de ei şi locuitorilor
zonei.
Din evul mediu nu au rămas documente privind parohia, doar acte păstrate în
arhive îndepărtate.
În 1421, regele Sigismund a donat localitatea episcopului Cenadului,

întărindu-i dreptul de posesie. Episcopul şi-a păstrat proprietatea până în 1552, când mare
parte a episcopiei a ajuns sub dominare turcească.
Stăpânirea turcească a desfiinţat parohia pecicană, distrugând şi biserici mai

mari, precum şi fiecare mănăstire în parte.
Între 1557-1558, la Petzky mai sunt doar 10 case locuite, după nume locuitorii
aparţinând etniei române şi sârbe, o singură familie, Balázs rămânând catolică.
În 1560 localitatea a devenit proprietatea episcopului Kapronczai Paulinus

Peter, 1564 al episcopului Bornemissza György, în 1590 al lui Szegedi Pál, iar în 1597
domnitorul Báthori Zsigmond a donat localitatea Pétsk către Segnyei Miklós.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, localitatea având doar câteva case

locuite, din anul 1723 s-a început colonizarea maghiarilor în Pecica, în baza unor legi (nr.
107) privind popularea ţării, respectiv (legea nr. 117), cel privind colonizarea ţăranilor şi a
diferiţilor meşteşugari. ăranii colonizaţi au beneficiat de scutirea plăţii impozitelor pe 6
ani, iar meşteşugarii pe 15 ani. Colonizarea a fost coordonată de prefectul comitatului
Arad, Lovász Mihály, guvernatorul erariului (trezoreriei).
Maria Tereza, împărăteasă din 1740 (până în 1780), prin dispoziţia din 20.
ianuarie 1753, s-a străduit să separe etniile şi confesiunile, pentru a preveni eventuale
conflicte. În 1766 a hotărât separarea maghiarilor de sârbi şi români înfiinţând Pecica
Maghiară (Magyar Pécska) şi Pecica Sârbească (Rác Pécska). Din 1927 Pecica Maghiară a
devenit Rovine. (Din anul 1950 Rovine va fi comună de sine stătătoare, iar din 1968
devine parte a comunei Pecica.)
Primii preoţi romano-catolici, după 1753, au sosit din Ordinul Minoriţilor.

82
În această perioadă Pecica a fost proprietatea erariului. Aici s-a putut

implementa cu uşurinţă urbariul, emis în 1767, care reglementa unitar relaţiile iobăgeşti,
mărimea proprietăţilor acestora, precum şi dările pe care trebuiau să le plătească. Până
atunci acestea erau diferite de la o localitate la alta şi depindeau de obiceiurile locului.
Parohia romano-catolică a fost înfiinţată imediat după colonizarea din 1753.
Piatra de temelie a bisericii romano-catolice a fost aşezată la 17. iunie 1757.

La 24. septembrie 1757, cu ocazia vizitei episcopului Cenadului, Engel Ferencz Antal, a
miruit 93 persoane.
Biserica a fost sfinţită la 8. decembrie 1758 în cinstea Tuturor Sfinţilor.
În 1765 erariul construieşte prima parohie cu 4 camere şi anexe.
Cea mai veche statuie din Pecica datează din 1773 şi îl reprezintă pe Sfântul
Ioan de Nepomuk.
Statuia şi crucile de pe teritoriul localităţii sunt mărturiile prezenţei

creştinismului şi s-au ridicat pentru preamărirea Atotputernicului şi respectul pentru Sfânta
Fecioară.
La 10. iunie 1790 s-a predat actualul cimitir, sfinţit de protopopul de Pecica,
Török Antal, cu aprobarea episcopului Christovich Imre.
Viaţa localităţii a fost puternic influenţată de contractul urbarial din 1799,

încheiat între curte şi locuitorii pecicani, care a creat condiţii favorabile dezvoltării
economice.
La 30. mai 1803, localnicul Szeles Jakab a donat o statuie a Sfintei Fecioare,
care se află amplasată pe dreapta şoselei naţionale spre Nădlac.
Preotul Issekutz János, născut în Pecica maghiară, a ţinut prima sa slujbă la 15

septembrie 1805.
La 14 aprilie 1808 s-a montat primul orologiu în turnul bisercii, costul fiind
colectat de la enoriaşi, ca taxă specială.
83
În 1818, enoraşii Harsányi Márton şi Kőműves János, au realizat statuia Sfânta

Treime, ce se află în spaţiul public şi în prezent, la capătul străzii, ce avea aceeaşi
denumire.
În 1833 comunitatea a construit casa cantorului, iar cantorul îndeplinea în acea

vreme şi funcţia de învăţător.
În acelaşi an a bântuit epidemia de pestă, iar după terminarea epidemiei,

cetăţeanul Mezei Lőricz a construit monumentul de lângă moara Ghizela, cu următoarea
inscripţie: „Pentru preamărirea Mântuitorului lumii, la încetarea pestei 1833.”
În 1834 Kun Gábor şi Laza György ridică monumentul de lângă şcoala

Zágoni.
Cu ocazia vizitei episcopale – ”Canonica Visitatio” – din 1834 s-a reglementat

relaţia bisericii cu autorităţile locale laice. Conform documentelor parohiale din acest an
numărul enoriaşilor a fost de 5796 suflete.
În 1838 s-a construit primăria din Pecica Maghiară.
În 1842 numărul enoriaşilor a crescut la 6920.
În anii revoluţiei 1848-49 dispoziţiile episcopiei sunt în sensul atenţionării

asupra obligaţiilor patriotice, de menţinere a liniştii şi păcii şi a manifestării dragostei şi
înţelepciunii faţă de alte etnii.
O dispoziţie episcopală ulterioară a impus distrugerea tuturor documentelor,

neadecvate concepţiilor politice ale momentului, de aceea nu au rămas date sau documente
despre acea perioadă, nici cu privire la numărul victimelor, dar nici despre efectele
culturale, economice post revoluţionare.
Creşterea numărului enoriaşilor catolici, a impus construirea unei noi biserici.
La şedinţa Consiliului comunal, din 14 noiembrie 1886, s-a hotărât demolarea

bisercii vechi şi construirea uneia noi, cerându-se aprobarea episcopiei şi a papei Leon al
XIII-lea.
84
Noua biserică s-a proiectat în stil neogotic de către timişoreanul Reiter Ede şi
arădeanul Halmay Andor. Execuţia construcţiei s-a contractat de intreprinzătorul din
Szeged, Kovács József.
Demolarea vechii biserici a început la 16 iunie 1886, iar ridicarea noii biserici
la 15 iulie, deci după o lună. Aşezarea oficială a pietrei de temelie, a avut loc la 1 august
1886.
Finanţarea construcţiei s-a susţinut cu cca câte 1/3 de către erariu (trezorerie),
de către comună şi din contribuţia episcopului de Cenad, Bonnáz Sándor.
Tavanul s-a realizat din scândură tencuită. Înălţimea turnului este de 49, 25
metri de la nivelul solului. Lungimea interiorului este de 49, 24 m, lăţimea de 13 m, iar
înălţimea de 10, 80 m. Lungimea celor două naosuri laterale este de 6,10 m, lăţimea de
3,15m. În biserică sunt 40 de bănci.
În naosul din dreapta este altarul Sfântului Mihai, în cel din dreapta, altarul
Sfintei Fecioare Ocrotitoare.
Picturile reprezentând pe Sf. Arhanghel Mihai şi Sfânta Fecioară Ocrotitoare,

datează din 1770. Au fost realizate de un pictor italian la comanda lui Lovász Mihály,
reprezentând piese originale din biserica care a fiinţat între anii 1753-1886.
Construcţia noii biserici s-a finalizat la 15 septembrie 1887, şi s-a sfinţit la 13

noiembrie 1887 de către vicarul Németi József.
În 1898 s-a construit casa parohială, iar în 1909, pe cheltuială proprie

protopopul Szathmáry Géza a lărgit casa parohială, adăugând o aripă nouă.
Între 1911-13 au fost conflicte în sânul comunităţii romano-catolice din

Pecica, cauza fiind dările ce trebuiau plătite pentru susţinerea bisericii. Prescripţiile din
Canonica Visitatio cuprind şi reglementează obligaţiile enoriaşilor pe care pecicanii nu le-
au contestat dar nici nu le-au achitat, refuzând plata pe motivul că preotul „va beneficia din
dările spirituale”. În „Monografia Pecica” s-a menţionat că efectele persistă şi azi.
În toamna anului 1914, enoriaşii pecicani au ridicat monumentul unuia dintre

staţiile drumului crucii de la mănăstirea Maria-Radna.
85
Între anii 1914-1915 la îndemnul preotului paroh din Pecica, pictorul Gida
Walter din Budapesta a realizat vitraliile, în locul geamurilor simple ale bisericii; iar
numele donatorilor este înscris pe fiecare geam în parte.
La 6 februarie 1917 clopotele bisericii s-au confiscat pentru nevoile primului

război mondial, iar cu şase luni înainte de sfârşitul războiului mondial, la 18 aprilie 1918
au fost luate şi tuburile din orga bisericii.
Orga a fost construită în 1887, în anul finalizării noii biserici, în parte din
bucăţi refolosite din prima orgă a bisericii (1756) de Wegenstein Lipolt şi fiul, cei care au
reconstruit orga la 1925.
În timpul primului război mondial nu au fost lupte în Pecica. Au pierit în

război 87 de enoriaşi, în arhiva parohiei existând descrierea familiei fiecărui dispărut.
În timpul parohului protopop Olajos József, în 1923 biserica a fost renovată,

an în care soţii Hevesi Tóth József şi Kis Rozália au donat altarul monumental al bisericii
în memoria fiului lor, căzut în primul război mondial.
La 14 octombrie 1923 episcopul de Timişoara dr. Pacha Ágoston a sfinţit

biserica prospăt renovată, noile clopote, clopotul mare, noul altar şi noua orgă, donate de
gospodarul înstărit Katona Mihály.
În 1926 capelanul Stéger Sándor a reorganizat Asociaţia Sfânta Inimă a lui

Isus (Jésus Szentszíve), iar asociaţia a primit un drapel frumos şi semnificativ decorat.
În primăvara anului 1927 Pecica Maghiară a primit denumirea de Rovine.
Pentru atragerea şi creşterea credinţei enoriaşilor, la 4 martie 1928 s-a înfiinţat

Comuniunea Populară Catolică, fiind ales ca preşedinte gospodarul Brezán József, iar
director capelanul Stéger Sándor.
La 14 iunie 1931 Sándor István, directorul Comuniunii Populare Catolice din

Transilvania a sfinţit drapelul filialei locale a organizaţiei.
Începând cu 1928 se sărbătoreşte la Pecica, în cadru festiv, cu procesiune, Ziua

Regelui Hristos, regele Universului.
În 1932 în timpul parohului Lengyel István, biserica a fost electrificată.

86
În primăvara anului 1930, capelanul Stéger Sándor a organizat Congregaţia

Maria, a fetelor din Pecica, în cadrul marii sărbători a Inimii lui Isus, iar în vara aceluiaşi
an acelaşi capelan şi director al Comuniunii Populare Catolice, a organizat o acţiune, a
cărui rezultat a fost înfiinţarea unei biblioteci cu 600 volume, deschisă la 12 octombrie şi
care a funcţionat până în 1947.
La 16 aprilie 1933 a fost hirotonisit ca preot un localnic, Borsos László, primit

cu mult entuziasm de pecicani.
La 16 iunie 1934, capelanul Stéger Sándor a fost declarat doctor al ştiinţei

dreptului canonic la Universitatea Ferencz József din Szeged.
La 14 septembrie 1934 episcopul dr. Pacha Ágoston a sfinţit crucea din

marmură din faţa bisericii. Iniţial pe acelaşi loc a stat o cruce din lemn, înlocuită în 1816
cu o cruce de piatră, sfinţită în acelaşi an, care a rezistat până la începutul celui de-al
patrulea deceniu al secolului XX.
Viaţa spirituală a comunităţii romano-catolice a înflorit în perioada parohului

protopop Lengyel István.
În perioada parohului protopop Heinrich Josif Francisc, între 1991 şi 2001, s-a
împlinit o foarte veche dorinţă a comunităţii. Pe lângă implicarea sa activă în viaţa socială
şi civică a localităţii, - s-a realizat împrejmuirea bisericii, cu sprijinul nemijlocit al
conducerii localităţii;
În 1996 în faţa bisericii s-au amplasat două monumente în memoria eroilor

romano-catolici pecicani, căzuţi în cele două războaie mondiale.
Pe peretele bisericii se află plăci comemorative amplasate în memoria unor

personalităţi cum sunt:
-În 1994 Asociaţia Culturală Ormós Zsigmond din Timişoara a amplasat placa
comemorativă, în memoria omului de cultură, fost prefect al comitatului Temes-Torontal,
Ormós Zsigmond, originar din Pecica.
-În 1996 Asociaţia Culturală Maghiară din Transilvania a amplasat placa

comemorativă în memoria Klebelsberg Kunó, născut în Pecica Maghiară în 1875, iar în
2000 în grădina bisericii s-a amplasat bustul contelui Klebelsberg Kuno, opera lui Jecza
87
Péter, donaţia Şcolii Tehinice de Telecomunicaţii Puskás Tivadar din Budapesta. Marele
om de cultură a avut realizări deosebite în dezvoltarea învăţământului, a sănătăţii, a
cercetării, a relaţiilor de colaborare cu instituţii prestigioase din străinătate, precum şi în
dezvoltarea talentelor.
-În 1999 Asociaţia Culturală Kálmány Lajos din Pecica a amplasat placa
comemorativă, în memoria realizatorului culegerii de folclor literar maghiar, Kálmány
Lajos, capelan pecican între anii 1875-1877.
În 1870 s-a înfiinţat comunitatea religioasă evreiască din cca 50 de familii.

Izraeliţii au construit şi un lăcaş de cult în Pecica, ce s-a vândut apoi şi s-a demolat în
1970. Primul rabin a fost Adolf Schreier.
Reformaţii, respectiv aparţinătorii cultului Calvinist, au construit o casă de

rugăciune în 1938.
Enoriaşii cultului greco-catolic au înfiinţat prima parohie în anul 1923, la

iniţiativa preotului Anton Rusu, primul preot paroh. Serviciul divin se desfăşura într-o casă
amenajată în capelă.
La început a avut cca. 150 de credincioşi din Pecica, dar veneau încă 100 de
credincioşi din satul vecin Bodrog, trecând Mureşul pe pod plutitor.
Parohia există până în anul 1948, când prin lege se desfiinţează, iar bunurile
sunt preluate de Biserica Ortodoxă Română din Pecica, casa ce servea drept capelă fiind
vândută.
După revoluţia din 1989, când s-au desfiinţat legile discriminatorii,

credincioşii greco-catolici se interesează de fosta lor credinţă. De important ajutor în
demersul lor a fost îmvăţătoarea Doina Petcu, fiică a Blajului, dar învăţătoare la Pecica
timp de 26 ani, al cărui părinte a fost preot greco-catolic. Aceasta îi mobilizează pe
oameni, cu ajutorul Protopopiatului din Arad; Obţine sprijinul unui preot, Radu Fărcaş şi
împreună reînfiinţează Parohia greco-catolică Pecica, la 15 septembrie 1993. Neavând
capelă în următorii trei ani, serviciul religios se desfăşoară în cadrul unei şcoli.
În anul 1995 se solicită un ajutor din străinătate de la Kirche im Not (Biserica

în nevoie) şi în anul următor 1996, s-a primit sprijinul pentru cumpărarea unei case, care se
reamenajează în capelă şi locuinţă pentru preot, devenind funcţională din 1997.
88
Având o capelă a lor, credincioşii se întrunesc la slujbă, numărul lor ajungând

până la 920.
La 20 iulie 1998 preotul Radu Fărcaş, fiind mutat la Arad, a fost înlocuit cu
preotul Vasile Lupsac, care rămâne la Pecica până în 2007.
Cu ajutorul primit de la Episcopia Lugoj, el a cumpărat un teren în str.

Principală, cu scopul construirii unei biserici greco-catolice.
În 6 octombrie 2002 vine în fruntea Parohiei Pecica, preotul Miron Jarca, care
a început construirea bisericii în anul 2005. Viaţa spirituală se intensifică, se celebrează
zilnic Sfânta Liturgie şi se fac multe alte servicii religioase.
Odată cu reînfiinţarea Parohiei Pecica, se înfiinţează şi filiala Sederhat, cu cca

25 credinşioşi şi unde Sfânta Liturgie se celebrează în biserica romano-catolică.
Biserica greco-catolică din Pecica a fost proiectată de arhitectul Muth

Octavian, construită de ing. Chirilă Dorin şi sfinţită de P.S. Alexandru Mesian, episcop de
Lugoj, ctitorul bisericii.
Cultul Creştin Baptist din Pecica a luat fiinţă la sfârşitul secolului al XIX-lea,
în jurul anului 1889. Printre primii membrii ai cultului a fost un tânăr, cu numele de Rista
Igrişan, care după scurt timp, a devenit predicatorul şi păstorul credincioşilor baptişti.
Numele de baptist a fost folosit prima dată în Anglia, spre sfârşitul secolului al
XVI-lea, de acolo credinţa baptistă s-a răspândit în Europa şi în America de Nord, iar mai
târziu în toate continentele.
La Pecica, la început, baptiştii s-au adunat pentru închinare în diferite case, iar
în 1905 au cumpărat o casă, pe care au transformat-o în ”Casă de rugăciune”, după cum au
denumit-o ei.
Numărul membrilor a crescut semnificativ în perioada imediat următoare,

ajungând în scurt timp la peste 100 de membrii şi mulţi copii, care sunt consideraţi
”aparţinători”. Astfel s-a văzut nevoia construirii unui lăcaş de cult, care să devină locul de
închinare a baptiştilor din Pecica. Această dorinţă s-a realizat în 1909, iar clădirea, cu
multe renovări şi schimbări suferite ulterior, este folosită şi în prezent ca loc de închinare.
89
În anul 1932, când s-a constatat slăbiciunea clădirii, membrii cultului au

hotărât să adune bani pentru renovarea ei. Cu această ocazie s-a realizat întărirea cu stâlpi
exteriori şi a fost refăcută aproape în întregime, doar faţada rămânând aceeaşi.
În anul 1954, la sugestia pastorului Ionel Socaciu, nivelul interior al clădirii a

fost coborât şi inclinat dinspre uşa de la intrare înspre podiumul unde se află corul şi
amvonul. Cu aceeaşi ocazie s-a făcut şi baptistierul.
După 10 ani, în 1964 s-au efectuat renovări exterioare, iar în 1975, faţada a
fost placată cu faianţă de către Andrei Ordodi.
De când a luar fiinţă şi până în prezent, credincioşii baptişti au beneficiat de

slujirea spirituală a unor pastori devotaţi Evangheliei şi intereselor comunităţii. Dintre
aceştia trebuie amintiţi: primul slujitor ordinar Rista Igrişan, urmat de Avram Barbu, care
în 1914 a plecat în Dobrogea, apoi în Bulgaria, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
Următorul pastor a fost Gheorghe Olteanu, care a plecat la seminar în 1921.
În anul 1934 la Pecica a făcut misiune Alexa Popovici, iar serviciile speciale le
îndeplinea Ioan Cocuţ. Tot înainte de război a mai păstorit Cornel Pascu.
Din septembrie 1993, Emeric Hubert a fost ordinat ca pastor, după terminarea
Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, continuându-şi slujirea până în prezent. Acesta
este şi profesor la Facultatea de Teologie din Oradea şi Arad.
Comunitatea baptistă din Pecica, de-a lungul anilor a avut parte de bucurii
mari şi foarte multe binecuvântări din partea lui Dumnezeu, însă, ca şi alte culte, a avut
parte şi de momente de grea încercare.
În timpul celui de-al doilea război mondial, între anii 1940-44, casa de
rugăciune a fost închisă şi luată în grija Primăriei. După război a fost redeschişă şi îşi
continuă activitatea până în prezent, când numără peste 120 membrii botezaţi, cca 50 de
aparţinători şi mulţi simpatizanţi.
Încă din 1920 s-a înfiinţat corul, care a activat în mod permanent, iar la pupirul
acestuia s-au succedat mai mulţi dirijori. Din anul 1924 a luat fiinţă fanfara, iar din 1956,
orchestra de mandoline, care după aproximativ 20 de ani de inactivitate, şi-a reluat
activitatea în anul 2000.
90
Se acordă atenţie deosebită copiilor şi tinerilor. Tinerii au ocazia de a se întâlni

periodic, să discute împreună, să cânte şi să studieze diferite subiecte potrivite vârstei lor,
din Cuvântul lui Dumnezeu. Copiii, au deasemenea, în fiecare duminică dimineaţa „şcoala
duminicală”, unde le sunt prezentate adevărurile biblice la nivelul de percepţie adecvat
vârstei lor. Atât tinerii, cât şi copiii, au periodic programe speciale. Ei participă anual în
tabere creştine, tabere organizate special pentru ei. Începând din 2000, în fiecare vară se
organizează cluburi biblice de vacanţă, atât pentru copiii aparţinători, cât şi pentru ceilalţi
copii din Pecica, doritori să participe.
Se doreşte iubirea şi slujirea lui Dumnezeu, în localitatea frumoasă Pecica,

unde locuitorii au fost aşezaţi să trăiască viaţa lor pământească. Se doreşte deasemenea, ca
iubirea faţă de Dumnezeu să se materializeze în dragostea şi grija faţă de semeni, oamenii
care trăiesc în Pecica, în ţară şi în lumea întreagă.
Învăţământul pecican
Scrisul şi cititul au apărut ca o necesitate a ţinerii evidenţei proprietăţilor,

precum şi a transmiterii unor informaţii la distanţă, prin curier. Timp de multe secole
scrisul şi cititul erau privilegiul unor oameni din preajma curţilor regale, imperiale şi a
bisercii.
Învăţământul instituţionalizat din Europa datează de la Reforma Protestantă,

iniţiat de Martin Luther în 1517. Ca urmare, biserica catolică a convocat Sinodul
ecumenic, între 1545-1563, cunoscut sub numele de Conciliul Tridentin. Instituţiile de
învăţământ create de biserică, au servit scopurilor bisericilor patronale.
Învăţământul general şi obligatoriu a apărut în Europa atunci când curtea

imperială a Mariei Tereza a realizat că progresul şi eficienţa economică este în strânsă
legătură cu nivelul de cunoştinţe al lucrătorilor.
În anul 1770 Împărăteasa Maria Tereza a enunţat teza conform căreia

„învăţământul este şi va şi rămâne politică”. Această teză se aplică şi în zilele noastre.
La 1770 şi încă un secol mai târziu, Pecica făcea parte din imperiul
Habsburgic.
La 22 august 1777, împărăteasa a emis ordinul Ratio Educationis, cu titlul:

Sistemul unitar de învăţământ şi de educaţie al Ungariei şi ţărilor partenere. Ratio
91
educationis a fost legea fundamentală, prin care s-a inaugurat în Europa centrală conceptul
de sistem şcolar de stat, precizând cu fermitate şi claritate tutela statului asupra întregii
reţele şcolare. Legea a realizat noua clasificare a disciplinelor şcolare astfel: necesare, utile
şi facultative. A legiferat obligativitatea şcolarizării copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 12
ani, în şcoli triviale, adică cu limba de predare maternă.
Prin Ratio Educationis s-a înfiinţat sistemul de supraveghere şi de organizare a

învăţământului de către monarhie, înfiinţându-se două circumscripţii şcolare. S-a introdus
supravegherea statului în şcolile confesionale, impunându-se predarea unor discipline
practice şi obligativitatea vacanţei de vară, pentru perioada muncilor agricole. S-a
considerat că bunăstarea generală depinde de corecta educaţie a tineretului.
Nu au apărut şcoli în fiecare localitate, imediat după apariţia ordinului

imperial. Prima dată s-a impus pregătirea unor învăţători corespunzători îndeplinirii
scopului umărit, după care aceştia şi-au început activitatea în localităţi mai mari şi abia mai
târziu, în cele mai puţin importante.
Învăţământul pecican a avut mai multe perioade distincte.
La început a fost învăţământul obligatoriu, confesional, organizat pe lângă

bisericile din localitate: biserica ortodoxă, romano-catolică şi izraelită. Biserica şi şcoala
ortodoxă română şi sârbească, care existau împreună la început, s-au separat la 1864.
Caracterul confesional greco-ortodox al şcolilor româneşti din Pecica s-a

menţinut până în anul 1920, iar a şcolii sârbeşti, până în 1945.
Şcoala confesională izraelită s-a autodesfiinţat în 1900.
Învăţământul pecican în limba maghiară a fost confesional până în 1869,

funcţionând pe lângă biserica romano-catolică din Pecica Maghiară. La un an după apariţia
legii Eötvös privind educaţia populară, din 5 decembrie 1868, biserica a renuţat la şcoală.
Această lege, de importanţă deosebită, a prevăzut cadrul organizatoric-instituţional al
sistemului de învăţământ. La apariţia legii, doar 48% din copiii de vârstă şcolară
frecventau regulat şcoala, iar în anul 1913 acest procent a ajuns la 93%.
Părinţii erau obligaţi - sub sancţiunea unor amenzi usturătoare – să-şi trimită
copii cu vârsta între 6-12 ani la şcoală, iar cei cu vârsta între 13-15 ani puteau frecventa
92
şcolile de repetiţie. Şcolile de atunci puteau să rămână confesionale sau puteau să se

transforme în şcoli comunale.
Finanţarea şcolilor de stat revenea primăriilor, care în anumite situaţii puteau

să beneficieze de subvenţii de la autorităţile centrale ale statului. Puteau institui un impozit
special pentru finanţarea şcolilor, dar care nu putea depăşi 5% din impozitul datorat de
localnicii comunei.
Confesiunile religiose puteau înfiinţa şi susţine instituţii de învăţământ

popular, local, prin contribuţia financiară a enoriaşilor, stabilită de reprezentanţii
comunităţii. Alegerea învăţătorilor, salariul acestora, manualele folosite şi metodele de
educaţie utilizate au fost stabilite de autorităţile comunităţii confesionale.
Clădirea şcolilor trebuiau să satisfacă criteriile impuse prin lege, respectiv într-
o clasă să fie de regulă 60 de elevi; dar nu mai mulţi de 80, într-o sală de clasă să revină
unui elev o suprafaţă de 0,8-1,2 mp; Legea prevedea ca, în limita posibilităţilor, fetele şă
băieţii să fie separaţi şi să aibă săli de clasă diferite.
Învăţătorilor li se interzicea să aibă şi alte funcţii, în afara funcţiei de consilier

local. Învăţătorii şcolilor confesionale puteau ajuta la serviciile religioase.
Legea impunea infiinţarea scaunelor şcolare formate din cel puţin 9 membri
aleşi de Consiliul Comunal dintre locuitorii care se pricepeau la problemele şcolii. Pe
lângă persoanele alese, din scaunul şcolar făcea parte cu drept de vot un preot şi un
învăţător propus de colectivitatea didactică. Scaunul Şcolar trebuia înoit din trei în trei ani.
Atribuţiile scaunului şcolar erau: alegerea învăţătorilor, vizitarea săptămânală

a şcolilor, stabilirea taxei de şcolarizare, urmărirea frecvenţei elevilor şi amendarea
părinţilor care nu-şi trimiteau copii la şcoală, administrarea patrimoniului şi bugetului
şcolilor, intreţinerea clădirilor, asigurarea şcolilor cu materiale didactice, aplanarea
eventualelor conflicte, participarea la examenele de sfârşit de an, supravegherea
administratorilor şcolilor, întocmirea rapoartelor periodice pentru primărie.
Învăţământul pecican, de la începuturi până în septembrie 1960, s-a desfăşurat

în două unităţi administrativ-teritoriale distincte, în Pecica Română şi în Pecica Maghiară.
În Pecica Română se concluzionează de către cercetători că 1753 este anul

înfiinţării şcolii, primii învăţători având în jur de 25 de elevi. Sunt cunoscuţi învăţătorii,
93
care s-au succedat de la acea dată, precum şi creşterea numărului elevilor, astfel în 1822 în
localitate erau 231 băieţi şi 150 fete, din care frecventau şcoala 48 băieţi şi 5 fete; În 1853
clasa inferioară avea 110 băieţi şi 5 fete, iar cursurile clasei superioare erau frecventate de
54 de copii, localitatea având 5046 locuitori români. La sfârşitul anului şcolar se organizau
examene, cu participarea directorului şi a revizorului şcolar.
Clădirile şcolilor din Pecica s-au construit - majoritatea – în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea; Până atunci şcolile au funcţionat în sălile puse la dispoziţie de
biserici.
Despre învăţământul românesc din Pecica este de remarcat ca document

primar, Evanghelierul Bisericii Ortodoxe Române din Pecica, cumpărat în 1877 şi aflat în
biblioteca parohiei.
Din studiul „Evoluţia şcolilor noastre”, reiese că, în Pecica Maghiară, înfiinţată
ca unitate administrativ-teritorială în 1765, prima şcoală a funcţionat din 1789, primiii
învăţători fiind preoţii ordinului minorităţilor din Arad, care au îndeplinit acest rol până în
1817. Din acest an şcoala a avut învăţători laici, până în 1879, când biserica a cedat şcolile
comunei.
Clădirile iniţiale ale şcolilor au găzduit şi locuinţa de serviciu a directorilor,

respectiv a învăţătorilor la şcolile mai mici până în 1948, când locuinţele de serviciu au
fost desfiinţate.
Pe lângă Pecica, la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, au

funcţionat aproape 1000 de sălaşe, iar în 1918, pentru aceste sălaşe funcţionau şase şcoli-
sălaş, foarte importante pentru prevenirea analfabetismului în rândul copiilor, care, toată
viaţa lor şi-o petreceau în acele sălaşe. Rareori se întâmpla ca, familiile să aibe în
proprietate case în comună, iar sălaşul să-l folosească numai în timpul muncilor agricole.
Dezvoltarea economică
Meşteşuguri care au favorizat dezvoltarea comunităţii
De-a lungul vremii, cercetătorii au purtat multe discuţii cu privire la numele

localităţii, luându-se în considerare „variantele”, cunoscute din diferite documente.
94
Ţinând seama de vechimea localităţii din preajma Mureşului, se poate ajunge la

etimonul latinesc „piscis”, „peşte”, printre ocupaţiile străvechi şi practicate până în zilele
noastre fiind şi cea de percar. Pescarii „profesionişti”, urcau pe Mureş, până dincolo de
Lipova, revenind în pescuire şi vânzând peştele în satele de pe ambele părţi ale Mureşului.
Se foloseau de bărci şi de scule de pescuit, precum „vârsa”, „coşara”, „cântariu” şi mai
târziu de şiruri de cârlige, puse la locuri foarte bine cunoscute, cu momeală vie, în special
pentru peştii răpitori, precum somnul.
Localitatea a devenit atât de populată prin reunirea micilor localităţi, care au

dispărut până azi, dar care fiinţau în dreapta Mureşului de la Bodrog în aval: Popin,
Ghedoş, despre care au rămas dovezi arheologice.
Situaţia satului Bodrog, întotdeauna legat de Pecica, este oarecum mai diferită,
satul rămânând şi până în prezent datorită apropierii de Mănăstirea Hodoş-Bodrog.
În străvechime, înainte de schimbarea cursului Mureşului, aceasta se afla pe

dreapta râului, la distanţă de cca 1 km de sat.
Pe de altă parte, au existat strămutările de populaţii dispre Nord spre Sud şi

dinspre Sud spre Nord în căutarea unor locuri mai prielnice de trai. A venit atât populaţie
civilă, cât şi slujitori ai bisericii, din faţa turcilor, de la sud de dunăre – credincioşi sârbi,
care, mai apoi, s-au bucurat mai mult decât localnicii, de privilegiile ilirice, obţinute de la
Curtea de la Viena în 1690.
Mănăstirea Hodoş-Bodrog, atestată documentar din 1177, potrivit unui

document din muzeul lăcaşului de cult, era mai mult sârbească decât românească.
Supremaţia românească s-a impus după răscoala condusă de Pero Seghedinaţ,

dar mănăstirea cade sub jurisdicţia canonică românească abia în 1864, sub jurisdicţia
Mitropoliei Transilvaniei, iar în zilele noastre este sub diriguirea Episcopiei Aradului
Hălmagiului şi Ienopolei.
În ce priveşte îndeletnicirile practicate de localnici, se poate enumera

albinăritul, oieritul pentru hrană şi îmbrăcăminte, cultivarea pomilor fructiferi, ceea ce
dovedeşte statornicia pe aceste meleaguri.
Localităţi prielnice aşezării de meşteşugari veniţi din toate părţile, erau oraşele
cu drept de târguri, cum era şi Pecica.
95
Aşezarea geografică favorizantă a permis o dezvoltare economică puternică.

Pecica este localitate de câmpie, cu soluri fertile, care au determinat existenţa unei
apiculturi puternice şi prospere, iar Mureşul, pe care soseau plutele încărcate cu lemn şi
sare precum şi statutul de târg a determinat totodată şi dezvoltarea meşteşugurilor.
Aceşti factori au contribuit foarte mult la creşterea densităţii populaţiei din

Pecica (Română şi Maghiară) astfel:
1. În 1800 peste 11.500 de locuitori

Mare parte a locuitorilor se ocupa de agricultură, dar s-au dezvoltat şi

meşteşugurile.
În conscripţiile din 1752, la Pecica sunt menţionaţi 5 meşteşuguri: cojocari,

olari, cizmari, morari, croitori. În Pecica au existat mori de apă.
Dezvoltarea meşteşugurilor a luat mare amploare la începutul secolului al

XIX-lea, în timpul războaielor napoleoniene, când aproape toţi meşteşugarii au lucrat
aproape exclusiv pentru armată.
Dezvoltarea meşteşugurilor a dus la crearea breslelor. Cele mai bine organizate

bresle se aflau la Pecica şi Sântana. Ca urmare a dezvoltării producţiei meşteşugăreşti, la
Pecica au loc târguri, câte două tot la câte trei luni, iar de două ori pe an au loc şi târgurile
„slugilor”, la care se făceau angajări, în special prin contracte verbale, acestea fiind o dată
la ”Sângiorz” (duminica apropiată de 23 aprilie) şi o dată la ”Sâmedru” (duminica înainte
de 26 octombrie).
Pentru aprovizionarea armatei austriece cu alimente, în comună se dezvoltă

brutăritul, în parte ca anexă a gospodăriilor ţărăneşti, în parte ca meşteşug independent.
Mărfurile meşteşugăreşti sunt tot mai căutate, de aceea numărul meşteşugarilor din Pecica
creşte mereu, în anul 1816 fiind menţionate 5 ramuri meşteşugăreşti principale: a fierarilor,
rotarilor, ciubotarilor, croitorilor şi ţesătorilor. Aceştia din urmă – români şi maghiari –
formează o breaslă comună.
96
La începutul secolului al XIX-lea se construieşte un depozit de cereale.

Considerându-se că ar constitui o frână în calea liberei concurenţe, breslele, au fost
desfiinţate în 1873.
După revoluţia din 1848-49 se constată în toată zona, inclusiv în Pecica, un

regres economic considerabil. Aceasta se datorează lipsei capitalului de investiţii, scăderea
numărului de bănci, precum şi măsurilor restrictive luate de imperiul habsburgic după
înfrângerea revoluţiei.
Agricultura din Pecica a fost afectată în 1863 de o secetă cumplită, care a

distrus culturile agricole, terenurile cu nutreţ, precum şi animalele.
După 1867 a început o revigorare economică, continuând şi în următorii ani.

Cauzele care au determinat această dezvoltare a fost: dezvoltarea puternică a băncilor de
investiţii, liberalizarea pieţei imobiliare de pământ agricol. La Pecica se organizau chiar
licitaţii, pentru că cererea era mai mare ca oferta. Prin introducerea noilor tehnologii – a
batozelor şi morilor cu aburi – producţia agricolă a crescut şi s-a valorificat mai bine. În
această perioadă dispar morile de apă.
În acest context, în 1886 s-a înfiinţat „Asociaţia industrială”, având ca

fondatori pe Garlati János, Friezenhahn Francisc şi Dumitru Cenădan. În 1889 ia fiinţă
Casa de Economii din Pecica, directori fondatori fiind Gheorghe Crucean, Reiner Adolf şi
Zvér József, iar în 1894 apapre la Pecica filiala băncii „Cenădana”.
În 1897 în faţa fostei case notariale, sub conducerea lui Florian Momac şi
Alexa Igrişan în fruntea localităţii, s-a forat o fântână arteziană, azi un adevărat monument
– simbol al localităţii.
Dezvoltarea economică a dus la construirea unei mori, astfel în 1901 s-a

construit moara Gizella.
În 1902 s-a pietruit drumul principal: centru-gară.
În 1903 s-a construit „Moara mică” (Kiss malom, după numele proprietarului),
care în 1912 a fost dotat şi cu utilaje pentru obţinerea uleiului de floarea soarelui.
În 1904 în strada principală s-a introdus iluminatul electric, iar în 1911 s-au
forat cele două fântâni arteziene. Apa curată, nepoluată, a pus capăt epidemiei.
97
În aceeaşi perioadă a avut loc o semnificativă creştere demografică.
Dacă se face o comparaţie între recesământul din 1857 şi 1910, acest lucru este
evident. Faţă de peste 15.500 de locuitori în 1857, în anul 1910, numărul de locuitori era
de peste 17.000.
Drumul Arad-Nădlac, ce străbate Pecica, s-a pietruit.
În 1883 s-a inaugurat calea ferată Arad-Pecica, cu continuare spre Bătania.
În 1887 s-a înfiinţat Corporaţia Pompierilor din Pecica, iar drapelul s-a sfinţit
în cadrul unei mari sărbători, în cinstea Sf. Florian.
Comerţul s-a axat în special pe produse agricole. S-a practicat o agricultură

intensivă cu folosirea unor utilaje moderne, dar şi a unor procedee moderne, în pas cu
epoca: arat, discuit, semănat şi folosirea îngrăşământuui natural, respectiv a gunoiului de
grajd. S-au obţinut astfel recolte tot mai mari, care s-au valorificat în târgurile din Arad şi
Pecica.
Preţul pământului a ajuns astfel a fi foarte mare, la licitaţii deseori participau

câte 10-20 de cumpărători pentru o holdă cadastrală.
Numărul animalelor comercializate a fost deasemenea foarte mare,

menţionându-se că anual se vindeau în târguri 8.000-10.000 de cai, 1200-1500 de cornute
mari şi 2500-2600 de porci.
În 1896 s-a înfiinţat cea mai mare instituţie din Pecica, Cercul Civic
Independent (Pécskai Függetlenségi Polgári Kör), cu 500 membrii. Această asociaţie a
avut o vastă activitate cultural-sportivă, teren de popice, a organizat spectacole, expuneri
profesionale pentru agricultori, a procurat material săditor, a intreţinut spiritul de
colectivitate între agricultori, a avut ziare, reviste, bibliotecă proprie. Asociaţia a funcţionat
până în 1947.
În 1906 s-a înfiinţat în Pecica Casa de Economii de plasă, primul director fiind
farmacistul Ioan Roxin.
La 13 decembrie 1911 s-a înfiinţat Asociaţia de Ajutor Reciproc din Pecica,

care a avut un rol social benefic, prin împrumuturile mici, acordate în timp util celor
98
nevoiaşi. Aceasta a fost fondată de meseriaşul local Friezenhahn Ferencz, care a fost
dispus oricând să acorde sprijin semenilor săi.
Între 1908-1913 foarte mulţi pecicani săraci au emigrat în America. După

evidenţele protopopului Olajos József din 1913, până în 1913 au emigrat 1330 de
persoane, numai în ultimul an 558. S-au întors 375 de persoane. Majoritatea s-au întors
săraci, dezamăgiţi, frânţi.
În 1913 s-a înfiinţat filiala locală a Asociaţiei Pensionarilor şi Invalizilor,

desfinţat în 1926.
În 1915 Cenădan Dumitru a înfiinţat primul cinematograf Pecican.
În primăvara anului 1927, Pecica Maghiară a primit denumirea de Rovine.
Dezvoltarea urbană; Cultura locuinţei
În ce priveşte construcţiile, în triunghiul dintre cele două drumuri principale,

azi şosele, s-au născut străzi de legătură, formând centrul civic al localităţii, cu clădiri care
uneori respectă stilul tradiţional, ţărănesc, alteori sunt de inspiraţie occidentală, după
model germano-maghiar. Pe lângă centru civic s-au născut cartiere, mai vechi şi mai noi.
În Pecica mai există casă ţărănească tradiţională, edificată în 1896, pe str. 2 nr. 22, dar
deseori casele tradiţionale, pe alocuri, s-au înlocuit, cu aşa-zisa „curte”, o clădire mai
modernă.
Până în anii 1960-1970, în mijlocul proprietăţilor agricole s-au găsit adevărate

ferme, toate împrejurimile localităţii Pecica erau pline de sălaşe. În aceste sălaşe se
produceau – pe lângă grâne – animale şi păsări de tot felul, pe care gospodarul nu trebuia
să le hrănească aproape tot anul, pentru că adunau tot ce rămânea după recoltare
Casa tradiţională (românească/maghiară, de gospodar înstărit sau mai puţin),

clădită pe un „fundament” dreptunghiular şi acoperită „în două ape” cu trestie sau şovar,
fie mai târziu, cu „ţiglă măruntă” – „solzi de peşte” -, de regulă se compune din trei
încăperi:
99
„casă dă-năinte” (spre stradă), fie că edificiul era pe aliniamentul străzii, fie că
era „în ocol”, cu „grădinuţă”, „cătă uliţă”; grădinuţa nu lipsea nici în cazul clădirilor
aliniate stradal, ea fiind amplasată „în ocol” – paralel cu „târnaţul”.
„casa dă-napoi” (spre grădină) – având în continuare, cu intrare „dân târnaţ”,

cămara: în ”căşile găzdăceşti” aceasta din urmă era foarte spaţioasă iar sub ea, de regulă,
cu intrarea „dân târnaţ” se afla „podrumu” – unde se păstrau cele mai mari valori ale
familiei.
„dân tindă” – încăperea din mijlocul clădirii, în care se intra „dân târnaţ”, cu
„horn dăschis” – era locul în care se afumau produsele rezultate din „tăiatu’ porcilor”.
Pentru „arsu’ cuptorului” se foloseau şi câteva unelte ajutătoare: „piscălău”, cu

