Sfântul Sfințit Mucenic Pangratios, Episcopul Tavromeniei

(9 iulie)

A doua cântare[1] a cântării a 9-a din slujba Sfântului ne vorbește despre

Sfintele Icoane în secolul I d. Hr.
Și conținutul cântării amintite e acesta:

„Cunoscând tu [că] cinstea icoanei trece întru prototip [τὴν τῆς εἰκόνος τιμὴν
διαβαίνουσαν, εἰς τὸ πρωτότυπον σὺ ἐπιστάμενος], slăvite [Pangratios],
pretutindeni ridicai [pe] stâlpi [πανταχοῦ ἀνεστήλους] Icoana preacurată a lui
Iisus și Dumnezeul nostru [τὴν ἄχραντον τοῦ Ἰησοῦ καὶ Θεοῦ ἡμῶν εἰκόνα],
întru dărâmarea idolilor celor drăcești [εἰς ἰνδαλμάτων δαιμόνων
καθαίρεσιν]”[2].
Iar prin acest amănunt ni se confirmă faptul că ucenicul Sfântului Petru,
Apostolul, crea și/ sau înălța spre vederea tuturor Sfânta Icoană a Domnului
și o cinstea în mod public. Și că, pentru el, Icoana Domnului era preacurată și
nu un idol. Pentru că Icoana Lui era o cale de înălțare a minții sale la prototipul
Icoanei, adică la persoana divino-umană a Domnului.
Sfântul Ierarh Pangratios, conform Marelui sinaxar grecesc, s-a născut în
Antiohia [Ἀντιόχεια] și a trăit în vremea Sfinților Apostoli. Încă de tânăr, el a
vizitat împreună cu părinții săi Ierusalimul și aici, în Ierusalim, a fost botezat.
După moartea părinților săi, Sfântul Pangratios a vrut să se afierosească din tot
sufletul lui Hristos și urmării Evangheliei Lui [θέλησε νὰ ἀφιερωθεῖ ὁλόψυχα
στὸ Χριστὸ καὶ στὴ διάδοση τοῦ Εὐαγγελίου Του][3].
Auzind că Domnul ne cere să ne vindem averile și să-I urmăm Lui, Sfântul și-a
eliberat robii [ἀπελευθέρωσε τοὺς δούλους] din casa sa, și-a împărțit averile la
săraci și astfel a urmat Evangheliei Cuvântului [διάδοση τοῦ Εὐαγγελικοῦ
Lόγου]. Sfântul Pangratios l-a urmat pe Sfântul Apostol Petros în Antiohia, iar
în Cilicia [Κιλικία] l-a cunoscut pe Sfântul Apostol Pavlos, care l-a făcut
episcopul Tavromeniei în Sichelia [Sicilia] [ὁ ὁποῖος τὸν ἔκανε ἐπίσκοπο
Ταυρομενίου στὴ Σικελία]. Iar aici el a devenit un desăvârșit păstor [τέλειος
ποιμένας] al Bisericii, învățător [διδάσκοντας] și slujitor [διακονώντας] al Lui,
care a păstorit cu dragoste și cu dreptate turma încredințată lui[4].
El a atras, prin predica sa, mulțime de popor spre cunoașterea lui Dumnezeu și
chiar pe ighemonul locului