care se stârnea jarul, „drâglu” – un fel de sapă din lemn, care servea la manipularea jarului
pe toată suprafaţa cuptorului „pă vatră”. Aluatul destinat coacerii era introdus „pă vatră”
cu ajutorul unei lopeţi din lemn, cu coadă lungă, care avea şi ”drăglu”/”piscălău”.
Cuptoarele erau construite în cele două încăperi de locuit – „casa dă-năinte” şi

cea „dă-năpoi”. În cea „dă-năinte” era construit, lipit „dă cuptor”, „sporheiu” – cu plită şi
cu „dubă”, folosit în special iarna, pentru preparat mâncarea, dar uneori şi pentru încălzit,
folosindu-se acelaşi fel de combustibil ca-n cazul cuptoarelor: „tulei roşi” – „tori” – tulpini
de porumb rămase după hrănirea animalelor – „cotrenci” – rădăcini de porumb, „coceni” –
ciucălăii de porumb, după ce „se sfărâma cucuruzu”, „în brâncă” ori cu „măşina de
sfărmat”, sau tot felul de resturi combustibile.
Uşile de acces „dân tindă” spre „casa dă-năinte”/„dă-năpoi” erau pline, lumina
asigurându-se în acestea „pân fereştrile dă la uliţă” – în vreme de noapte protejate cu
„şolocaturi” sau ”pân fereştile dân târnaţ”, acesta fiind deschis, gardul sau zidul lui fiind
doar până la 1-1,5 m. „Târnaţu” era protejat de acelaşi acoperiş sprijinit de stâlpi zidiţi – la
casa găzdăcească – sau din lemn, la cea mai modestă, unde desori lipsea gardul „cu roştei”
– uşa de acces din curte.
Tavanele încăperilor de locuit, ca şi „târnaţu”, erau sprijinite de grinda „cei'

mare”, peste toate încăperile la mijlocul /de-a lungul mijlocului clădirii, peste care „d-a
latu” clădirii, erau grinzile mici, între care se aflau „podelile”, tavanul propriu-zis.
100
Pardoseala era din pământ, care cel puţin săptămânal era „nuruit” cu un
amestec de „pământ galben”, „baligă de cal” / puţină „pleavă” şi apă; operaţiunea se
realiza „cu zdranţa” şi se obţinea „faţa căşii”. Mai aproape de zilele noastre au apărut ca
pardoseală „podelile” (duşumenile) şi-n casele tradiţionale ca-n „căşile curate”.
În „casa dă-năinte”, unde locuia familia gospodarului în cea mai mare perioadă
a anului, se aflau paturile pe colţurile încăperii, spre stradă.
„Dricala” (salteaua), confecţionată din ţesătură rezistentă, de cânepă, era

umplută fie cu paie de grâu/secară, fie cu „şuşorci” de porumb, care zilnic erau
„scormonite” atunci când gospodina „făcea patu”. Apoi se reîntindea cearceful peste care
erau aranjate „perinile” - umplute cu pene de gâscă/raţă şi „duna” - la fel umplută – ce
asigurau confortul odihnei de peste noapte. Peste acestea era aşezată „măsăriţa dă pat”,
frumos cusută în diverse motive / „şlinguită”; motivele reieşind din găurile realizate cu
acul, ca de altfel şi-n cazul feţelor de pernă / de dună, ce-şi aveau tocul din material
colorat, pentru a se realiza motivul ornamental. Peste „măsăriţa dă pat”, din care o parte se
lăsa la vedere era aşezat „tilimu'”, ţesut în război, din lână, în motive geometrice.
Aceste obiecte de uz casnic erau renumite prin alte localităţi din jur pentru
frumuseţea lor . Ca şi „tilimurile peşcăneşti”, în aceeaşi tehnologie erau confecţionate şi
„străiţâle”, ce serveau la transportul merindei la câmp sau când gospodarii mergeau la
târguri sau „la piaţ”.
Peste „tilin”, cu deosebire în „casa dă-năpoi”, unde, de asemenea, existau

paturi mai mult pentru „goşti”, se aşezau „perinile” care, de regulă, nu se foloseau zilnic.
În faţa paturilor se aşezau „laviţi cu spătar” / scaune ca şi-ntre cele două

ferestre ale încăperii, iar în faţa lor era masa dreptunghiulară cu „puiuţ”, ce adăpostea
tacâmurile. ca o completare a garniturii paturilor, cu aceleaşi motive era „măsăriţa” (pe
masă) „ştergurile” (ornamentale) expuse la icoanele de la capul paturilor / la oglinda
aşezată sub grinda mare şi „firangurile”/ perdelele.
În vreme de iarnă, cu spatele la cuptor se putea sta pe vatră, „după cuptori” se

putea chiar dormi. Pe uşa plină a camerei era amplasat cuierul, unde erau atârnate obiecte
de îmbrăcăminte. Pe pereţi, pe lângă icoanele ce nu lipseau din nici o casă, se mai găseau
şi alte fotografii de familie sau suporţi din lemn ce, sprijineau ştergare frumos cusute,
asemenea celor de la oglindă sau icoane.
101
Dacă spaţiul permitea, în completarea mobilierului camerei, „ladă de zestre”,

fie „dolaf cu fiioace”, ce adăposteau alte obiecte de îmbrăcăminte. Acestea nu lipseau „din
casa dă-năpoi”, care era la fel mobilată.
Pereţii în cele mai multe case, erau văruiţi, mai târziu zugrăviţi cupene / flori.
„Tinda”, cum arătam mai sus, era locul în care se prepara, în cea mai mare parte a anului
mâncarea.
Nu conţinea prea mult mobilier: o masă, mai mică decât cea din celelalte
încăperi, un „stălaj”, ce adăpostea „hărboicile” (cratiţele), „tipsiile” şi oalele. „Dă stălaj”
era agăţată „săcitoarea” şi diverse funduri pentru tocat. În gura cuptorului îşi găseau
adăpostul „săjacu” şi „fedeu”.
„Blidele” (farfuriile), şi cele de folosinţă şi cele ornamentale, erau agăţate, în

mai multe semicercuri pe fundalul încăperii, într-o nişă realizată în construcţie. Pe grinda
„cei mare” „dân tindă” se poate vedea o etajeră, unde se găseau şi alte obiecte de folosinţă
la bucătărie.
În „târnaţ”, în vreme de vară şi până toamna târziu, se afla „sâncălău” - un pat

dotat cu un suport din lemn peste care se aşeza o pânză astfel încât muştele / ţânţarii să nu-
l deranjeze pe gospodar.
Cămara în care se intra „dân târnaţ”, era încăperea unde erau adăpostite
alimente. Era dotată cu rude atârnate de grinzi, de care se agăţau „clisăle”, „şoncile”,
„cârnaţi”, „sălamii” (tobă). „cununa dă ceapă” / „cununa dă ai”. „Pă stălaje” găseai „iejile
cu părădaică”, „... cu dunţuri” (compoturi), „... cu mniere” (de albine). Agăţaţi în cuie mari
(de lemn/fier) atârnau pe pereţi, săcuieţi cu „tărhană”, griş.
În cazul casei găzdăceşti ce avea şi „podrum” (pivniţă), multe dintre cele

amintite le găseai aici alături „dă cada cu cureţi”, „vasăle cu rătie/vin”, „lăzale cu năsâp” în
care se păstrau verdeţurile şi alte ustensile ce se foloseau la pivniţă; „trăgaciu dă rătie”,
furtunul de tras vinul din butoi, dacă nu se folosea „slăvina” (robinet la butoi) ş.a. Intrarea
în „podrum” se făcea fie „dân târnaţ”, fie „dân ocol”.
Din cămară, de regulă, se asigura şi urcarea în „podul casei”, loc în care, în

cazul gospodăriilor ce n-aveau „coş”/„cotarcă”, se păstra grâul, orzul, ovăzul, cucuruzul şi
102
diverse alte lucruri ce nu se foloseau zilnic (războiul de ţesut, demontat, furca cu roată,
vârtelniţa, fuşteii).
Ca şi-n casă, ordinea şi „buna rânduială” se-ntâlnesc şi-n gospodăria

peşcanului: „olatele„ sunt construite paralel cu uliţa, „cotarca” - chiar pe unul din garduri
(de zid) şi despart, de regulă, „ocolu” (curtea, foarte spaţioasă) „dă gredină” (grădina de
legume, pomi, vie, de pe lângă casă).
Gardurile s-au diferenţiat în timp în funcţie de materialele folosite: nuiele

(gard „dă nuiele” cu „vraniţă” (poartă) împletite, pământ bătut (acoperit cu snopi „dă
crenji”), scânduri sau, mai recent, ziduri de cărămidă. Schimbări mari s-au petrecut după
Focul cel Mare (1893), când vâlvâtaia pornită din „Ştraipiţ”, din neglijenţa unei gospodine
care a lăsat căldarea încinsă de pe săjac pe grămada de gunoi, au ars 103 case până la
Biserica Sârbească. Acestea au fost reconstruite şi, parte dintre ele, dăinuie şi azi, având în
completare şi alte construcţii gospodăreşti („măgăzâna„ pentru cereale).
Anexe gospodăreşti şi unelte folosite
În fundul curţii (foarte spaţioasă, încât să se poată întoarce „cocia” încărcată cu

paie, tulei) era amplasat „iştălău” cu două despărţiri pentru vaci şi pentru cai, la extremităţi
cu locuri pentru anumite unelte, respectiv pentru „cocie”.
În alte cazuri „iştălău” era amplasat la capătul dinspre grădină al casei de

locuit, având în continuare „plevăria”.
Perpendicular pe grajd, paralel cu casa de locuit, erau construite „cotarca”

(pătulul pentru porumb), având sub ea „coteţul ” (porcilor) cu padoc, şi „colna”, iar în
imediata apropiere era „coşul” (pentru grâne) împletit fie din nuiele, fie din „pălănci”
(scânduri groase). În cazul caselor mai moderne coşul a fost înlocuit cu „măgăzâna”,
construită sub poartă.
În mijlocul ocolului se află fântâna „cu dierm”, „şibă” şi „videre” (de

lemn/tablă), alături de fântână se găseşte „vălău” de adăpat (caii , vacile) şi „scăldătoarea”
(o groapă mereu umedă, cu „imala” în care se răcoreau porcii sau gâştile şi raţele, dudul în
care dormeau „hoarăle”. În spatele grajdului, în grădină se depozitau furajele (grosiere):
„pupii dă tulei”, „jirezâle dă paie/fân”, precum şi „grămada dă gunoi” (de grajd), „tuleii
roşi” („toriu”) şi paiele roase (după ce erau scoşi din „iezle /scări” erau folosiţi drept
103
combustibil. În deplină ordine se depozitau şi „cotrencii” şi „cocenii”, „ciocălăii de

porumb” şi aceştia folosindu-se drept combustibil („su' săjac” sau în „sporhert”).
Grădina de pe lângă casă, destul de întinsă, este cultivată cu legume,

zarzavaturi, vie, pomi fructiferi (pruni, meri, peri, gutui, nuci, corni, caişi, cireşi, vişini)
sau arbuşti fructiferi (ribizli, smochini). Lucrările de întreţinere se realizau cu sapa, cu
„arşeu”, cu grebla, toporul, „ferezu”, iar pentru a scoate din rădăcină pomi se foloseau
„budacu”, tărăboanţă; acestea erau omoloagele uneltelor tractate de animale (mai nou
maşini): plugul, grapa (cu colţ / de spini) maşina de semănat (grâu) „stoperii” (de semănat
porumb), care erau transportate la locul muncilor cu cocia”.
Toate aceste unelte le confecţionau rotarii şi „căuacii” în strânsă colaborare;

partea din lemn cădea în sarcina rotarului care realiza, cu artă, „obezâle”, „spiţele”.
„butucu” (roţii), ”inima cocii”, „feleherţu” (cârma căruţei), „loitrile”, „şireglile” (mare, în
spate, mică în faţă), „leucile”, grindeiu” (plugului), „rotilele” (plugului) – mai apoi
înlocuite de cele metalice, „coarnele” (plugului), partea din lemn a grapei, a maşinii de
semănat (grâu / porumb), „tărăboanţa” (roaba).
După ce acestea erau gata, erau duse „la legat” „căuaciului”, care din fier
(forjat), folosindu-se de „ileu” (nicovală), ciocane, cleşte, „foiu’ căuăciei” (locul în care se
făcea focul ce se întreţinea cu o instalaţie de suflat aer, acţionată şi cu mâna şi cu piciorul),
realiza toată partea metalică a căruţei (rafuri pe roţi, inelele la butuci, întăritoare metalice
peste lemnul şireglelor şi, nu-n ultimul rând, elementele estetice. Aşa s-a ajuns la
realizarea acelor frumoase „cociuţă” – mai sunt vreo câteva în localitate, multe dintre ele la
ţigani „cortorari” – ce se foloseau ca şi „fiacărele” („hinteu”) în ocazii – nuntă, botez.
Sărbătorile erau prilejuri de a-şi etala măiestria atât meseriaşul cât şi gospodarul posesor al
frumoaselor exemplare de cabaline. (De aceea, când a fost reactualizat „Praznicul de Pită
Nouă”, din cadrul manifestărilor prilejuite de această sărbătoare, nu lipseşte parada hipo.)
Ca şi gospodăria din sat era organizată şi cea de la sălaş, atât în ce priveşte

locuinţa, cât şi constucţiile adiacente (olatele”); de altfel, nu toţi aveau şi casă şi sălaş. Cei
ce nu aveau casă-n sat locuiau cu toată familia la sălaş, iar ceilalţi, după terminarea
muncilor agricole, se retrăgeau în sat, lăsându-şi sălaşele în grija „hodăjeilor” cărora, la
înţelegere, le încredinţau toate cele de trebuinţă (dacă erau oameni harnici şi de încredere
prosperau şi ei pe lângă „gazdă”).
104
Pe lângă animalele domestice, în vreme de iarnă, la sălaş „să ociuau” şi

sălbăticiuni (iepuri, „făţani”, căprioare) ce, nu-n rare cazuri, erau vânate cu „zanca”
(cursă); numărul păsărilor („hoară”) şi „golumbilor” nu se mai ştia, câmpul (proprietatea în
jurul sălaşului) asigurându-le hrana.
La sălaş, ca-n sat, se întreţineau grădină de legume, vie sau livadă, iar umbra
era asigurată de nuci / duzi şi mulţimea de „ruji” (salcâmi) ce, ca pe uliţi, străjuiau
clădirile, fiind folositori şi ca lemn de foc / de lucru; azi atât de căutaţi de albine pentru
florile lor.
Întreţinerea clădirilor şi a tot ce înconjura locuinţa era / este preocupare de

căpătenie pentru pecicani: văruitul caselor, a pomilor, desfundatul şanţurilor, întreţinerea
„trotuarelor”, „năsâpitu’ pă lângă casă”, din grămada de nisip ce nu lipsea din faţa casei,
cum nu lipseau nici „laviţăle dă la uliţă” (loc pentru „divan”, în timpul liber) – de n-ar lipsi
nici azi!!
În sarcina fiecărui gospodar, conform legii nescrise (tradiţia), revenea

întreţinerea întregului spaţiu din faţa caselor, până-n axa drumului.
N-a fost rău; aşa cum n-au fost rele muncile „la clacă” ocazionate în vârful
campaniilor agricole: „la secere”, „ la desfăcut (de porumb)” sau angajarea de braţe de
muncă străine, fie din localitate, fie din alte localităţi, prin „târgu’dă sluji” (Sf. Gheroghe,
la locul piaţului, „dă lângă Juncanu”.
Plata „slujilor” se făcea în natură: de fapt în natură se întâmplau şi trocuri de

produse: „pădurenii” (cei mai mulţi moţi) îşi aduceau produsele (fructe, doniţe, ciubere,
scări, furci şi greble de lemn) ca să primească grâu, porumb, folosindu-se de unităţi de
măsurătoare, ca şi pecicanii de altfel: „ghioaba”, „vica”, „polovica”. De fapt şi-n alte
domenii, înainte de adoptarea sistemului metric, se făceau măsurători şi „cu cotu’”, „cu
şucu”, „cu acău”, „cu stânjenii”, „cu lanţu”, „cu iuderii”, „ cu ştricu” (tăria alcoolului). În
cazul trocurilor ca şi-n cazul vânzărilor / cumpărăturilor avea loc „tocmeala” (înţelegerea)
şi apoi şi „plata aldămaşului”.
Chiar şi timpul era măsurat în legătură cu muncile agricole: „vremea căratului

dă gunoi”, „vremea ciresălor”, „vremea secerii” sau a sărbătorilor religioase. Numai sârbii
erau / sunt „năpoi cu cărindariu”.
105
Ocupaţiile tradiţionale ale pecicanilor, plugăritul şi creşterea animalelor s-au

dezvoltat în strânsă interdependenţă...animale de muncă, pentru hrană, producătoare de
materie primă pentru îmbrăcăminte / încălţăminte, îngrăşăminte naturale (gunoi de grajd),
în vreme ce produsele agricole ofereau hrana oamenilor, dar şi a animalelor şi păsărilor din
gospodărie.
Alături de acestea, mai ales în perioada de iarnă, peşcanii îşi găseau şi alte
ocupaţii casnice ce contribuiau la dezvoltarea puterii economice a familiei şi a localităţii,
implicit cele de provenienţă „industrială”.
Prelucrarea firelor şi a fibrelor vegetale (lână, cânepă) a fost ocupaţie de

însemnătate pentru pecicani. Se asigurau astfel ţesături pentru îmbrăcăminte sau obiecte de
uz casnic, cărora nicodată nu le-a lipsit bunul gust.
Procesul comporta mai multe operaţii: tunsul oilor, spălatul lânii, scărmănatul
lânii, torsul lânii (cu furcă manuală / cu roată şi fus) din caier, torsul fuiorului; cânepa
semănată primăvara se culegea în august, urma topitul cânepei în apa Mureşului, uscatul şi
meliţalul (zrobirea tulpinilor). Cele mai dificile operaţii erau urzitul şi ţesutul – poate şi de
aceea s-a renunţat la războiul de ţesut şi la producerea de ţesături în casă, atunci când mai
uşor era să fie achiziţionate „dân dutean” (dugheană). Până nu demult au mai existat câteva
localnice ce se acupau cu ţesutul, mai mult folosind ghergheful.
Din ţesătură de cânepă cu fir mai fin se confecţionau cămăşi, „spătoaie”,

„poale” femeieşti de lucru, dosoaie (ştergare), ţesătura mai puţin fină era folosită pentru
realizarea de „merindăici” (cârpe de bucătărie), săcuieţ, iar cea mai dură folosea pentru
„procoviţă, „ponevi”, „dricăli”, storuri pentru geamuri şi-n special saci.
Din lâna vopsită cu vopsele naturale (coji de nucă – negru, ceapa – galben,
culori ce ţin şi astăzi) se ţeseau „tilinuri”, „străiţi” şi, bine-nţeles „pănură” (aba) mai fină
sau mai dură din care se confecţionau obiecte de îmbrăcăminte („cioareci”, „poale”,
„suman”, pieptare ş.a.).
În război (gherghel) se ţeseau şi obiecte fine de decor, îmbrăcăminte din

bumbac sau lâniţă ce se purtau în sărbători (cămăşi, „spătoaie”, poale, „cârpe-n cap”).
106
Mâncăruri tradiţionale
Gătitul în gospodăria pecicană
Dacă erau harnici şi se ştiau gospodări, e de înţeles că peşcanii „n-or răbdat dă

foame” doar atunci când s-au întâmplat să fie ani secetoşi; de aceea, am zice că : Peşca-i
ţara pitii şi plăcintii.
Peşcanile, întâi de toate, bune gospodine erau maestre în prepararea pâinii;

„pita dă Peşca” a devenit faima localităţii.
Ce-i asigura aceste calităţi? Întâi grâul, foarte bogat în gluten, (soiul Ötvös, de
exemplu) ce dădea o făină de foarte bună calitate, e drept, şi datorită morilor – Ghizela,
Scherer, Bacsilla, Aconi – care scoteau „făina nulaş”. De altfel, moara Ghizela, a doua
moară industrială după Neuman, din Arad, realiza şi griş de calitate şi chiar „piparcă
râşnită” (boia de ardei), iar moara lui Suli (Elias) scotea uleiuri comestibile foarte fine „dă
rujă” (floarea soarelui) şi „dă ludaie” (dovleac).
Calitatea pâinii era asigurată de priceperea gospodinelor. Acestea ştiau să

pregătească făină pentru aluat, fie că-l preparau dospit cu „cumlău” / drojdie, fie că nu.
Aluatul trebuia foarte, foarte bine frământat – „până asuda grinda” – şi apoi lăsat să
dospească până să fie „băgat în cuptori„ la copt.
Era important, de asemenea, şi cum „era ars cuptoriu„ şi cât dura coacerea.
Toate acestea coroborate făceau ca „pita dă Peşca” să-şi păstreze frăgezimea mai multe
zile (o dată pe săptămână se făcea pâine pentru familie; zilnic, şi de mai multe ori făceau
pită „pitarii”, care o valorificau pe piaţa Aradului, vânzând-o şi „cu crişca” (bucata) şi „cu
cărhănocu” (bucată mai mare)).
Alături de pâine, gospodăria pecicanului îi oferea acestuia şi multe alte

produse alimentare, pe care „socăciţăle” ştiau să le îmbine potrivit „crumpe”, „păsulă”,
„borş” (mazăre), verdeţuri, fructe – prune, cireşe, nuci -, lapte, brânză, cărnuri – afumate
sau proaspete – de vită, porc, păsări – găină, raţă, gâscă, „tutcă” (curcă), „pircă” (bibilică),
„golumb” (porumbel), peşte.
Gustul bun al mâncărurilor îi dădeau oalele „dă pământ” (în care se fierbeau
„sarmile”) sau „dă droşcău” (tuci) / „cădările„ (ceaune „dă droscău” sau „dă aramă”),
„fedeul” (pe care se frigea carnea, „crumpile”, tipsiile în care se preparau.
107
Aproape fiecare zi a săptămânii îşi avea meniul său, de la care nu prea se

abătea gospodina: miercurea era „zâua aluaturilor”, vinerea era ”zâua cu păsula” ş.a.m.d.
O simplă enumerare a felurilor de mâncare gătite în bucătăria pecicană e

suficient de edificatoare: „crumpe cu boţ”, „crumpe cu găluşte”, „găluşte tăuţăşti” cu
nucă/mac, „gomboţ cu prune”, ... cu brânză”, „ ... cu pemnez” (magiun), cu „prezlă”
(pesmet), „ taşte cu brânză”, „... cu pemnez”.
„Zămurile” (supe „pă carne”, „dă păsulă”, „dă crumpe”) rezultau din apa în
care se fierbea carnea, cartofii, fasolea, la care se adăugau aluaturile: „tăiţăi”, „lăscuţă”,
„nodate”, „gârlene”, „tărhană”, alte condimente precum frunze de pătrunjel, de ţelină şi
verdeţuri ce se fierbeau o dată cu carnea. ”Pă ce carne se făcea zama?”: „dă găină”, „dă
raţă”, „dă pircă”, „dă tutcă”, „dă vacă”, „dă golumb”, „dă porc” .
”Tăt zamă” era şi cea „dă părădaică”, „dă păsulă” – verde, uscată – „dă
chimimoc”; i se adăuga ori cârnaţi, şoanca, ouă ori „perinci”, ori aluaturi.
Ca felul al doilea se servea şi „păsulă” (uscată) stoarsă” – „cu rântaş”, „tocană

dă crumpe” – cu cârnaţi sau şoancă. Cu rântaş, mai ales în posturi, erau servite „crumpe
coapte-n dubă”, fripte ”pă fedeu, cu oloi de ruje” / „dă ludaie”.
Mâncăruri „dă post”: mămăligă cu chisăliţă” (de prune), „langoş” (din aluat
„dă pită” cu oloi”), chiar fructe proaspete sau uscate („ploaţă”) cu pâine.
În zilele de sărbătoare, la nunţi, botezuri, masa peşcanilor era plină de

mâncăruri alese: (nu lipsea „zama”), „sarme dă cureţi”, „ ... dă piparcă”, „ ... dă vie”, carne
rasol / friptă cu „sos dă părădaică”, „ ... dă hirean”, împreună cu „crumpe fierte” / pure
”tocană de pui”, „... dă viţăl”, „ ... dă oaie”, sau de păsări îngrăşate. Un întreprinzător evreu
a demarat la Pecica, între cele două războaie, o afacere profitabilă bazat pe tradiţia locală
privind „îndoparea” de păsări.
De tradiţie este şi azi, îngrăşatul porcilor / „bicilor” (tauri), care apoi erau
valorificaţi comercial sau sacrificaţi pentru hrana familiei sau la ocazii festive. Comerţul
cu vite îngrăşate (sau nu) şi cu cai era practicat intens la Pecica până prin anii ’50, oarecum
reactualizat recent. Mândria peşcanului era calul, folosit pentru tracţiune sau muncile
agricole, înlocuind boii.
108
Urmare a sacrificării porcilor graşi, în preajma Crăciunului, se asigura hrana

peste an: „clisă”, „şoancă” (jambon), „cărdăboşi”, „cârnaţi”, „salam” (tobă), „maioş”, „
sânjerete”, „ coaste” afumate „în hornul deschis”, în spaţiul amenajat al hornului
cuptorului camerei, şi, mai nou, în afumători amenajate. Din clisă / şoancă, vara se făceau
„jumere” şi se serveau cu diverse garnituri.
De pe masa de sărbătoare nu lipseau plăcintele, Acestea erau incluse şi-n

meniul altor zile din săptămână, cum se întâmplă şi azi: colac (şi „dă post”), „coardă cu
nucă / mac”, „plăcintă-ntinsă” cu nucă, mac, vişine, brânză, griş – era plăcinta ce nu lipsea
de pe masa de Anul Nou, când era „cu bani” (cel ce găsea banul, se zicea, avea noroc tot
anul). De Anul Nou, însă, nu se servea „zamă de găină” ca gazda să nu-şi „împrăştie
avutul” cum „râştie” găina, „chifle” cu untură, cu nucă, mac, pemnez, brânză, „cocoradă
cu prune” / „caisăne”, „scoverzi” (clătite), „pancove”, „coapte” (gogoşi), „rechişe”, care
nu erau umplute, uneori rămânând simple aluaturi.
Ca desert este apreciată şi „ludaia friptă” (în dubă/cuptor) ce se folosea şi ca

umplutură la „plăcinta-ntinsă”, sau „mălai cu ludaie”.
În ziele noastre bucătăria peşcană s-a modernizat şi datorită celor învăţate la

Şcoala de Fete, cât şi datorită cărţilor de bucate.
Nu lipseau nici de pe masa, nici din camera peşcanului „dunţurile”

(compoturi) de prune, mere, pere, gutui, vişine, cireşe, caise şi „acriturile” (murături) de
varză, castraveţi, gogonele, lubeniţe (verzi) preparate cu oţet sau „în moare” (apă cu sare).
Portul tradiţional în Pecica
Portul tradiţional de la Pecica cu greu a putut fi reconstituit, având puţine

obiecte păstrate: de mare folos au fost fotografiile de pe crucile din cimitire şi altele găsite
în „arhivele” unor familii.
Costumul popular de la Pecica, atât cel femeiesc, cât şi cel bărbătesc, este o
combinaţie între ce găsim în „Ţara Crişului şi în Banat.
Costumul femeiesc se compune din „poale”, cusute cu „cipcă” sau „slinguiţe”

largi, care se purtau pe sub „sugnă”, ce acoperea corpul de la mijloc în jos, fiind decorată
cu borduri cusute, chiar şi acelea din material „dă cumpărat”.
109
„Spătoiu” (camaşa) confecţionat din material foarte fin („dă tinari”) avea
cusături florale doar pe mâneci (alb pe alb / galben şi mai târziu cu fir de aur) care ieşeau
de sub „tieptari”-ul, ce se încheia cu nişte clame de argint sau de aur, realizat din acelaşi
material („cârtiţă” – catifea foarte fină) ca şi sugna / „zaghia”.
În cazul tinerelor, „sugna” şi „spătoiu” erau o singură piesă.
Pe cap femeile mai în vârstă, căsătorite, purtau „cârpă” (batic) care se lega sub
bărbie. Era un sacrilegiu ca o femeie să apară fără cârpă / „zaghie” în public, în timp ce
tinerele, doar în vreme friguroasă aveau capul acoperit, în rest nu.
La sfârşitul secolului al XIX-lea au fost adoptate în costumul femeiesc tot felul

de materiale ieşite din fabrici ce erau cusute după modele germane / ungureşti.
În vreme răcoroasă, toamna şi iarna, femeile îmbrăcau „cârpă după cap” (din
lână), cojoace din blană de oaie asemeni bărbaţilor, şi-n pcioare, în locul păpucilor, cizme
(negre / roşii) ori „ţâpele” (cu tureac mai sus de gleznă). S-a adoptat, mai recent, „viganu”,
„viziclu” ş.a., „şuferinii” (salbă din monede de aur / argint, ce a devenit un argument
pentru starea economică a familiei căreia-i aparţinea purtătoarea).
Portul bărbătesc – de vară – se compunea din izmene (foarte largi), cămaşă cu

10-15 cm mai lungă de la brâu, cu gură ce se încheia, la tineret, cu nasturi, şi cu „chentari”
în cazul bătrânilor, cu guler la cei dintâi şi fără guler la bătrâni. Şi izmenele şi cămăşile de
sărbători erau cu cusături (alb pe alb) – pe piept – ornamentale.
Peste izmene bărbaţii purtau şi „zadie” (albastră, de lucru, şi albă, de

sărbători), iar bustul era îmbrăcat cu „zobon„ (negru pentru bătrâni şi mai deschis, din
material ă cumpărat”, pentru tineri). În picioare purtau păpucu la lucru / „ciuzli”, iar pe cap
pălărie („clop dă păr” / „clop dă paie”)
Portul bărbătesc – de iarnă – comporta „cioarecii” şi „sumanul”, căciula de

piele de oaie neagră.
Se purtau şi „tieptare” de blană, fie deschise, fie înhise, încheiate într-o parte
cu nasturi de piele pe umăr şi sub braţul stâng. Erau frumos ornamentate precum cojoacele.
În picioare, cizme cu tureci tari cei mai tineri, sau moi, cei bătrâni. Şi-n portul
bărbătesc ca şi-n cel femeiesc şi-au făcut loc elemente „dă cumpărat” („nădragi priceşti”).
110
Interesant de observat că atât tinerii, cât şi bătrânii purtau mustaţă, iar bătrânii şi părul
lung.
În timpul iernii îmbrăcau şi „bundă” (până la călcâie) şi aceasta foarte frumos

cusută, asemeni cojoacelor, şi pe vreme ploioasă purtau „buhai” (neornamentat, lăsat la
culoarea lânii – albă / seină). Căciula şi, mai apoi, gulerul de la „iancăl”, erau şi din blană
scumpă, „dă Astrahan”.
Cu deosebire după primul război mondial îmbrăcămintea „s-o domnit” şi-n

cazul locuitorilor de la noi, ori că erau oameni mai şcoliţi, ori că erau simpli ţărani.
Costumul popular a rămas să fie folosit doar la ocazii mai deosebite, fie de
către tineri fie de către copii sau bătrâni.
Asemenea portului şi graiul pecican poartă amprente, atât ale subdialectului

crişean cât şi ale celui bănăţean.
Situată în Câmpia de Vest, respectiv în Câmpia Aradului, - străbătută de la est

la vest de cursul inferior al Mureşului, - Pecica este o localitate foarte importantă, ca
poartă de intrare dispre vest, prin care trec toţi cei ce tranzitează punctul de frontieră
Nădlac.
Pentru acest motiv, dezvoltarea turistică a localităţii pentru turismul de tranzit,

dar nu numai, poate construi unul din pilonii economiei locale.
Înafara turismului de tranzit, există potenţial pentru dezvoltarea turismului

agrar şi rural, dar nu în ultimul rând, pentru turismul cultural, având în vedere bogata
istorie a localităţii, contribuţia sa de secole la valorile culturii universale şi eforturile
conducerii urbei de valorizare a moştenirii culturale.
VI.2. Localitatea Bodrog
Strânse legături există din vremuri străvechi cu localitatea Bodrog, care a

supravieţuit tuturor încercărilor, în special prin apropierea sa de mănăstirea Hodoş-Bodrog,
loc de pelerinaj îndrăgit al locuitorilor din toată zona şi nu numai.
Fiind atestată documentar, încă din secolul al XII-lea, este deosebit de

important monument istoric şi loc de încărcare sufletească, ce trebuie să fie vizitat de toţi
111
cei care locuiesc pe aceste meleaguri, dar şi de cei care au ocazia de a vizita împrejurimile
oraşului Pecica.
Mănăstirea Hodoş-Bodrog este una din cele mai vechi aşezăminte monastice.
Primele date în legătură cu ea provin din secolul al XII-lea. Mănăstirea a fost chiar
reşedinţa mitropolitană în sec. XVII şi a supravieţuit vitregiilor vremurilor. În stadiul
actual al cercetărilor, se pare că nava şi altarul bisericii provin dinainte de sec. al XVI-lea.
În 1766, mănăstirea a fost restaurată ridicându-i ulterior turla în stil baroc şi adăugându-i-
se şi un pridvor. Frescele bisericii, de factură bizantină, sunt capodoperele ale artei feudale
româneşti. Cele mai vechi, aşezate în navă în apropierea iconostasului par a proveni din a
doua jumătate a sec. al XVI-lea sau prima jumătate a secolului următor. Şi clopotniţa face
parte din clădirile vechi, fiind ornamentată cu stema în piatră a familiei nobiliare ortodoxe
Iancşici (sex. XV.).
În muzeul mănăstirii găsim vestigii însemnate ale artei feudale româneşti, ca

de exemplu: un disc, un pahar de argint din sec. al XVI-lea etc. biblioteca conţine
numeroase cărţi româneşti vechi, ca de exemplu ”Îndreptarea Legii”, tipărită la Tîrgovişte
în 1652, care dovedesc vechile legături culturale dintre români de pe ambele versante ale
Carpaţilor.
VI.3. Localitatea Turnu
Localitatea Turnu, care aparţine de Pecica, este vestită despre faptul că în

fiecare toamnă se sărbătoresc de trei ori hramuri ale bisericilor, conform apartenenţei
entice şi religioase ale locuitorilor.
În decursul timpului s-a cunoscut sub diverse denumiri. Este atestată, prima
dată în 1333, într-un document papal, ca centru religios important, sub conducerea unui
arhidiacon.
În 1453 devine proprietatea lui Iancu de Hunedoara. După moartea acestuia

devine domeniu regal, dar şi familia Baky posedă aşezări iobăgeşti pe teritoriul în cauză.
Proprietatea regală este moştenită de fiul lui Matei Corvin, respectiv Ioan
Corvin, iar după moartea acestuia, prin a doua căsătorie a văduvei Frangepán Beatrix,
ajunge în posesia contelui Georg de Brandenburg, care în 1541, părăseşte definitiv
localitatea, ducând cu el şi documentele privind Huniazii, care în prezent se află în arhivele
112
statului german, păstrate în oraşul Nürnberg, cu multe alte documente împreună,

referitoare la localitatea Turnu.
Potrivit unor documente din perioada 1555-1565, locuiesc aici mai multe
familii de mici nobili, cum ar fi familiile: Baky, Méregh, Edenffy, Serényi. Probabil în
perioada respectivă au existat două localităţi, pentru că în unele documente sunt
menţionate separat Baktornya şi Torony. Astfel în Torony, proprietatea aparţine familiilor
Gál András şi Olcsorovics Demeter, dar potrivit altor documente, familia Jaksics a deţinut
deasemenea proprietăţi în sat. Se presupune că primii sârbi ar fi venit în localitate, o dată
cu familia Jaksics.
Cu ajutorul lui Georg de Brandenburg, al familiei Jaksics şi al căpitanului

cetăţii din Timişorii Petrovich Péter, se instaurează protestantismul. Între ani 1549-1552
protestanţii organizează sinod la Turnu.
După căderea Lipovei, Aradului şi Cenadului ajunge sub ocupaţie turcească şi

Turnu, în cadrul sandgeacului de Gyula, face parte din nahia Arad. În documentele turceşti
din 1567 şi 1570, se amintesc deasemenea două localităţi Baktornya şi Tornya, cel din
urmă împreună cu pusta Felity.
După izgonirea turcilor, Turnu va aparţine din nou domeniului regal. În 1722
apare în documente ca Szentetornya. În 1742, este locuit de 32 de familii.
Caz aproape unic, în ce priveşte judeţul nostru, s-au găsit datele

recensământului împăratului Josif al II-lea din 1785, referitoare la Turnu, potrivit cărora
numărul populaţiei la acea dată era de 1574 de locuitori.
Din 1794 în Turnu funcţiona şcoala generală română şi maghiară.
Devine orăşel, cu dezvoltare foarte rapidă.
După licitaţia organizată pentru înstrăinarea domeniilor regale, ajunge în

posesia familiei Marczibányi, care construiesc un castel şi dezvoltă o gospodărie modernă.
După datele lui Fényes Elek, din 1851, are 300 de locuitori.
A aparţinut judeţului Cenad, până în 1918, când l-au alipit judeţului Arad.
113
Despre Turnu se ştie că şi-a primit denumirea despre turnul bisericii sale,
atunci când, bisericile cu turn erau foarte rare pe aceste meleaguri.
Este oraş din prima jumătate a secolului al XV-lea şi a fost centrul unui întreg
domeniu, aparţinându-i foarte multe localităţi.
În 1506 deja Jaksics Péter şi Demeter sunt moşierii locului.
În 1511 Jaksics Péter începe să aducă sârbi pe domeniul său. Şi-a construit aici
o reşedinţă nobiliară comodă în care a locuit deseori.
După decesul – fără moştenitori – al ultimului descendent al familiei Jaksics,

domeniul a fost ocupat de Petrovics Péter, care l-a predat regelui, abia în 1550. În anul
1552, Turnu a suferit mari distrugeri. În această perioadă maghiarii au părăsit Turnu,
rămânând numai localnicii sârbi.
În 1596, din oraş, Turnu s-a degradat, la nivel de sat.
La începutul secolului următor a venit din nou populaţie slavă, iar vechea
denumire de Torony, a devenit Tornya.
După plecarea turcilor, a devenit – ca importanţă – a patra localitate a judeţului

Cenad.
Marczibányi Lőrincz, care l-a cumpărat de la rege în 1752, l-a ridicat din nou
la rang de târg. De la această dată are şi sigiliu, pe care se află trei turnuri bisericeşti de stil
greco-oriental, între două turnuri mai mici unul mai mare şi următoarea inscripţie: „Sigiliul
Târgului Tornya 1752” (Tornya m. várossának petsétje 1752”). Familia Marczibányi şi-a
construit aici un castel fastuos.
Despre biserica din evul mediu se ştie doar atât, că zeciuiala i s-a cuvenit
episcopului de Cenad.
De aici este originar Toronyi Kelemen, doctor în drept canonic, care în 1495 a
avut rang înalt în biserica din Arad.
Fii lui Jaksics Péter, care au studiat în străinătate, au adus protestantismul

astfel că în jurul anului 1540 s-a înfiinţat deja biserica reformată, iar între 1549-50 s-a ţinut
primul sinod al predicatorilor de dincolo de Tisa, pe moşia lui Jaksics.
114
Dat fiind însă că maghiarii au părăsit localitea după ocupaţia turcă din 1552,
biserica reformată s-a autodesfiinţat şi nu s-a mai reînfiinţat niciodată.
Parohia romano-catolică s-a înfiinţat de către Marczibányi Lőrincz în 1753.

Urmaşii lui, au construit pe cheltuiala lor biserica închinată adoraţiei sfintei cruci, în 1851.
Biserica greco-ortodoxă îşi are originile în localitatea în secolul al XVII-lea

sau mai înainte.
Despre alte etnii care au contribuit la formarea comunităţii localităţii Turnu,

trebuie amintiţi evreii, în număr de 45 în anul 1752, dar în 1910 nu a mai trăit nici un
reprezentant; în 1930 o persoană s-a declarat a fi aparţinător atât etniei, cât şi religiei
mozaice.
În 1993, în cimitirul catolic din Turnu au mai existat 11 monumente funerare

întregi şi trei fragmente, majoritatea din marmură albă, pe care se puteau citi inscripţiile în
limba maghiară şi ebraică.
Romii din Turnu au reuşit să se integreze perfect. Trăiesc în special în partea

denumită Cocota din Turnu. Nu se cunoaşte vre-o problemă pe care ar fi cauzat-o în
localitate.
Muncile pe care le efectuează sunt cele de: lipit pereţii caselor, munci în
gospodării, tinichigerie.
Poartă nume de Kanalas, Colompar. Au mulţi copii, pe care însă îi cresc în

spiritul respectării semenilor şi în respectul faţă de muncă. Unii îşi întregesc venitul
cântând la vioară la diferite ocazii.
Localitatea Turnu s-a format în secole, iar locuitorii şi-au transformat, dirijat
soarta şi în furtunile istoriei.
Ceea ce este semnificativ în Turnu, este spiritul intercultural, de respect şi

înţelegere între diferitele etnii, culturi, religii.
În Turnu există – în devenire – un muzeu de istorie locală. Sunt adunate foarte

multe obiecte, deosebit de preţioase, care reprezintă unelte, obiece decorative de uz casnic,
tipărituri, mobilier şi multe altele, expuse în Turnu, la casa nr. 256. Expoziţia se poate
vizita individual sau în grup, cu programare.
115
Atât organizaţia expoziţiei, cât şi iniţiativa de a organiza – începând din anul

2008 – întâlnirea naţionalităţilor, aparţine asociaţiei „Pro Pir Kult”. Este o organizaţie
înfiinţată pentru păstrarea tradiţiilor din localitatea Turnu.
Iniţiativa înfiinţării asociaţiei aparţine doamnei Tóth Piroska şi Suttyák András

care au început munca de salvare a obiectelor care vor folosi înfiinţării muzeului etnografic
şi care în prezent sunt ordonate în camera de etnografie, în camera micilor intreprinzători,
în biroul intreprinzătorului, precum şi în coridor, în curte.
Pentru cei care vizitează Turnu şi doresc să vadă obiecte autentice, care au
servit înaintaşilor pentru desfăşurarea muncii pe terenurile agricole, pentru diferite
meşteşuguri, pentru trebuinţele casei, de la naştere (leagăne), până la adânci bătrâneţi
(diferite obiecte ajutătoare) – este important să-şi planifice o vizită la acest obiectiv
turistic.
În Turnu se cunoaşte o legendă, potrivit căreia, în 1896, o fată, numită Dusik

Erzsébet, care păzea gâştele, a văzut apariţia Fecioarei Maria. Pe acel loc s-a format un
izvor, care nu a secat nici până azi, devenind loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi, din
toate împrejurimile.
Acum izvorul s-a captat într-o fântână, din care mulţi credincioşi iau apă şi în
imediata apropiere s-a construit o capelă.
Deşi legende ulterioare vorbesc despre vindecări şi alte întâmplări

miraculoase, legate de fântână şi de acel loc, biserica nu a considerat a fi dovedit
miracolul, drept pentru care nu se organizează slujbe religioase. Pentru rugăciuni însă se
pot aduna credincioşii. Cei din Turnu se adună şi în prezent la locul unde se consideră că a
avut loc apariţia, doresc să păstreze şi să transmită această tradiţie. Au rămas mai multe
cântece, ale căror inspiraţie şi temă este apariţia Fecioarei Maria la Turnu.
Existenţa celor din Turnu este un model de iubire, în primul rând către
Dumnezeu, ce a generat convieţuirea paşnică şi respectul oamenilor faţă de trecut şi faţă de
semenii lor.
Este important ca fiecare om să fie legat de locul său natal şi de comunitatea în

care trăieşte, să se simtă „acasă”, să păstreze moştenirea şi să contribuie la dezvoltarea
localităţii, a comunităţii, din punct de vedere spiritual, cultural şi material.
116
Pecica şi localităţile aparţinătoare sunt pe calea cea bună de dezvoltare, prin

realizarea parcului industrial şi prin aceasta, dezvoltarea demografică, ajungerea la
numărul de 20.000 locuitori, depăşindu-se cel mai mare număr de locuitori pe care Pecica
a avut-o în istoria sa, precum şi valorificarea tuturor resurselor materiale şi umane, în
interesul comunităţilor locale.
VI.4. Localitatea Arad
Turiştii care ajung la Pecica, cu dorinţa de a cunoaşte partea de vest a

României, sigur au ca scop vizitarea reşedinţei de judeţ, a municipiului Arad, situat la
distanţă de cca. 10 km. Marile frământări ale istoriei au afectat în egală măsură, deseori,
cele două aşezări.
În oferta turistică a oraşului Pecica, în ce priveşte împrejurimile, pe lângă

satele aparţinătoare, - la rândul lor cu istorie bogată şi interesantă – trebuie să existe
Aradul şi de ce nu Podgoria, cu drumul vinului, pe care există infrastructura turistică,
constând în pensiuni, crame, locuri de degustare de vinuri, foarte vestite şi apreciate de toţi
cei care le-au trecut pragul.
Aradul, aşezat deasemenea în extremitatea vestică a României, pe malul drept

al Mureşului, este atestată documentar din anul 1177, sub denumirea de Orod.
Documentele vremii menţionează încă la 1177 existenţa în vechiul Orod (Arad) a unui
capitlu, în frunte cu un preposit, care avea o biserică în cuprinsul cetăţii. Pentru
începuturile secolului al XI-lea, cel mai amplu izvor este Legenda Sfântului Gerald
(Legenda Sancti Gerardi), care descrie evenimentele de pe valea Mureşului Inferior la
cumpăna mileniilor, avându-l ca personaj principal pe Gerard, episcop de Cenad. După
legendă, ducatul lui Ahtum se întindea de la Criş în nord, până la Dunăre în sud şi de la
Tisa în vest, până la părţile transilvane în est. Centrul ducatului era cetatea Morisena-
Cenad.
În cadrul ducatului existau centre fortificate, cu rol militar, religios, economee,

cum ar fi Morisena-Cenad, Arad-Vladimirescu şi altele. Acestea sunt menţionate ca
fortificaţii în documente şi atestate de descoperiri arheologice.
Un alt izvor referitor la părţile arădene este lucrarea Deliberatio, scrisă de

însuşi episcopul Gerard, care a trăit la Cenad şi a construit biserica episcopală din Cenad.
117
Prima atestare scrisă poate fi plasată ipotetic în anii 1080-1090. Într-un

document editat în 1347 la Buda de către regele Ludovic I., este intercalat un citat din anii
amintiţi, potrivit căruia regele Ladislau cel Sfânt şi ducele Lambert donează prepoziturii
din Titel 4 sate „în comitatul Orod, lângă fluviul Mureş”. Prepozitura dispunea de domenii
în această zonă şi în secolele următoare, iar comitatul Arad este dintre primele comitate
regale alături de Bihor şi Cenad.
La începutul secolului al XIII-lea Aradul era deja centru de comitat, ce se

extindea în valea Mureşului pe ambele versante ale fluviului. Hotarul nordic coincidea, în
linii mari, cu culmea Munţilor Zărandului până la Şimand. Această structură administrativă
se va păstra până la ocupaţia otomană.
Aradul s-a afirmat de la început şi ca centru eclesiastic. În 1131 regele Bela al

II-lea editează o donaţie către biserica Sfântului Martin din Orod. La aceea dată Aradul
dispunea de o catedrală catolică, iar în 1156 între semnatarii unui act figurează şi
prepozitul Primogenitus din Orod. Aradul, deci, la această dată este centru de prepozitură
şi prepozitul deţinea deja o funcţie înaltă, fiind membru al cancelariei Ungariei.
Se consideră, că actul cel mai valoros în privinţa Aradului, este donaţia regelui
Bela al III-lea către capitlul Aradului, din anul 1177, donaţie reînnoită de regele Imre în
1202. Actul de donaţie este foarte valoros, în fond un cartulariu şi o hotărnicire, în care
sunt menţionate toate localităţile atribuite capitlului.
Ca instituţie eclesiastică, capitlul a fost un loc de adeverire, unde, în cursul

secolelor XIII-XV au fost editate o serie de acte: transcieri de donaţii, acte de înzălogire,
testamente, acte de vânzare-cumpărare etc. Între anii 1229-1552 până la ocuparea Aradului
de către turci, Capitlul din Arad a emis 632 de acte în limba latină.
Actul de donaţie din 1177 este foarte valoros, deşi originalul a dispărut şi a
rămas numai în transcrieri ulterioare. Valoarea excepţională a documentului constă în
descrierea tuturor bunurilor capitlului, printr-o hotărnicie destul de precisă. Astfel este
posibilă cunoaşterea tuturor aşezărilor din zona Aradului, în epoca feudalismului timpuriu.
Este primul caz când – din cauza hotărnicirii – sunt descrise nominal şi familiile de ţărani.
Referiri valoroase conţine textul documentului şi cu privire la castrul Aradului.

Acest document menţionează prima dată cetatea Aradului, cât şi posesiunile acestuia. Tot
aici se aminteşte că în castrul Aradului se aflau 50 de bărbaţi.
118
În anul 1131 la Arad s-a ţinut o vestită dietă, amintită de Cronica pictată de la
Viena, precum şi de Cronica lui Thuroczi, dietă unde au fost omorâţi nobilii învinuiţi de
orbirea regelui, încă din copilăria sa.
Spre sfârşitul secolului al XII-lea Aradul era un port însemnat pentru plutele
care transportau sarea dinspre salinele Transilvaniei. Astfel, într-un act din 1183, se
menţionează că abaţia de la Bistra (Byzere), precum şi capitlul şi prepozitul din Arad,
aveau drept la o treime din Vama sării de la ambarcaţiunile care coborau pe Mureş şi se
duceau până la Szeged. Acest act a fost reînnoit în 1211.
Din toate cele de mai sus reiese că Aradul, la sfârşitul secolului al XII-lea era
atât un centru militar, cât şi eclesiastic. Basilica uriaşă a prepoziturii şi totodată a capitlului
a fost inaugurată în 1224, în prezenţa reginei Yolantha de Courtenay şi a fost construită cu
sprijinul material al papei Honoriu al III-lea, după toate probabilităţile de meşteri francezi,
întrucât mărimea, cu diametrul intern de 58 m, precum şi forma, erau similare cu
construcţiile contemporane ale cistercienilor.
Documentele referitoare la Arad din secolele XII-XVI, dovedesc că, pe raza

întinsă a municipiului Arad, existau o serie de aşezări, iar oraşul de azi, s-a contopit din
diverse aşezări, de diferite dimensiuni, numele unora rămânând în uz şi azi. Zona arădeană
era relativ dens locuită, cu o agricultură dezvoltată, practicată pe locurile ferite de
inundaţii.
Din secolele XII-XV Aradul este atestat într-o serie de documente diferite, iar
din secolul al XV-lea ca oraş, sub denumirea de civitas sau oppidum.
Conscripţia porţilor iobăgeşti din anii 1552-1564, întocmită pentru impozitul

regal, arată pe de o parte numărul proprietarilor nobili, iar pe de alta cel al porţilor
iobăgeşti, pe raza oraşului Arad, fiind înregistrate 880 de familii de ţărani cu sesii
iobăgeşti. Nu s-au cuprins în acest număr jelerii, deci ţăranii fără sesii, nici slugii,
meşteşugarii şi eclesiasticii. Din document se remarcă numărul mare al nobililor mijlocaşi,
cum sunt familiile Mágócsy, Pethő, Zay, Dóczy etc.
După bătălia de la Mohacs din 1526, fostul voievod al Transilvaniei, Ioan

Zapolya, ales rege al Ungariei, şi-a instalat stăpânirea şi la Arad. El a deţinut acest titlu
până la moartea sa, din 1540.
119
În 1541 Buda a fost cucerită de turci, iar în urma evenimentelor din 1540-41,
Transilvania se transformă într-un principat autonom, tributar turcilor. Aradul se
încadrează în noul principat.
După formarea principatului Transilvaniei, izbucnesc din nou lupte crâncene

între turci şi imperiali.
Pentru scurt timp forţele transilvane ale lui Martinuzzi şi cele imperiali ale lui
Castaldo înfrâng garnizoana otomană şi recuceresc inclusiv zona Aradului.
Stăpânirea imperială nu durează însă mult, pentru că după căderea Timişorii,

turcii recuceresc pe rând fortăreţele din valea Mureşului. Aceste lupte au provocat mari
distrugeri. Atunci a fost incendiată şi distrusă biserica capitlului din Arad, provocându-se
şi distrugerea unei părţi din arhiva capitlului. Doar o parte din acte s-a putut salva şi duce
la Alba Iulia.
După cucerirea Aradului, turcii au început contruirea unei noi cetăţi patrulatere
în actualul centru al oraşului.
Pe teritoriul judeţului turcii au format trei sangiacuri. Din sangiacul Aradului

făceau parte trei nahii, respectiv districte, cel din Arad cu 59 de sate şi 719 case. O
conscripţie otomană din 1574 menţionează 112 sate şi teritoriul sangiacului din Arad.
Pacea de la Karlowitz din 1699, încheiată între Imperiul Otoman şi cel

Habsburgic, marchează începutul urbanizării Aradului, ca urmare a stabilizării graniţei
între cele două imperii pe Mureş.
Devenind important punct strategic, cu rol de ţinerea sub observaţie a

Timişorii ocupată de turci şi a navigaţiei de pe Mureş, Aradul a fost ridicat la rang de oraş
cameral în anul 1702, de imperiali. Aceasta îi conferea o serie de drepturi economice, care
împreună cu colonizarea sârbilor (militari, grăniceri împreună cu familiile lor) şi a
germanilor (meşteşugari şi negustori), ce se interpun între populaţia locală, română şi
maghiară (agricultori, meştuşugari, crescători de animale), impulsionează viaţa Aradului.
Populaţia locală, cât şi cea venită, demarează construcţiile proprii, acordând

atenţie şi edificiilor religioase şi administrative.
120
Debutul promiţător a fost stopat de răscoala curuţilor, cu repercusiuni şi asupra

Aradului, unde nu s-a mai construit, dimpotriva, s-a distrus şi aceeace a existat.
Retragerea curuţilor lasă un oraş în ruină, cu populaţie redusă la număr, iar

între anii 1708-1710, o mare epidemie de pestă, face ca populaţia să scadă şi mai mult.
Suflul refacerii se simte după pacea de la Passarowitz, când cetatea şi-a pierdut
statutul de cetate de graniţă.
După pacea de la Belgrad, din 1739, Aradul pierde rolul de apărare ce l-a
deţinut în zonă până la acea dată.
Noile construcţii, concentrându-se în jurul unor edificii religioase, conferă

Aradului de la finele primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, imaginea unei aşezări urbane
incipiente. Acest aspect, de aşezare în curs de urbanizare este urmarea promisiunilor făcute
arădenilor în 1725 de împăratul Carol al VI-lea, privind ridicarea aşezării la rang de oraş
liber şi a redării tuturor drepturilor pierdute.
Cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se caracterizează prin stagnare

din punct de vedere urbanistic. Cauzele stagnării sunt pe de o parte zvonul mutării
Aradului în pusta Zimandului, ce prinde contur după 1747, în urma ordinelor date de
conducerea armatei din Viena (1750-1751) de a nu se mai construi în incinta cetăţii vechi.
La jumătatea secolului al XVIII-lea curtea imperială a anulat drepturile de care

se bucurau grănicerii sârbi, determinând un mare număr al acestora să părăsească Aradul şi
să plece în Rusia.
Măsurile luate de imperiali nemulţumeşte populaţia, iar apogeul

nemulţumirilor atinge paraxismul în 1758, când şeful bisericii minorite este anunţat de
Curtea de la Viena că se acceptă terminarea construirii bisericii şi a consistoriului minorit
din Arad, cu condiţia ca în caz de necesitate, clădirile să fie demolate pe cheltuială proprie.
La aceste nemulţumiri se adaugă începerea construirii unei noi cetăţi, în 1763

şi aplicarea unei taxe tuturor locuitorilor judeţului, în vederea mutării Aradului în partea
Zimandului.
Pentru liniştea populaţiei, viitorul împărat Iosif al II-lea a făcut mai multe
vizite la Arad, făcând câte o nouă concesie din partea Curţii Imperiale.
121
Ca urmare a unei vizite din 1768, consiliul orăşenesc a hotărât repararea şi

mărirea primăriei existente. Lucrările s-au terminat în 1770, rezultând un frumos edificiu
baroc, amplasat în actuala Piaţa Avram Iancu.
În 1776 împărăteasa Maria Tereza a hotărât mutarea Aradului în partea

Zimandului.
Arădenii s-au opus cu toate forţele acestei hotărâri, toate intervenţiile şi

tratativele imperialilor au fost zadarnice.
Vestea morţii împărătesei Maria Tereza a readus speranţa în sufletul

arădenilor, care după urcarea pe tron al împăratului Iosif al II-lea, la 29 noiembrie 1780,
pornesc demersurile în vederea menţinerii Aradului pe vechiul amplasament.
Conştient de îngrijorarea şi nemulţumirea populaţiei, menifestate prin

nenumărate petiţii şi Aolii, la o întrunire din 1781, împăratul hotăreşte ca Aradul să
rămână pe loc. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa arădenilor la 14 ianuarie 1781.
În 1783, împăratul aduce la cunoştinţa arădenilor că cei ce vor să construiască

din material bun, vor primi aprobări indiferent de confesiune şi vor fi scutiţi de taxe pe
următorii cincizeci de ani.
Efervescenţa din domeniul construcţiilor la sfârşitul secolului al XVIII-lea,

început de secol XIX, determină conducerea oraşului să anunţe necesitatea elaborării unui
plan de sistematizare pentru a împiedica o dezvoltare haotică a oraşului.
Acordarea rangului de oraş liber regele, în anul 1834, a fost un imbold pentru
activitatea de construcţii, care s-a manifestat prin transformarea unor edificii mai vechi,
ridicarea altora noi şi deschiderea unor noi fronturi stradale.
Dezvoltarea urbanistică a Aradului, care a debutat promiţător în prima

jumătate a secolului al XIX-lea a fost stopată de factori naturali, politici şi economici.
Catastrofala inundaţie din 1844 a ruinat 636 de case, afectând parţial alte 100.
Bombardamentele şi luptele de stradă din timpul Revoluţiei din 1848-49 au produs şi ele
distrugeri. Crahul bursei de la Viena şi-a făcut resimţite efectele şi la Arad.
În ciuda acestei situaţii, încep să se contruiască edificii foarte importante

pentru viitoarea dezvoltare a urbei. Construirea şi darea în folosinţă în anul 1858 a gşrii din
122
Arad, a deschis perspectiva unei revigorări în domeniul dezvoltării economice şi a

urbanismului.
Înfăţişarea de oraş îngrijit a Aradului, în prima jumătate a secolului al XIX-lea,

rezultă din unele însemnări, precum cea din anul 1846, când un călător scria: „Aradul e cel
mai frumos oraş, străzi frumos aranjate, în majoritate prietruite, comerţ vioi, un dute-vino
continuu pe străzi, numeroase prăvălii, dau aliura unui oraş mare.” (A. Ziener op. pag.
120)
Dezvoltarea oraşului a necesitat construirea unei noi primării; Primăria a fost

dată în folosinţă în anul 1876, îmbogăţind zestrea constructivă a Aradului cu o bijuterie
arhitectonică în stil neorenascentist. Numeroase alte edificii publice vin să îmbogăţească
peisajul urban, precum clădirea teatrului nou, construit între anii 1872-74, sediul
prefecturii, construit în 1871, care a adăpostit tribunalul până în anul 1892, când s-a
construit noul sediu, turnul de apă, care s-au adăugat noii catedrale ortodoxe, date în
folosinţă în 1863, Liceul ce poartă azi numele de Moise Nicoară, ridicat între anii 1869-73,
în stil neorenascentist.
La sfârşitul secolului al XIX-lea s-au construit palate, cum sunt: Palatul

Domány, palatul Palugyi, Palatul Neumann şi altele, construite într-un ansamblu
arhitectural, ce recomandă Aradul ca fiind un muzeu în aer liber, de edificii realizate în stil
negotic, clasicist, renascentist, baroc, secesion, eclectic.
Cele mai vechi monumente sunt: Statuia Sfântului Ioan Nepomuk din 1729 şi
Statuia Sfintei Treimi din 1746, ambele în stil baroc, aflate în biserica minoriţilor,
respectiv în faţa teatrului din Arad.
Cele 10 motive (cel puţin şi nu în exclusivitate), pentru care – toţi cei ce ajung
în împrejurimi, respectiv la Pecica, trebuie să viziteze şi oraşul Arad, pentru că numai aici
se găsesc:
• Cetatea din Arad este singura din Transilvania, construită în stil Vauban, în a
doua jumătate a secolului al XVII-lea, în perioada târzie a cetăţilor în formă
stelară;
• Prima şcoală pedagogică în limba română din Transilvania „Preparandia”, care
şi-a început activitatea în 1812;
123
• Teatrul vechi, construit în 1817, prima din regiune, care a găzduit trupa lui
Matei Millo şi se poate vizita încă;
• Conservatorul, construit în 1833, al şaselea din Europa, în ordin cronologic,
după conservatorul din Paris, Praga, Bruxelles, Viena şi Londra;
• Primul meci de fotbal organizat în mod oficial în 15 august 1899, a fost la
Arad;
• Fabrica de automobile MARTA, din 1913 a fost prima din regiune;
• La 13 aprilie 1913 a început să funcţioneze linia ferată electrificată pe distanţa
Arad-Podgoria, prima din Europa de Est şi al optulea din lume;
• Fabrica de vagoane ASTRA, înfiinţat în 1920, ca succesor al Fabricii de
vagoane Johann Weitzer şi a Fabricii de automobile MARTA a fost prima
din regiune;
• În 1923 la Arad s-a organizat primul concurs nautic, ocazie cu care sportivii
din Arad au avut rezultate foarte bune;
• Stadionul UTA s-a construit după modelul stadionului echipei ARSENAL din
Londra. Gazonul s-a adus de la Londra cu avionul. La data inaugurării, 01,
09. 1946, s-a recunoscut cel mai modern teren sportiv din ţară;
Pecica şi Aradul s-au construit pe râul Mureş, între cele două localităţi
aflându-se Parcul Natural Lunca Mureşului, astfel că, în prezent distanţa dintre cele două
localităţi se poate parcurge pe lângă modalităţile obişnuite – cu diferite mijloace de
transport pe şosea sau pe cale ferată – prin Parcul Natural Lunca Mureşului, cu bicicleta,
pe traseu amenajat şi marcat.
Obiectivul Parcului Natural Lunca Mureşului este protejarea peisajului,

habitatelor şi speciilor specifice de luncă, astfel încât să prezinte un spaţiu ideal pentru
activităţi de educaţie ecologică şi ecoturism.
Varietatea deosebită de oferte turistice ale oraşului Pecica şi a împrejurimilor,

inclusiv în domeniul ecoturismului şi a turismului nautic, pot fi convingătoare atât pentru
potenţialii investitori în turism, cât şi pentru potenţialii turişti, ţinând seama şi de propierea
unor zone cu apă termală, cât şi a Podgoriei, cu vestitele vinuri de Miniş.
124
VI.5. Localitatea Mórahalom
Potrivit listei de impozite turceşti, pe pusta Móra aparţinând de Szeged au fost

luate în evidenţă 11 adăposturi. Numele pustei provine de la familia Móra din Szeged-Alsóváros.
Numele familiei este purtat astăzi la Szeged şi de cartierul Móraváros, reşedinţa lor se presupune
că se găsea la intersecţia cu Bulevardul Moszkvai cu strada Nemes Takács. După izgonirea
turcilor din Szeged populaţia care s-a refugiat pe puste a înfiinţat adăposturi, sălaşe, suprafeţele
fiind supravegheate de aşa-numite Comandamente. La 16 mai 1892 acest centru extravilan a fost
denumit oficial Alsóközpont şi a început o administraţie şi o construcţie care, în scurt timp, s-a
transformat în comună. În Alsóközpont s-a construit sediu pentru comandament de poliţie,
şcoală, asistenţă medicală, medic veterinar, parohie, capelă etc. La parohia înfiinţată doi ani mai
târziu serveau călugării franciscani din Szeged-Alsóváros până în 1914. După aceasta a sosit un
preot. Biserica de astăzi a fost constuită în 1903 de oraşul Szeged în cinstea lui Szent László, în
jurul acestuia s-au amenajat locuri de casă, astfel localitatea s-a dezvoltat tot mai mult. A devenit
comună de sine stătătoare la 1 ianuarie 1950, atunci circa 80% din locuitorii stăteau la sălaşe. Ca
rezultat al dezvoltării continue în 1989 primeşte rangul de oraş, potrivit unor date din 1990 doar
29% din populaţie locuia în extravilan. După Revoluţie a fost una dintre localităţile cu
dezvoltarea cea mai vizibilă, devenind cunoscută mai ales datorită turismului. Prin dezvoltarea
continuă şi planificată a băilor, astăzi s-a transformat într-una dintre cele mai frecventate băi
termale şi de wellness. În paralel cu construcţia băii, extinderea infrastructurii şi suprastructurii
care duce la dezvoltare a transformat centrul de astăzi al Mórahalom-ului într-un spaţiu de
odihnă organizat, înfloritor. Prin dezvoltarea sa vizibilă, Mórahalom a devenit centrul
microregiunii Homokhátság, populaţia sa depăşeşte şase mii de persoane.
Povestea „Kenyérváró”:
La 20 de kilometri de oraş (Szeged) se înalţă o colină înaltă lângă şosea, numită

colina „Kenyérváró” (cel care aşteaptă pâinea – în limba română). Numele provine de la faptul
că păstorii se odihneau în acest loc. De aici se putea vedea de departe dacă soţia sau copilul
aducea prânzul. Potrivit tradiţiei populare, în timp ce aştepta, unul dintre ciobani şi-a înfipt
toiagul în mijlocul colinei şi a spus „Vedeţi că aici odată se va ridica o biserică!”. Profeţia a
devenit realitate la 16 mai 1892. În cadrul unei ample sărbători, la Szeged-Alsóközpont (azi
Mórahalom), la urgentarea oficialului guvernamental Tisza Lajos a luat fiinţă instituţia civică
detaşată a oraşului şi a fost sfinţită capela de pe colină.
125
Atracţiile turistice din Mórahalom
Biserica Romano-catolică
A fost construită în 1902-1903 pe colina „Kenyérváró” şi a fost sfinţită la 15 octombrie

în acel an în cinstea regelui Szent László. Altarul principal a fost realizat de Barth Ferenc în
1948. Cele două altare secundare au fost realizate în cinstea Magyarok Nagyasszonya şi Páduai
Szent Antal. Construcţia este un frumos exemplu al colaborării, deoarece cărămizile necesare
construcţiei au fost transportate gratuit de căruţaşi din Szeged.
Monumentul 1948
Vizavi de biserică, în parcul Szent László se ridică monumentul ofiţerilor Gracza

Antal şi Záhony István construit în 1912. Este locaţie evenimentelor comemorative din 15
martie.
Monumentul dedicat Primului Război Mondial
Se găseşte în parcul Szent László şi cinsteşte eroii din Alsótanya din Primul
Război Mondial. A fost realizat pe baza planurilor sculptorului Bethlen Gyula şi inaugurat la 4
septembrie 1927 de Principele József.
Monumentul dedicat celui de ai doilea Război Mondial şi Revoluţiei din 1956
Monumentul a fost realizat de sculptorul Fritz Mihály din Szeged şi a fost

inaugurat în 1998. Este locaţia comemorării din 23 octombrie.
Fântâna milenară
Fântâna milenară din marmură a artistei Tóbiás Klára şi-a găsit locul tot în parcul
Szent László. Fântâna este împodobită de imaginile în metal smălţuit al sfinţilor din familia
regală Árpádházi (Szent István, László, Imre, Erzsébet, Kinga şi Margit). Inaugurea festivă a
avut loc în septembrie 2000.
Cap de bărbat
Creaţia sculptorului în lemn Polyák Ferenc, „Férfifej” (Cap de bărbat) a fost

montată în partea interioară a parcului, lângă băile termale, la 7 noiembrie 1977.
126
Bustul lui Móra Ferenc şi Copacul Învăţătorilor
În faţa şcolii generale se află Bustul lui Móra Ferenc şi Copacul Învăţătorilor,
inaugurate în 1997. Pe copac se scriu numele celor care, începând din 1853 şi până acum au
servit măcar 5 ani şcoala.
Basorelieful preotului paroh Barmos György
Aripa veche a Şcolii Generale a fost denumită după preotul paroh Barmos
György. Basorelieful de bronz cu chipul său a fost montat în holul de la intrarea principală.
Sculpturile „Mama cu copilul” şi „Fata cu fructe”
Ansamblul „Mama cu copilul” se află în faţa cabinetului de specialitate, iar creaţia

„Fata cu fructe” a lui Kalmár Márton în faţa Primăriei.
„Ne amintim de cei de demult” şi Poarta oraşului
Sculptorul Nagy István a realizat o cruce cu stâlp de lemn sculptat înaintaşilor din
Alsótanya, intitulată „Ne amintim de cei de demult”. Tot Nagy István a realizat şi Poarta
oraşului de lângă drumul naţional Szeged-Baja.
Sculptura lui Klebelsberg Kunó
Sculptura lui Klebelsberg Kunó amplasată la capătul Aranyszöm

Rendezvényház (casă pentru organizarea de evenimente) este creaţia sculptorului din Szeged,
Kalmár Márton. Bustul îl reprezintă pe eminentul ministru al Cultelor şi Educaţiei Publice din
perioada interbelică, realizatorului sistemului şcolar al sălaşelor, reformatorul care a construit
500 de şcoli populare.
Sculptura Erzsébet
Sculptura Erzsébet din faţa băii termale este creaţia sculptorului Kligl Sándor şi este
monumentul dedicat femeii şi al apei dătătoare de viaţă.
Baia termală Szent Erzsébet din Mórahalom
Baia termală Szent Erzsébet îşi deschide tot mai larg porţile. Mulţumită bazinului
acoperit pentru copii şi al saunei recent inaugurate, astăzi instituţia a devenit o adevărată baie
127
pentru familie, o instituţie pentru mai multe generaţii, unde fiecare membru al familiei se poate
vindeca, odihni sau relaxa pe toată perioada anului.
Vara stau la dispoziţie 21 de bazine, iarna 16 bazine (14 acoperite şi 2 în aer liber).
Parcul de saună unic în ţară, cu 11 saune şi un bazin de relaxare anexat acestora, oferă relaxare
perfectă pentru părinţi, bunici.
Prin serviciile vaste de tratament şi wellness, bazinele acoperite şi în aer liber, spaţiul
verde de 15 000 mp satisface nu doar nevoile celor care vor să se vindece, ci doar să se
relaxeze, să se odihnească, sau să facă sport.
În localitate se găseşte astăzi tot ceea ce este necesar pentru un oraş balnear: apă termală,
tratamente medicale şi wellnes de calitate, locuri de cazare confortabile, mâncăruri gustoase şi
vinuri bune, evenimente culturale şi atracţii în zonă.
Localitatea Öttömös
Este cea mai mică comună a microregiunii, în vecinătatea localităţilor Ásotthalom,

Rúzsa, Pusztamérges. Pe perioada stăpânirii otomane aparţinea, ca pustă, de Szeged, dreptul de
proprietate al oraşului fiind întărit prin scrisoare de donaţie regală (1731). În 1836 l-a dat la
schimb Camerei Regale pentru Újszeged. După aceasta a ajuns în proprietatea moşierului
Magyar Imre şi a încă trei coproprietari. Magyar Imre a cumpărat în 1847 pusta de 2005 iugăre
şi şi-a construit o fermă importantă la Belső-ötömös. Ca fapt divers, în 1886 pusta este anexată
din punct de vedere administrativ de localitatea situată la 40 de kilometri, Sándorfalva, iar în
1897 de mai apropiata Horgos.
Öttömös a devenit comună în 1908. La sfârşitul anilor 1890 familia Magyar a parcelat
terenul şi au adus aici mai ales colonişti săraci şi mici ţărani din Szeged-Alsótanya. Populaţia în
1900 era de 544 de persoane, în 1910 de 851, iar în 1930 de 940.
În 1952 se anexează comunei o parte din Rúzsa-járás din localitatea învecinată Csorva
(astăzi Rúzsa), în 1958 Felső-Átokház de la marginea localităţii Ásotthalom, astfel suprafaţa îi
creşte până la 5364 de iugăre, populaţia la 1383, în 2010 având 751 de locuitori.
În partea de sud-est a localităţii, lângă drumul spre Rúzsa se află mormântul moşierului
Magyar Imre (1791-1871). Lângă a fost ridicată crucea de lemn sculptat a lui Magyar László,
celebru africanolog maghiar (1818-1864), fiul nelegitim al moşierului.
128
A fost construită cu sprijinul Fundaţiei pentru Religie, al stăpânului de atunci al judeţului

şi al Episcopiei din Csanád între 1936-1937. Banii pentru mobilier au fost adunaţi de la enoriaşi.
Gratiile dintre altar şi navă, precum şi băncile au fost realizate de artistul Bózó Gyula. Mica
biserică a fost sfinţită de episcopul de Gyula Csanád, Móri Glattfelder Gyula, la 17 octombrie
1937.
Localitatea Pusztamérges
Cu cei 1260 de locuitori ai săi, comuna Pusztamérges este cea mai vestică localitate a
judeţului Csongrád. Numele este explicat cu stilul de viaţă libertin al Regelui (Kun) László al
IV-lea, nepotul lui Béla al IV-lea. La sfârşitul secolului al XIII-lea adăpost de femei, când
tânărul rege preia stilul de viaţă de la cumanii printre care este nevoit să crească. Chiar dacă este
logodit cu viitoarea lui soţie legitimă de la vârsta de 8 ani, s-a simţit cu adevărat bine doar la
Assonyszállás, în compania lui Édua, Köpcsecs şi Mandula. Localitatea este menţionată de mai
multe ori în evul mediu, cum ar fi de Matei Corvin, I. Miksa. În 1728 o femeie din localitate este
investigată, bănuită că ar fi vrăjitoare. Aceasta este una dintre primele menţiuni ale „pustei de la
Mérges”, ceea ce indică un nume care se moşteneşte şi astăzi în numele satului.
Preambulul culturii viţei de vie începând din 1903 a fost distrugerea a 90% a suprafeţelor
tradiţionale viticole din Ungaria în urma filoxerei. În zona Alföld şi mai ales cea dintre Dunăre –
Tisza a înflorit cultivarea viţei de vie, motivaţia logică fiind că din cauza terenului nisipos
epidemia nu s-a putut răspândi. Printre alţii şi familia Ormódi din Szeged a plantat viţă de vie,
iar, câţiva ani mai târziu şi Kiss Ferenc, părintele pădurilor din Alföld, cel după care a fost
denumit liceul forestier din Szeged. Dintre vinurile albe riesling-ul, dintre cele roşii kékfrankos
sunt cele mai răspândite.
La Pusztamérges din 1918 exista oficiu de preot-adjunct, pe care Episcopria Vác l-a
reorganizat de la 1 decembrie 1934 în parohie. Construcţia bisericii a început în 1929, dar nu a
putut continua din lipsa banilor. În 1936 a sosit un preot paroh nou în comună, care printr-o
muncă organizatorică de excepţie a adunat sprijinul material necesar continuării lucrărilor.
Biserica a fost sfinţită la 15 august 1939, de Adormirea Maicii Domnului. Lungimea bisericii
este de 27 metri, înălţimea de 9 metri. Primul altar a fost donat de călugării piarişti din Szeged.
Clopotul de 90 de kilograme, turnat la Timişoara, a fost donat de preotul paroh din Kiskunmajsa.
129
Maestrul Takács István din Mezőkövesd a realizat în anul 1968 douăzeci de fresce a câte 8
metri, din donaţiile enoriaşilor. Restaurarea exterioară a bisericii a avut loc în 1984.
Localitatea Rúzsa
Pe câte o parte a comandamentului sălaşelor de la Csorva ale oraşului Szeged şi al

comandamentului vecin Átokháza la 1 ianuarie 1950 s-a format ca şi comună de sine stătătoare.
Prima dată s-a numit Rúzsa járás (járás = unitate adminitrativă maghiară), apoi Csorva, iar din
1957 Rúzsa.
Potrivit cercetărilor lui Bálint Sándor numele provine din înţelesul cuvântului „nisip”
(homok). Numele a fost luat de pe hărţile din 1840, când apărea Rúzsa járás, care provine din
alăturarea numelui des-întâlnit Rózsa, pronunţat şi „Rúzsa” şi al unităţii administrative.
Atracţiile turistice din Rúzsa.
Sălaşul 911
A fost construit în 1901de Bönde István pe suprafaţa de 10 iugăre a oraşului, folosită

până atunci ca păşune comunală. În 1919 a fost cumpărat de noii proprietari, familia Csordás,
care a construit în 1938 o casă nouă din chirpici, iar de atunci tinerii însuraţi locuiau acolo, iar
bătrânii în fosta clădire.
Localitatea Üllés
Comună alcătuită în 1948 din marginea localităţii Kiskundorozsma. Pusta Ülés a fost
exploatată în secolul XV în comun de cumani şi maghiari. În 1570 la Ülés şi învecinata
Asszonyszállás 22 de agricultori aveau adăposturi de mari dimensiuni pentru animale. După
stăpânirea otomană a ajuns în administrarea Kiskunság. A fost colonizată în anii 1720 cu ţărani
din zona Mátra, dar care în 1743 s-au mutat la Majsa. La împărţirea zonei Jász-kun pusta Ülés a
fost luată de Dorozsma. Pământurile de calitate mai bună au fost împărţite ca sălaşe şi păşuni, o
mare parte rămânând pentru vite. Mulţi locuitori din Dorozsma aveau sălaş la marginea
localităţii.
130
Atracţiile turistice din Üllés
În anii 1899-1900 s-a construit o mică capelă în cinstea Szent Anna. La începutul anilor
1900 lângă biserica s-a construit casa clopotarului, locul acestuia din urmă fiind luat în 1933 de
casa preoţească. Biserica de astăzi a fost extinsă în 1984 cu partea pentru cor şi clopotniţă. În
1997 a început construcţia unei biserici noi, care a fost terminată în 2000.
Rózsa dűlő 104 (sălaş)
Bunicul din partea tatălui lui Lajkó György a cumpărat sălaşul în 1880. Numărul vechi
de casă era Átokháza dűlő 404. Casa avea împărţirea casa-tindă-cămară. Proprietarul a construit
grajduri, şopron, aşa s-a format casa în formă de „L”.
Localitatea Zákánzszék
Comună înfiinţată la 1 ianuarie 1950 pe suprafaţa zonei Zákány a oraşul Szeged şi într-o
mică parte a comandamentelor Csorva şi Mórahalom. Numele provine de la familia Zákány din
Szeged. Este amintită pentru prima dată în 1717 ca Zákányhomokja, în 1778 ca Zákány, Sövény
fája, Zabos fája. Pe sălaşul Lengyel din 1840-41 erau educaţi copii de la sălaşe, în 1854 s-a
deschis Şcoala Zabosfai.
Atracţiile turistice din Zákánzszék
Învăţătoarea Kapitány Istvánné Lengyel Jozefa a ridicat o cruce de piatră pe domeniul

său din Zabosfa în 1840, apoi, împreună cu fratele său Alajos în 1842-1843 a construit o capelă.
Acesta a fost primul centru al comunităţii catolice din Szeged Alsótanya. În 1907 ia fiinţă
„Asociaţia capela Lengyel” care a cumpărat suprafaţa capelei şi a construit pe locul acestuia o
biserică nouă în 1924-25. Biserica în stil neoromân a fost ridicată în cinstea Sfintei Treimi.
Mobilier, unelte, instrumente, pe care le foloseau la sălaşele de la sfârşitul secolului al

XIX-lea, începutul secolului XX în sălaşele din Dél-Alföld.
131
Muzeul-sălaş Casa veche
Vă mai amintiţi de mirosul casei bunicilor? Aţi fost cumva acea tânără casnică ce aştepta
cu emoţii dacă îi place soacrei pâinea frământată pentru prima dată? Acele vremuri au trecut, dar
amintirile pot fi evocate. Am adunat vechile obiecte de mobilier, instrumentele uitate de mult,
pentru ca uitându-vă la ele, să redeveniţi tineri pentru câteva ore. Dacă cei mai în vârstă v-au
povestit despre instrumente, le puteţi vedea cu proprii ochi aceste lucruri minunate. Copii pot
face cunoştinţă sub formă de joacă cu lumea sălaşelor din zona Szeged-ului, obiectele de uz
casnic ale străbunicelor noastre, prin fotografii vechi şi ghid specializat. www.zakanyszek.hu
Parcul cu păsări ornamentale şi animale mici
Grădina de păsări – parcul de păsări ornamentale şi animale mici este prima colecţie
autohtonă de păsări ornamentale, care aşteaptă vizitatorii. Pe lângă peste 30 de specii de
papagali, fazani exotici, păuni cu mutaţie de pigmenţi, păsări de curte ornamentale şi multe alte
tipuri de păsări, animale mici precum veveriţe, ratoni, vizitatorii vor pleca cu amintiri durabile.
La cerere, la faţa locului se poate solicita şi masă pentru oaspeţi şi există posibilitatea plimbării
în zonă cu căruţa. Intrarea: 500 de forinţi, pentru copii şi pensionari 300 de forinţi, reducere de
grup 10%. www.zakanyszek.hu
132
Bibliografie
Márki Sándor, Lakatos Ottó, Somogyi Gyula: Arad Szabad Királyi város és Arad
vármegye községeinek leírása (Descrierea oraşului regal liber şi ale comunelor comitatului
Arad);
Complexul Muzeal Arad: Obiceiurile şi tradiţiile populare. Interferenţele culturale

transfrontaliere, 2004, editat cu sprijin UE.
Petre Ugriş – Monografia comunei Pecica;
Monografia Pecica – Editura Concordia Arad 2007;
Meleaguri Arădene – Ghid turistic 1972;
Péterszabó Ilona: Turnu în lumină şi umbră
Tornya fényben és árnyékban
Arad – Monografia oraşului 1999
Ficzay Dénes: Aradi séták (Plimbări prin Arad)
Ujj János: Emlékhelyek és emlékművek Arad megyében (Locuri memorabile şi

monumente în judeţul Arad)
133
VII. Pecica şi împrejurimile
Situată pe malul drept al Mureşului, la 23 de kilometri în aval de municipiul Arad, oraşul

Pecica şi împrejurimea lui este o adevărată perlă a Câmpiei Aradului.
Putem afirma cu mândrie că „Dumnezeu a fost bine-dispus când a creat aceste

meleaguri”. Pentru susţinerea acestei afirmaţii dorim să subliniem că rare sunt asemenea unităţi
geografice, unde să fie acumulate atâtea bogăţii naturale.
Subsolul este bogat în ţiţei, gaze naturale şi ape termale, câmpii întinse cultivate, cu un
sol foarte fertil, climă prielnică ce permite cultivarea tuturor plantelor, cu excepţia bumbacului.
Zona este străbătută de la Est la Vest de Mureş, un râu blând şi atrăgător. De-a lungul
râului se întinde o pădure de galerie luxuriantă, bogată în zăvoaie, formând un adevărat paradis
pentru animalele sălbatice, în special pentru păsări.
Sunt multe locuri joase, albii şi canale vechi, colmatate şi depresionate adânc, în care apa
provenită din precipitaţii, din inundaţii şi din stratul acvifer freatic este cantonată sub formă de
ochiuri în tot timpul anului, formând bălţi (japşe, belciugi) şi mlaştini.
Din acest punct de vedere, peisagistic, cel mai reprezentantiv este zona Bezdin.
Situată într-o luncă pitorească inundabilă, pe malul stâng al Mureşului, la 7 km în aval de

Pecica, judeţul Arad, rezervaţia naturală Balta Bezdin – Prundu Mare, unitate componentă a
zonei Bezdin şi a Parcului Natural Lunca Mureşului, constituie un important obiectiv ştiinţific.
Ea are caracter de rezervaţie ştiinţifică mixtă (botanică şi zoologică) şi a fost înfiinţată în anul
1982 cu scopul ocrotirii şi conservării speciilor de plante şi animale rare, periclitate în judeţul
Arad.
Schiţa rezervaţiei naturală Balta Bezdin – Prundu Mare

134
Nuferi din Balta Bezdin
Colonie de stârc cenuşiu din Prundu Mare
Zona Pecica a fost cunoscută din timpuri străvechi.
În apropiere, pe malul drept al Mureşului, la locul numit „Şanţul Mare” a fost

descoperită o puternică aşezare fortificată din epoca bronzului (1900 – 1300 î.e.n.), peste care se
suprapune una din cele mai importante cetăţi transilvăneene de tip „dava”, identificată ipotetic
cu Ziridava, pomenită de geograful antic Claudius Ptolemeus.
De asemenea, tot aici au fost descoperite vestigii ale unei aşezări feudale timpurii şi un
vast cimitir datat din aceeaşi vreme. Mai târziu în 1219, pe actualul teritoriu al oraşului Pecica,
este atestat târgul POPPIN, localitate comercială, agricolă şi meşteşugărească înfloritoare cu
vamă şi port pentru vase şi plute.
La poalele Şanţului Mare, pe malul Mureşului, au fost identificate rămăşiţele mănăstirii

Ajtony.
VII.1. Cadrul geografic
Prezentare fizico – geografică.

Regiunea studiată este situată în Câmpia Aradului, unitate geografică care prezintă
variaţii de mică amplitudine între ridicături scunde ce schiţează vechile ostroave aluvionare,
întâlnind formele negative ale conurilor de divagare şi tasare sau crâmpeie din bălţile de
odinioară. Azi în mare parte desecate.
Elemente geologice şi geomorfologice

Câmpia din perimetrul cercetat este de origine holocenă, prezintă o înclinaţie treptată de
la est la vest, cu altitudine sub 110 m, cu un pronunţat caracter divagant, constituită pe mâluri,
argile, nisipuri sau formaţiuni loessoide.
Elemente hidrologice
Câmpia Aradului şi în consecinţă şi zona studiată este străbătută de la est la vest de

cursul inferior al Mureşului. Datorită energiei reduse a pantei sale de numai 0,1 m/km, albia
Mureşului este bine dezvoltată şi meandrată cu numeroase braţe secundare. Mureşul, în zonă, nu
135
are nici un afluent, dar debitul lui este variabil, scăzut vara în medie la aproximativ 120 mc/sec,
şi provocând în celelalte anotimpuri 2-3 inundaţii cu viituri de regim hidric ridicat cu peste 2000
mc/sec. Asemenea inundaţii au fost semnalate îndeosebi în1827, 1857, 1877, 1932, 1970 şi
1975. La Pecica, viitura record cu un nivel de 490 cm (debit record de 2080 mc/sec) a fost
înregistrat în luna iulie 1975.
Rezervaţia inundată în 1975 văzută de pe digul protector
Frecventa creştere a nivelului apei peste cota de inundaţie (410 cm) a provocat dese
schimbări ale configuraţiei malurilor şi chiar a albiei puternic meandrate, cu numeroase braţe
secundare. Mureşul a părăsit de multe ori albia veche şi a schimbat direcţia cursului (vezi schiţa
de mai jos).
- Cursul Mureşului pe harta Lipszky (1806) – 1.
- Cursul Mureşului la sfârşitul secolului XIX – 2.
- Cursul Mureşului în prezent – 3.
- Belciug
136
Din acest motiv, lunca situată la o altitudine de 98-102 m, cu o uşoară cădere de la est la
vest, e străbătută de o reţea de canale, albii vechi colmatate şi zone depresionare, unde se
acumulează apa provenită din inundaţii sau precipitaţii şi le menţin sub formă de ochiuri timp
îndelungat. Ele sunt alimentate şi din stratul acvifer freatic ridicat, aflat doar la 1,40-2,50 m
adâncime, baza fiind alcătuită din argilă vânătă ce coboară între 6,5-14 m.
Acest strat compact cantonează apă cu nivel liber formând „japşe” şi „belciugi”, sau
suprafeţe înmlăştinite unde nivelul apei variază în funcţie de cel al Mureşului. Ele alternează cu
terenuri adânci şi noroioase cu umiditate ridicată, alături de porţiuni aride, însorite (diguri,
poieni, margini de drumuri, locuri ruderale, etc.) câmpii întinse şi păduri.
Elemente litologice şi pedologice

Câmpia din perimetrul cercetat este complet acoperită de depozite quaternare, având o
grosime medie de 100 m.
Substratul litologic în zona de luncă este constituit din depozite fluviatile, lacustre, cum
sunt nisipuri şi pietrişuri cu diferite intercalaţii de argile şi nămoluri, iar în afară de luncă din
depozite loessoide şi loess.
Morfogenetic este o câmpie de subzidenţă recentă de origine holocenă, cu un pronunţat

caracter divagant şi se caracterizează prin prezenţa luncilor nediferenţiate, a teraselor îngropate,
fiind identificate doar soluri de luncă din silvostepă cu caracter aluvionar.
Elemente climatice
Teritoriul prezentat se află în subzona fitoclimatică continental – moderată a Câmpiei de
vest, districtul central cu influenţe mediteraniene şi oceanice cu un bilanţ radiativ mediu ridicat
(160-170 Kcal/cmp/an).
Regimul termic
Sunt înregistrate temperaturi medii anuale de 10,5 °C (perioada 1950-2002) cu maxima
absolută de 40,4 °C (în anul 1962) şi minima absolută de – 31,1 °C (în anul 1954)
137
Temperaturile medii lunare (perioada 1950-2002), maximele şi minimele se prezintă

astfel:
LUNILE
I II V I II III X I II
Temp. medie
1,5 ,5 ,5 1 6,5 9,5 1 0,5 8 1,5 ,5
Temp. Max. Abs.

8,2 8 5,8 2,6 4,2 7,7 9,1 0,4 9,6 2,5 7,7 6
Anul
978 982 973 962 958 960 962 962 979 965 958 956
Temp. Min. Abs.

27,4 31,1 25,1 7,5 1,7 ,2 ,3 ,1 1,6 7,7 14,6 23,5
Anul
963 954 957 969 972 968 952 979 981 971 969 951
Menţionăm că iernile în general sunt blânde în comparaţie cu alte regiuni ale ţării,
temperatura medie a iernilor fiind în general pozitivă. Face excepţie iarna anului 2003.
Graficul situaţiilor de mai sus se prezintă în felul următor:
Tem peraturile m edii lunare
25
20
15
10
5
Temperatura medie
0
-5
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
LUNILE
138
Temperaturile maxime absolute
50
40
30
20
Temp. Max. Abs.
10
0
LUNILE
Tem peraturile m inim e absolute
10
0
-10
-20
Temp. Min. Abs.
-30
-40
LUNILE
Regimul pluviometric
Media precipitaţiilor atmosferice anuale este de 605 mm/mp. Anual sunt 110-120 zile
ploioase cu precipitaţii de peste 1mm/mp, şi 15-20 zile cu ninsoare. Grosimea stratului de zăpadă
atinge în medie 29 cm.
Media precipitaţiilor atmosferice lunare şi anuale (mm/mp) se prezintă astfel (anii 1950-
2002):
PRECIPITAŢII LUNARE PRECIPITAŢII ANUALE
I II V I II III X I II
7 7 4 3 5 9 9 9 2 3 6 1 605
139
Grafic situaţia se prezintă astfel:
Precipitaţii lunare şi anuale I

II
70 III
IV
60
V
50
VI
40 VII
30 VIII
20 IX
X
10
XI
0
XII
1
Folosind indicele pluviometrice Agot rezultă că lunile ploioase sunt: mai, iunie şi iulie,
iar cele secetoase: ianuarie, februarie şi martie.
Media precipitaţiilor atmosferice anotimpurale şi suma precipitaţiilor în perioada cu

temperaturi medii mai mari de 10˚C (mm/mp) se prezintă astfel (anii 1950 – 2002).
Suma
Anotimpurile precipitaţiilor
în mm
Primăvar Toamn
a Vara a Iarna
162 177 141 125 388
200
150
100
50
0
Primavara Vara Toamna Iarna
Anotimpurile
140
Repartizarea procentuală a precipitaţiilor anotimpurile este următoarea:
Anotimpurile
Primăvara Vara Toamna Iarna
26,70% 29,30% 23,40% 20,60%
30,00%
25,00%
20,00%
15,00%
10,00%
5,00%
0,00%
Primăvara Vara Toamna Iarna
Anotimpurile
Comparativ cu media anuală (605 mm) şi mediile lunare merită subliniat faptul, că zona
prezentată este foarte capricioasă din punctul de vedere al precipitaţiilor atmosferice. Din acest
motiv în anii 1999 şi 2000 au fost înregistrate o serie de recorduri seculare, atât pozitive, cât şi
negative. Anul 1999 a fost un an bogat în precipitaţii, când au fost înregistrate 843,1 l/mp, adică
843,1 mm/mp precipitaţii, recordul secular din secolul XX., fiind depăşit recordul anului 1915
(840,3 l/mp) cu 2,8 l/mp.
Luna iulie din anul 1999 realizează un alt record secular, fiind înregistrată o cantitate de
208,8 l/mp precipitaţie. În ziua de 9 iulie 1999, într-un interval de 24 ore a căzut 54,2 l/mp
precipitaţie, ceea ce constituie un alt record pozitiv din secolul al XX-lea.
Anul 2000, ultimul an de secol şi mileniu – a fost un an foarte secetos. În tot cursul
anului au fost înregistrate doar 242,7 l/mp precipitaţii, ceea ce constituie recordul negativ al
secolului al XX-lea, fiind doborât recordul anului 1928 (275 l/mp).
Graficul comparativ între media precipitaţiilor atmosferice anuale (anii 1950-2002) cu

media anului 1999, respectiv 2000 se prezintă astfel:
141
Precipitaţiile anuale în mm
900
800
700
600
500 Precipitaţiile anuale în
400 mm
300
200
100
0
1950 - 2002 1999 2000
1.2.5.3. Nebulozitate
Gradul de acoperire a cerului în distribuţia lunară, anotimpurală şi anuală se prezintă

astfel:
LUNILE
Zile
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII ANUAL
Senine 5 7 9 7 12 10 16 15 16 12 7 5 121
Noroase 19 12 11 9 7 4 3 3 3 9 15 21 116
Zile ANOTIMPURILE
ANUAL
Iarna Primăvara Vara Toamna
Senine 17 28 41 35 121
Noroase 52 27 10 27 116
142
Analizând comparativ gradele de acoperire lunare şi anotimpurale al cerului şi media

precipitaţiilor lunare şi cele anotimpurale, se poate constata că nu există un raport direct între
cele două fenomene. Lunile noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie şi martie au un grad de
acoperire mai accentuată (cer noros 72 zile) decât lunile aprile, mai, iunie, iulie şi august (26 zile
noroase). Totuşi, cantitatea precipitaţiilor în lunile IV, V, VI, VII, VIII este mai ridicat (295 mm)
decât a lunilor XI, XII, I, II şi III (215 mm).
Regimul eolian
Datorită situaţiei geografice a zonei, regimul eolian este caracterizat şi dominat de

prezenţa vânturilor neregulate, cum este vântul nordic şi nord – vestic, Austrul, etc.
În tabelul de mai jos prezentăm vânturile principale, direcţia, viteza şi frecvenţa lor
procentuală în cursul anului.
DIRECŢIA VÂNTULUI
-E -E -V -V
VITEZA (m/sec)
,7 ,2 ,3 ,3 ,7 ,9 ,7 ,7
% ANUAL
4,3 ,7 ,3 5,2 6,4 8,6 ,4 5,1
20
18
16
14
12
VITE ZA
10 (m/sec)
8
6
4
2
0
N N-E E S-E S S-V V N-V
143
Din datele de mai sus rezultă, că vânturile nordice şi nord – vestice sunt cele mai
puternice cu o viteză de 4,7 m/s, iar vânturile estice şi sud – estice sunt cele mai blânde cu o
viteză de 2,3 – 3,3 m/s. Viteza medie al vânturilor din zonă este 3,8 m/s.
Au fost înregistrate însă şi cazuri, când viteza vântului depăşea mult, de 4-5 ori viteza
medie, producând adevărate vijelii.
Astfel, în luna aprilie 1970, a trecut peste zonă o vijelie sud – estică cu o viteză de 24,3
m/s (87 km/h), iar în aprilie 1973 o vijelie sudică cu o viteză de 20,8 m/s (75 km/h).
Indice de ariditate (I.A.R.)
Regimul termic (temperatura medie anuală) şi regimul pluviometric (media

precipitaţiilor anuale) sunt cele două elemente climatice care determină caracterul unei zone
geografice.
Dacă media precipitaţiei anuale (P) este împărţit cu temperatura medie anuală (T)+10 (o
cifră constantă) obţinem o valoare, care poartă denumirea de INDICE DE ARIDITATE sau
indicele lui De Martonne.
Raportat la zona studiată, situaţia se prezintă astfel:
P/10,5+10 = 605/10,5+10 = 29,5
Deci, indicele de ariditate a zonei studiate este 29,5. Cu cât valoarea indicelui de
ariditate este mai mare, cu atât este mai umedă clima zonei.
În cazul nostru cifra este mult superioară limitei aridităţii (20), deci zona are caracter de
SILVOSTEPĂ.
De menţionat însă că din 1982 am intrat într-o perioadă mai secetoasă.
Perioada 1982 – 1992 media precip. 500 mm cu I.A.R. = 24,4
Perioada 1982 – 2010 media precip 534 mm cu I.A.R. = 26,1.
Deci suntem martorii unui fenomen de transformare a climei de silvo-stepă în

climă aridă de stepă.
144
VII.2. Cadrul natural
Flora, vegetaţia şi fauna
Covorul vegetal, relativ bogat în specii şi asociaţii vegetale, din împrejurimile localiăţii
Pecica, a evoluat în strânsă concordanţă cu factorii pedoclimatici şi sub acţiunea factorilor
naturali şi antropoozogeni existenţi în această zonă.
Flora (totalitatea speciilor vegetale) şi vegetaţia (raportul cantitativ dintre speciile

vegetale prezente într-un areal) sunt elemente caracteristice ale covorului vegetal dintr-o regiune
georgrafică.
În împrejurimile localităţii Pecica, atât flora şi vegetaţia prezintă o serie de caracteristici

speciale, determinate de condiţiile de viaţă (sol, umiditate, temperatură etc.) existente în
microreliefurile şi în lunca Mureşului şi în Câmpia înaltă, spre nord-vest şi nord de Pecica.
FLORA
Caracterizarea generală a florei

Cercetările palinologice (analiza de polen) efectuate pe Câmpia Tisei, cu care se
asociază în mod organic Câmpia Mureşului, au dovedit că ultimul peisaj natural, pe aceste
meleaguri, a fost silvo-stepa de luncă.
Apariţia omului în această regiune a însemnat o adevărată piatră unghiulară în evoluţia

profilului peisagistic al zonei.
Treptat, datorită activităţii omului (păşunat, defrişări, desţeleniri etc.), s-au schimbat
mult biotopurile naturale existente, ceea ce a atras după sine şi schimbarea biocenozelor.
Prin defrişări şi desţeleniri suprafeţe întinse au fost cuprinse în circuitul agricol. Astfel,
pe teritoriul administrativ al localităţii, în mod treptat, o suprafaţă de 17 590 hectare din silvo-
stepă a devenit teren agricol cultivat cu plante cerealiere, respectiv tehnice, iar suprafaţa de 1706
hectare a fost păstrată pentru păşunatul animalelor domestice.
Din acest motiv, o serie de elemente ale florei primitive, tipice silvo-stepei de luncă, au
fost nevoite să găsească refugiu de supravieţuire şi de perpetuare în suprafeţe relativ reduse,
neglijate, fără importanţă economică, cum sunt:
a) depresiuni, locuri joase, albii şi canale vechi, colmatate şi depresionate adânc, în care
apa provenită din precipitaţii, din inundaţii şi din stratul acvifer freatic este cantonată sub formă
de ochiuri în tot timpul anului, formând bălţi (japse, belciuguri) şi mlaşitini:
b) terenuri adânci şi noroioase cu umiditate ridicată (periodic cu apă stagnantă);
c) terenuri însorite, aride (poieni, margini de drumuri, localuri ruderale etc.)..

145
S-au petrecut transformări esenţiale şi în ce priveşte asociaţiile vegetale ale pădurilor. Azi, cu
excepţia pădurii naturale, luxuriante de galerie din Prunde-Mare, restul formează deja păduri
derivate (artificiale).
În secolele al XIX-lea şi al XX-lea apar noi forme distrugătoare ale activităţii omului,
după cum sunt: desecările, regularizare albiei Mureşului, chimizarea etc.
Toate acestea constituiau un pericol ireparabil pentru o serie de specii vegetale, în

special din asociaţiile acvatice. Unele, ca de exemplu cornacii, au şi dispărut, altele sunt
ameninţate şi în prezent cu dispariţia, ca de exemplu: nufărul alb, plutica, otrăţelul de baltă,
peştişoara.
Flora bălţilor (japşe, belciuge) în zona centrală este reprezentată prin plante hidrofile.
Unele specii sunt plutitoare nefixate, ca:
peştişoara (Salvinia natans),

otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris),
iarba broaştelor (Hydrocharis morsus
ranae), lintiţa (Lemna minor, Lemna
trisulcata), etc. Altele sunt emerse, fixate prin
rizomi, cum sunt: nufărul alb (Nymphaea Nufăr alb, specie emersă, fixată
prin rizom din Balta Bezdin.
alba), nufărul galben (Nuphar Luteum), sau
prin rădăcini, ca broscăriţa (Potamogeton natans). Nu lipsesc nici speciile fixate submerse ca:
foarfeca bălţii (Stratiotes aloides), cosorul (Ceratophyllum demersum), etc.
Flora din Balta Bezdin. În zona Broscăriţa, specie emersă, fixată

centrală plante hidrofile, spre marginea prin rădăcină din Balta Bezdin.
bălţii specii amfibii emerse.
Spre marginea bălţilor se întâlnesc specii amfibii emerse, reprezentate prin buzduganul
de apă (Sparganium ramosum), roşăţean numită şi crinul de baltă (Butomus umbellatus),
săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), limbariţa (Alisma plantago aquatica), cucută de apă
(Cicuta virosa), răchitanul (Lzthrum salicaria), etc.
146
În centura bălţii şi în mlaştini se dezvoltă stuful (Phragmites communis) papura

(Typha latifolia), rogozul (Carex riparia), stânjeneii galbeni (Iris pseudacorus), salcia fragedă
(Salix fragilis), răchita albă (Salix alba), salcia (Salix triandria), etc.
ecie emersă Flora terenurilor adânci, noroioase este reprezentat prin specii mezofile ca: gălbejoara
ni din zona (Lysimachia vulgaris), dentiţa (Bidens tripartitus), troscot de baltă (Polygonum amphibium),
măcrişul (Rumex limosus), urzica mare (Urtica dioica), isma broaştei (Menta aquatica),
arbuşti de zălog (Salix cinerta), etc.
Pe locurile aride şi însorite, pe diguri, speciile cele mai răspândite sunt: păiuşul mare
(Festuca rupicola), obsiga (Brachypodium pinnatum), etc., iar în poieni însorite, şovarul (Carex
silvatica), rogozul (Carex remota), etc.
Flora pădurii cuprinde specii lemnoase de

arbori şi arbuşti, specii de plante căţărătoare şi specii
ierboase.
Specii de arbori mai de seamă sunt: răchita

albă (Salix alba), salcie (Salix fragilis), plop alb şi
negru (Populus alba şi Populus nigra), ulm (Ulmus
campestris), frasin (Fraxinus excelsior), stejar
(Quercus robur),stejar pufos (Quercus pubescens),
etc.
Flora de poiană însorită din zona

Bezdin
Subarboretul este format din specii de arbuşti

ca şi: corn (Cornus mas), sânger (Cornus sanguinea),
păducel (Crataegus oxiacantha şi Crataegus
monogyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), alun
(Corzllus avellana), salbă moale (Euonymus
europaeus), cruşin (Rhamnus frangula), călin
(Viburnum opulus), soc (Sambucus nigra), răchita roşie (Salix purpurea), zălog (Salix cinerea),
etc. şi specii de plante căţărătoare ca viţa sălbatică (Vitis silvestris), curpenul de pădure
147
(Clematis vitalba), iedera (Hedera helix), hameiul (Humulus lupulus), dov-leacul de arici
(Echynocistis lobata), etc.
Suprafaţa pădurilor naturale fundamentale este redusă, circa 6% din suprafaţa totală,
fiind amplasată în special pe PRUNDU MARE, cealaltă parte fiind parţial sau total derivată
(artificială).
Stratul ierbos este alcătuit din următoarele specii ierboase mai importante: golomăţ
(Dactylis glomerata), rodul pământului (Arum maculatum), gălbejoara (Lysimachia vulgaris),
floarea paştilor (Anemone nemorosa), brebenel (Corydalis solida), cuscrişor (Pulmonaria
officinalis), sugel alb (Lamium album), pecetea lui Solomon sau coada cocoşului
(Polygonatum officinale), lăcrimioara (Convallaria majalis), etc.
Prezentare fitotaxonomică
În zonele limitrofe cu localitatea Pecica au fost identificate 827 specii de plante,
magnoliofitele constituind majoritatea, adică 785 specii (din care 618 specii în floria spontană şi
167 specii cultivate) grupate în 100 de familii. Cele mai reprezentative familii de magnoliofite
sunt:
- asteraceae (compozitate) 86 specii = 11,0%

- gramineae 68 specii = 8,7%
- labiatae (lamiaceae) 49 specii = 6,3%
- leguminosae (fabaceae) 43 specii = 5,5%
- cruciferae (brassicaceae) 34 specii = 4,4%
- cariophyllaceae 30 specii = 3,9%
- scrophulariaceae 28 specii = 3,6%
- umbelliferae (apiaceae) 25 specii = 3,2%
- rosaceae (apiaceae) 25 specii = 3,0%
- chenopodiaceae 21 specii = 2,7%
- cyperaceae 21 specii = 2,7%
- ranunculaceae 19 specii = 2,4%
- borranginaceae 17 specii = 2,1%
- salicaceae 16 specii = 2,0%
Aceste 15 familii totalizează 508 specii,

ceea ce constituie 67% din totalul speciilor identificate în flora spontană şi în cele cultivate.
148
Prezentarea elementelor floristice (geo-elemente)

Speciile vegetale care au acelaşi areal de răspândire formează elemente floristice
geoelemente. Ele pot fi endemisme, adică sunt băştinaşe în zona descrisă. Asemenea elemente
endemice sunt foarte puţine în zonă.
Au fost identificate următoarele endemisme transilvano-vestice: pătlăgina şi boghiţa sau
hreanul sălbatic.
Majoritatea speciilor însă sunt venetice. După regiunea de unde provin, speciile
prezente în flora localităţii Pecica pot fi grupate astfel:
1. elemente eurasiatice = 51,1%
2. elemente europene = 19,7%
3. elemente circumpolare = 11,4%
4. elemente cosmopolite = 10,1%
5. elemente mediteraneene = 4,6%
6. elemente adeventive = 2,0%
7. elemente atlantico-mediteraneene = 0,9%
8. daco-balcanice = 0,2%
Spectrul elementelor floristice grafic se prezintă astfel:
Zona, din punctul de vedere al geoelementelor se încadrează în regiunea

HOLARCTICĂ, subregiunea EURO-SIBERIANĂ, provincia CENTRAL-EUROPEANĂ EST-
CARPATICĂ, circumscripţia „Câmpia de Vest”.
Spectrul elementelor floristice se prezintă astfel:
11%
Eua
20%
10%
Eu
Cp
5% 2%
Cosm
3%
Md
1% Adv
Atl-Md
0%
D-B
51%
Analizând acest spectru, putem constata că predomină elementul EURASIATIC

(Eua=51,1%), urmat de cel EUROPEAN (Eu=19,7%), CIRCUMPOLAR (Cp=11,4%),
COSMOPOLIT (Cosm=10,1%), MEDITERANEAN (Md=4,6%), ADVENTIV (Adv=2%),
ATLANTICO-MEDITERANEAN (Atl-Med=0,9%) şi DACO-BALCANIC (D-B=0,2%).
Predominanţa elementelor eurasiatice (Eua=51,1%) atestă apartenenţa zonei la
subregiunea Euro-siberiană. Elementele europene în sens larg sunt bine reprezentate
(Eu=19,7%), în schimb este mic numărul elementelor atlantico-mediteraniene (Atl-Md=0,9%),
ceea ce denotă apartenenţa perimetrului din cursul inferior al Mureşului la domeniul floristic
149
central-european, în cadrul provinciei central-europene est-carpatice, circumscripţia „Câmpia de

Vest”.
Prezenţa elementelor circumpolare (Cp=11,4%) atestă apartenenţa la regiunea floristică
Holaretică.
Prezenţa relativ considerabilă a speciilor de origine sudică (elemente mediteraniene),
semnalează climatul călduros favorabil creşterii şi dezvoltării speciilor termofile.
Regiunea este relativ bogată şi în elemente cosmopolite (Cosm=10,1%) şi adventive
(Adv=2,0%), ceea ce se datorează influenţelor antropogene , confirmând vechea culturalizare,
precum şi ruderalizarea vegetaţiei din zonă.
Numărul elementelor daco-balcanice este foarte redusă (DB=0,2%).
Dintre elementele eurasiatice, ce intră în proporţii remarcabile în multe asociaţii
vegetale, semnalăm: Populus alba, Populus tremula, Rhamnus chatarticus, Dactylis glomerata,
Festuca pratensis, Asarum europeum, Viola silvatica, Astragalus glycyphylos, Salvinia natans,
etc.
Speciile europene sunt prezente în special în păduri şi în zonele mezofile. În acest sens
amintim următoarele specii: Anemone ranunculoides, Pulmonaria officinalis, Ajuga reptans,
Corydalis cava, Polygonatum latifolium, Lamium galeobdolon, Prunus spinosa, Cornus
sanguinea, Lingustrum vulgare, Coryllus avelana, etc.
Speciile circumpolare mai de seamă sunt: Anemone nemorosa, Oxalis acetosella,
Convalaria majalis, Poa pratensis, etc.
Elementele cosmopolite sunt de exemplu Driopteris filix-mas, Stellaria media,
Poligonum aviculare, Agrostema githago, Capsella bursa-pastoris, Convulvulus arvensis,
Xanthium spinosum, Datura stramonium, etc. Ele s-au răspândit paralel cu restrângerea
pădurilor, iar altele ca Phragmites communis, Typha latifolia, Lemna minor şi altele prin
acomodare la mediul acvatic.
Elementele meditareneene şi submediteraneene imprimă o notă caracteristică florei din
zona cercetată prin următoarele specii: Quercus cerris, Quercus robur, Cornus mas, Viola
odorata, Geum urbanum, Lythospermum purpureo-coeruleum, etc.
Speciile adventive, cum sunt Robinia pseudacacia, Amorpha fructicosa, Oenotera
biennis, etc. sunt elemente endemice în alte continente şi s-au răspândit în zona studiată datorită
activităţii voluntare sau involuntare ale omului.
Elementele atlantico-mediteraneene sunt reprezentate prin Ligustrum vulgare şi Primula
acaulis, iar cele daco-balcanice prin Oenanthe banatica.
Endemismele din zona cercetată sunt foarte puţine, putând fi identificate următoarele
endemite Transilvano-vestice: Plantago major şi Roripa kerneri.
Prezentarea bioformelor
Acomodarea este cerinţa fundamentală a supravieţuirii. Condiţiile de viaţă din mediul în
care trăiesc plantele sunt în permanentă schimbare, din care motiv anual în anumite perioade, în
special iarna, datorită zilelor geroase, plantele sunt nevoite să ducă o viaţă latentă pentru a
supravieţui.
Din acest motiv la plante s-au format nişte organe specifice, denumite şi organe de
iernare (muguri, bulbi, tuberculi, rizomi, seminţe), care, fiind foarte rezistente, asigură
perpetuarea speciei.
După tipul şi locul unde sunt plasate aceste organe, plantele pot fi grupate în nişte
categorii, numite BIOFORME.
Principalele tipuri de BIOFORME sunt:

1. Mega şi mezofanerofite (MM) – din această bioformă fac parte arborii
(stejar, frasin, plop, etc.). Organele lor de iernare sunt mugurii plasaţi pe lăstari.
150
2. Nanofanerofite (N) – şi la această bioformă mugurii constituie organele de

iernare, care de asemenea sunt plasate pe lăstari. Fac parte din această bioformă
elementele subarboretului ca alunul, sângerul, lemnul câinesc, etc.
3. Chamefite (Ch) – mugurii sunt plasaţi direct deasupra solului acoperit de
frunze şi astfel se iernează, de ex. toporaşul.
4. Hemicriptofite (H) – mugurii sunt plasaţi pe diferite organe vegetative
deasupra solului sau chiar în sol. Sub ocrotirea frunzelor iernează mugurii la păpădie, la
pătlagină, iar la jaleş şi cerenţel mugurii sunt plasaţi pe rizomi.
5. Geofite (G) – ghiocelul, care iernează prin bulb, brebenelul, la care
organul de iernare este tuberculul, lăcrimioara şi pecetea lui Solomon, care iernează prin
rizomi fac parte din această bioformă.
6. Hidato şi halofite (HH) – organele de iernare la aceste plante se află în apă
sau în nămol, cum este cazul nufărului alb şi galben, plutică, etc.
7. Hemitherofite (TH) – sunt plante bienale. În primul an se formează
organul de iernare, iar în al doilea an apare fructul şi sămânţa. Din această grupă fac parte
ridichea, varza, morcovul, etc.
8. Therofite (Th) – organele lor de iernare sunt fructele şi seminţele. Fac
parte din această bioformă plantele silvo-stepice şi stepice.
9. Epifite (E) – sunt plante care trăiesc pe alte plante, dar nu sunt parazite, ca
de exemplu algele, lichenii, muşchii, etc.
În funcţie de participarea procentuală a bioformelor în flora zonei studiate, se constată
predominarea Hemicriptofitelor (H=41%), urmată de Therofite (Th=25%), Hidato şi Halofite
(HH=10,5%), Geofite (G=7%), Hemitherofite (TH5%), Nanofanerofite (N=5%), Mega şi
Mezofanerofite (MM=5%), Chamefite (Ch=1%), Epifite (0,5%).
Spectrul bioformelor se prezintă astfel:
11% 1
7% Hemicriptofite (H)
5% Therofite (Th)
25% Hidato- şi Halofite (HH)
5%
Geofite (G)
5%
7% Hemitherofite (H)
Nanofanerofite (N)
1% Mega- şi Mezofanerofite (MM)
1% Chamefite (Ch)
Epifite
40%
Procentul ridicat al Hemicriptofitelor indică existenţa pajiştilor şi a speciilor ruderale.

Existenţa în procent mare a Therofitelor se datorează influenţelor antropogene, afirmate într-un
climat arid de silvostepă, apropiat de climatul secetos de stepă. Prezenţa Therofitelor anuale
confirmă o veche culturalizare a zonei, precum şi ruderalizarea vegetaţiei predominând
agrofitocenozele. Urmează în ordine descendetă Hidato şi Halofitele, Geofitele şi Chamefitele,
care atestă fizionomia ierboasă a covorului vegetal din perimetrul prezentat. Prezenţa
Nanofanerofitelor şi Mega-Mezofanerofitelor este dovada faptului că în această zonă există
151
păduri naturale, luxuriante de galerie, unde se mai păstrează elementele primitive ale florei tipice
silvostepei de luncă.
VEGETAŢIA
Caracterizarea generală a vegetaţiei

În ansamblu, vegetaţia regiunii are caracter mozaicat, determinat de microrelieful luncii
Mureşului, fără denivelări mari, străbătut însă haotic de albii secundare, locuri joase, cu bălţi şi
mlaştini. Acest microrelief a favorizat formarea unor variate biotopuri de luncă, cu biocenoze
specifice: acvatice, de mlaştini, de pajişti (poieni şi diguri), de pădure, etc.
Sindinamica vegetaţiei
Evoluţia şi succesiunea asociaţiilor vegetale s-a desfăşurat în strânsă legătură cu factorii
pedoclimatici şi cu acţiunea factorilor naturali şi antropogeni conjugate cu varietatea
microreliefurilor. Toate acestea justifică prezenţa în această zonă a 20 de asociaţii vegetale.
Asociaţiile vegetale sunt denumite după speciile dominante numeric într-o biocenoză
dintr-un biotop.
Asociaţiile vegetale din zona localităţii Pecica pot fi clasificate după cum urmează:
a. Vegetaţia ierboasă:
a.1. Vegetaţia ierboasă a bălţilor
a. Vegetaţia plutitoare a bălţilor formată din:
- asociaţia de lintiţă – otrăţel de baltă
- asociaţia de iarba broaştelor – foarfeca bălţii.
b. Vegetaţia fixată, submersă a bălţilor formată din:
- asociaţia de peniţă – broscăriţă.
c. Vegetaţia fixată, emersă bălţilor formată din:
- asociaţia de nufăr alb – broscăriţă
d. Vegetaţia de stuf – păpurişuri:
- asociaţia de stuf – pipirig de balltă
a.2. Vegetaţia ierboasă a mlaştinilor:
a. Mlaştini cu rogozuri:
- asociaţia de rogozuri
a.3. Vegetaţia ierboasă a pajiştilor de luncă:
a. Pajişti umede:
- asociaţia de şovar
- asociaţia de păiuş
b. Pajişti mezofile:
- asociaţia de ovăscior;
- asociaţia de păiuş de câmp
c. Pajişti xerofile:
- asociaţia păiuşul de mare – obsiga
- asociaţia de coada şoricelului – păiuşul de câmp
b. Vegetaţia lemnoasă:
b.1. Vegetaţia lemnoasă a pădurii:
a. Vegetaţia pădurii de luncă:
- asociaţia de arbuşti de zălog
- asociaţia de răchită roşie
- asociaţia de salcie
- asociaţia de răchită albă – salcie fragedă
152
- asociaţia de plop alb – plop negru – răchită albă – salcie fragedă

- asociaţia de stejar – frasin – ulm
- asociaţia de salcâm
- asociaţia de porumbar – păducel.
Din aceste asociaţii prezentate merită să fie scoasă în evidenţă asociaţia de nufăr alb –
nufăr galben din Balta Bezdin. În acest biotop se află o vegetaţie acvatică şi palustră
aparte, cu specii rare în judeţul Arad. Merită, de asemenea, evidenţiată asociaţia de
păiuşul mare – obsiga, pe pantele din apropierea Arăncăi, asociaţia de plop alb – plop
negru – răchită albă – salcie fragedă prezentă în zona Prundu Mare, formând păduri
naturale de galerie cu o vegetaţie luxuriantă.
Datorită caracterului mozaicat al vegetaţiei, între asociaţiile învecinate există o
întrepătrundere de specii. Din acest motiv, în balta Bezdin este prezent
undu Mare nufărul alb (Nymphaea alba), plutica (Lymnanthemum Nymphoides), otrăţelul de baltă
(Utricularia vulgaris), peştişoara (Salvinia natans), etc., în zona pantei din vecinătatea Arancăi
vegetează ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis), iar în zona PRUNDU MARE păduri naturale
de galerie cu o vegetaţie luxuriantă, ca un ultim refugiu al plantelor tipice silvostepei
de luncă din Câmpia Mureşului.
Asociaţia de nuferi albi din Balta Bezdin.

153
Accelerarea colmatării apelor, prin

acumularea continuă a substanţelor
organice rezultate din descompunerea
hidrofitelor depozitate pe fundul
apelor (anual 4-5 mm depuneri de
nămol organic), ca şi procesele de
Asociaţie de nufăr alb, broscăriţă şi descompunere aerobă şi anaerobă
peştişoară din Balta Bezdin. modifică chimismul apei şi asigură
condiţii favorabile evoluţiei în
continuare a vegetaţiei acvatice, care
vor forma vegetaţia emersă palustră
hidato – halofită (trestiiş şi păpuriş).
În cazul stufărişului are loc o
intensificare a procesului de transpiraţie şi a fotosintezei, care va duce la creşterea depozitului de
substanţe organice depuse în fundul apei şi la scăderea stratului de apă, fiind necesare lucrări
hidro – ameliorative pentru menţinerea apei în belciugi şi japşee de apă. Acest fenomen a primit
un caracter accentuat în ultimul deceniu, şi, din acest motiv, există pericolul de
EUTROFIZARE, în unele locuri chiar de HIPERTROFIZARE al apei, ceea ce periclită
echilibrul biologic al apelor stagnante. Aceste fenomene,
Fenomen de colmatare şi eutrofizare conjugate cu altele, ca deficitul de apă din cauza
lipsei inundaţiilor şi a precipitaţiilor, poluarea
apei, desecări, defrişări, etc., pun în pericol
perpetuarea anumitor specii rare, vulnerabile,
pentru care zona studiată constituie unicul
teritoriu din această parte a ţării, unde se mai
zare eutrofizare
păstrează aceste elemente primitive ale florei,

tipice silvostepei de luncă.
Studiind flora şi vegetaţia zonei, am
constatat şi un fenomen foarte îmbucurător, şi anume, că au apărut o serie de specii, care nu sunt
endemice, sunt elemente montane, submontane şi chiar de pe alte continente au ajuns în zonă
prin diferite moduri şi căi, s-au acomodat condiţiilor de viaţă existentă în această regiune,
îmbogăţind flora.
În concluzie putem arăta că diversele condiţii abiotice (sol, umiditate, lumină,
temperatură, reacţia chimică al solului, gradul de aprovizionare cu elemente nutritive), conjugate
cu varietatea microreliefului justifică formarea aici a 20 principale asociaţii vegetale.
Prin această succintă prezentare a florei şi vegetaţiei din împrejurimile localităţii sperăm
că am reuşit să trezim interesul cititorilor pentru bogăţiile naturale existente în zonă, care, din
punct de vedere botanic, au fost puţin cunoscute până acum.
Studiile botanice din 1828 ale lui A. Rochel şi cele 1858 efectuate de J. Heufel, în estul
Banatului, nu fac referiri la acest teritoriu.
Mai târziu, Simonka I., în sinteza fitotaxonomică realizată în perioada 1880 – 1890
asupra florei şi vegetaţiei din împrejurimile Aradului, enumeră şi plante din regiunea Pecica-
Semlac.
Cercetările botanice au fost ulterior dezvoltate şi completate de Al. Borza (1924 –
1947), A. Bujoranu (1942), I.V. Oprea (1972) şi colectivul condus de I. Moldovan (1972 –
1982).
154
Cauza neglijării cercetării botanice a zonei trebuie căutată, probabil, în faptul că această
regiune are caracter de câmpie, fără formaţiuni geografice atrăgătoare şi uimitoare, din care
motiv privirea observatorului se pierde în infinitul monotoniei, cu limita doar în orizont.
Monotonia, însă, este doar aparentă şi foarte înşelătoare. În fond, această monotonie
ascunde o floră şi o vegetaţie bogată, interesantă şi variată, ceea ce poate fi observată doar atunci
când omul pătrunde cu ochii deschişi în adâncurile biotopurilor felurite şi atrăgătoare. Acestea
ascund o serie de bogăţii ale naturii primitive, drept dovezi ale trecutului florei şi profilului
peisagistic milenar al zonei.
Putem afirma cu mândrie că ecologiştii pecicani au fost primii care au recunoscut şi au

sesizat aceste bogăţii naturale din zonă şi au făcut demersuri pentru ocrotirea şi conservarea lor.
În acest sens, merită evidenţiat faptul că, datorită insistenţelor acestui colectiv şi cu sprijinul
organelor abilitate din judeţul Arad, Balta Bezdin şi pădurea Prundu Mare au fost declarate, în
anul 1982, rezervaţie ştiinţifică mixtă (botanică şi zoologică).
Cu administrarea rezervaţiei a fost însărcinat Consiliul Popular al comunei Pecica
(astăzi Consiliul Local al oraşului Pecica) şi Ocolul Silvic Ceala, cu sediul în Pecica, iar rolul de
custode şi de pază a rezervaţiei aparţinea colectivului condus de Ioan Moldovan.
Ocrotirea, conservarea şi cercetarea zonei, în prezent, cade în competenţa conducerii
administrative a Parcului Natural „Lunca Mureşului”, care colaborează în mod eficient cu
ecologii pecicani, cu statut de colaboratori voluntari externi.
Datorită acestei colaborări, administraţia Parcului Natural „Lunca Mureşului” a primit
sprijin substanţial din partea ecologiştilor pecicani în special sub formă de fotografii, diapozitive,
grafice, profiluri de vegetaţie etc. care au fost valorificate în primul rând la Punctul de Informare
şi de Documentare din Pecica.
Este îmbucurător faptul că administraţia Parcului Natural este recunoscătoare pentru
sprijinul acordat de ecologiştii pecicani.
Din acest motiv, observatorul ornitologic din zona Prundu Mare, cu consimţământul
conducerii Parcului, a fost denumit „Observatorul Ornitologic Libus András”, în amintirea
regretatului nostru coleg şi colaborator, cercetător neobosit în domeniul ornitologic.
FAUNA
Totalitatea speciilor de animale, fie că sunt nevertebrate (scoici, melci, raci, păianjeni
sau insecte), fie vertebrate (peşti, amfibii, reptile, păsări, mamifere), care trăiesc într-o zonă
geografică, formează fauna zonei respective.
Fauna constituie o bogăţie importantă atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic
(pescuit, vânat etc.).
Caracterizarea generală a faunei locale

Supravieţuirea şi perpetuarea speciilor animale într-o zonă depinde şi de capacitatea de
acomodarea a indivizilor la condiţiile de viaţă existente în biotopurile zonei.
Biotopurile – indiferent că sunt acvatice sau terestre – sun populate de plante şi animale,
formând împreună biocenoza biotopului respectiv.
Diversitatea biotopurilor din zona localităţii Pecica, bogăţia florei şi vegetaţiei,
condiţiile de viaţă prielnice pentru plante şi animale, au favorizat formarea unui număr însemnat
de biocenoze cu o faună bogată şi variată.
Viaţa animalelor este indisolubil legată de existenţa plantelor, deoarece plantele au
capacitatea de valorificare a energiei solare în procesul de fotosinteză, producând materii
organice şi oxigen din materii anorganice (apă, bioxid de carbon, săruri minerale) existente în
mediul lor.
155
Materiile organice sintetizate de plante sunt consumate şi valorificate în procesul de

hrănire – în mod direct – de animalele ierbivore, rozătoare (iepure, hârciog), rumegătoare
(căprioară) sau – indirect – de animalele omnivore (mistreţ) sau carnivore (pisică sălbatică,
vulpe, dihor etc.).
Plantele însă au şi alte funcţii în viaţa animalelor. Vegetaţia biotopurilor pădurii
(arboret, subarboret, strat ierbos, muşchi) asigură loc de refugiu pentru melci, gândaci, fluturi,
amfibii, reptile, păsări, mamifere, iar pentru altele – loc de cuibărit, clocit şi creşterea puilor
(păsări), loc de fătare (mistreţ, căprioară, cerb).
Bogăţia şi varietatea faunei este justificată de faptul că în zonă au fost identificate 386
de specii din care:
a. Nevertebrate – 138 specii, după cum urmeză:
- scoici – 2 specii 1,5%
- melci – 6 specii 4,5%
- raci – 4 specii 3,0%
- păianjeni – 5 specii 3,7%
- insecte – 121 specii 87,3%
Din această enumerare rezultă că, dintre nevertebrate, familia insectelor este cea mai
bogată în specii, dominând peste celelalte clase de nevertebrate. Merită subliniat şi faptul că
majoritatea speciilor din familia insectelor sunt bogate sau chiar foarte bogate în indivizi. Şi
datorită capacităţii lor de acomodare sunt prezente şi chiar foarte răspândite în toate biotopurile
principale.
b. Vertebrate – 248 specii, după cum urmează:
- peşti – 32 specii 12,9%
- amfibii – 9 specii 3,6%
- reptile – 6 specii 2,4%
- păsări – 172 specii 69,4%
- mamifere – 29 specii 11,7%
La vertebrate clasa păsărilor este dominantă, fiind reprezentată de 172 specii, urmată de
clasa peştilor cu 32 specii şi de clasa mamiferelor cu 29 specii.
Cauza acestei situaţii trebuie căutată în trecutul peisagistic al zonei. Ultimul peisaj
natural în această zonă – înainte de regularizarea albiei Mureşului, de desecări şi de
construirea digurilor protectoare – a fost silvo-stepa de luncă, cu suprafeţe întinse
acoperite de ape stagnante şi curgătoare (râul Mureş), de păduri şi de pajişti de luncă
intercalate cu suprafeţe însorite, nisipoase şi loessoide.
Toate acestea au creat condiţii favorabile pentru formarea unui paradis, în special pentru
păsări şi peşti, dar şi pentru mamifere.
Prezentarea biotopurilor din zonă
Biotopurile existente în zona noastră pot fi grupate în două tipuri principale:

1. biotopuri terestre – păduri, pajişti de luncă, câmpii cultivate, cotlonuri, galerii şi
vizuini subterane;
2. biotopuri acvatice – râul Mureş, ape stagnante, canale, mlaştini.
De menţionat este faptul că toate biotopurile sunt în contact direct cu atmosfera care
asigură necesarul de oxigen pentru organismele vii, fără de care ar fi imposibilă viaţa
animalelor.
Biotopurile având caracteristicile lor, condiţiile de viaţă diferă de la un biotop la altul.
Din acest motiv, la o serie de animale putem observa prezenţa anumitor organe speciale,
ca o manifestare a acomodării la condiţiile de viaţă specifice ale biotopului respectiv.
156
Astfel, la animalele care trăiesc în cotloanele subterane (galerii şi vizuine) precum

cârtiţa, membrele anterioare s-au transformat în organe (picioare) săpătoare. Organul
olfactiv şi cel auditiv sunt bine dezvoltate, dar cel ocular este degenerat.
La animalele care trăiesc în biotopuri terestre putem observa un fenomen interesant – şi
anume – acomodare prin colorit la culorile mediului (homocromie), cum întâlnim la:
broască, şopârlă, prepeliţă, iepure, căprioară. Avem şi acomodare prin forma corpului la
obiectele din mediu (mimetism), de exemplu călugăriţa.
Călugăriţa. (Sursa foto: http://forum.softpedia.com)
O categoria aparte, dar totodată foarte interesantă, formează speciile de animale – atât
nevertebrate, cât şi vertebrate – care trăiesc în biotopuri terestre, acestea prin acomodare
au reuşit să obţină o anume capacitate senzaţională, adică capacitatea de zbor.
Fac parte din această categorie o serie de insecte (libelula, albina, fluturele alb, cosaş,
rădaşcă) păsări (egretă mică, stârc cenuşiu, barză albă, raţă sălbatică, uliul porumbar,
magâţ, piţigoi, pupăză, dumbrăveancă, prigorie, pescăruş albastru) şi o specie de la
mamifere (liliacul).
Locomoţia aeriană (zborul) însă presupune existenţa organelor corespunzătoare
zborului, adică existenţa aripilor.
Aripile insectelor sunt foarte variate, atât ca structură, cât şi ca număr, dar nu sunt
analoage cu aripile păsărilor. Rodul lor este acelaşi, dar originea nu, fiindcă aripile
păsărilor au evoluat prin transformarea funcţională a membrelor anterioare.
La insecte întâlnim următoarele tipuri de aripi:
a. 4 aripi (2 perechi) membranoase cu nervuri dese, cum este la libelulă, cosaşul verde,
greierul de câmp.
b. 4 aripi (2 perechi) membranoase, transparente, cu nervuri rare, de exemplu la albină,
bodnar, viespe.
c. 4 aripi (2 perechi) membranoase acoperite cu solzişori mărunţi.
Asemenea aripi întâlnim la fluturi: albinuţă, nălbarul, fluture de zi cu ochi de păun,
fluture de noapte cu ochi de păun.
d. 4 aripi (2 perechi) din care 2 aripi sunt membranoase şi 2 chitinoase, de exemplu:
cărăbuşul, rădaşca, buburuzul, gândacul cartofului (gândacul de Colorado).
e. 4 aripi (2 perechi) pergamentoase, de exemplu păduchele de trandafir
f. 2 aripi (1 pereche) membranoase, cum este la musca de casă, ţânţarul obişnuit.
Aripa liliecilor este doar o membrană pergamentoasă lipită de părţile laterale ale
corpului.
Aripa păsărilor este considerată ca aripă adevărată, ce s-a dezvoltat din membrele
anterioare prin transformarea lor. Modul de viaţă aerian a atras după sine şi alte
modificări structurale ale organismului lor, cum sunt: oase subţiri, dar rezistente
157
- schelet uşor
- muşchi pectorali foarte dezvoltaţi
- corp aerodinamic acoperit cu pene etc.
Coloritul penajului este foarte variat. La unele specii există un colorit modest, asemănător cu
coloritul mediului (vrabia, ciocârlia, prepeliţa, uliul porumbar), iar la altele coloritul este vioi
şi atrăgător, în unele cazuri chiar uimitor. Datorită coloritului, unele specii fac impresia că
sunt păsări exotice. Asemenea specii din avifauna noastră sunt: dumbrăveanca, prigoria,
pescăruşul albastru, grangurul.
Dumbrăveanca. (Sursa foto: http://out4awalk.com)
Prigorie. (Sursa foto: www.galeriafoto.com)

158
Pescăruş albastru. (Sursa foto: http://out4awalk.com)
În multe cazuri se poate observa o diferenţă vizibilă şi în coloritul penajului masculilor şi

femelelor, chiar din aceeaşi specie, ca de exemplu la mierla neagră, unde masculul este
negru, iar femela cafeniu-închis sau la fazan, raţă sălbatică.
Penajul corpului poate să aibă şi unele formaţiuni caracteristice speciei respective. Astfel,
pupăza pe cap are o creastă de pene, egreta mică şi stârcul cenuşiu au pene ornamentale pe
cap şi în regiunea spatelui, iar năgâţul poartă un moţ arcuit de pene pe cap.
Pupăză. (Sursă foto: www.gebeleizis.org)

159
Biotopurile acvatice au o serie de caracteristici speciale. Apa are densitatea mai mare decât
aerul, ceea ce îngreunează locomoţia speciilor din aceste biotopuri. Oxigenul se află în stare
dizolvată în apă şi nu poate fi valorificat decât cu organe specializate pentru acest mod de
respiraţie.
Astfel de organe sunt branhiile.
Dintre speciile de animale, din fauna noastră, care trăiesc exclusiv în biotopurile acvatice
amintim:
- scoica: organul locomotor este piciorul cărnos din partea ventrală a corpului, iar pe cel
respirator îl reprezintă branhiile
- racii: au două tipuri de organe locomotoare. Picioarele servesc pentru locomoţie pe
fundul apei, iar cu lopiţele înotătoare de pe coadă înoată. Organul respiratorul îl
reprezintă branhiile.
- Peştii: sunt organisme tipice biotopurilor acvatice. Au corp fusiform (hidrodinamic)
acoperit cu solzi. Organele de locomoţie sunt înotătoarele, iar organul respirator este
format din branhii, plasate sub o placă pe părţile laterale ale capului.
În zonă avem şi specii de animale care s-au acomodat secundar condiţiilor de viaţă din
biotopurile acvatice. Asemenea specii sunt: broasca, raţa, gâsca, vidra etc. Fiecare din cele de
mai sus trăieşte în biotopuri terestre şi respiră prin plămâni, dar au organe de locomoţie
(picioare) specializate pentru înot, având o pieliţă înotătoare între degetele labei.
Repartizarea speciilor din faună după biotop

Din totalul de 386 specii (nevertebrate şi vertebrate) 248 trăiesc în biotopuri terestre, 70
în biotopuri acvatice, iar 68 sunt amfibii, adică viaţa lor este legată atât de biotopurile
terestre, cât şi de biotopul acvatic, de exemplu, broasca, care în forma de adult este
terestră, iar în formă de mormoloc (larvă) trăieşte în apă.
Grafic şi cifric situaţia se prezintă astfel:
- terestru: 248 de specii - 64,2%
- acvatic: 70 specii - 18,1%
- amfibiu: 68 specii - 17,7%
Repartizarea speciilor din faună după frecvenţă

Indivizii unei specii nu sunt uniform răspândiţi în toate regiunile geografice, chiar dacă
biotopurile au aceleaşi caracteristici, sau cel puţin, caracteristici asemănătoare, de exemplu, în
pădurile de galerie din Lunca Mureşului numărul indivizilor de mistreţ – adică frecvenţa lor – nu
este acelaşi cu numărul indivizilor din pădurile Munţii Zărandului. După numărul indivizilor
prezenţi în biotop, adică după frecvenţa lor, putem delimita patru categorii principale:
1. frecvent, specii bogate în indivizi
2. comun, specii relativ bogate în indivizi
3. rar, specii sărace în indivizi
4. accidental, specii ale căror indivizi apar doar întâmplător în biotop.
De menţionat este faptul că speciile din categoria a treia (rare) şi a patra (accidentale) nu
numai că sunt reprezentate de indivizi puţini, dar sunt şi sensibili la schimbarea mediului
(poluare, chimizare, defrişări), motiv pentru care sunt ameninţate cu dispariţia.
Asemenea specii sunt: scoica de râu (dintre scoici), rusalia la insecte, caracuda, linul, sabiţa,
zvârluga, fusasul, din clasa peştilor care trăiesc în apele Mureşului şi sunt foarte sensibili la
poluarea apei cu poluanţii anorganici (fosfaţi, nitraţi, nitriţii, cianură, săruri de metale grele).
Ţiparul trăieşte în ape stagnante şi este periclitat din cauza desecărilor. Din clasa păsărilor
acvila mică, şoimul dunărean, cioc-întors sunt periclitate din pricina restrângerii ariei de
înmulţire şi de vânat, precum şi din cauza defrişărilor şi chimizării. De la mamifere: vidra şi
160
bizamul care sunt specii amfibii (terestru şi apă) sunt periclitate, fiind deranjate în modul lor
de viaţă (hrană, înmulţire) şi vânate pentru blană.
În zona noastră, din totalul de 386 specii (nevertebrate şi vertebrate) sunt:
- frecvente – 169 specii - 43,8%
- comune – 107 specii - 27,7%
- rare – 96 specii - 24,9%
- accidentale – 14 specii - 3,6%
Originea georgrafică a speciilor din zonă
Animalele sunt organisme heterofe, adică se hrănesc cu materii organice sintetizate de

plante. Aceste materii organice sunt consumate în mod direct de ierbivore şi omnivore şi indirect
– prin intermediul ierbivorelor- de carnivore şi omnivore.
Procurarea hranei este o necesitate absolută pentru supravieţuire. Ea presupune o
dibăcie şi o mare mobilitate din partea animalelor, fiindcă pentru găsirea hranei animalele – de
multe ori – trebuie să parcurgi distanţe mari.
Mobilitatea (terestră, acvatică sau aeriană) presupune existenţa organelor de locomoţie
corespunzătoare mediului (înotătoare, picioare, aripi). Capacitatea de locomoţie a fost şi este
avantajoasă pentru animale, deoarece o serie de specii au reuşit să ajungă dintr-o zonă geografică
în alta, devenind elemente faunistice în zona respectivă.
Asemenea specie este gândacul de Colorado (gândacul cartofului), originar din
America. El ajunge în Europa datorită activităţii involuntare a omului (probabil, prin produsele
infestate de acest gândac). În anii 1950 a apărut şi la noi în ţară, iar de atunci s-a răspândit în
toate regiunile agricole, devenind comun şi foarte nedorit de cultivatorii cartofului.
Cele mai multe elemente faunistice, originare din alte zone geografice, chiar din alte
continente, sunt la păsări. Ele pot fi grupate astfel:
1. european 89 specii, 51,7% - barză albă, prepeliţă, acvilă pitică;
2. transpaleartic 37 specii, 21,5% - stârc cenuşiu, raţă sălbatică, uliul
porumbar;
3. mongol 14 specii, 8,1% - nagâţ, vânturel de seară, cucuvea;
4. siberian 14 specii, 8,1% - şoim de iarnă, raţă fluierătoare;
5. mediteranean 11 specii, 6,4% - stârc roşu, egretă mică;
6. arctic 5 specii, 3,0% - gâscă de semănătoare, şoricar încălţat;
7. chinez 2 specii, 1,2% - fazan.
Elemente faunistice provenite din alte zone sau din alte continente găsim însă şi la peşti,
dar şi la mamifere.
Unele au ajuns şi în zona noastră pe cale naturală, cum este fusarul mare. Această
specie este băştinaşă din apele râului Tisa, dar prin apa Mureşului a ajuns în această zonă. Altele
au apărut în ichtiofaună (fauna peştilor) noastră datorită activităţii voluntare a omului. Asemenea
specie este crapul chinezesc, care, având o mare valoare economică, a fost introdus în mod
artificial.
În mod asemănător a apărut în fauna mamiferelor bizamul. Această specie – originară
din America – a fost introdusă în Europa, lângă Praga, în 1905, de unde s-a extins rapid
ajungând şi la noi. Azi este prezent în toată lungimea Mureşului.
Stabilitatea speciilor
Speciile avifaunei formează o populaţie de păsări la un anumit biotop. Strămoşii lor au
trăit în zone geografice diferite, au ajuns în zona noastră, s-au acomodat total sau parţial
161
condiţiilor de viaţă existente, condiţiilor de climă. Unii dintre ei găsesc în această regiune
condiţii optime de viaţă – de climă, de hrană etc. – în tot cursul anului, din care motiv piţigoiul
mare, turturica, piţigoiul albastru, fazanul, vrabia, uliul porumbar, cucuveaua, coţofana sunt
prezenţi la noi în permanenţă, adică sunt stabili aici şi se numesc sedentari.
Alţii ca: barză albă, pupăza, rândunica, prigoria, stârcul cenuşiu, graurul, nagâţul sunt
nevoiţi să plece (să migreze) în alte regiuni climatice, unde clima este caldă în perioada lunilor
septembrie-aprilie şi unde îşi pot procura hrana, dar cuibăresc şi se înmulţesc numai la noi.
Speciile care doar trec pe la noi fac parte din categoria pasaj: barză neagră, lebădă,
cocor. Sunt însă şi specii care ne vizitează doar în perioada iernii – oaspeţi de iarnă – fiindcă la
locul lor de baştină – în zonele submontane şi montane – iernile sunt foarte geroase şi din
această cauză nu-şi pot procura hrana necesară. Aceste specii sunt: şoim călător, sturz de vâsc,
auşel, mugurel, ele ne vizitează pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, dar nu cuibăresc la
noi.
Ţinând cont de cele de mai sus, din punctul de vedere al stabilităţii speciilor, situaţia se
prezintă astfel:
- migratori 75 specii, 43,6%
- sedentari 35 specii, 20,3%
- pasaj 40 specii, 23,3%
- oaspeţi de iarnă 22 specii, 12,8%
Cuibărit şi înmulţire
Indiferent de originea geografică, majoritatea speciilor de migratori şi sedentari sunt
acomodaţi biotopurilor zonei noastre, în aşa măsură, încât, numai aici cuibăresc şi se înmulţesc.
Dintre cele 110 specii de migratori şi sedentari, din ornitofauna sau avifauna noastră, au fost
identificate peste 100 specii cuibăritoare, ceea ce dovedeşte faptul că în această regiune sunt
condiţii foarte bune pentru cuibărit şi înmulţire.
Ornitofauna din Prundu Mare este deosebit de bogată în specii cuibăritoare (dintre cele
peste 100 specii cuibăritoare din zonă, 50 cuibăresc acolo).
Motivul acestei situaţii trebuie căutat în faptul că în Prundu Mare există păduri de luncă
unde vegetaţia are caracter luxuriant. Printre structurile arborilor bătrâni şi scorburoşi, înalţi şi
rămuroşi, a arbuştilor cu caracter de zăvoi sunt asigurate excelente condiţii de cuibărit.
La păsările cuibăritoare, locul şi modul de construire a cuiburilor sunt foarte variate.
Putem spune că toate locurile optime pentru cuibărit sunt folosite la maximum.
Sunt specii care îşi construiesc cuibul în subteran, în galerii săpate de ele. Astfel,
prigorile cuibăresc în galeriile săpate în peretele loessoid, de pe malul Mureşului, iar în malul
lutos al râului sapă galeriile pentru cuib pescăruşul albastru. Alte specii îşi construiesc cuibul pe
sol, de exemplu: fazan, prepeliţă, potârniche, ciocârlan, ciocârlia.
Privighetoare şi mierla neagră cuibăresc în zăvoaie, iar pe ramurile copacilor înalţi îşi
construiesc cuibul: stârcul cenuşiu, egreta mică, gaia neagră, cioara, coţofana, grangurele.
Scorburile copacilor bătrâni sunt valorificate pentru cuibărit de: pupăză, dumbrăveancă,
ciocănitoare.
La stufărişul malului sau pe insulele vegetale ale apelor stagnante îşi construiesc cuibul:
raţa sălbatică, raţa pitică etc. pe fire de stuf leagă cuibul lăcarul, iar în nisip formează cuibul
prundăraşul mare.
Stâlpurile electrice şi coşurile de evacuare a fumului sunt folosite des ca loc de cuibărit
de barza albă. Sub steaşina caselor cuibăreşte vrabia, în streaşini şi balcoanele caselor îşi face
cuibul turturica.
162
Dibăcia construirii cuiburilor diferă foarte mult. Cu excepţia cucului – care nu

construieşte cuib, ci parazitează cuibul păsărilor cântătoare, cum este lăcarul – celelalte specii
construiesc cuib.
Turturica, şi în general porumbeii, construiesc nişte cuiburi foarte primitive din crengi,
sârmă, paie, pe când coţofana, grangurul, lăcarul, auselul, pitulicea sunt meşteri adevăraţi în
construcţie de cuib, folosind ca materiale de construcţie crengi, muşchi, licheni, puf de salcie,
puf de plop. De obicei, cuiburile lor sunt căptuşite asigurând mediu prielnic şi cald pentru oul
depus.
Din toate aceste rezultă că, în afara mamiferelor care fată puiul viu, familia păsărilor
este perfectă şi în procesul de înmulţire.
În concluzie, putem sublinia că localitatea noastră are o faună bogată, interesantă şi
variată. Natura este un arbitru foarte sever, dar obiectiv, unde acţionează legea selecţiei naturale,
adică acele specii, respectiv indivizi, care au capacitatea de acomodare la schimbările mediului
supravieţuiesc, rămân în viaţă şi perpetuează, pe când ceilalţi sunt condamnaţi la dispariţie.
Omul, ţinând cont de interesele lui, în primul rând interese economice, aplică o măsură
artificială privind gruparea animalelor din faună. Astfel unele sunt etichetate folositoare – adică
servesc interesele omului, din care motiv sunt ocrotite, de exemplu piţigoiul mare; altele sunt
considerate neutre, nu servesc interesele omului, dar nu fac nici pagubă, de aceea omul acceptă
existenţa şi prezenţa lor în mediul lui, de exemplu: broasca de lac, ochiul de păun de noapte. În
categoria dăunătorilor sunt grupate speciile care, prin modul lor de viaţă, de hrănire, fac pagube
163
VIII. Ecologie
VIII.1. Importanţa ocrotirii prezentate, a rezervaţiei din
punct de vedere ştiinţific
Datorită vegetaţiei acvatice şi palustre din Balta – Bezdin şi a păduri naturale,

luxuriante de galeria din Prundu Mare, rezervaţia constituie unicul teritoriu din această parte a
ţării unde se mai păstrează elementele primitive ale florei tipice silvostepei de luncă.
Biocenoze asemănătoare se găseau frecvent la sfârşitul secolului XIX. (anii 1880 –
1890), în judeţul Arad la Pădurea Ceala (Mortăreţul, Canalul Nimfea), bălţile din Lunca
Teuzului, lunca Crişului Alb, pădurile din această zonă fiind mult mai întinse şi compacte 100 .
Datorită intervenţiei omului (regularizarea albiilor, desecări, îndiguiri, defrişări,
desţeleniri, chimizare, poluarea apelor, etc.) începute cu aproape un secol şi jumătate în urmă,
aceste biotopuri propice existenţei biocenozelor de tipul rezervaţiei Balta Bezdin – Prundu Mare
au fost transformate, concomitent dispărând, sau fiind periclitate cu dispariţie numeroase specii
de plante.
Rezervaţia oferă în acest context, alături de posibilitatea realizării unor studii şi
cercetări ştiinţifice - sub îndrumarea conducerii Parcului Natural Lunca Mureşului, - privind
biocenozele din această parte a ţării şi posibilităţile de refacere a echilibrului biologic prin
introducerea şi răspândirea naturală a unor specii submontane şi montane şi prin lucrări
hidroameliorative pentru asigurarea apei în belciugi şi japşe pentru plantele hidrofile şi amfibii.
Din punct de vedere economic
Flora spontană oferă diverse posibilităţi de valorificare a resurselor materiale. Se pot

distinge următoarele categorii economice:
Plante cu valoare alimentară – mai ales în pădurea de pe malul Mureşului, ca de

exemplu alun (Coryllus avelana), corn (Cornus mas), păducel (Crataegus monogzna), măr
(Malus silvestris), păr (Pyrus piraster), mure (Rubus caesis), etc.
Dintre macromicete prin pădurea de luncă şi păşuni, localnicii adună pentru consum
ciuperci comestibile: ciupercă de câmp (Psalliota campestris), popa şapcă (Morchella
esculenta), etc.
Plante furajere – aparţin în general familiei POACEAE şi FABACEAE, cum sunt: pir
(Agropiron repens), păiuş (Agrostis stolonifera), coada vulpii (Alopecurus pratensis), golomăţ
(Dactylis glomerata), păiuş de livezi (Festuca pratensis), zizanie (Lolium perenne), etc.
Plante melifere – reprezentate de plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra),
speciile de salcie (Salix sp), bărbuşoară (Barbarea vulgaris), fragi de câmp (Fragaria viridis),
măr (Malus silvestris), păr (Pyrus piraster), măceş (Rosa canina), salcâm (Robinia
pseudacacia), tătăneasă (Symphytum officinale), etc.
Plante medicinale – conţin alcaloizi, glicozizi, uleiuri eterice, tananţi şi alte substanţe cu
rol în fitoterapie. Regiunea prezentată este destul de bogată în plante medicinale (au fost
identificate 74 specii), dintre care amintim: salcia albă (Salix alba), urzica mare (Urtica
dioica), troscot (Poligonum aviculare), coada racului (Potentilla anserina), nalba mare
(Althea officinalis), sunătoarea (Hypericum perforatum), odolean (Valeriana officinalis), coada
calului (Equisetum arvense), etc.
164
Plante toxice – în zona studiată sunt destul de răspândite, au fost identificate 84 specii.
Aceste plante conţin substanţe toxice de origine vegetală (fitotoxine), provocând îmbolnăviri
trecătoare sau mortale atât la om, cât şi la animale.
Astfel de plante sunt: măcriş (Rumex acetosella), odogaci (Saponaria officinalis),
cocoşei de câmp (Adonis aestivalis), zârnă (Solanum nigrum), cucută de baltă (Cicuta virosa),
mărăraş (Oenanthe aquatica), iarba fiarelor (Cynanchum vincetoxicum), ciuperca albă
(Amanita phalloides), etc.
Plante industriale – cu întrebuinţări locale, cum sunt: speciile de salcie (Salix), plop
(Populus), arţar (Acer), ulm (Ulmus), stejar (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), etc.
de la care sunt utilizaţi nuielele, aracii, fascine, etc., dar unii sunt utilizate în tâmplărie, în
construcţie, pentru foc, etc.
Plante decorative – apreciate pentru aspectul frunzelor, coloritul şi parfumul florilor.

Din această categorie amintim toporaş (Viola odorata), bănuţi (Bellis perennis), iedera
(Hedera helix), luminiţa (Oenothera biennis), etc.
PUNCTE DE VEDERE CULTURAL – EDUCATIVE
Zona reprezintă un adevărat laborator în aer liber, care asigură vizitatorilor generoase
posibilităţi de recreare şi instrucţie, prin însuşirea unor valoroase cunoştinţe de ecologie, utile în
procesul de formare a unei atitudini active pentru ocrotirea şi conservarea mediului înconjurător.
165
ANEXE
LISTA SPECIILOR RARE
Denumirea
Nr. Biotopul Factori periclitanţi Observaţii
speciei
crt.
prin anii 1880-1890

deficit de apă
vegeta în mai multe
Nymphaea Alba - datorită lipsei
locuri din judeţ
nufăr alb inundaţiilor,
(Ciala, Mureşul
poluarea apei,
Balta Bezdin Mort). Azi Balta
eutrofizarea bălţii,
Bezdin este ultimul
desecări
refugiu.
prin anii 1880-1890

deficit de apă
Nymphoides datorită lipsei
locuri din judeţ
peltata – plutică inundaţiilor,
(Ciala, Mureşul
poluarea apei,
Bezdin este ultimul
desecări
refugiu.
prin anii 1880-1890

deficit de apă
Nuphar luteum - datorită lipsei
locuri din judeţ
nufăr galben inundaţiilor,
(Ciala, Mureşul
poluarea apei,
Bezdin este ultimul
desecări
refugiu.
deficit de apă
Salvinia natans – datorită lipsei
specie foarte rară,
peştişoara inundaţiilor,
este trecută în cartea
poluarea apei,
Balta Bezdin roşie I.U.C.N.
desecări
Senecio paludosus
– spălăcioasa prin
poluare, eutrofizare
stufărişuri din
Balta Bezdin
166
LISTA SPECIILOR VULNERABILE ŞI PERICLITATE
Nr. crt. Denumirea speciei Biotopul Factori periclitanţi
Butonus umbellatus - prin bălţi, canale colmatare,

1
crin de baltă şi mlaştini eutrofizare, desecări
Epipactis palustris - prin bălţi, canale colmatare,

2
mlăştiniţa şi mlaştini eutrofizare, desecări
Euphorbia palustris - prin bălţi, canale colmatare,

3
laptele câinelui şi mlaştini eutrofizare, desecări
Lythrum salicaria - prin bălţi, canale colmatare,

4
răchitan şi mlaştini eutrofizare, desecări
Nymphaea Alba - nufăr colmatare,

5 Balta Bezdin
alb eutrofizare, desecări
Nymphoides peltata - colmatare,

6 Balta Bezdin
plutică eutrofizare, desecări
Balta Bezdin şi în
Nuphar luteum - nufăr colmatare,
7 canale lângă
galben eutrofizare, desecări
mănăstirea Bezdin
Platanthera bifolia - prin locuri umede

8 defrişări
stupiniţa din luncă
Potamogeton natans - Balta Bezdin şi în colmatare,

9
broscăriţa plutitoare canale eutrofizare, desecări
Sagittaria sagittifolia - Balta Bezdin şi în colmatare,

10
săgeata apei canale eutrofizare, desecări
Salvinia natans - colmatare,

11 Balta Bezdin
peştişoara eutrofizare, desecări
Stachys palustris - jaleş prin bălţi, canale colmatare,

12
de mlaştină şi mlaştini eutrofizare, desecări
Senecio palodosus - colmatare,

13 Balta Bezdin
spălăcioasa eutrofizare, desecări
Utricularia vulgaris - colmatare,

14 Balta Bezdin
otrăţel de baltă eutrofizare, desecări
167
LISTA SPECIILOR MONTANE ŞI SUBMONTANE ACOMODATE ÎN ZONA

STUDIATĂ
Nr.crt. Denumirea speciei Biotopul Provenienţa
Anemone nemorosa - prin locuri inundabile din pădurile

1 element montan
floarea paştilor de luncă
Anemone ranunculoides - prin locuri inundabile din pădurile

2 element montan
păştiţă de luncă
Asarum europeum - prin locuri inundabile din pădurile

3 element montan
pochâvnic de luncă
Chrysosplenium prin locuri inundabile din pădurile

4 element montan
alternifolium - splină de luncă
Cicuta virosa - cucută de

5 prin stufărişuri din luncă element montan
baltă
Colchicum autumnale - element

6 marginea poienii "Masa Tăcerii"
brânduşă de toamnă submontan
prin locuri inundabile din pădurile

7 Corydalis cava - brebenel element montan
de luncă

8 Corydalis solida - brebenel element montan
de luncă
Dryopteris filix-mas - prin locuri inundabile din pădurile

9 element montan
ferigă comună de luncă
Epilobium montanum - prin locuri inundabile din pădurile

10 element montan
pufuliţă de munte de luncă

11 Galanthus nivalis - ghiocel element montan
de luncă
Geranium robertianum - prin locuri inundabile din pădurile

12 element montan
năpraznic de luncă
Lamium galeobdolon - prin locuri inundabile din pădurile

13 element montan
urzică moarte galbenă de luncă
168
Lathrea squamaria - moma prin locuri inundabile din pădurile

14 element montan
pădurii de luncă
Oxalis acetosella - măcrişul prin locuri inundabile din pădurile

15 element montan
iepuresc de luncă
Platanthera bifolia - prin locuri inundabile din pădurile

16 element montan
stupiniţă de luncă
Polygonatum latifolium - prin locuri inundabile din pădurile

17 element montan
coada cocoşului de luncă

18 Primula acaulis - gricioarei element montan
de luncă
Primula officinalis - prin locuri inundabile din pădurile

19 element montan
ciuboţica cucului de luncă
Pulmonaria officinalis - prin locuri inundabile din pădurile

20 element montan
plumănărica comună de luncă
Pulmonaria molis - prin locuri inundabile din pădurile

21 element montan
plumănărica pufoasă de luncă
Ranunculus ficaria - prin locuri inundabile din pădurile

22 element montan
unţişor, grâuşor de luncă

23 Scilla bifolia - viorele element montan
de luncă

24 Stachys silvatica - bălbişă element montan
de luncă
Stellaria holostea - iarbă prin locuri inundabile din pădurile

25 element montan
moale de luncă
Veronica orchidea - prin locuri inundabile din pădurile

26 element montan
şopârliţă de luncă
Viola reichenbachiana - prin locuri inundabile din pădurile

27 element montan
colţunii popii de luncă
Amorpha fructicosa - în luncă, în special pe malul element din

28
amorfă Mureşului America
Echinocystis lobata - element din

29 în zăvoaie din malul Mureşului
dovleac de arici America
169
Erigeron canadensis margini de drum, poteci şi element din

30
- bătrânişul şanţuri America
Oenothera biennis - în luncă, în special pe malul element din

31
luminiţa Mureşului America
Populus canadensis - plop element din

32 în pădurile din luncă
canadian America
Robinia pseudacacia - element din

33 în pădurile din luncă
salcâm America
Xanthium spinosus – margini de drumuri şi locuri element din

34
holeră ruderale America
margini de drumuri şi locuri

Ambrosia elatior –iarba de element din
35 ruderale, fiind o buruiană neplăcută
pârlog America
şi agresivă
170
IX. MANAGEMENTUL TURISMULUI
IX.1 Proiectarea integrată a turismului
Precedente
Despre experienţele internaţionale ale planificării turismului s-a realizat un inventar complet
pentru prima dată în 1979 prin studiul cuprinzător al WTO (World Tourism Organisation). Ca
urmare a studiului, specialiştii au stabilit următoarele:
- în sectorul turistic există cerere şi iniţiativă spre proiectare

- doar circa 55% dintre planurile finalizate au fost realizate
- principalul obstacol al realizării planurilor este lipsa cadrului legislativ referitor la temă
- din proiectare lipseşte viziunea profesională interdisciplinară şi complexă
- dezvoltarea turismului nu se integrează în ţintele de dezvoltare socio-economice ale ţării
date
- importanţa rentabilităţii primează, în toate cazurile, în faţa atenţiei acordate efectelor
sociale / de mediu
- este mai eficientă proiectarea la nivel local, decât în constelaţie regională, naţională sau
internaţională.
Deficienţele de mai sus, precum şi efectele negative apărute odată cu dezvoltarea turismului
au dus la necesitatea planificării în abordare sistematică şi complexă.
Fluctuaţiile economice ale anilor 70 au făcut ca metodele simple de proiectare să devină

învechite (de ex: planificarea perioadei următoare având în vedere creşterea timp de 5 ani a
nopţilor petrecute de turişti ca şi trend constant de creştere, acesteia fiindu-i subordonate
planurile de dezvoltare a capacităţii). Abordarea sistematică a dus, prin dezvoltarea tehnicilor de
planificare, la concepţia proiectării integrate, ale cărei două caracteristici determinante sunt:
1. turismul trebuie integrat în viaţa economică naţională, socială, politică şi culturală, în

planurile de dezvoltare naţională adecvate, având în vedere interdependenţa sferelor;
2. proiectarea trebuie să cuprindă toate compartimentele turismului, deoarece cererea şi
oferta, precum şi factorii acestora sunt interdependente şi diferitele activităţi profesionale
se completează.
Această dublă integrare face necesară reprezentarea turismului în guvernare la acelaşi nivel
cu celelalte ramuri. Integritatea este importantă în mod special, deoarece, conform experienţelor
internaţionale turismul influenţează mediul, nu prin natura sa, ci doar dacă se dezvoltă spontan,
neproiectat.
IX.2. Caracteristicile planificării

Proiectarea este sinteza sistematizată a previziunilor teoretice şi a activităţilor de instituire a
realizării lor practice în viitor. Funcţionarea viitoare depinde, dincolo de politica de dezvoltare,
de concepţia care stabileşte ţintele principale, de proiectare. Proiectarea se referă la o perioadă
171
dată, ţinând cont de instrumentele (financiare, umane, infrastructurale etc.) avute la dispoziţie
sau care pot fi mobilizate în intervalul de timp dat. Ţintele teoretice stabilite prin concepţie pot fi
atinse prin realizarea, pe rând, a activităţilor (stabilirea priorităţilor), alături de limitele luate în
calcul pe durate proiectării.
Durata proiectării poate fi:
- pe termen scurt (1-2 ani)

- pe termen mediu (3-5 ani)
- pe termen lung (10+ ani)
Nivelul proiectării poate fi realizat prin:
- programe internaţionale (cum ar fi „Planul albastru” 1977 – programul de protecţie a

mediului şi dezvoltarea turismului a ţărilor mediteraneene)
- planuri de dezvoltare naţională (cum ar fi Planul Naţional de Dezvoltare aferent perioadei
de buget a UE – pe baza acestuia sunt anunţate şi proiectele de sprijinire ale turismului)
- planuri de dezvoltare regională
- planuri locale / ocazionale (cum ar fi planurile de pregătire a unei localităţi pentru un
eveniment dat: olimpiada etc.)
- proiecte ale unei companii (cum ar fi planul de dezvoltare a reţelei unei companii
hoteliere)
- legarea de un amplasament (cum ar fi planul de dezvoltare specială a unui monument
arhitectural relevant din punct de vedere turistic)
Aria proiectării poate fi:
- teritorială (se referă la un teritoriu dat, de ex: ţară, regiune, judeţ)

- sectorială (cum ar fi un plan de dezvoltare a turismului, a economiei sau a mediului)
Atingerea structurii de ţintă pregătită pe durata proiectării înseamnă managementul
activităţii date al proiectului, a cărei prezentare reprezintă un alt material didactic.
Avantajele proiectării integrate, sau traseul de dezvoltare al turismului cu proiectare sau

fără
Cu proiectare Fără proiectare
Factori de mediu
Păstrarea arhitecturii locale, protejare Deteriorarea mediului natural / arhitectural

monumentelor prin construcţii care nu îşi au locul
Protejarea pădurilor (trasarea drumurilor, a

locurilor de depozitare a deşeurilor, a Zone de agrement aglomerate
indicatorilor şi a regulilor)
Construcţie care să se integreze în peisaj,

Luarea în folosinţă a zonelor fără
stabilirea pe bază profesională a normelor
infrastructură
de construcţie
172
Dezvoltarea infrastructurii pe măsura Probleme de poluare fonică, a aerului, apei

volumului de turişti şi solului, managementul deşeurilor
Înfiinţarea de parcuri naţionale şi zone de

protecţie a mediului
Efecte socio-culturale
Crearea posibilităţilor de lucru, accent pe

Polarizarea populaţiei (creşterea angajaţilor
forţa de muncă calificată. Implementarea în
necalificaţi)
zona dată, de forme de educaţie specifice.
Creşterea veniturilor din turism (la nivel

Extinderea fenomenelor sociale patologice
individual, cel al administraţiei locale şi
(alcool, droguri, prostituţie)
naţionale deopotrivă)
Modelul de familie se dereglează

(comportament de „imitare a turiştilor”,
Accelerarea procesului de urbanizare
naturalizarea obiceiurilor de consum
(infrastructură şi alte servicii)
cheltuitor etc. – este o ameninţare specifică
mai ales zonelor rămase în urmă)
Comercializarea culturii (transformarea în

Creşterea mobilităţii sociale (pături sociale
produs în prea mare măsură a valorilor
noi şi mai educate în sectorul serviciilor)
locale, produse de duzină)
Revitalizarea valorilor locale, formarea

Pregătirea neadecvată a celor angajaţi în
profilului (imaginii) unice (artă populară,
turism (calitate slabă a serviciilor, creşterea
artizanat, revitalizarea şi păstrarea
numărului turiştilor care nu revin etc.)
tradiţiilor populare)
Creşterea repulsiei populaţiei faţă de turişti

Combaterea prejudecăţilor, creşterea
(neînţelegerile politice greco-germane, sau
toleranţei sociale (creşterea siguranţei
transpunerea în turism a conflictelor sârbo-
publice)
croate)
Dezvoltarea vieţii comunităţii şi întărirea

integrării socio-culturale – are efecte
benefice şi dincolo de turism.
Efecte economice
Efect de vitalizare a economiei prin infuzia Creşterea nivelului preţurilor, scăderea

de venituri realizate altundeva competitivităţii
Modernizarea structurii economice Apariţia monoculturilor

(creşterea importanţei sectorului 3.,
173
dezvoltarea infrastructurii)
Creşterea gradului de ocupare a forţei de

Povară infrastructurală grea
muncă, crearea de locuri de muncă
Creşterea veniturilor companiilor şi

Extinderea activităţilor neimpozitate
persoanelor, creşterea încasărilor din taxe şi
(economia neagră)
impozite
Îmbunătăţirea balanţei de plăţi Ocupare sezonieră
Includerea zonelor rămase în urmă, sau a

celor nepotrivite pentru producţie Întreprinderi instabile
industrială sau agricolă în economie
Efecte asupra turismului
Creştere necoordonată între diferite sub-

Creşterea nivelului serviciilor sectoare ale turismului, apariţia
intersectărilor înguste
Lipsa cooperării în marketing, slaba

Rezultate economice îmbunătăţite informarea turiştilor, accentuarea
conflictelor profesionale
Reprezentarea insuficientă a intereselor

O mai bună cooperare a celor din sector sectorului în legislativ, reglementarea
economică şi în activitatea administraţiei
Accentuarea caracterului sezonal şi venituri

Recunoştinţă mai mare din partea societăţii,
economice mai mici din cauza economiei
creşterea numărului turiştilor care revin
negre
Îmbunătăţirea imaginii zonei sau ţării, Scăderea turismului, degradarea imaginii

scăderea caracterului sezonal regiunii
Tabelul 1: redactare proprie pe baza Dr. Jandala Csilla: Harsányi József Főiskola –
notă asupra turismului şi Dr. Lengyel Márton: Teoria generală a turismului, capitolul 7.
174
Un punct de vedere important este impunerea interdisciplinarităţii (participării mai multor

domenii profesionale) în proiectare:
- Cercetător de piaţă: sondarea cerinţelor de viitor ale consumatorilor, analiza trendurilor

- Economist: efectele economice şi multiplicative directe ale economiei
- Dezvoltator teritorial: efecte teritoriale, integrarea dezvoltărilor turistice, schimbarea
peisajului etc.
- Inginer de proiectare: realizarea dezvoltărilor tehnice, cererea de resurse
- Sociolog: analiza efectelor socio-culturale ale turismului.
Stabilirea importanţei factorilor de mai sus se realizează specific zonei date, în funcţie de
acoperirea planului zonal şi durata acestuia.
Compararea dezvoltării clasice cu cea durabilă

Clasic Durabil
Necesităţile prezentului Necesităţile prezentului + viitorului
Evaluarea tendinţelor de viitor,

Baza pe tendinţele actuale
alternative de viziune a viitorului
Gândire care ia în calcul şi efectele

Gândire care pune în prim plan
de mediu şi economice interconectate, pe
rentabilitatea pe termen scurt
termen lung
Nu există studiu de impact, doar Studiu de impact complex + analiza

analiză cost-profit puterii de susţinere
Accent pe creştere Accent pe dezvoltare
Cooptarea populaţiei este

Cooptarea populaţiei este posibilă
obligatorie
Domină interesele personale Cooperare
Tabelul 2: redactare proprie pe baza Dr. Jandala Csilla: Harsányi József Főiskola –
notă asupra turismului
175
Procesul proiectării integrate
Etapele proiectării Activităţi Rezultat
- iniţierea integrării - stabilirea ţintelor

turismului în planul de preliminare (plan de
dezvoltare naţional turism)
(explorarea contextelor,
1. Ţintă efectelor -> plan de turism) - alcătuirea echipei
de realizare (identificarea
- organizarea reprezentanţilor, factorilor
lucrărilor de pregătire a de decizie din sectoarele
planului de turism interesate în turism)
2. Analiza situaţiei - Adunarea de surse şi

actuale: analiză
- Politica - Parcurgerea
guvernului, programe, planurilor de dezvoltare
reglementare naţională şi a UE - ţinte de economie
naţională, lista proiectelor,
- Situaţia socio- - Analiza stabilirea priorităţilor
economică a populaţiei, reglementărilor economice şi
trenduri juridice - tipurile şi
caracteristicile cererii
- Starea mediului - Adunarea turistice
natural caracteristicilor socio-
culturale ale populaţiei tipurile şi
- Utilizarea (statistici, analize etc.) caracteristicile ofertei
terenului, drepturi de turistice
proprietate - Studiu de piaţă
privind turismul catalogul
- Piaţă, resurse reglementărilor legale
financiare (cum ar fi - Realizarea unui privind economia şi
proiectele finanţate de UE) inventar al atractivităţii al turismul
nivel naţional, „punerea
- Cererea şi oferta preţurilor” - competitivitatea
turistică naturală
- Studiu de piaţă,
- Inventarul evaluarea serviciilor,
resurselor sondarea competitivităţii şi
situaţiei angajaţilor
- Competitivitate
- Analiză compusă
(de ex: SWOT)
176
- estimarea critică
- rezumatul şi a situaţiei
3. Sinteză şi evaluarea situaţiei actuale
cerinţele şi efectele
prognoze - prognoze de aşteptat
internaţionale şi naţionale
probleme turistice
- compararea
principiilor politice şi - ţintele de
cerinţelor de dezvoltare ale dezvoltare ale turismului
4. Strategii de turismului
dezvoltare - motivarea
- stabilirea variantelor alternativelor de
- implicarea dezvoltare*3
populaţiei
- prepararea planului - planul + anexele
- rolul statului - legi şi

5. Pregătirea reglementări noi şi
planului - procese, stimulente, modificate
reglementări financiare
- studiu de
- planificare fezabilitate
- verificarea
dezvoltării turismului - dezvoltarea
6. Realizarea
uniformă a turismului
- revizuire planului
Tabelul 3: redactare proprie pe baza Dr. Lengyel Márton: Teoria generală a turismului,
capitolul 7.
Prezentarea metodei răspândite de analiză a situaţiei – analiza SWOT

Analiza SWOT este o imagine de ansamblu prezentată sub forma unui tabel, care prezintă în
mod transparent starea actuală a zonei, organizaţiei sau sectorului analizat (vezi figura 1.).
Subiectul analizei îl poate constitui nu doar o instituţie sau unitate organizaţională dată, ci chiar
analiza din punct de vedere turistic, a economiei naţionale. Abrevierea SWOT provine de la
termenii în limba engleză ai factorilor analizaţi, deoarece analiza examinează situaţia actuală pe
baza următoarelor punct de vedere:
- S: Puncte tari (calităţi), adică Strenghts: sunt factorii pe care se poate construi, care
constau în elementele de bună calitate puse la dispoziţia organizaţiei / zonei care
177
constituie obiectul analizei. Un asemenea factor este, de exemplu este forţa de muncă
vorbitoare a mai multe limbi.
- W: Puncte slabe, adică Weaknesses: aceşti factori sunt obstacolele dezvoltării, teritorii
care trebuiesc dezvoltate. Infrastructura prost construită constituie un punct slab.
Punctele tari şi punctele slabe, împreună, sunt denumite factori interni, deoarece sunt acele
caracteristici ale analizei asupra cărora se poate genera un efect. Se poate construi pe calităţi şi
se pot diminua sau elimina punctele slabe.
- O: Oportunităţi, adică Opportunities: sunt factori externi care pot influenţa în mod
pozitiv planurile. Un asemenea factor poate fi creşterea sprijinului alocat turismului în
urma deciziei politice a UE, sau decizia privind construirea unui tronson nou de
autostradă, care este de aşteptat să îmbunătăţească accesibilitatea.
- T: în final ameninţări, adică Threaths: sunt factori externi care pot influenţa în mod
negativ planurile şi asupra cărora organizaţia / zona analizată nu are influenţă. Un
asemenea factor este, de exemplu, deteriorarea situaţiei demografice, sau criza
economică mondială, dar chiar şi o catastrofă naturală se poate încadra la această
categorie (de exemplu, în zonele cu risc seismic sau care pot fi inundate trebuie avute în
vedere la realizarea tehnică a construcţiilor deoarece rezultă costuri în plus din acest
motiv).
Oportunităţile şi ameninţările reprezintă factorii externi, pe care cei care realizează planul îi
pot doar utiliza sau evita, nu şi influenţa.
Figura 1. Tabel de analiză SWOT
Puncte tari Puncte slabe
- forţă de muncă vorbitoare a mai multe - infrastructură prost construită

limbi - etc.
- etc.
Oportunităţi Ameninţări
- creşterea sprijinului pentru turism - plecarea masivă a tinerilor

- etc. - etc.
Punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările, adunate de proiectantul care

reprezintă mai multe domenii de specialitate, pot fi grupate astfel:
178
Figura 2. Matrixul efectelor reciproce – tabel ajutător SWOT
Puncte tari (S) Puncte slabe (W)
1.2.3 … 1.2.3 …
1.
Oportunităţi
2. SO WO
(O)
3. ++ +-
1.
Ameninţări
2. ST WT
(T)
3. -+ --
Sursă: după Weinrich, H. 1982
Dincolo de faptul că prezintă situaţia actuală în mod transparent, analiza SWOT este
potrivită pentru stabilirea cadrelor strategiei pe viitor:
- Situaţii pentru Strategie ofensivă: prin combinarea punctelor tari şi a oportunităţilor care
apar cele mai clar în strategii de dezvoltare;
- Strategia orientată pe schimbare: cu ajutorul oportunităţilor găsite putem să ne reducem
punctele slabe;
- Situaţiile care ajută strategia diversificată apar atunci când ne folosim punctele tari la
evitarea ameninţărilor şi nu la exploatarea oportunităţilor;-De strategie defensivă atunci
când găsim paralelă între unele puncte slabe şi posibile ameninţări. Aceste situaţii
trebuiesc evitate cu ajutorul punctelor tari şi oportunităţilor existente, prin eliminarea
punctelor slabe legate.
IX.3. Drumuri şi parcuri tematice
Drumuri tematice
Potrivit definiţiei sale, drumul tematic este un produs turistic care leagă atracţii naturale şi
artificiale în jurul unei teme alese, într-un mod accesibil prin folosirea diferitelor mijloace de
transport (Puczkó & Rátz 2000). Aceste drumuri oferă în acelaşi timp posibilităţi de cunoaştere,
179
distracţie şi relaxare. Tema centrală a drumurilor tematice poate fi reprezentată de o valoare

culturală sau un element de moştenire culturală, în care un rol accentuat îl au atracţiile culturale.
Din punct de vedere geografic, drumurile tematice pot fi:
- drumuri locale / din localitate (între acestea cele din centrul oraşului, cum ar fi traseul
„Literary Dublin”)
- drumuri dintre localităţi şi din microregiune
- drumuri regionale (cum ar fi drumul vinului)
- naţionale (cum ar fi Kék Túra – Traseul Maghiar din Ungaria)
- internaţionale (de exemplu: Drumul Mătăsii sau drumul oraşelor Hanza).
În cazul ultimei categorii trebuie tratate separat drumurile transfrontaliere, interregionale.
S-a dovedit că turismul poate contribui la scăderea rolului rigid, de despărţire a graniţelor, la
formarea frontierelor ca elemente de legătură. Succesul unui drum tematic transfrontalier
depinde, printre altele şi de „frontieră”: care este timpul de aşteptare, cât de puţin vizibilă devine
însăşi graniţa pe parcursul drumului. În acelaşi timp, un important plus de valoare îl poate da
unui drum tematic cunoaşterea valorilor şi atracţiilor turistice din celelalte ţări.
Actualitatea traseelor turistice transfrontaliere este dată, în mod special, de faptul că

formarea lor a devenit periferică astăzi, astfel acestea pot contribui la nivel strategic la
reabilitarea, utilizarea comună a potenţialului unor zone defavorizate de lângă frontieră, care
odinioară constituiau un spaţiu socio-economic şi cultural unitar. Nu în mod întâmplător, printre
proiectele transfrontaliere (CBC, INTERREG etc.) se regăsesc multe cu conţinut turistic. Câteva
exemple dintre acestea ilustrează adecvat trendurile care merită continuate:
- formarea unui traseu de protecţie a moştenirii culturale Mórahalom, Domaszék, Óbecse,

Temerin, în colaborare maghiaro-sârbă. Scopul acestuia este prezentarea istoriei locale
comune, conservarea şi dezvoltarea identităţii comune, construirea şi întărirea relaţiilor
culturale sub forma unui produs turistic comun. Pe baza unei tematici asemănătoare s-a
realizat şi traseul tematic cultural format de administraţiile locale din Deszk, Tiszasziget,
Törökkanizsa şi Verbász, în cadrul căruia au fost reîmprospătate şi prezentate amintirile
legate de populaţia vecină, în vederea întăririi acceptării reciproce.-prin tema sa
îndreptată spre un interes special, proiectul „Egészségedre, Ziveli” („Să îţi fie de bine,
Ziveli”) al Euroregiunii Dunăre-Criş-Mureş-Tisza (DKMT) şi-a propus amenajarea unui
ghid regional care, analizând zonele din cele trei ţări implicate (Ungaria-România-
Serbia), descrie grupat cele mai populare băuturi alcoolice locale (drumul berii, drumul
vinului „kadarka”, drumul ţuicii), popularizând consumul calitativ de alcool
- popularitatea cooperărilor active şi ecoturistice este în creştere, deoarece sustenabilitatea
şi protejarea sănătăţii sunt puncte de vedere tot mai importante nu doar printre criteriile
programelor de finanţare, ci şi din cele ale turistului. Aceste trasee pot fi formate mai ales
de-a lungul unor formaţiuni naturale ( de ex. un râu) întrerupte de graniţă, sau în urma
cooperării dintre unităţi sportive şi de recreare.
Ca un impediment pentru traseele turistice formate prin integrarea zonelor de frontieră cu
România şi Serbia trebuie să amintim greutăţile / timpul necesar traversării graniţei Schengen.
180
De remarcat că atracţiile turistice contribuie la investiţii cum ar fi deschiderea în anul 2013 a

punctului de trecere al frontierei Ásotthalom – Királyhalom, la graniţa ungaro-sârbă.
Pentru parcurgerea traseelor (din punct de vedere al transportului) pot apărea mai multe
alternative, care de multe ori pot fi combinate:
- drumurile care pot fi parcurse şi pe jos se găsesc, de regulă, în interiorul unei localităţi
sau în cadrul unui mediu natural mai mic
- drumurile care pot fi parcurse cu ajutorul transportului public sunt caracteristice mai ales
oraşelor mari (cum ar fi tramvaiul ringbahn din Viena, sau calaboat din Amsterdam)
- traseele care pot fi parcurse cu maşina sau motocicleta (drumul 66, un exemplu din
Ungaria fiind zona Mecsek, populară în rândul motocicliştilor)
- drumurile care pot fi parcurse cu motocicleta de regulă sunt legate de cele care pot fi
urmate cu maşina sau pe jos, dar, din cauza volumul traficului rutier, trebuiesc înfiinţate
trasee separate pentru motociclişti (cum a fi lacul Fertő din Ungaria)
- drumurile de echitaţie tematice
- traseele care prezintă habitatul maritim, pot fi parcurse cu ambarcaţiuni cu fund de sticlă,
iar la punctele de oprire pot fi folosite şi echipamente de scufundare
- utilizarea metodelor de transport tradiţionale (cum ar fi căruţa, ricşa, sania trasă de câini)
pot deveni atracţii
- trasee care pot fi parcurse cu dotări extreme (echipamente de scafandru pentru habitatul
maritim, echipamente de căţărat – via ferrata etc.)
- trasee tematice care pot fi parcurse cu echipamente de transport speciale, care pot ajuta la
schimbarea inovativă a perspectivei (caracter inovativ exempu - segway).
Gruparea drumurilor tematice după formarea lor:
- Drumuri istorice: formate de-a lungul drumurilor propriu-zise, în sens geografic,

existente deja, unde dezvoltarea produsului turistic se realizează prin reinventarea
tematicii existente, prin organizarea în reţea a atracţiilor şi serviciilor care se leagă de
aceasta. Acestea sunt drumurile istorice de pelerinaj, vechile trasee comerciale (Drumul
Mătăsii, Drumul Iederei), drumurile create de construcţiile care marcau graniţele
imperiale (Marele Zid Chinezesc, zidul lui Hadrian, „Iron Curtain Rail”, adică Drumul
Cortinei de Fier), sau drumurile naţionale devenite importante (cum ar fi deja-amintita
Route 66). Atracţia turistică în aceste cazuri este însăşi experienţa călătoriei, destinaţia şi
atracţiile complementare aflate pe drum sunt secundare.
- Drumul legat de tema aleasă, creat în mod artificial ca şi produs turistic, ia fiinţă prin
legarea artificială a atracţiilor turistice care ilustrează în mod adecvat tema dată. În acest
caz atracţiile turistice sunt legate nu de un drum adevărat, nu doar de asemănările
moştenirii locaţiilor iar relaţia se formează doar prin drumul tematic creat artificial,
respectiv prin călătorii care vizitează mai multe locaţii fizice. Nu este importantă
parcurgerea drumului dat, ci vizitarea unor anumite destinaţii.
181
- Gruparea în funcţie de tematică:

Există o paletă foarte largă de drumuri tematice începând de la cele naturale, prin
vizitarea caselor urmaşilor sclavilor, până la prezentarea amplasamentelor industriale. În
ciuda scalei largi, următoarele categorii principale sunt definitorii:
- traseele care prezintă atracţiile naturale (vulcani, trekking montan etc.)

- drumurile legate de tematica artei (drumul Mozart, drumuri care prezintă viaţa unor
pictori, compozitori, poeţi)
- pelerinaje
- drumuri istorice şi cele privind moştenirile (cetăţi, locaţiile unor bătălii etc.)
- drumuri pitoreşti (drumuri publice care traversează zone spectaculoase, cu puncte de
oprire pentru fotografiere)
- drumuri care vizează un interes anume (gastronomie, turism viticol).
Gruparea drumurilor tematice după modalitatea de ghidare:
Parcurgerea unui drum tematic se poate realiza în mod organizat (prin agenţii de voiaj),
urmând un program recomandat şi valorificat, dar în vizitare în prezent domină autoghidarea.
- autoghidare (de regulă călători individuali)

- organizat (mai ales călătorii de grup)
- combinaţia celor două modalităţi
- modalitatea intermediară: ture de tipul geocaching.
Scopurile formării drumurilor tematice:
Trasarea drumurilor tematice este unealta politică de dezvoltare conştientă, ca parte a

proiectării integrate a turismului. După scopul formării lor deosebim următoarele categorii:
- trezirea interesului direct faţă de o anumită temă şi atracţiile legate de aceasta

- „re-împachetarea” unor atracţii existente deja, organizarea lor într-un produs complex
- formarea de atracţii, produse şi servicii noi, cu valoare adăugată (cum ar fi centre de
vizitare)
- atingerea de noi grupuri ţintă
- extinderea în spaţiu şi timp a şederii turiştilor
- alăturarea fluxului turistic (cum ar fi şi legarea zonelor mai puţin vizitate)
- reducerea caracterului sezonal
- exploatarea valorilor ascunse ale zonei ţintă
- realizarea turismului controlat
- „decongestionarea” centrelor aglomerate, prin prezentarea de trasee alternative
- îmbunătăţirea colaborării la nivel internaţional, naţional şi regional
- reducerea costurilor
- informare, educaţie şi divertisment
- creşterea gradului de satisfacţie raportat la cere şi de ofertă
- protejarea atracţiei turistice, resursei (devine esenţială mai ales pe durata stabilirii
traseelor)
- păstrarea valorilor culturale
182
- intrarea în concordanţă cu trendurile moderne de cerere şi ofertă din turism.
Parcuri tematice
Parcurile tematice sunt atracţii turistice de mari dimensiuni destinate petrecerii timpului
liber. Atrag un volum însemnat de cerere/ofertă de programe pentru familii, grupuri şi în acelaşi
timp produc un venit relativ mare putând contribui la dezvoltarea economică a unei zone. În
prezent nu doar în România, ci şi în toată Europa de Est există un deficit major de amplasamente
turistice pe care am putea să îl includem în această categorie.
În definirea acestor atracţii nu s-a produs un consens nici în literatura de specialitate, nici
între profesioniştii din domeniu. Noţiunile cele mai des folosite sunt: „parc tematic”, „parc de
distracţii”, „parc de aventuri”, „aquaparc”, „parc de distracţii acvatic”. În sens mai restrâns,
parcul tematic este un parc de distracţii care are un rol central clar stabilit. Pe baza acestui
considerent multe parcuri considerate „de distracţii” nu ar intra în această categorie, deoarece
atracţiile sale se bazează pe mai multe teme, ori tema aplicată este atât de generală, încât
respectivul parc nici nu ar putea fi deosebit de concurentele sale doar pe baza temei.
Cea mai importantă definiţie a literaturii de specialitate provine de la Medlik (1996) care
spune că parc de distracţii poate fi considerat „un parc proiectat şi care funcţionează cu scop
recreativ şi de divertisment, care oferă o arie vastă de atracţii bazate pe una sau mai multe teme
istorice sau de alt tip, incluzând aici şi posibilităţile de masă şi cumpărături, de regulă în
schimbul unui bilet de intrare, cum ar fi Disney, Europa Park sau Alton Towers”.
Gândindu-ne la caracteristicile de bază amintite mai sus ale atracţiilor turistice şi de

petrecere a timpului liber, putem deosebi două tipuri importante:
- între caracteristicile comune ale parcurilor de distracţii amintim că aceste amplasamente

nu depind neapărat de moştenirea culturală şi naturală a zonei date, deoarece pot fi create
şi în mod artificial. Pe de altă parte, în cazul acestor atracţii vizitatorii caută, în primul
rând, relaxare, distracţie, iar în satisfacerea cerinţelor lor un rol important au diversele
atracţii active ale parcului (cum ar fi ride-urile, roller-coaster-ele etc.)
- Categoriile din cealaltă grupă – cum ar fi parcurile care prezintă moştenirea, parcurile
evenimentelor tematice (cum ar fi refacerea unei bătălii sau a unui festin medieval) au ca
şi caracteristică comună faptul că se bazează pe o moştenire culturală, istorică, naturală,
ceea ce reprezintă şi atracţia principală a parcului, printre cerinţele vizitatorilor
regăsindu-se atât educaţia, cât şi distracţia. Acestor atracţii nu le sunt caracteristice
aplicarea atracţiilor active de divertisment.
Parcurile tematice reprezintă în acest mod îmbinarea celor două tipuri de amplasamente,
deoarece sunt atracţii create artificial, care au o temă centrală care se poate lega de
moştenirea zonei, dar poate fi şi perfect independentă. Printre cerinţele vizitatorilor
parcurilor tematice domină distracţia, dar este un trend tot mai puternic cel care duce la
dorinţa de învăţare prin distracţie. Popularitatea parcurilor este influenţată de calitatea şi
gama ride-urilor.
183
Caracteristicile de bază ale parcurilui tematic:
- este o atracţie în aer liber, dar care oferă şi programe de interior.

- este atractivă în sine, deci este o atracţie turistică (cu arie regională, naţională sau
internaţională).
- elementele de bază ale ofertei sunt ride-urile, care aparţin aceleiaşi companii şi au
management comun. Acestea sunt completate de posibilităţile de masă şi cumpărături,
care pot funcţiona şi în cadru contractual.
- oferta se bazează pe una sau mai multe teme.
- printre componentele experienţelor oferite de parc se numără elementele de show
„stradal”,sub forma cea mai adecvată temei (de exemplu: acolo se plimbă Moş Nicolae,
se poate face o fotografie cu Mickey Mouse, cowboy care deschid focul în mod
neaşteptat în Vestul Sălbatic etc.).
- preţul de intrare în parc cuprinde folosirea tuturor atracţiilor din parc (oferta nu poate fi
numită „all inclusive” dacă ne gândim că suma plătită de vizitator nu conţine masa, pe de
altă parte poate fi, dacă luăm în calcul că vizitatorul găseşte la un loc toate serviciile de
care are nevoie). Dar parcul cu „o singură poartă” nu este ceva general, există excepţii,
unde pentru diferite atracţii, prezentări trebuie plătit separat.
- este un amplasament creat special pentru satisfacerea cerinţelor vizitatorilor, care se
bazează relativ puţin pe resursele naturale sau construite deja, existente ale zonei date.
- scopul principal este divertismentul, nu educaţia (în ultima perioadă se poate observa o
deplasare a cerinţelor în favoare celei din urmă).
- cererea oferă experienţe fizice reale şi nu simulate, deşi între ride-uri pot exista şi unele
stimulative (pe această bază parcurile de distracţii pot fi deosebite de centrele de
divertisment cu simulaţie, cum ar fi Sega World din Londra).
- parcul poate primi un număr mare de vizitatori şi oferă posibilităţi de distracţie pentru
toate grupele de vârstă, deci poate fi considerată o atracţie de familie, pentru mai multe
generaţii.
- vizitarea parcului reprezintă un program pentru întreaga zi, câteodată chiar pentru mai
multe zile.
- sunt atracţii care necesită investiţii serioase, atât ca valoare absolută, cât şi dacă
privim costurile per vizitator sau per ride / show.
IX.4. Cunoştinţe generale de management
Teoria managementului
Managementul este totalitatea acelor activităţi, care asigură ca, în dorinţa atingerii
scopurilor organizaţionale, resursele avute la dispoziţie să se utilizeze eficient (Imreh Szabolcs,
2006). Stabilirea fără echivoc a definiţiei şi a funcţiilor de bază dă răspuns la întrebarea: de ce a
devenit managementul un teritoriu esenţial în viaţa companiilor şi de ce din cunoştinţe teoretice
a evoluat o ştiinţă practică, necesară tuturor actorilor din mediul de afaceri mai ales acum când
trebuie sa-i facem faţă crizei economice.
184
Începutul managementului ştiinţific este datat în anii dinaintea primei ediţii a „Shop
Management” (1903) de Winslow Taylor (1856-1915). Conform principiului de bază apărut în
lucrarea din 1911 a lui Taylor, „The Principles of Scientific Management”: muncitorul, omul nu
este mai mult decât simplu executant, o piesă a maşinii (maşinăriei) şi se distanţează strict de
management şi de conducere, care nu poate fi compus doar dintr-o persoană. Henri Fayol
(1841-1925) a adus în prim plan întrebările conducerii, în locul celor ale muncitorilor. Potrivit
lui, a conduce înseamnă a proiecta, a organiza, a conduce direct, a coordona şi a controla, astfel
componentele managementului sunt:
- proiectarea: cercetarea viitorului, stabilirea ţintelor şi drumului cel mai adecvat în

vederea atingerii acestora, a programului detaliat de acţiune;
- organizare: combinarea resurselor, în cazul companiilor formarea organizaţiei;
- conducerea (directă): încercarea de a schimba comportamentele umane, executarea
sarcinilor cu indicaţii, ordine;
- coordonare: colaborarea şi sincronizarea eforturilor depuse pentru executarea sarcinilor;
- control: verificarea modului de realizare a regulilor şi indicaţiilor, observarea modului de
funcţionare a organizaţiei, eventuala modificare pe durata reacţiunilor.
Activitatea lui Fayol, tentativa lui de sistematiza sub-funcţiile de conducere în vederea
interpretării şi cercetării funcţiilor de conducere a pornit şirul încercărilor, dintre care, în final, a
ieşit în evidenţă teoria birocratică a lui Max Weber (1864-1920), a cărei esenţă este regularizarea
şi relaţia de muncă impersonală, deoarece un număr mare de specialişti organizaţionali au urmat-
o sau au criticat-o. Mai târziu, cercetători americani au comparat organizarea grupării lui Fayol
cu coordonarea: ca element şi înţeles nou a apărut leading-ul, funcţia de conducerea personală.
Denumirea funcţiilor, mai ales a celor de control, este subiect de dispută până în zilele noastre.
Este important de menţionat că în aşa-numitul model POSDCORB al lui Gulick şi Urwick
controlul are în două funcţii: adunarea de date şi informarea, precum şi finanţarea. Abordările
teoretice de mai sus, însă, nu au oferit un răspuns credibil la toate probleme vieţii reale, astfel a
apărut o direcţie nouă, mai umană, care a pus omul în centrul analizelor. Aceasta este teoria
clasică, opusul, critica de exemplu a birocratismului lui Weber şi a teoriei de conducere
administrativă a lui Taylor, care avea ca cel mai important punct subestimarea omului. Adepţii
săi au fost E. Mayo (1880-1949), care a analizat efectul asupra performanţei, a relaţiilor
interumane şi a factorilor emoţionali şi D. McGregor (1906-1964) care a diferenţiat omul căruia
îi place să lucreze de cel căruia nu, prin teoria X/Y.
Compararea celor două direcţii de bază a dus la naşterea unor teorii noi de conducere-
organizare, care le depăşesc:
- pe de o parte, companiile sunt tratate ca sisteme deschise, aflate în interacţiune cu

mediul, nu ca sisteme închise
- pe de altă parte, apar abordări tehnocrate şi umane ale organizaţiilor (Gaál-Szabó, 2007).
Noţiunea de management şi caracteristicile managementului
Activitatea de organizare şi conducere se realizează în vederea atingerii obiectivelor, care

necesită metode şi tehnici specifice. Putem vorbi de management sau manageriere dacă
realizează, în acelaşi timp, planuri mai mari, unice şi complexe cu început şi final definit în timp
185
şi ca obiect, în toate locurile şi nivelele funcţionale. Deşi managementul este o activitate foarte
complexă, câteva sarcini pot fi clar delimitate (cum ar fi stabilirea obiectivelor, proiectarea,
conducerea, controlul).
Atingerea obiectivului central (sau general) se realizează prin aşa-numitele ţinte parţiale,
acesta este fenomenul stabilirii ţintelor. O modalitate eficientă de stabilire a ţintelor este metoda
copacului-problemă şi copacului-ţintă:
Ordinea ierarhică a problemelor o putem stabili cu ajutorului copacului-problemă.
Toate problemele scoase la iveală trebuie evaluate şi după definirea problemei

cuprinzătoare trebuie să descoperim cauzele legate de aceasta. Pe parcursul creării copacului-
problemă trebuie evidenţiată relaţia cauză-efect a fiecărei probleme. Dacă problema este şi
cauză, atunci merge la nivelul de jos.
Figura 3. Copacul-problemă
Efect
Creştere economică lentă în
sectoarele nou-privatizate
Program de privatizare Gradul mare al falimentelor

organizat în mod eronat în rândul companiilor noi
Lipsa legilor de Companii de stat Lipsa competenţelor în Practici neflexibile

piaţă adecvate cu pierderi rândul companiilor noi ale creditelor
Lipsa experienţei în Deficienţe în formarea

cazul companiilor noi pentru tehnici de afaceri
Cauză
Sursa: pe baza notei Hné Hoszpodár Katalin (NyME), 2007
Dacă copacul-problemă prezintă aspectele negative ale unei situaţii, copacul-ţintă

reflectă aspectele pozitive ale situaţiei dorite pe viitor. După crearea copacului-problemă
următorul pas este reformularea problemelor sub formă de ţinte, pentru copacul-ţintă. Copacul-
ţintă este, deci, imaginea în oglindă a copacului-problemă.
Copacul-ţintă arată prin realizarea căror ţinte parţiale putem ajunge mai aproape de
rezolvarea problemei principale. În acest fel se poate asigura corelarea strânsă a ţintelor
proiectului şi a problemelor scoase la iveală.
186
Figura 4. Copacul-ţintă
Îmbunătăţirea creşterii Rezultat

economice sectoarele nou-
privatizate
Elaborarea şi aplicarea mai Scăderea gradulului

bună a programelor de falimentelor în rândul
privatizare companiilor noi
Elaborarea legilor de Creşterea eficienţei Creşterea competenţelor Practici de creditare

piaţă adecvate companiilor de stat companiilor noi noi pentru afaceri noi
viabile
Realizarea de proiecte Cursuri de formare

experimentale pentru privind tehnicile de
demonstrarea bunelor afaceri
practici Condiţie
Sursa: pe baza notei Hné Hoszpodár Katalin (NyME), 2007
Ţinta principală nu este tot timpul aceeaşi cu cea finală (care poate fi definită ca o
imagine de viitor), ci poate fi înţeleasă şi ca un scop intermediar, în perspectivă, prin care putem
avansa spre scopul final real (aceasta este programarea).
Ţinta înseamnă un plan-situaţie teoretic, care:
- se referă la viitor,
- se doreşte atins,
- este real,
- poate fi atins prin activităţi alese conştient şi care se bazează una pe cealaltă.
Ţinta trebuie fixată după următoarele criterii:
- independent de soluţii (să nu pornească de la o idee dată)

- complexitate
- conţinerea cerinţelor
- să fie clară şi controlabilă (numeric)
- pretenţioasă, dar realizabilă.
Ţintele pot fi formate din defalcarea ierarhiei organizaţiei proiectante, din cerinţele
proiectului (scopul proiectului) şi mediul organizaţional. Ţintele trebuie defalcate după fazele
muncii, până la cel mai mic nivel (principiul top-down), în aşa fel încât să avem date despre ţinta
la fiecare nivel.
187
Managementul împarte ţintele după următoarele:
- ţintele legate de performanţă profesională (parametri de performanţă)

- ţintele legate de calitate
- termene limită
- ţinte de cost.
Scopul managementului este să proiecteze şi realizeze viziunea visată conform
performanţelor, în termenul dat, prin instrumentele avute sau preconizate, prin respectarea
costurilor planificate.
Construcţia sistemului de ţintă al proiectului poate fi prezentată printr-o schima simplă:
Sub-stadiu (unde suntem acum) -> ţinte intermediare (borne) -> ţinta principală a
proiectului (stadiul la care vrem să ajungem prin realizarea prezentului proiect, între limitele
existente) -> ţinta finală / de perspectivă a proiectului (imaginea de viitor, în atingerea căreia şi
prezentul proiect este doar o bornă).
Întrebările practice ale managementului, care ajută la stabilirea şirului de activităţi:
- ce? – se referă la cantitatea şi calitatea sarcinii

- când? – cronologie, durată, date (program, programare)
- cine? – împărţirea activităţii pe persoane
- cum? – proceduri, metode
- cu ce? – tipul şi cantitatea instrumentelor
- de unde? – asigurarea persoanelor şi a instrumentelor (parţial se poate realiza şi în cadrul
proiectului dat)
- unde? – „utilizarea” persoanelor şi a instrumentelor după finalizarea cu succes a
proiectului, sustenabilitate.
Managementul reprezintă, aşadar, procedura cuprinsă în sisteme, care vrea să atingă ţintele
propuse prin organizare, proiectare, coordonare şi conducere. Prin aplicarea managementului de
proiect ţintele cantitative şi profesionale pot fi atinse în timp mai scurt şi cu costuri mai mici,
care sunt posibile în următoarele condiţii:
- complexitate
- transparenţă mai mare
- scăderea riscurilor
- integrarea celor responsabili
- motivaţie îmbunătăţită.
IX.5. Management în turism
Managementul este compus nu doar din conducerea oamenilor şi organizarea instituţiei,

ci şi înfiinţarea, susţinerea şi dezvoltarea permanentă a unei unităţi funcţionale ale „instituţiei”.
Managementul, aşadar, este în primul rând sarcina conceptuală a liderului în stabilirea imaginii
unei zone, localităţi sau companii. Formarea imaginii depinde de analiza mediului, analiza
188
instituţiei proprii şi a concurenţei şi cuprinde caracteristicile generale ale zonei/localităţii sau

companiei date (pentru care există mai multe modalităţi, cum ar fi analiza SWOT), ţinta
activităţii şi stabilirea responsabililor în vederea atingerii scopului propus.
Funcţii de management
Odată cu dezvoltarea ştiinţei managementului au fost elaborate şi dezvoltate mai multe

funcţii. Cea mai des folosită împărţire este cea în patru grupe, regăsită în literatura de
specialitate:
- proiectarea: stabilirea ţintei şi formarea strategiei;

- organizarea;
- conducerea: ghidarea (directă) a colegilor;
- control (verificare).
În subcapitolele următoare apare prezentarea detaliată a acestei teorii „clasice”, evidenţiind
acele caracteristici şi activităţi care vor fi aplicate în capitolele următoare ale lucrării, ca şi
criteriu de analiză. Explicarea noţiunii proiectării duce până la managementul strategic, în cazul
organizării scoţând în evidenţă colaborarea dintre organizaţii, pe parcursul interpretării
conducerii în prim plan find noţiunea de lider, iar în cel al controlului - verificarea strategică.
Proiectare
În diferitele definiţii ale proiectării apar următoarele formulări: stabilirea ţintei şi a

strategiei, luarea în calcul a drumului şi a resurselor care duc la atingerea ţintelor. Proiectarea
reprezintă pregătirea pentru viitor, adaptarea conştientă la acesta. După orizontul de timp,
proiectarea poate fi pe durată scurtă (1 an), medie (1 – 3 ani) şi termen lung (3 – 10 ani). După
nivel, putem deosebi proiectare tactică, operativă şi strategică.
Principalii paşi logici ai procesului de proiectare:
1. Definirea misiunii (mission) şi a viziunii (vision) organizaţiei, la care compania,

respectiv organizaţia va corela ţintele strategice şi sistemul de instrumente, metodele
2. Analiza mediului: descrierea cât mai detaliată a situaţiei, explorarea diferenţelor dintre
situaţia reală şi cea dorită,
3. Analiză SWOT: enumerarea factorilor care duc la atingerea scopurilor şi a
impedimentelor,
4. Stabilirea ţintelor concrete,
5. Defalcarea planurilor strategice, fixarea activităţilor (pregătirea planurilor tactice),
6. Executarea planurilor.
Potrivit lui Gaál-Szabó, etapele principale ale schimbării gândirii legate de proiectare sunt:
proiectare informală, proiectare financiară, proiectare pe termen lung, proiectare strategică,
ultimele două primind tot mai multe critici întemeiate din partea specialiştilor. Dintre acestea,
legat de subiectul lucrării trebuie evidenţiat că proiectarea strategică este cea mai puţin eficientă
189
în acele domenii, unde sunt cele mai intensive schimbări şi competiţia este cea mai puternică.
Astfel, trebuie aplicată proiectarea strategică cu caracter de proces, care a dus la formarea
managementului strategic (Gaál-Szabó 2007, paginile 95-99). Deducerea logică indică, de
asemenea, că proiectarea trebuie să aibă rol primordial, deoarece „toate celelalte funcţii îşi află
destinaţia din proiectare şi sunt subordonate, într-o oarecare măsură, dominaţiei proiectării”
(Pompl 2000, pagina 78, citat din Schreyögg).
Organizare
Organizarea cuprinde coordonarea şi combinarea resurselor personale şi materiale ale

organizaţiei în vederea atingerii scopului. Rolul său este formarea combinaţiei de resurse,
împărţirea atribuţiilor, formarea unităţilor organizaţiei, stabilirea sarcinilor. În cadrul funcţiei de
organizare trebuie acordată atenţie formării modalităţii de colaborare dintre organizaţii, a reţelei.
Alocarea de resurse se poate realiza şi între organizaţii: colaborare între companii, se pot forma
reţele verticale sau orizontale în speranţa avantajelor reciproce. Modalitatea de cooperare TDM
care se va prezenta în lucrare este mai apropiată de cea orizontală, cu toate că există şi un
„promotor”, un integrator.
Conducerea directă a colegilor (leading)
Conducerea directă a colegilor (leading) ca şi funcţie de conducere este influenţa

conducătorului asupra subordonaţilor în vederea atingerii scopurilor organizaţionale. Elementele
principale ale conducerii sunt: managementul resurselor umane, motivaţia, decizia, comunicarea,
pregătirea echipei. În ultima vreme, în centrul cercetărilor au intrat teoriile de conducere
concentrate pe luarea deciziilor. Ca urmare, au luat naştere diferite modele de luare a deciziilor,
cercetare şi analiza prin diverse metode, ca şi procese de rezolvare a problemelor, unde
conducătorul este în centrul atenţiei ca cel care ia deciziile. Pe de altă parte, s-au format teoriile
de conducere bazate pe personalitate, care stabilesc tipologii de conducere pe baza personalităţii
liderului. Conform teoriilor de conducere situaţionale (contingency theories), nu există un model
de conducere care poate fi utilizat în toate situaţiile, diferitelor situaţii le corespunde câte un alt
stil de conducere. Ca o concluzie a celor de mai sus, putem spune: cheia conducerii de succes
este combinarea adecvată a stilurilor de conducere.
Indiferent de stilul de conducere, pentru funcţionalitatea adecvată a managementului este

nevoie de conducere pe trei nivele (Dr. Claude Kaspar: Management turistic):
- politica întreprinderii (concepţie): cuprinde deciziile şi priorităţile care se

stabilesc, în linii mari
- proiectare în companie: elaborarea ţintelor, măsurilor şi bugetelor pe termen

lung, mediu şi scurt pe baza deciziilor de politica întreprinderii
190
- dispoziţie: cuprinde munca referitoare la activitatea de execuţie zilnică

(operativă) şi cea referitoare la control (monitoring).
Cele trei nivele de mai sus se influenţează reciproc şi au loc parţial în acelaşi timp.
Verificare / control
Verificarea este stabilirea şi scăderea diferenţei dintre ţinte şi activitatea reală. În sens mai
larg, nu înseamnă doar simplă verificare, ci procedeul bazat pe reconectare, care ajută atingerea
ţintelor organizaţionale. Necesitatea este dată de puncte de vedere economice (fără verificare
scade eficienţa), psihologice (un mediu de lucru stabil) şi politice (disponibilitatea
conducătorilor asupra resurselor). După obiectul şi durata controlului s-au stabilit trei tipuri:
- controlul strategic înseamnă stabilirea ţintelor strategice şi analiza realizării lor, referitor
la întreaga organizaţie
- controlul managementului (control însemnând o funcţie de conducere de sine stătătoare,
în engleză: controlling), se referă la o durată de timp mult mai scurtă decât controlul
strategic şi se caracterizează mai ales prin utilizarea de standarde numerice de natură
financiară.
- controlul operativ (conducere directă) este o activitate de foarte scurtă durată care se
referă sarcini de serviciu individuale, stabilite.
Wilhelm Pompl acceptă managementul ca o funcţie transversală, care apare în toate
domeniile de întreprindere (de activitate) şi ale cărei caracteristici sunt stabilite de relaţia ţintă-
instrument (Pompl 2000a). Adică cele descrise mai sus – în cazul companiilor de exemplu – sunt
valabile şi în cazul diferitelor domenii funcţionale ale întreprinderii: şi acolo trebuie proiectate
ţinte, este nevoie de efectuarea activităţii de conducere, iar executarea activităţilor trebuie
organizată şi verificată. În baza acesteia putem vorbi de managementul achiziţiilor sau
marketing-management.
191
Figura 5. Prezentarea managementului, ca funcţie transversală
achiziţii producţie vânzare finanţare administrare
Sursa: Pompl 2000, pag. 70.
IX.6. Managementul proiectelor
În Ungaria din 2004 sunt accesibile resursele de dezvoltare din fondurilor structurale ale
Uniunii Europene. România ulterior aderării la UE din 2007, a început accesarea fondurilor
structurale. Una dintre domeniile vizate este turismul, iar în cadrul acestuia dezvoltarea
atracţiilor turistice şi creşterea capacităţii de primire fac parte dintr-un pachet distinct. Despre
eficienţa utilizării resurselor vor da verdictul turiştii prin comportamentul lor ca şi consumatori,
dar prognozele de eficienţă economică sunt „examinate” de experienţele funcţionării.
În elaborarea proiectelor este primordială aplicarea punctelor de vedere profesionale,

deoarece astfel se poate asigura faptul că proiectul realizat va corespunde cerinţelor, iar
funcţionarea devine sustenabilă şi pe termen lung. Mare accent trebuie pus şi pe ordinea
raporturilor de proprietate, pe raportarea la legislaţie şi ghidul solicitantului, precum şi pe
corelarea cu documentele de politici de dezvoltare ale regiunii date, fără acestea proiectul nefiind
eligibil.
Puncte de vedere profesionale:
Construcţie pe valorile naturale şi culturale locale
Prin utilizarea valorilor arhitectonice locale existente se realizează principiul păstrării

valorilor locale, deoarece utilizarea clădirilor degradate poate salva de la distrugere moştenirea
192
arhitectonică valoroasă. Construirea pe valorile naturale şi culturale locale – din cauza

menţionării accentuate între criteriile de selecţie amintite – de regulă este valabilă în cadrul
proiectelor.
Scăderea caracterului sezonal
Este nevoie de stabilirea unei oferte diferenţiate serviciu-portofoliu şi garantate, care

diferă de la sezon la sezon, pentru care să existe cerere pe tot parcursul anului.
Scăderea concentrării pe teritoriu
Pentru scăderea concentrării pe un anumit teritoriu este nevoie de gândirea în termeni de

regiune, precum şi acceptarea principiului de bază conform căruia este şi interesul zonelor care
se bucură de concentrare ca să existe zone-tampon, care permit decongestionarea şi maximizează
timpul de şedere al turistului în respectiva regiune.
Crearea unei oferte complexe
Regiunilor cu ofertă complexă le este specific ca unele oferte să se completeze şi, creând
un sistem de oferte multilateral, să poată satisface cerinţele unei arii vaste de grupuri cu diferite
preferinţe de consum.
Formarea de atracţii unicat, cu viziune inovativă
După posibilităţi, pe parcursul dezvoltării oricărui proiect trebuie să căutăm să creăm o

ofertă unică, individuală. Un interesant exemplu străin este Napa Valley Win Train din
California, care este un tren format din trei vagoane restaurant diferite, iar călătorii pot vedea
zona viticolă a Văii Napa, în acelaşi timp cu savurarea vinurilor şi a bunătăţilor gastronomice.
Includerea conştientă a educaţiei şi formării în oferta turistică
Acesta este scopul centrelor moderne de vizitare, care, pe lângă oferirea de informaţii,
încearcă să personalizeze o regiune sau un serviciu prin instrumente interactive, crescând
atractivitatea regiunii sau a serviciului.
Necesitatea poziţionării şi a diferenţierii
Trebuie acordată mare atenţie faptului ca prin dezvoltarea adusă să se realizeze o

activitate nouă, necesară şi nu una paralelă, de exemplu prin faptul că unele locaţii – pe lângă
serviciile oferite în comun – deţin şi motive marcante de deosebire (cum ar fi îmbinarea
caracterului natural, gastronomic, wellness în cadrul unei teme sau unui pachet).
Caracter catalizator
Scopul indirect al oricărei dezvoltări realizate din fonduri de la Uniunea Europeană este
să genereze alte investiţii din surse publice sau private, asigurându-se că o anumită dezvoltare să
fie utilă în cea mai mare măsură comunităţii locale.
193
Accesbilitate
Un punct de vedere esenţial este accesibilitatea , trebuie asigurată semnalizarea şi

capacitatea adecvată de parcare, deblocarea şi garantarea orelor de funcţionare.
Îmbunătăţirea cooperări factorilor din turism
Implicarea celor interesaţi este bine să se facă încă din faza de pregătire, deoarece
sprijinul profesional poate fi un lucru pozitiv şi pe durata procesului de evaluare, iar
comunicarea către societate a rezultatelor este benefică marketingului.
Exercitarea punctelor de vedere ale marketingului
Pe durata dezvoltării proiectului nu se poate ocoli întrebarea: căror grupuri-ţintă dorim să

le adresăm această investiţie, cu ce servicii pot fi atrase cel mai eficient? Prin studierea
cercetărilor, analizelor existente primim răspuns la întrebările care apar pe parcursul dezvoltării
proiectului.
Sustenabilitate (naturală şi economică)
Sustenabilitatea naturală se asigură prin respectarea legislaţiei iar cea economică prin
exercitarea punctelor de vedere profesionale.
Raporturi de proprietate
Punctele de vedere profesionale au efect asupra sustenabilităţii proiectului, dar nu sunt

suficiente pentru succesul său. Raporturile de proprietate clare şi ordonate sunt premisele nu
doar ale proiectului, ci, în unele cazuri, şi ale acceptabilităţii, evaluării ulterioare. Pot apărea
următoarele obstacole administrative mai mici sau mai mari, care trebuiesc depăşite în vederea
continuării şi fezabilităţii proiectului:
- datele de la autorităţile în drept pentru titlul de proprietare – pe parcursul proiectării

bugetului trebuie scoase acele elemente ale căror rapoarte de proprietate nu sunt claer la
nivelul înscrierilor oficiale pentru că, din acest motiv, pot ieşi din categoria eligibilă,
punând în pericol realizarea proiectului.
- pierderile de timp şi bani date de achiziţionare unei proprietăţi comune nedivizate.
Ajustarea la regulamentele autorităţilor
Ajustarea la regulamentele autorităţilor este, asemenea ordonării raporturilor de proprietate,

o precondiţie, astfel trebuie evitată orice coliziune în vederea depunerii şi realizării fără
obstacole a proiectului:
- calcularea necesităţilor de timp şi financiare ale autorităţi pentru protecţia patrimoniului,

dacă este relevant; stabilirea concretă a atribuţiilor potenţialelor autorităţi (în unele cazuri
autorităţile trebuie să stabilească între ele care este mandatată să elibereze autorizaţia);
194
- implicarea de zone de protecţie naturală – pregătire pentru discuţii cu parcurile naturale.
Este foarte important, ca în cazurile neclare să solicităm în prealabil punctul de vedere al

autorităţii abilitate, astfel putem evita cheltuielile inutile.
Adaptarea la ghidul solicitantului
Studierea cu atenţie şi cunoaşterea cerinţelor este esenţială în cazul proiectelor finanţate

de UE. Experienţa arată că, în mai mică sau mai mare măsură, proiectul trebuie ajustat la cerinţe.
Îndreptăţire
Fără îndeplinirea criteriilor (statutul juridic al celui care depune proiectul, motive de
excludere) proiectul nu poate fi evaluat.
Limite de buget
Trebuie văzut dacă proiectul este sustenabil şi în cazul realizării parţiale, sau îşi pierde
rostul. Este foarte important să stabilim acele priorităţi cu a căror realizare putem maximiza
şansele realizării complete pe viitor a proiectului, chiar şi din alte surse, sau din surse private.
Punctajul eligibil
Înaintea dezvoltării proiectului trebuie să ne asigurăm ce punctaj ar putea primi proiectul

nostru în urma procesului de evaluare. Analizând cu atenţie punctele de vedere ale evaluării şi
eventualele riscuri cântărim şansele de câştig şi în baza acestora luăm decizia privind întocmirea
proiectului.
Noţiunea de Destinaţie turistică
Noţiunea, caracteristicile, elementele definitorii ale destinaţiei turistice
În definirea destinaţiei ca noţiune sunt valabile diferite puncte de vedere în acelaşi timp.
În general, următoarea definiţie descrie cel mai bine noţiunea (după Conferinţa UNWTO,
Fabricius, 2006):
Destinaţia este o locaţie fizică unde turistul petrece cel puţin o noapte. Cuprinde atracţii
turistice, produse, servicii conexe care sunt capabile să satisfacă cerinţele necesare măcar
pentru şederea de o zi a turistului. Destinaţia are limite fizice şi administrative deopotrivă, care
îi stabilesc managementul, şi are o imagine unică. Destinaţiile sunt capabile să intre în reţea, să
coopereze, devenind destinaţii mai mari pentru deservirea cerinţelor complexe ale turiştilor în
acelaşi timp;
195
Pentru a putea evalua ca destinaţie un loc, o regiune, trebuie să dispună de anumiţi factori.
Dezvoltarea factorilor de mai jos este vitală pentru asigurarea creşterii competitivităţii destinaţiei
(Buhalis, 2000):
- cuprinde o atracţie turistică cum ar fi: factori de mediu, moştenire arhitecturală,

evenimente speciale etc.;
- este accesibilă (primar – reţea infrastructurală, secundar – mijloace de transport);
- este prezentă complexitatea serviciilor turistice, cum ar fi posibilitatea de cazare, servicii
de primire, mic comerţ etc.;
- dispune de pachete de produse;
- servicii, cum ar fi bănci, telecomunicaţie, spitale etc.;
Concluziile unor specialişti privind natura destinaţiei:
- Hu-Ritchie (1993) spunea că destinaţia este „pachetul posibilităţilor şi serviciilor

turistice”, care, ca orice alt pachet de produse, este multidimensional.
- Buhalis (2000) susţinea că destinaţia este esenţa produsului turistic, care oferă
consumatorilor un pachet integrat de experienţe.
- În percepţia lui Bieger (1998) destinaţia este în competiţie pe piaţa turistică cu alte
produse, astfel poate fi apostrofat ca produs turistic.
- Modelul de competitivitate al destinaţiei al lui Ritchie-Crouch diferenţiază structura
generală a destinaţiei (apă, canalizare, drumuri etc.) de suprastructură (servicii turistice,
cum ar fi hoteluri, restaurante, centre de informare etc.) ca şi factori importanţi în
privinţa destinaţiei.
- Alţii (Leiper, 1995; Martini, 2001; Pechlaner, 2000) spun că destinaţia este formată din
atracţii naturale şi construite, produse şi servicii, de aceea poziţionarea geografică,
respectiv ordinea factorilor amintiţi este doar unul – şi nu singurul – dintre factorii care
caracterizează destinaţia. În această abordare caracterul tematic este la fel de important,
dacă nu chiar mai important decât cel geografic.
- Keller (2000) aminteşte asupra faptului că oamenii utilizează frecvent regiunea,
localitatea ca sinonim al destinaţiei turistice. Cercetătorii au căzut de acord că destinaţia
are un înţeles mai larg, decât doar unitate teritorială delimitată fizic, geografic.
Adunând factorii care definesc destinaţia şi punctele de vedere privind natura destinaţiei,
principalele caracteristici ale destinaţiei sunt următoarele:
- este o zonă ţintă pe care turistul o alege ca ţintă a călătoriei

- este nu doar o zonă ţintă, ci şi o zonă de primire
- este unitatea de bază a turismului
- definirea sa se face din punctul de vedere al turistului
- este o zonă/regiune delimitată fizic, geografic
- turistul petrece aici cel puţin o noapte
- este un loc, o regiune care cuprinde atracţiile, produsele şi serviciile turistice, şi alte
servicii conexe necesare petrecerii măcar a unei singure zile
- cuprinde numeroşi actori implicaţi, care cooperează
196
- are o imagine unică

- are percepţie (fiecare turist poate percepe destinaţia subiectiv, după propriile criterii)
- oferă turistului experienţe integrate
- în sens mai larg, este un produs turistic, care este în competiţie cu alte produse (adică
destinaţii) pe piaţa turismului
- este un sistem complex şi integrat, care presupune existenţa conducerii şi
managementului turistic modern pentru a putea funcţiona cu succes
- este un sistem care construieşte de jos şi este sprijinit de sus
Pentru ca un loc sau o regiune dată să devină atracţie turistică, trebuie să corespundă unor
criterii de bază. Stabilirea destinaţiilor şi a zonelor de bază ale destinaţiei impun un sistem
special de criterii care este stabilit, în primul rând, după preferinţele turistului.
Relaţia dintre turism şi destinaţie
Pentru a înţelege cum se poziţionează destinaţia în sistemul turistic, trebuie să vedem

funcţionarea în ansamblu a sistemului turistic. Turismul este sistem complex care funcţionează
integrat, deschis şi dinamic, unele elemente (micro şi macromediul) sunt în interdependenţă (vezi
figura 6.)
Societate Economie
Cerere Ofertă
Călătorie
Turistul Produsul
- motivaţie - atracţie
- timp liber - circulaţie
- venit cheltuit în mod - servicii
liber - siguranţă
- ospitalitate
PIAŢĂ DESTINAŢIE
Organizaţie TDM
Marketing
Mediu Cultură
Sursă: Dr. Lengyel Márton (1992)
Macromediul turismului cuprinde factorii economici, sociali, culturali, tehnici şi politici

care influenţează cererea turistică şi elementele destinaţiei. Mediul economic al turismului
stabileşte nivelul, calitatea şi componenţa cererii şi influenţează ritmul de dezvoltare al
197
turismului. Mediul social, în legătură cu factorii economici influenţează cererea, precum şi

capacitatea „de primire” a zonei. Mediul cultural reprezintă pentru turism una dintre cele mai
relevante atracţii, în acelaşi timp turismul oferă piaţă culturii. Mediul natural orientează volumul,
locaţia şi caracterul investiţiilor în turism, şi are un rol important printre atracţiile ofertei
turistice. Elementele mediului tehnologic (cum ar fi infrastructura, internetul) au rol important în
dezvoltarea sectorului turistic. Mediul politic este esenţial din punctul de vedere al siguranţei
posibilităţilor de călătorie.
Rolul sistemul de conducere în turism este crearea unor stimulente în sectoarele de mai
sus, care să influenţeze în mod pozitiv funcţionarea optimă a celor două subsisteme din turism şi
relaţia acestora.
Microsistemul turismului cuprinde factorii celor două subsisteme ale pieţei turismului:
cererea (turistul) şi oferta (produsul turistic). Relaţia celor doi poli reprezintă călătoria turistului
la destinaţia turistică, respectiv activitatea de marketing a mediului de primire spre turist. Dintre
factorii de cerere ai turismului (timpul liber, venitul cheltuit în mod liber şi motivaţia) rol
definitoriu are motivaţia, adică influenţa interioară a turistului bazată pe solicitarea individuală a
diversităţii. Relaţia dintre motivaţie şi atracţie este strânsă, deoarece motivaţia devine decizie
concretă de călătorie în baza atracţiilor destinaţiei. Elementele ofertei turistice (cum ar fi
atractivitatea, circulaţia, serviciile, siguranţa, ospitalitatea etc.) formează, de asemenea, o reţea
relaţională intensă şi strânsă: câte una dintre elementele produsului turistic are efect asupra
calităţii întregii oferte, astfel şi asupra gradului de satisfacţie al turistului. Elementele cererii şi
ofertei turistice şi dezvoltarea lor influenţează şi calitatea vieţii locuitorilor din zona de primire
(efectul pozitiv al turismului este creşterea calităţii vieţii populaţiei).
Situarea destinaţiei în sistemului turismului
Cererea (sau produsul) turistic este format din următoarele elemente: accesibilitate,
atracţii, servicii, siguranţă, ospitalitate etc. Cele mai importante elemente ale destinaţiei turistice
sunt date de atracţiile turistice (naturale sau create de om, evenimente speciale etc.),
accesibilitate, serviciile turistice, pachetele de oferte, activităţile active şi serviciile publice.
Studiind cele de mai sus, putem spune că factorii ofertei şi factorii care compun
destinaţia au aceeaşi componenţă şi elemente. Diferenţa este că, de exemplu produsul turistic
poate fi un singur produs, câteva servicii, sau chiar un amalgam de servicii care să deservească
cerinţele turistului aflat departe de casă. Dar, din punctul de vedere al turistului, doar amalgamul
complex de servicii reprezintă un produs, deoarece trebuie să îşi satisfacă toate cerinţele.
Produsului aşadar poate fi singular sau pot fi mai multe produse, pe când destinaţia poate fi
caracterizat printr-un amalgam de atracţii şi servicii turistice complexe şi interdependente.
Unii cercetători pun pe picior de egalitate produsul turistic în sens mai larg şi destinaţia
turistică: cum ar fi Bieger (1998), în abordarea căruia destinaţia este ca şi produsul turistic, care
concurează pe piaţa turistică cu alte produse. Între polii cererii şi ofertei relaţia este dată de
198
organizaţia de management a destinaţiei responsabilă de conducerea şi managementul

destinaţiei.
IX.7. Construcţia sistemului organizaţional Turism Destination Management
TDM – un exemplu de bune parctici din Ungaria
Istoric
Turismul în Ungaria a contribuit în mod semnificativ la vitalizarea economiei şi crearea

de locuri de muncă. Oficiul Central de Statistică (KSH) a elaborat ultima dată în 2007 Sistemul
conturilor satelit în turism. Conform acestuia, valoarea brută a sectoarelor specifice turismului a
fost de 1322 miliarde de forinţi, care şi în mod direct, fără efectele produse mai departe,
reprezenta 5,9% din PIB. Potrivit Sistemului conturilor satelit în turism, numărul celor angajaţi
direct în turism era de 323 de mii de persoane. Având în vedere efectul multiplicator, circa 13%
din locurile de muncă este generat în mod direct sau indirect de turism. Conform datelor Băncii
Centrale a Ungariei, în 2010 turismul a îmbunătăţit balanţa de plăţi cu 4051 miliarde de euro
(1134 miliarde de forinţi) prin veniturile în valută provenite de la cei care au vizitat Ungaria.
Turismul a dat 27,7% din partea de venituri externe a serviciilor (Magyar Turizmus Zrt., 2012)
Dezvoltarea produselor turistice este asigurată de mai mulţi ani, dar principala problemă
a dezvoltării turismului a devenit vizibilă în urma dezvoltărilor de la trecerea dintre milenii –
referitoare mai ales la creşterea atractivităţii şi a locurilor de cazare. Este vorba despre lipsa unui
sistem coordonat responsabil de dezvoltarea şi managementul turismului zonelor de primire, care
să dispună de competenţe şi cunoştinţe adecvate. Mediul turistic a ajuns la concluzia că, privind
mai ales exemplele pozitive din străinătate, în vederea formării turismului sustenabil şi
competitiv, este indispensabilă crearea unui sistem organizaţional descentralizat, bazat pe
destinaţie, adică pe zona de primire turistică (zona-ţintă de călătorie pentru turist). Astfel, în
vederea creşterii competitivităţii turismului autohton construirea unui sistem de management al
destinaţiei turistice (prescurtat: TDM) a devenit o prioritate. Formarea TDM a fost stabilită în
cadrul Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Turismului pe perioada 2005-2013 ca cea mai
importantă ţintă naţională cu scopul de dezvoltare organizaţională şi sistematică în turism. În
anul 2008 au apărut primele proiecte care să contribuie la dezvoltarea sistemului instituţional din
turism şi reprezintă posibilităţi serioase pentru administraţiile locale care au obţinut rezultate în
domeniul turismului sau dispun de un potenţial important de dezvoltare.
Managementul Destinaţiei Turistice
Destinaţia turistică este o zonă ţintă şi de primire, care reprezintă o unitate geografică cu
atractivitate proprie şi nu una de proiectare, statistică. În altă descriere, destinaţia este un loc cu
atracţii turistice, instituţii, servicii, care este ales de turist sau un grup de turişti, valorificat, pus
pe piaţă de către partea de ofertă. Destinaţia turistică oferă turiştilor un serviciu complex şi
satisface cerinţele legate de aceasta (cum ar fi transpotrul, cazarea).
199
Pornind de la acestea, managementul destinaţiei turistice sau managementul turistic

regional (TDM) este totalitatea activităţilor necesare destinaţiei turistice pentru a atrage vizitatori
şi a le oferi pe durata şederii experienţe de neuitat în aşa fel, încât efectele economice şi de
mediu ale traficului de vizitatori să fie benefică pentru comunitatea locală pe termen scurt şi
lung. Cu alte cuvinte, managementul destinaţiei turistice este activitatea voluntară pe termen
lung a partenerilor care tratează în mod complex şi integrat produsele şi diferitele servicii
(administraţii locale, întreprinzători, organizaţii civice şi profesionale etc.), în vederea
optimizării experienţelor turistului şi a efectelor turismului, având în vedere principiile
sustenabilităţii. Scopul TDM este crearea sistemului turistic sustenabil şi competitiv în zona de
primire (Kovács 2008). Misiunea TDM este formarea turismului sustenabil şi competitiv şi
funcţionarea acestuia în destinaţie, prin crearea şi operarea sistemului complex al turismului
(Tőzsér, 2010). Devine sustenabilă doar activitatea în care toate părţile sunt interesate.
Actorii turismului:
1. turistul
2. organizaţia care oferă servicii turiştilor
3. comunitatea gazdă
4. mediul natural cultural
Relaţii reciproce dintre actori este reprezentată de modelul VICE (figura 7.).
Sistemul TDM trebuie să atingă următoarele ţinte strategice:
- oferirea de experienţe complexe turiştilor,

- maximizarea profitului companiilor interesate în turism
- asigurarea avantajelor economice şi sociale ale populaţiei pe termen lung
- ocrotirea mediului natural.
Datoria TDM este managementul turismului în aşa fel, încât să ofere o experienţă de
călătorie perfectă pentru călător, iar pentru comunitatea destinaţiei avantaje economice, sociale
şi de mediu optime, astăzi şi pe termen lung deopotrivă.
Figura 7. Model VICE
Model VICE pentru TDM sustenabil
Visitor (vizitator)
Enviroment
(mediu)
Industry (sectorul turistic) Community (comunitatea locală)
Sursa: Lengyel, 2000

200
Principiile de bază ale funcţionării sistemului organizaţional TDM
Principiile de bază ale funcţionării
Deservirea sarcinii date de aplicarea principiilor orizontale, atingerea ţintelor TDM poate
fi realizată cu succes, doar dacă atribuţiile de management necesare revin unei organizaţii
potrivite, în care participă sau sunt reprezentaţi toţi actorii. Această organizaţie este denumită-
TDM (TDMSZ). Principiile de bază ale funcţionări organizaţiei-TDM sunt următoarele:
Construcţia de jos
Bazele sistemului se pot pune cu cooperarea actorilor din turism (întreprinzători,

administraţii locale, organizaţii civile). Toţi actorii turismului sunt prezenţi la nivel local, aici se
realizează modelul VICE. Sistemul organizaţional TDM nu poate fi realizat pornind de sus, dar
trebuie stimulat de acolo. Construcţia trebuie începută de jos (prin metoda „bottom-up”), unde
este asigurată în mod direct participarea actorilor locali (întreprinzător, administraţia locală).
Nivelele destinaţiei turistice le deosebim în funcţia de aria lor de acoperire şi atractivitate: locale
(localitate), nivel intermediar (microregiune), regionale (regiunea).
Parteneriat
Turistul trăieşte experienţa oferită de destinaţie, ca totalitatea celor experimentate la

fiecare furnizor de servicii şi la care contribuie toţi actorii care intră în contact cu turistul. Sensul
turistic este dat de călătorie, asupra căreia acţionează totalitatea impresiilor şi experienţelor trăite
în destinaţie. Iar aceasta depinde de comportamentul, ordinea şi curăţenia locuitorilor, a
instituţiilor locale, a angajaţilor firmelor. Astfel, printre cei responsabili se regăsesc toţi actorii
sectorului public şi privat. Organizaţia se poate forma doar prin cooperarea mai multor parteneri.
Din acest motiv este importantă construcţia de jos în sus, doar astfel pot fi implicaţi şi influenţaţi
cu toţii.
Bani şi competenţă
Pentru ca organizaţiile să poată acţiona, trebuie asigurat mediul legislativ şi economico-

financiar elementar pentru organizaţii. Să aibă forţe proprii măcar pentru funcţionare, marketing
şi participarea la proiecte, asigurată de cotizaţia membrilor şi completată din alte surse (proiecte,
sponsori etc.).
Profesionalism (competenţă)
Funcţionarea sistemului este posibilă doar în prezenţa nivelului de competenţă adecvat.

Pentru aceasta este nevoie de educaţie şi formare de perspectivă continuă (Szakály 2008). În
TDMSZ pot fi membri toţi actorii turismului, dar activitatea zilnică, practică este realizată
de partea operativă a organizaţiei, care, sub conducerea unui manager pregătit, pregăteşte
şi realizează în mod competent deciziile, activitatea de zi cu zi, incluzând deservirea turiştilor.
201
Principii de bază orizontale
În formarea sistemului organizaţional TDM sarcină prioritară este aplicarea a trei

principii de bază orizontale: crearea sustenabilităţii şi a competitivităţii, precum şi aplicarea
punctelor de vedere teritoriale.
Activitatea turistică este sustenabilă dacă nu intră în conflict cu interesele nici uneia
dintre părţile amintite mai sus. Pentru aceasta este nevoie de un management care are ca scop
dezvoltarea traficului de vizitatori, iar efectele să fie avantajoase pentru comunitatea, economia
şi mediul destinaţiei în prezent şi pe viitor deopotrivă. Adică turistul să aibă parte de experienţe
şi să fie satisfăcut, economica destinaţiei să se dezvolte, întreprinderile sale turistice să
prospere, societatea şi cultura locală să se îmbogăţească, iar mediul natural şi arhitectural să
fie protejat. (Ghidul de funcţionare TDM, Universitatea Heller Farkas, 2008)
Turismul este caracterizat de o competiţie strânsă. Destinaţia este competitivă dacă

turiştii o aleg ca ţintă de călătorie, îi sporesc renumele şi se întorc acolo. Asta înseamnă că poate
oferi atractivitate şi servicii – produs sau produse turistice complexe – care reprezintă adevărate
experienţe pentru turişti, reprezintă un raport preţ-calitate bun sau mai bun, raportat la
concurenţă, ceea ce se vede şi în vadul comercial.
Crearea sustenabilităţii şi a competitivităţii este o sarcină complexă, care necesită

cooperarea mai multor actori şi cunoaşterea în detaliu a sistemului şi conducerii turismului.
Poate fi de succes, dacă conducerea şi coordonarea activităţilor este realizată de o organizaţie în
care sunt şi iau parte, sau sunt reprezentaţi, toţi actorii, organizaţia are un organ de conducere
pregătit şi competent. În acest sistem deciziile se iau prin implicarea celor interesaţi, iar
organizaţia dispune de independenţa, competenţa, resursele şi instrumentele necesare aplicării
deciziilor. Aplicarea punctelor de vedere teritoriale necesită, în acelaşi timp, cooperarea
actorilor legaţi de aceeaşi zonă ţintă (destinaţie), dar şi colaborarea eficientă a unor nivele
teritoriale, aplicarea subsidiarităţii şi descentralizării în structura de luare a deciziilor şi de
dezvoltare, precum şi îmbunătăţirea competitivităţii regionale prin luare în calcul a dotărilor
turistice şi naturale ale zonei date, aplicarea principiilor de exploatare a spaţiilor şi a sinergiei
teritoriale.
Nivelele, construcţia sistemului organizaţional şi sarcinile TDM
Nivelele destinaţiei turistice le deosebim în funcţie de aria lor de acoperire şi de

atractivitatea lor.
Nivelul local este localitatea, treapta inferioară a sistemului TDM, aici începe
construcţia. În prima rundă, nivelul local merită creat în localităţile unde există interesul necesar
din partea administraţiei locale, a ONG-urilor, a întreprinzătorilor şi a locuitorilor. Acesta se
bazează pe interes, şi depinde de trafic, de vad. La pornire, este indicată clasificarea
localităţilor în funcţie de rolul lor actual în turism şi alegerea primelor localităţi unde se
poate realiza un TDMSZ local. În paralel, trebuie pornită organizarea la nivel intermediar, în
care trebuie incluse toate localităţile din regiune. Importanţa nivelului local este dată de faptul că
strategiile naţionale se realizează în activităţile locale şi aici duc la schimbări, managerii
202
destinaţiilor locale fiind cei care conduc schimbarea în scopul căreia trebuie să colaboreze cu
mulţi actori.
Scopul primordial al TDMSZ-urilor locale este să proiecteze, dezvolte şi opereze

întregul sistem al turismului local, pe baza cunoaşterii factorilor de mediu, a cererii şi a ofertei
existente şi a trendurilor pieţei, pentru ca vizitatorul / turistul să aibă parte de o experienţă
perfectă de călătorie. Doar TDMSZ local este în relaţie directă cu vizitatorii, de aceea are ca
sarcină primordială informarea lor, satisfacerea nevoilor lor, tratarea nemulţumirilor lor şi
trebuie să se asigure de măsurarea gradului de satisfacţie al oaspeţilor care vin în zonă. Toate
acestea se fac pentru a putea dezvolta în continuare calitatea serviciilor – spre satisfacţia tot mai
mare a clientelei, să creeze noi produse corespunzătoare cererii şi prin oferta sa înnoită să
convingă, din nou, vizitatorii.
TDM la nivel intermediar (microregiune) este o organizaţie formată în urma cooperării

mai multor TDM-uri şi a principalilor actori profesionali (de regulă sub forma unei alianţe sau
organizaţii nonprofit), în care pot include şi localităţile care nu au încă un rol în turism. În
cazul regiunilor întinse, pentru localităţile situate departe de centru este greoaie stabilirea de
parteneriate, condiţiile de viaţă şi de muncă zilnice leagă localităţile mai ales în regiunile mai
mici. Un motiv important în înfiinţarea de organizaţii la nivel intermediar este că o localitate sau
microregiune, în mod separat, nu poate oferi un produs turistic individual sau deveni destinaţie
de sine stătătoare, pe când o regiune poate, pentru că în urma apropierii geografice atracţiile se
cumulează şi aria lor de acoperire creşte, şi dă posibilitatea creării de forme proprii de turism
(cum ar fi cel rural, eco, de echitaţie, cultural, vini-viticol, termal).
Sarcina TDMSZ-urilor la nivel intermediare este ca prin coordonarea şi

sintetizarea activităţii de cercetare, proiectare, dezvoltare a TDMSZ-urilor locale să creeze
imaginea turistică unică, individuală a microregiunii, integrarea elementelor de atracţie,
afişarea şi punerea pe piaţă (mai ales pe piaţa turistică autohtonă). Rolul coordonator se referă,
printre altele, la cercetările şi analizele care pun bazele specializării, pregătirii deciziilor,
pregătirea planurilor de dezvoltare a turismului; crearea profilului de oferte individual şi a
imaginii (construcţie de brand), dar şi la activitatea de management.
Activitatea de punere în piaţă este ajutată de pregătire, operarea de publicaţii şi a altor

instrumente care ajută vânzarea, participarea la târguri turistice şi alte campanii de marketing şi
de comunicare, precum şi operarea sistemului de informare turistică. Activitatea se poate realiza
eficient dacă este în contact permanent cu membrii.
(TDMSZ-urile la nivel local), cu celelalte organizaţii profesionale şi teritoriale ale

regiunii şi dacă oferă reprezentanţă regională şi naţională membrilor şi informează despre
rezultate în mod permanent membrii şi opinia publică. Organizaţiile-TDM microregionale, în
realitate, de multe ori realizează activitatea la nivel local şi intermediar. O altă soluţie ar fi
înfiinţarea unui organ independent de TDM intermediar (societate nonprofit) cu birou şi personal
propriu.
Organizaţia regională TDM este „asociaţia asociaţiilor”, cooperarea profesională a mai

multor organizaţii TDM de nivel intermediar, a statului şi a celor mai importanţi furnizori
203
turistici regionali. TDMSZ-urile locale şi microregiunile împreună formează TDMSZ-ul

regional. Înfiinţarea TDMSZ regional creează platforma comună a celor interesaţi în turismul
regiunii, bazată pe parteneriat cu drepturi egale, care dă posibilitatea implicării tuturor celor
interesaţi şi modernizării europene a conducerii turismului în vederea realizării turismului
competitiv şi sustenabil pe termen lung.
Scopul TMDSZ regional este îmbunătăţirea popularităţii şi imaginii regiunii,

contribuie la vânzarea pe piaţa naţională şi cea internaţională a produselor turistice, asigură
activităţile de marketing, şi a managementului de date complexe, privind oferta regiunii, precum
şi suportului informatic. Sarcina sa este managementul destinaţiei turistice complexe,
cooperarea actorilor, sprijinirea activităţii profesionale prin perfecţionare continuă, predarea
know-how-ului profesional, prin reprezentarea şi impunerea intereselor lor.
IX.8. Managementul turismului aplicat în Ungaria
Esenţa managementului turismului este formarea, dezvoltarea şi coordonarea funcţionării

sistemului de turism. Acesta este valabil atât la nivel regional, cât şi la cel al companiei,
bineînţeles, sarcinile şi metodele aplicate fiind diferite la diferitele nivele. La nivel naţional,
regional şi local sarcina este formarea şi operarea întregului sistem, în care au importanţă
perspectiva cuprinzătoare (globală), cunoaşterea relaţiilor naturale şi a legăturilor interne,
aplicarea tehnicilor de conducere şi reglementare comprehensive, abilitatea de coordonare şi
organizare. La nivelul companiei găsim multitudinea întreprinderilor turistice, care reprezintă
câte o componentă a sistemului turistic şi deservesc activităţi individuale, fiecare necesitând
cunoştinţe şi tehnici specifice. Aici accentul cade pe cunoaşterea unor tehnici specifice. Viziunea
asupra sistemului este indispensabilă la ambele nivele, deoarece organizaţiile care derulează
activităţi specifice nu pot fi rupte din mediul lor, structura internă şi activităţile trebuie să fie
create şi de acestea în mod corespunzător scopului (Claude 1992).
Sarcinile generale ale managementului turistic, bazate pe cele mai sus amintite:
- proiectarea;
- managementul resurselor, cu următoarele componente:
• managementul atracţiilor turistice,
• managementul vizitatorilor,
• managementul dezvoltării,
• managementul financiar,
• managementul resurselor umane,
• managementul operativ şi cel al schimbărilor,
• managementul ofertei;
- marketing management
- management de proiect.
În baza definiţiei sale, TDM are ca scop organizarea, dezvoltarea, marketingul, formarea şi
administrarea serviciilor turistice în aşa fel, încât turismul să ofere avantaje economice, sociale şi
204
naturale optime mediului de primire şi întreprinderilor (Ghidul de funcţionare TDM,

Universitatea Heller Farkas, 2008). TDM aşadar:
• Este o activitate care are în vedere atât interesele mediului de primire, cât şi
cele ale turiştilor, pentru că are misiunea de a oferi turiştilor o experienţă de
călătorie perfectă, iar mediului de primire avantaje economice, sociale şi de
mediu.
• Cuprinde întregul sistem al turismului, încercând să creeze echilibrul
regenerabil dintre cere şi ofertă.
• Deserveşte toate sarcinile de bază ale conducerii turismului: proiectarea,
dezvoltarea, marketingul, formarea profesională şi administrarea sunt activităţi
care se presupun una pe cealaltă în vederea creării turismului de succes.
Sarcinile organizaţiilor TDM pot fi deduse din scopurile TDM: trebuie să contribuie la
formarea şi operarea sistemului de turism competitiv şi sustenabil în destinaţie. Sarcinile
organizaţiei TDM diferă la diferite nivele, dar pot fi definite şi activităţi obligatorii la toate
nivelele:
- realizarea şi susţinerea parteneriatului,

- coordonare,
- managementul cercetării şi informaţiei (colectarea şi transmiterea de informaţii),
- dezvoltarea produsului turistic,
- management de proiect,
- stimularea investiţiilor,
- participarea la concursuri de proiecte,
- managementul resurselor umane,
- consiliere profesională,
- administrare.
Sarcinile specifice sunt reprezentate la diferitele nivele ale TDM-ului . Proiectarea, de obicei,
este de datoria TDM la toate nivelele, dar în diferită măsură, deoarece aplică principiile
teritoriale şi nu teoria managementului: şi în cazul proiectării se realizează principiul
construcţiei de jos, dar pentru că includerea şi planurile de dezvoltare naţionale şi obţinerea de
finanţare se realizează prin planurile regionale, este de datoria organizaţiei regionale să redacteze
concepţiile de dezvoltare, strategiile şi programele. Între activităţile definite se amestecă
funcţiile de management, managementul aferent diferitelor domenii de funcţionare, precum şi
serviciile oferite către şi primite de la parteneri.
Proiectarea este obligatorie la toate nivelele (toate organizaţiile trebuie să elaboreze plan
de afaceri, plan de marketing, proiecte etc.), dar elaborarea şi managementul concepţiilor de
dezvoltare, strategiilor, programelor care definesc esenţial dezvoltarea turismului regiunii sunt în
sarcina organizaţiei teritoriale, deoarece cu ajutorul planurilor regionale se poate lua parte la
planurile de dezvoltare naţionale şi obţine resurse importante pentru ideile de dezvoltare
serioase. Astfel organizaţia poate influenţa condiţiile proiectelor care urmează a fi lansate.
Bineînţeles şi în elaborarea planurilor regionale trebuie să fie aplicat principiul construcţiei de
205
jos. Localităţile şi microregiunile / regiunile trebuie incluse în activitate, dar pe când localităţile
sunt capabile doar de investiţii de mai mică importanţă, microregiunea gândeşte la nivel de
destinaţie (unde apare cerinţa şi posibilitatea creării produsului turistic complex), iar regiunea
adună nevoia de dezvoltare a tuturor microregiunilor şi regiunilor şi stabileşte priorităţile având
în vedere interesele întregii regiuni. Dacă întreaga regiune se dezvoltă, consecinţa este înflorirea
tuturor localităţilor.
Activităţile care apar pe parcursul managementului de dezvoltare au altă importanţă la

diferite nivele, deşi se leagă de proiectare, ţintesc realizarea planurilor. Realizarea este legată
întotdeauna de un loc concret, rareori se întâmplă ca realizarea unui produs turistic să se facă în
paralel, din mai multe elemente (de exemplu: apa termală, locurile de cazare, posibilităţile de
divertisment şi expediţie reprezintă atracţii), în mai multe localităţi. Şi mai rar se întâmplă să se
realizeze o dezvoltare la nivel regional (de exemplu un traseu pentru biciclişti), care să aibă loc
de participarea activă a TDMSZ regional (formarea sistemului de coordonare, stimulare,
management financiar etc.).
Nivelul principal al marketingului cuprinzător al destinaţiei (cercetare, proiectare,

dezvoltarea produsului, împărţire, comunicare şi promovare – cu accent pe e-marketingul bazat
pe internet – poziţionare, construcţie de brand) este regiunea, deoarece în imensa concurenţă
internaţională un nivel inferior doar rareori poate juca un rol hotărâtor. La acest nivel se
întâlneşte TDM construit de jos şi activitatea de marketing de nivel central, care trebuiesc
corelate, mai târziu chiar combinate. Microregiunea poate duce o activitate marketing la fel de
cuprinzătoare – dar în mai mică măsură decât o practică regiunea – în cazul în care poate
construi un produs turistic care poate fi deosebit ca o destinaţie adevărată. Nivelul local poate
realiza doar o parte a marketingului destinaţiei, dar are ca rol primordial informarea turiştilor şi
contribuţia la realizarea unei baze de date la nivel superior. În schimb, poate beneficia de
rezultatele activităţii de popularizare şi vânzare realizate mult mai eficient la nivele superioare.
În orice caz, marketingul este activitatea care poate determina cel mai bine membrii TDMSZ la
înfiinţare să coopereze sub formă de parteneriat – mulţumită rezultatelor scontate pe termen mai
scurt, dar lipsa rezultatelor economice poate dezamăgi, ceea ce poate duce la pierderea multor
membri sau chiar la dezintegrare. Nu în mod întâmplător, în multe locuri din străinătate
activităţile TDM sunt reduse la marketing. Aceasta denotă o perspectivă simplistă şi pe termen
mai scurt, deoarece menirea principală a TDM este contribuţia la dezvoltarea sustenabilă în
domeniu, marketingul destinaţiei, realizat în mod profesional fiind doar unul dintre
instrumentele sale.
Activităţile Managementului atracţiilor turistice şi al vizitatorilor apar la nivelul unor

atracţii (parc natural, evenimente culturale şi sportive etc.) şi al destinaţiei, la nivel regional mai
rar şi atunci se axează pe coordonarea diferitelor destinaţii sau microregiuni, prezentarea şi
activităţile conexe fiind realizate deja la faţa locului.
Asigurarea calităţii şi monitoring-ul ţin de activităţile regionale, dar toate TDMSZ

trebuie să contribuie activ la realizarea lor. Asigurarea calităţii şi monitoring-ul se bazează pe
regulamente (cum ar fi clasificarea unităţii sau respectarea normelor sanitare este de datoria
tuturor nivelelor sau întreprinderilor). La nivelul UE tot mai mare importanţă se acordă asigurării
206
voluntare a calităţii (cum ar fi introducerea şi utilizarea etichetei ecologice Eco-label), care se

realizează la nivel regional, pentru a fi unitară.
Formarea profesională este, de asemenea, o sarcină importantă pentru toate nivelele,

deoarece în TDM un rol decisiv îl are factorul uman: competenţa, comportamentul şi
cunoştinţele de limbi străine ale gazdelor este un factor care influenţează mult experienţa
turiştilor. Din această cauză este importantă şi la nivel local (cursuri profesionale, organizarea de
cursuri de limbi străine etc.). Cursurile de formare mai importante costă mult, numărul necesar al
participanţilor se poate aduna greu, astfel este recomandat să se organizeze la nivel regional. În
cadrul formării în stil şcolar participarea este individuală, dar sprijin pentru costuri se obţine de
multe ori doar prin organizare regională (cum ar fi cursul de specializare TDM pentru managerii
turistici din microregiuni).
Reprezentarea este o activitate importantă, dar grea pentru întreg sectorul. De multe ori
chiar şi organizaţiile naţionale se dovedesc slabe în această privinţă. Este importantă colaborarea
regională, care poate fi reprezentată cel mai bine de TDMSZ regional.
Împărţirea sarcinilor între cele trei nivele trebuie stabilită în acordul de cooperare dintre
TDMSZ-uri, iar respectarea analizată şi îmbunătăţită an de an.
Funcţionarea organizaţiilor-TDM
Principiile cuprinse în modelul TDM impun înfiinţarea de două organizaţii. Parteneriatul

trebuie realizat sub forma unei asociaţii democratice. Profesionalismul, însă, cere o organizaţie
de muncă competentă, care poate avea mai multe forme, dar este înfiinţată întotdeauna de
organizaţie, în subordinea căreia funcţionează. Organizaţia de luare a deciziilor şi cea executivă
reprezintă, împreună, TDMSZ-ul.
Asociaţia este o organizaţie formată din persoane fizice şi juridice. Poate fi înfiinţată cu
orice scop, mai puţin cu activitate principal economică. Cel mai important avantaj este că
organizaţia este flexibilă şi deschisă, poate primi membri noi în orice moment, iar acest lucru nu
presupune modificarea actului de constituire.
Organizaţia executivă a TDMSZ se poate înfiinţa în două moduri.
1. Birou Tourinform (sau alt tip de birou, cum ar fi de informare pentru întreprinzători)
poate deveni organizaţia executivă a TDM şi îi poate realiza activităţile dacă proprietarul asigura
aceasta contractual. În acest caz şeful biroului Tourinform devine secretarul asociaţiei şi
conducătorul organizaţiei executiv, manager turistic.
2. Asociaţia înfiinţează o organizaţie executivă sub formă nonprofit.
La nivel local este recomandată prima formă. La nivel regional poate fi luată în calcul
doar cea de a doua formă, aplicabilă şi în cazul nivelului intermediar (regional sau
microregional) dacă trebuie să înfiinţeze o organizaţie executivă proprie. Dacă TDMSZ vrea să
207
deruleze şi activitate economică cu profit, care depăşeşte posibilităţile date de organizaţiile

nonprofit, poate înfiinţa, în plus, una sau mai multe SRL-uri.
Pentru reprezentarea intereselor la nivel regional (microregional) şi activitatea la nivel

regional, TDMSZ-urile de la nivel local pot înfiinţa uniuni cu personalitate juridică proprie.
Membrii pot fi şi organizaţiile de importanţă microregională (cum ar fi asociaţiile
microregionale) şi, în calitate de observatori, acele localităţi care nu îşi pot înfiinţa TDMSZ
local.
Organizaţiile se pot baza pe următoarele surse de finanţare:
• Cotizaţii
• Sprijin central (de la administraţia locală, stat)
• Sponsorizări (de la asociaţii, sponsori, persoane fizice)
• Concursuri de proiecte
• Venituri realizate din activitate economică (vânzarea de obiecte cadou, oferirea de
servicii)
• Reinvestirea taxei pe turist
Scopul este asigurarea cadrului de funcţionare previzibil pe termen mai lung.
Principalele elemente ale cheltuielilor organizaţiilor:
• Costuri de investiţie (importante mai ales la lansarea organizaţiilor);

• Costuri operative / de funcţionare (chirii, întreţinerea biroului, costurile telecomunicaţiei
şi tehnologiei informaţiei etc.);
• Costuri legate de activitatea profesională din turism (cum ar fi cercetare, proiectare,
marketing etc.)
• Costuri de dezvoltare.
Gruparea activităţilor de management şi profesionale în funcţionarea TDM
Activităţi de management TDM
Activităţile legate de funcţionarea organizaţiei TDM:
I. Activităţi de management şi conducere
II. Activităţi administrative, financiare, tehnice şi de furnizare a informaţiilor
- Activităţi curente, administraţie, finanţe şi funcţionare

- Furnizare de informaţii şi date de conducere şi reţea
III. Activităţi de management de reţea şi reprezentare TDM
- Parteneriat şi management de reţea

- Coordonare, managementul conflictelor şi comunicare
- Activităţi profesionale şi de reprezentante
208
Activităţi profesionale TDM
I. Dezvoltarea de produs turistic la nivelul destinaţiei
- Cercetare, analiză de piaţă, studii
- Proiectare
- Dezvoltare turistică
• Dezvoltarea atracţiilor, produselor şi ofertelor strategice

• Management de proiect şi inovaţie
• Participarea la concursuri de proiecte
• Stimularea investiţiilor
- Managementul şi asigurarea calităţii
- Monitoring şi evaluare
II. Marketing şi creare de brand la nivel de destinaţie
- Marketing şi management, comunicare marketing la nivel de destinaţie

- Creare de brand
- Marketing de cooperare
III. Informare turistică
- Furnizarea de informaţie turistică şi managementul vizitatorilor

- Formarea şi operarea de sistem informatic, rezervare-vânzare şi CRM turistic
IV. Asigurarea de servicii turistice profesionale
- Servicii profesionale, consultanţă

- Organizare de evenimente şi programe
- Participarea la expoziţii şi târguri turistice
- Vânzare şi intermediere, stimularea vânzărilor (Asociaţia Turistică Maghiară, 2009).
Construirea organizaţiei TDM, paşii realizării practice

Paşii recomandaţi ai realizării TDMSZ la nivel local sunt prezentaţi de figura 11. Durata
paşilor depinde de actorii locali (mai ales de persoanele alese pentru organizarea proiectării, apoi
conducerea organizaţiei de lucru).
TDMSZ la nivel intermediar este înfiinţat de organizaţiile locale din cadrul regiunii. Este
recomandată înfiinţarea unei uniuni, a cărei formă juridică să fie asociaţia. Înfiinţarea
organizaţiei de lucru este un proces similar ca la organizaţia locală, sarcinile pot fi realizate,
după înţelegere, de organizaţia mai puternică. La acest nivel este foarte importantă alegerea
chibzuită a persoanei managerului, deoarece va avea ca sarcină şi sprijinirea profesională a
managerilor locali.
209
Figura 11. Paşii înfiinţării TDMSZ local
Faza de lucru Activitatea
1. 1.1 Înţelegerea scopului şi ideii TDM – în primul rând din partea

Cunoaşterea administraţiei locale şi a conducătorilor acesteia (cunoaşterea Strategiei
TDM Naţionale de Dezvoltare a Turismului, celui de al doilea Plan Naţional de
Dezvoltare şi a Programelor Operative Regionale – ROP, citirea ghidului TDM,
participarea la programe de parteneriat).
1.2 Iniţierea înfiinţării organizaţiei-TDM (administraţia locală sau

întreprinzători)
2. 2.1. Organizarea de forum turistic, prin implicarea de expert (extern).

Pregătiri de Scopul:
organizare
- Informarea privind TDM-ul;
- Oferirea de competenţe, resurse şi infrastructură din partea

administraţiei locale pentru viitorul TDM, luarea în calcul a posibilităţilor date
de concursurile de proiecte;
- Formarea echipei de organizare legitimat de reprezentanţii la forum şi

care să reprezinte structura viitoare de membri (câte un reprezentant al
administraţiilor locale, celor care oferă cazare, biroului informatic, agenţiilor de
voiaj, Casei de Cultură, asociaţiilor sportive, organizaţiilor profesionale şi civile
ale localnicilor, în total 5 – 15 persoane);
- Colectarea de memorandumuri în vederea înfiinţări (intrării în) TDM.
2.2. Pregătirea echipei de organizare:
- Dezbaterea problemelor şi scopurilor locale comune;
- Pregătirea strategiei organizării;
- Cunoaşterea în detaliu a TDM (ghid, vizitarea unui TDMSZ

funcţional);
- Cine poate fi manager? – discutarea propunerilor şi includerea

candidatului comun în munca de organizare.
2.3. Informarea detaliată a comunităţii asupra pregătirilor (presă,

internet).
210
3. 3.1 Discuţia personală a echipei de organizare cu localnicii.

Prima fază a
organizării: 3.2. Forumuri locale şi civice (chemare de lectori).
informare 3.3. Informarea permanentă despre organizare (comunicare, presă,
internet, viu grai etc.).
3.4. Adunarea de alte adeziuni.
4. Faza 4.1 Dezbaterea formei juridice a organizaţiei.

a doua a
organizării: 4.2 Act de constituire, sistem de cotizaţii, pregătirea contractului dintre
pregătire administraţia locală şi noua organizaţie.
pentru 4.3 Redactarea de propuneri privind înfiinţarea organizaţiei de lucru şi a
înfiinţarea persoanei managerului (unde există birou de informare: preluarea acesteia).
TDMSZ
4.4 Redactarea de propuneri pentru conducerea organizaţiei (preşedinte,
membri în conducere, comitet de supraveghere).
5. Convocarea şedinţei de constituire

Formarea
TDMSZ 5.1 Informare despre activitatea echipei de organizare
5.2 Prezentarea, dezbaterea, apoi aprobarea propunerilor de proiect.
5.3 Alegerea funcţionarilor, numirea managerului
5.4 Îmbunătăţirea viziunii „Împreună putem face”
6. 6.1 Asigurarea de condiţiile de lucru (personal, birou, IT).

Pornirea
activităţii 6.2 Realizarea continuă a activităţilor administrative.
TDMSZ local 6.3 Organizarea activităţii profesionale, elaborarea planului de acţiuni
TDM
6.4 Aprobarea de către adunarea generală a bugetului, planului

profesional şi de acţiuni.
Sursa: Ghidul de funcţionare TDM, Universitatea Heller Farkas, 2008
Înfiinţare
Înfiinţarea TDMSZ poate fi iniţiată de oricine, dar pentru o organizaţie bună este nevoie
ca membrii să înţeleagă esenţa TDM. Deoarece primarul are un rol important în viaţa unei
localităţi, este recomandată obţinerea sprijinului acestuia. Cu sprijin din partea administraţiei
locale, trebuie abordaţi întreprinzătorii din turism, acest lucru se poate realiza în cadrul unui
forum. În cadrul workshop-ului / forumului specialiştii în teorie şi practică prezintă
211
administraţiilor locale, întreprinzătorilor din turism, ONG-urilor, instituţiilor interesate în turism

şi localnicilor interesaţi ideea TDM şi practicile de până acum privind formarea TDMSZ. În
procesul de popularizare presa este de mare ajutor, dar şi sprijinul TDMSZ funcţionale sub
forma unei vizite de studiu. Este esenţială convingerea, obţinerea sprijinului administraţiei
locale, apoi participarea activă a acesteia. Acesta trezeşte încrederea întreprinzătorilor şi a
populaţiei. Este recomandată înfiinţarea unui Grup de pregătire (iniţiativă) a cărui componenţă
recomandată este următoarea:
- 6 – 7 persoane din rândul întreprinzătorilor din turism;

- 1 – 2 persoane din administraţia locală (cum ar fi primarul, referentul turistic);
- şeful biroului Tourinform, dacă există;
- şi experţi externi.
Prin implicarea şi a altor factori locali, membrii Grupului de pregătire realizează
următoarele activităţi:
• adunarea şi organizarea materialelor informative privind TDMSZ funcţionale

(cunoaşterea modelului TDMSZ, rezultatele activităţilor TDMSZ funcţionale,
cadru legislativ etc.);
• vizitarea şi informarea administraţiilor locale, primarilor, întreprinderilor locale,
al altor organizaţii implicate;
• însumarea datelor întreprinzătorilor şi administraţiei locale pe baza
memorandumurilor (numărul întreprinderilor, mărimea, tipul lor, nivelul de
participare a administraţiei locale etc.);
• pregătirea unui plan profesional pentru anul de început, organizarea cadrelor
fizice ale organizaţiei (birou, tehnologia informaţiei, dotări), organizarea cadrului
de resurse umane (efectiv, pregătire etc.), asigurarea cadrului financiar de început
(pregătirea de buget, cash-flow);
• pregătirea de pachet pregătitor pentru fondatori (memorandum, datele
întreprinderilor şi ale administraţiei locale, planuri);
• redactarea de documente tip, şabloane;
• pregătirea actului constitutiv;
• realizarea fişelor postului TDMSZ, proiectarea organizării organizaţiei de muncă.
Relaţii
În cadrul TDM sunt importante atât relaţiile interne, cât şi cele externe. În relaţiile
interne care implică membrii şi organizaţia de muncă a TMDSZ este esenţială crearea
parteneriatului bazat pe interesele comune. Dovezile bunei colaborări sunt organizaţia bine
întemeiată, mediul de lucru şi de decizie democratic, acceptarea managerului şi activitatea sa
competentă, precum şi rezultatele îmbunătăţite.
Dintre relaţiile externe trebuie evidenţiate mediul cultural şi natural, protejarea lor, este
una dintre sarcinile importante ale TDM, deoarece unul dintre principalii factori ai turismului –
atracţia – de regulă se leagă de natură. În TDMSZ poate fi prezent doar reprezentantul punctelor
212
turistice şi de atracţie (baie termală, parc natural, muzeu, pădure, lac, centru cultural etc.) şi
trebuie să fie prezent, deoarece cunoştinţele acestuia sunt necesare în scop protectiv şi de corectă
„exploatare” a atracţiilor destinaţiei turistice. Parteneri importanţi sunt organizaţiile de
infrastructură şi din alte domenii, cele profesionale şi civice, instituţiile descentralizate, presa
etc.
Susţinerea parteneriatului
Existenţa TDMSZ depinde mai ales de rezultatele funcţionării. Dacă nu apar schimbări,
nu creşte vadul comercial, membrii achită doar cotizaţia, în scurt timp aceştia vor pleca
dezamăgiţi şi parteneriatul se termină. Rezultatele depind mai ales de respectarea principiilor de
bază şi de competenţa profesională şi umană a managerului. Competenţa profesională a
managerului este asigurată de referinţe, dar de cea umană trebuie să se asigure membrii TDMSZ.
Sarcina managerului de destinaţie
Sarcina principală a specialistului TDM este asigurarea profesionalismului pe toate

planurile turismului. Lui şi colegilor lui le revine stimularea şi ajutarea cooperării partenerilor în
regiune, asigurarea coordonării necesare creării şi funcţionării cu succes a produsului turistic,
precum şi realizarea diverselor activităţi profesionale sau organizarea acestora (cum ar fi
cercetarea, proiectarea, managementul de proiect, monitorizarea dezvoltării şi a funcţionării,
marketing, formare etc.), dar şi administraţia obligatorie şi reprezentarea organizaţiei. Managerul
îşi începe munca cu cunoaşterea detaliată a condiţiilor locale şi a comunităţii, apoi, discutând cu
toţi partenerii, realizează un plan de management al destinaţiei, care stabileşte ţintele imediate şi
de lungă durată, activităţile.
Înfiinţarea organizaţiilor TDM la nivel local
Procesul de construcţie se recomandă început cu cercetare la nivel regional, pentru a afla în

care localităţi există posibilitatea realizării parteneriatului şi înfiinţării organizaţiei. În prima fază
a cercetării trebuie pornit de la caracteristicile situaţiei turistice actuale şi de la datele existente.
Pe durata cercetării factorii care trebuie luaţi în considerare sunt:
- atracţiile turistice
- circulaţie (accesibilitate)
- capacitatea şi vadul comercial al locurilor de cazare (numărul nopţilor petrecute de
vizitatori)
- unităţi de primire (numărul magazinelor), alte servicii (magazine, poştă, cabinet medical,
farmacie, poliţie)
- organizaţii (birouri Tourinform, întreprinderi funcţionale, organizaţii civile)
- populaţie, factori economici şi sociali.
Dintre factorii enumeraţi, numărul nopţilor petrecute de oaspeţi reprezintă u punct de
pornire, pentru că la înfiinţarea de organizaţii bazate pe colaborarea dintre sectorul public şi
privat este nevoie ca în localităţile date ambele sectoare să aibă la dispoziţie resurse suficient de
mari pentru înfiinţarea TDMSZ şi funcţionarea eficientă. Pe baza nopţilor petrecute de oaspeţi se
pot deduce veniturile realizate din turism şi de aceasta se leagă veniturile din impozitul pe
213
turism al autorităţilor locale. Procedeul de selecţie porneşte cu analiza acestor caracteristici ale
localităţilor (Ghidul de funcţionare TDM, Universitatea Heller Farkas, 2008).
Experienţe naţionale şi internaţionale
Avantajele generale ale TDM
• se realizează a dezvoltare conştientă care ţine cont de interesele tuturor actorilor (pentru
că la proiectare iau parte cu toţii);
• odată cu parteneriatul se naşte şi capacitatea de acţiune independentă (resurse şi
competenţă proprie), pe care nici unul nu l-ar putea dobândi singur;
• marketingul devine mai eficient (internet), contribuie la cifra de afaceri;
• activitatea comună depăşeşte marketingul şi implică proiectarea, dezvoltarea, controlul
calităţii, formare etc.
• pot fi create produse turistice complexe, regiunea primeşte o imagine individuală, pot
apărea produse de marcă, astfel turiştii au parte de o experienţă mai bună şi revin,
popularizează destinaţia – toate acestea reprezintă avantaj în competiţie;
• turiştii vor fi mai mulţumiţi şi se aşteaptă o cifră de afaceri mai mare.
Avantaje pentru administraţiile locale
– administraţia locală poate încredinţa TDM-ului mai multe activităţi turistice;
– deciziile privind turismul sunt pregătite în mod competent;

– se aşteaptă un trafic mai mare şi mai curat, resurse care altfel ar putea fi întrebuinţate în
alt fel (peisaj, plaje, tradiţii populare etc.) devin mai uşor de valorificat prin turism;
– turismul aduce în mai mare măsură venituri realizate altundeva în economia
localităţii/regiunii;
– se creează locuri noi de muncă, tinerii pleacă în mai mică măsură din regiune;
– formarea comunităţii primeşte un impuls;
– cresc veniturile administraţiei locale din impozitul pe turism.
Avantaje pentru întreprinzători
– activităţi care nu pot fi realizate singur devin realizabile, cum ar fi acţiuni de marketing
mai mari, dezvoltări la nivelul comunităţii;
– trafic mai sigur şi cifră de afaceri mai mare;

– reprezentare mai bună;
– sprijin în problemele profesionale, nimeni nu rămâne singur.
Experienţa şi concluziile procesului autohton TDM
• Încredere reciprocă între administraţia locală şi membri.

• Turismul nu acceptă „apartenenţa de partidele politice”. Nici un membru nu poate privi
asociaţia ca o posibilitate de acaparare politică.
• Asociaţia nu este înfiinţată de administraţia locală, doar îi oferă competenţe şi resurse.
214
• Asociaţia înfiinţată nu este capabilă să realizeze activităţile primite fără management şi

infrastructură.
• Predarea competenţelor din punct de vedere juridic se poate realiza doar prin contract
semnat de cele două părţi.
• Sprijinul administraţiei (mai corect: cotizaţia) se poate calcula şi pe termen mai lung şi să
fie pe bază normativă. Administraţia locală este singurul membru care, în urma
negocierilor cu comitetul de iniţiativă, îşi stabileşte cotizaţia.
• Este bine ca preşedintele asociaţiei să cunoştinţe despre piaţă, să fie un întreprinzător
creativ.
• Asociaţia răspunde doar în faţa membrilor. Cei care rămân pe dinafară pot adera oricând.
Din acest motiv este important ca toată lumea să afle despre predarea competenţelor
înainte de înfiinţarea asociaţiei.
• Managementul deserveşte prin activitatea sa toţi turiştii şi membrii asociaţiei. Răspunde
în faţa lor.
• Numărul cât mai mare al membrilor este important. Utilizarea banilor publici primiţi nu
poate fi afacerea unui grup restrâns de întreprinzători.
• Trebuie explicat că înfiinţarea asociaţiei nu aduce în mod automat oaspeţi, creşterea
numărului lor se aşteaptă doar după o muncă susţinută de 1-2 ani.
• Pentru succes este necesară pasiunea, perseverenţa, dorinţa de a „realiza împreună”.
• Forma de organizare caracteristică: la nivel local asociaţia, la nivel regional SRL
nonprofit.
• În privinţa activităţilor profesionale TDM corespunde exemplelor străine, dar naturalizat
conform specificului naţional, lipsind cadrul legal adecvat (Víg, 2011).
Sistem informaţional şi informatic turistic la destinaţie
Asemenea turismului sustenabil, sistemul informaţional turistic trebuie proiectat şi

realizat foarte cumpătat. Este nevoie de un sistem capabil de comunicare în mai multe direcţii.
Sarcina principală este colectarea informaţiilor turistice ale regiunii şi publicarea lor, adică
informarea potenţialilor vizitatori. O altă sarcină importantă este realizarea bazei de date
importante pentru sector şi obligativitatea furnizării de informaţii în cadrul regiunii. Doi factori
stabilesc dacă sistemul informaţional este corespunzător şi funcţionează eficient. Unul este
acurateţea informaţiei (cât este de cuprinzătoare, actuală) şi prelucrarea şi modalitaţile de
transmitere a informaţiei (cum şi în ce măsură se transmit informaţiile spre publicul ţintă). La
proiectare trebuie avute în vedere două lucruri: definirea input-urilor (necesarul de informaţii al
sistemului) şi output-urilor (ce informaţii cerem din sistem).
Organizaţiile TDM, indiferent de nivel lor, trebuie să creeze şi opereze două sisteme de
bază care, în mod ideal, comunică între ele. Sistemul de sprijin administrativ şi sistemul
informaţional turistic.
Pentru realizarea sistemului administrativ este suficient un calculator, dar în cazul în

care se justifică, merită să se înfiinţeze o mică reţea de calculatoare, dacă resursele permit. În
215
vederea comunicării informatice optime se recomandă folosirea de sisteme şi programe pe bază

de Windows. La reţelele mai mici este utilă punerea în funcţiune a unui calculator-server, cu
care se poate rezolva stocarea şi salvarea datelor (se recomandă ca acesta să nu fie folosit ca şi
staţie de lucru). În comunicare, din cauza aproape a indispensabilităţii utilizării internetului, este
importantă folosirea firewall-ului, pentru care se merită instalat un sistem Linux, deoarece
acesta nu influenţează sistemul de operare al staţiilor de lucru.
Trebuie să amintim comunicarea pe bază telefonică. În vederea eficienţei costurilor se

recomandă încheierea unui contract cu un furnizor care asigură telefonia gratuită în cadrul
organizaţiei şi tarifele cât mai reduse. Pe lângă e-mailuri este importantă în continuare, chiar
dacă în mai mică măsură, utilizarea faxului, pentru ca este destulă instalarea unei cartele de
modem de fax la una dintre staţii. Este nevoie şi de sisteme de administrare şi facturare eficient,
care nu trebuie dezvoltate separat , deoarece pot fi cumpărate la preţ relativ scăzut.
Gândind în avans, se recomandă instalarea unui sistem de backup uşor de folosit (cum ar
fi Tigra, Mondoc).
Baza sistemului informatic în regiune este schimbul permanent de informaţie între

managerul de destinaţie şi toţi partenerii, deoarece nu este destulă identificarea partenerilor,
relaţia trebuie menţinută, păstrată. Pe lângă pagina de internet a destinaţiei – care trebuie să-i
informeze pe cei din regiune despre situaţia turismului, planuri şi posibilităţi – merită create
grupuri care să primească newsletter (scrisori).
Pentru convingerea localnicilor, managerul are datoria de a informa permanent

comunitatea, fiind recomandată şi implicarea mass-mediei locale.
Pe lângă informare, este important ca TDM să adune informaţiile de la participanţii la

activităţile turistice ale regiunii, acestea reprezentând input-uri.
Sistemul informaţional turistic al TDM
În zilele noastre, nu se poate realiza o activitate de marketing eficientă fără internet.

Condiţia de bază ale vânzării în turism este crearea unei pagini proprii a destinaţiei, în
proiectarea căruia este importantă integrarea în reţeaua de pagini web microregională, regională
şi naţională. Pagina trebuie să ştie să integreze şi site-urile existente civile, ale administraţiei şi
ale furnizorilor de servicii. Managementul destinaţiei trebuie să adune informaţii despre atracţiile
naturale, culturale şi de alt tip ale regiunii, pe care să le prezinte sistematizat şi ilustrat, urmând
ca site-ul să fie actualizat în permanenţă. Trebuie asigurat accesul de pe site către furnizorii de
servicii ai regiunii şi să li se asigure rezervarea online. Pagina trebuie să aibă posibilitatea de
căutare tematică în vederea fluxului de informaţii simplu (date, orar, distanţe, programe etc.).
Dar toate acestea sunt fără rost, dacă pagina se găseşte greu. Pentru acesta oferă ajutor sistemul
informaţional naţional, unde prin rafinare se ajunge la site-ul destinaţiei date. Statul asigură
cadrul, mediul turistic şi organizaţiile-TDM oferă conţinutul, deoarece informaţiile de la diferite
nivele sunt furnizate de gazdele acestora prin site-urile TDM spre baza centrală de date şi le
prezintă pe paginile regiunii.
216
Site-urile TDM au un rol uriaş în sistem, deoarece la acest nivel sunt adunate informaţiile
care stau la baza întregului sistem. Din acest motiv este importantă compatibilitatea dintre
diferitele nivele, pentru a nu fi nevoie de conversia ulterioară a datelor. Pornind de jos în sus în
sistem, scade fluxul informaţiilor adăugate şi se accentuează activitatea de analiză şi stocare a
datelor, care necesită un sistem informatic tot mai complex: dacă la nivel inferior este suficient
un portal închiriat într-un spaţiu de stocare virtual, la nivel regional sau naţional este recomandat
un sistem propriu de servere. (Ghidul de funcţionare TDM, Universitatea Heller Farkas, 2008).
Un model în construirea sistemului informatic TDM: http://prezi.com/j04cyjf04fm/tdm-

informatika/
Realizarea unui site turistic regional
Prima şi cea mai importantă sarcină a a managerului destinaţiei este studiul cerinţelor
furnizorilor, administraţiilor locale, ONG-urilor şi coordonarea lor, deoarece se bazează pe
parteneriatul TDM, pe cooperare şi dacă nu este în avantajul participanţilor, atunci nici turismul
nu este sustenabil. Este dificilă dar necesară realizarea armoniei relaţionale a părţilor. Fiecare
actor are în vedere alt element, care trebuie clasificat din punctul de vedere al turistului. Pentru
turist, cele mai importante sunt atracţiile regiunii, apoi urmează serviciile.
Urmează colectarea informaţiilor din diferite surse, valoare oricărui sistem

informaţional fiind dată de calitatea informaţiilor pe care le cuprinde – după cum am anunţat în
introducere. Informaţiile se adunăm de la cei la care acestea se referă. Colectarea datelor exacte
se face cu acurateţe. Este importantă şi colectarea datelor indicate pe durata şederii turistului
(informaţii de călătorie, de sănătate). Informaţiile colectate trebuiesc selectate, prezentate
clasificate şi împărţite pe nivele, luând în calcul transparenţa şi manevrabilitatea paginii web.
Informaţiile mai speciale trebuie plasate mai în interiorul paginii, pentru a putea fi accesate doar
de vizitatorii care le caută.
Al treilea pas este realizarea propriu-zisă, a site-ului, când se decide pe ce interfaţă se

stochează sistemul. Pagina trebuie amplasată în mediul de server, astfel ca serverul să se
conecteze la internet. Acesta se rezolvă prin server propriu sau închiriat, dar din motive de
eficienţă a cheltuielilor se recomandă înfiinţarea unui server propriu doar la un anumit volum.
Site-ul trebuie să asigure următoarele funcţii:
• Să ofere posibilitatea traficului de date participanţilor (şiruri de date, imagini)

• Sistemul să fie capabil ca din datele introduse să transmită spre sistemele superioare un
şir de date mai compact
• Trebuie asigurată posibilitatea de căutare în baza de date existentă.
• Sistemul să contabilizeze care element de câte ori este descărcat, oferind date foarte
valoroase proiectării marketingului
• Vizualizarea în mai multe limbi, în mod sistematic de informaţii turistice regionale
217
• Asigurarea posibilităţii exprimării opiniei vizitatorilor legat de conţinut (contribuţie la

construirea comunităţii). Sistem de logare, carte de oaspeţi, forum, webshop
• Asigurarea posibilităţii de actualizare permanentă (de exemplu, sistem de gestionare a
conţinutul CMS)
• Asigurarea posibilităţii de rezervare online – pentru atracţii, programe, servicii etc.
• Posibilitatea transmiterii de newsletter după registrare (ştiri tematice pentru membri,
acţiuni, programe pentru turişti)
• Includerea de gestiune a banner-elor pentru apariţia de reclame, anunţuri plătite
• Înfiinţarea unui sistem „last minute”, unde întreprinzătorii turistici ai regiunii pot posta
oferte promoţionale.
Când există sursele şi output-urile, se poate începe crearea paginii. Site-ul trebuie să fie
independent de platformă, adică să poată fi vizionat în Firefox, Internet Explorer, sau Opera.
Acestea se realizează de un specialist, dar managerul destinaţiei trebuie să ştie ce să ceară, are
nevoie de cunoştinţe de bază în domeniu.
Documente TDM, modele de documente
Pe durata înfiinţării organizaţiei TDM, echipa de proiectare, cu ajutorul conducătorului

profesional, trebuie să proiecteze şi să elaboreze şabloanele, modelele de documente care vor fi
folosite pe parcursul funcţionării. Gestiunea comună a datelor uşurează prelucrarea şi
sintetizarea lor, pentru că în acest fel nu mai este nevoie de conversia datelor sau introducerea
din nou. Astfel procedeul devine mai uşor de proiectat şi poate oferi mai multe şabloane de
documente pentru organizaţia-TDM funcţională deja.
Documentele organizaţiei-TDM locale
- Memorandum de aderare
- Declaraţie de acceptate a poziţiei
- Fişa postului administratorului local Front Office
- Fişa postului administratorului local Back Office
- Chestionar privind gradul de satisfacţie al membrilor
- Regulamentul de bază al organizaţiei
- Scenariul şedinţei de constituire
- Modelul regulamentului asociaţiei de interes public
- Modelul scenariului şedinţei publice
- Acord între Asociaţia şi Administraţia locală
- Fişa postului Managerului Turistic Local / Regional.
Documentele organizaţiei-TDM la nivel microregional
218
- Regulamentul de bază al organizaţiei

- Modelul regulamentului asociaţiei de interes public
- Regulamentul de bază al uniunii
- Fişa postului managerului turistic microregional.
- Model de proces verbal al şedinţei de alegere
Documentele organizaţiei-TDM la nivel regional
- Model de proces verbal al şedinţei de alegere
- Regulament de bază uniune-TDM regională
- Fişa postului administratorului - Managerului Turistic Regional de destinaţie
- Fişa postului Managerului de Marketing, PR şi Vânzări
- Fişa postului Managerului de Dezvoltare a Produselor şi serviciilor
- Fişa postului Managerului e-Commerce şi IT
- conducător financiar şi administrativ – fişa postului
Realizarea unui plan de afaceri
Planul de afaceri cuprinde planurile de viitor, stabilind instrumentele, resursele şi

termenii necesari realizării. În cadrul managementului destinaţiei anul de afaceri pînseamnă mai
ales elaborarea proiectelor, dar unele concursuri de proiecte pot avea ca cerinţă realizarea unui
plan de funcţionare pe mai mulţi ani, astfel prezentarea viziunii de dezvoltare a organizaţiei este
recomandată şi în planul de afaceri. Avantajele planului afaceri sunt că ajută la clarificarea
ţintelor, arată dacă viziunea noastră este reală şi, nu în ultimul rând, ajută la strângerea de
fonduri.
Planul de afaceri cuprinde:
a. Sumarul conducătorului
b. Prezentarea generală a organizaţiei (trebuie făcută doar pentru banca sau
organizaţia externă care investeşte)
Cuprinde:
- datele de bază ale organizaţiei
- activitatea de până acum a organizaţiei (în cazul organizaţiilor deja funcţionale)
c. Ţinte de afaceri
d. Analiza situaţiei
219
e. Plan financiar
f. Programul realizării
g. Anexe
Realizarea planului de marketing
Marketingul este unealta de crearea sau dezvoltare a pieţei. Planul de marketing este baza
activităţii de marketing, în cadrul căruia stabilim ţintele pe un anumit interval de timp în urma
analizei situaţiei, apoi calea spre realizarea lor şi instrumentele necesare. Dacă există o atracţie
turistică care, în principiu, poate atrage turiştii, aceasta trebuie dezvoltată cu servicii conexe şi
apoi vândută. Printre cele mai importante activităţi legate de TDMSZ-uri este informarea şi
promoţia destinaţiei, contribuţie la susţinerea şi creşterea traficului de turişti pentru zona de
primire, formarea complexă a produselor turistice, informarea locală, colaborarea dintre
întreprinzătorii locali şi ajungerea lor pe piaţă. În lumea informatizată de astăzi sunt
indispensabile instrumentele de e-marketing, cum ar fi pagina proprie de Internet. Pentru unele
activităţi avem nevoie de termene, responsabili şi buget. Să avem în vedere că marketingul este
eficient doar dacă este continuu. Trebuie să putem controla mereu ţintele propuse, să fie mereu
măsurabile.
Structura planului de marketing este următoarea în toate cazurile:
Analiza situaţiei:
1. Introducere – Realizată la finalul proiectării. Cuprinde în sumar esenţa planului.

2. Analiză de piaţă – Statistici, colectarea datelor interne.
a) Trenduri
b) Segmente de piaţă
c) Pieţe ţintă
3. Analiza concurenţilor – Cunoaşterea detaliată a concurenţilor, colectarea de informaţii.
4. Produse – Stabilirea caracteristicilor produselor noastre
5. Analiză SWOT – Înşiruirea punctelor tari şi slabe, a oportunităţilor şi a ameninţărilor.
Ţinte de marketing:
6. Ţinte – Stabilirea ţintelor de marketing măsurabile

a) Ţinte de vânzare
b) Ţinte de marketing
Strategie:
7. Strategii – Stabilirea grupului ţintă, plasarea produsului pe piaţă

a) Poziţionare
b) Produs
c) Preţ
d) Distribuire
e) Promovare
Realizarea de programe:
220
8. Plan de acţiune – Cuprinde toate activităţile care servesc la realizare ţintelor propuse
a) Programe de dezvoltare a produsului
b) Mix al comunicării
c) Sincronizare
d) Buget
e) Responsabili
Realizare şi control:
9. Realizare, monitoring, evaluare – Urmărirea permanentă a realizării şi feedback,

activitatea continuă a TDMSZ, evaluarea are scopul tragerii concluziilor.
a) Răspunsuri ale consumatorilor
b) Evaluarea cifrei de afaceri
Inventarul atracţiilor turistice
Atracţia turistică este baza turismului şi stabileşte cererea potenţială, dar şi oferta,
produsul turistic care urmează creat, calitatea şi structura sa. Turistul îşi alege destinaţia în
funcţie de atracţia turistică.
Încă de la începutul proiectării trebuie stabilite atracţiile turistice existente, pe baza

cărora putem crea produse turistice. În destinaţiile cu atracţii modeste putem realiza atracţii
artificiale pe baza ideilor creative (vezi parcurile tematice). Pentru luarea în calcul şi calificarea
atracţiilor turistice folosim inventarul lor şi tabelul de evaluare. Toate punctele de vedere ale
evaluării acordă un punctaj, care, adunate, dau o ordine ce indică dezvoltarea căror atracţii
turistice din zonă este recomandată. O parte din atracţii nu pot fi evaluate din toate punctele de
vedere. Prezenţa în acelaşi timp a mai multor atracţii turistice ceşte valoarea individuală a
fiecăreia . Din cauza caracterului complex al produselor turistice care urmează a fi create pe baza
atracţiilor turistice, dezvoltarea altor elemente ale atracţiilor şi a ofertei turistice nu pot fi
despărţite.
Inventarul atracţiilor şi tabelul de evaluare sunt profiluri în vederea inventarierii.

Punctele de vedere ale ordonării atracţiilor turistice sunt: naturale, culturale, interes special,
recreare. În defalcarea acestora ne sunt de ajutor aşa-numiţii „copaci ai atracţiilor”.
Caracteristicile care contribuie la evaluarea atracţiei turistice sunt: rolul motivaţional,
complexitatea, cifra de afaceri atinsă, popularitatea, sustenabilitatea, profitabilitatea. Un alt
factor de evaluare este gradul de vizitare şi clasificarea specifică. La grupurile ţintă ale atracţiei
evaluarea gradului de corespundere faţă de nevoile vizitatorilor cu pretenţii specifice (familişti,
categoria de vârstă X. etc.).
221
Prezentarea unui exemplu de bune practici
Móra Tourist Nonprofit Kft.
În prezent, în regiunea Dél-Alföld sunt 16 organizaţii TDM locale,înregistrate, dar la

concursul de proiecte „Sprijinirea Organizaţiilor de Management Destinaţie Turistică” a fost
depus un singur proiect, din partea Administraţiei locale a oraşului Mórahalom.
TDMSZ care se doreşte analizat are forma de organizare a unui Kft. (SRL) nonprofit este
în proprietatea a 7 actori turistici microregionali relevanţi şi implică prin activitatea sa
localităţile Mórahalom, Röszke, Ásotthalom, Zákányszék şi Domaszék. TDMSZ cooperează cu
Parcul Natural Kiskunsági, Direcţia Silvică MGSZ a judeţului Bács-Kiskun, Inspectoratul de
Protecţia Mediului, Naturii şi Apelor Alsó-Tisza-vidéki, Direcţia de Marketing Regională Dél-
Alföld şi grupul local LEADER, cu competenţe în zonă.
Mórahalom a dobândit merite de necontestat în dezvoltarea turismului: astăzi este una

dintre cele mai cunoscute centre balneare ale regiunii Dél-Alföld. Băile termale Erzsébet din
Mórahalom, aflate 100% în proprietatea administraţiei locale şi operate de aceasta, la 4 stele, au
un loc proeminent în turismul de sănătate al regiunii. Numărul celor care au vizitat băile în 2009
a fost de 312.593 de persoane. Scopul oraşului este, în primul rând, creşterea duratei şederii
turiştilor şi creşterea disponibilităţii lor de a cheltui (prin creşterea calităţii serviciilor), iar în al
doilea rând, creşterea numărului de nopţi petrecute aici de oaspeţi (crearea de locuri de cazare),
dar şi creşterea numărului turiştilor (prin crearea de noi atracţii).
Recunoscând rolul de vitalizare a economiei şi de creştere a calităţii vieţii exercitate de

turism în regiune şi posibilităţile pe care le ascunde, Administraţia locală a oraşului Mórahalom
dezvoltă concepţional din anii 1990 turismul bazat pe atracţiile naturale, de mediu, culturale şi
moştenirea istorică. Promotorul dezvoltării este administraţia locală, care a recunoscut condiţiile
unice ale băii pe care le are în proprietate şi o face tot mai atractivă prin investiţiile continue în
dezvoltarea capacităţii, crescând şi atractivitatea oraşului. În acest proces s-au realizat colaborări
spontane, care au pus baza formării unui TDM.
222
Suport de curs realizat de către Fundaţia TEOFANIA, în cadrul proiectului
EDU TOURISM
Material realizat de :
Sorin Victor Roman - formator

Bódi Moldovan Cristian - biolog
Moldovan Ioan - profesor de biologie
Nagy Etelca – formator
Moanea Alin – formator
Olga Moanea – profesor şi ghid turistic

Carte Curs Ghid Turistic PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Curs Ghid Turistic PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3

Bazele turismului reprezintă o succintă sinteză ce vă

În România vom avea ocazia să privim la cât de libere

Următoarea destinaţie este Aradul, cu direcţiile sale

Ultimul popas îl vom realiza pe domeniul reţelelor de

Vom încheia desigur cu bibliografia şi vă încurajez să

Sorin Victor Roman, 2012

Lista tabelelor, imaginilor, graficelor şi studiilor de caz

Tabelul nr 1.1 – Definiţii în turism conform OG 98/1998;

Tabelul 2.4 Unităţi de cazare definite in anexele la OMDRT nr 899/2011;

Tabelul 2.5 Unităţi de alimentaţie definite in anexele la OMDRT nr 899/2011;

2) Turism şi sănătate: activităţi exemplificate de Dan Mihai Schramco;

3) Carieră în turism: Kita Boncheva, Bulgaria;

1) Imaginile clipart au fost preluate de pe portalurile gratuite http://openclipart.org şi

2) Fotografiile din studiile de caz aparţin persoanelor implicate şi au fost preluate pt

3) Alte surse utilizate: www.wikipedia.com, www.carpathiangarden.ro, www.ccja.ro.

I.1. Istoric, scop şi factori de influenţă

Figura 1. O reconstrucţie - laser a băilor romane din Weißenburg, Germania 3

De-a lungul timpului, creşterea nivelului de trai a însemnat şi creşterea turismului.

Sintetizând datele OMT preluate de către Stănciulescu (2003) 8 şi aspectele precizate

- Relaxare, recreere şi vacanţă;

- Distracţie, divertisment, dorinţa de

- Apă şi soare, sporturi nautice;

- Tratament medical, menţinerea şi îngrijirea sănătăţii;

- Nivelul de dezvoltare economico-socială: odată

- Preţurile şi tarifele: preţurile şi tarifele

- Oferta turistică: fie că vorbim de resurse

- Progresul tehnic: îmbunătăţirea condiţiilor de transport, reducerea timpului

- Mutaţiile geografice: sporul demografic, creşterea duratei medii a vieţii,

- Procesul de urbanizare: poate să determine nevoia de relaxare, de

- Distribuţia populaţiei pe categorii sociale şi

- Timpul liber: prin creşterea timpului liber,

- Siguranţa şi protecţia mediului înconjurător;

- Numărul de membrii într-o familie;

- Politicile guvernamentale şi facilităţile acordate de diverşi operatori. Aici se

- Alţi factori psiho-sociologici: diverse evenimente pe plan cultural,

În ultima categorie aş mai adăuga în mod special o secţiune dedicată

Turism activ/religios (studiu de caz nr 1)

3) Aspecte generale: când s-a întâmplat, de unde ai

5) Cum te-ai simtit la finalul ei?

6) Ce ai plasa în topul celor mai plăcute amintiri?

7) Care au fost momentele cele mai dificile?

8) Cu ce rămâi dupa o asemenea călătorie?

I.2. Definirea termenilor

Legislaţia actuală din România defineşte turismul ca fiind „ramura a

Organizaţia Mondială a Turismului propune următoarele definiţii de mai jos, regăsite

Turismul internaţional se referă la turismul emiţător şi turismul receptor;

- Turist, dacă şederea include cel puţin o noapte la destinaţie;

- Excursionist, dacă deplasarea nu include cel puţin o noapte de cazare;

Itinerarul turistic reprezintă ruta pe care se desfăsoară o călătorie incluzând

Exemple de circuite turistice în România prezentate de către

- „Circuit Dracula (Bucureşti – Snagov – Sinaia – Braşov – Bicaz –

- Băile Herculane – Caransebeş – Lugoj – Timişoara – Reşiţa – Oraviţa

- Timişoara – Arad – Lipova – Pâncota – Sebiş – Moneasa – Gurahonţ

- Deva – Brad – Arieşeni – Gârda de Sus – Câmpeni – Avram Iancu –

Agenţia de turism este definită ca fiind „orice unitate specializată,

Agroturismul reprezintă „o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare

Turismul durabil cuprinde „toate formele de turism care

Ecoturismul reprezintă „cea mai valoroasă

Alţi termeni utilizaţi în turism sunt definiţi de OG 98/1998 privind organizarea şi

Tabelul nr 1.1 – Definiţii în turism conform OG 98/1998

Zona turistică - teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice,

Zona de recreere - areal situat în teritoriul preorăşenesc, care beneficiazã de un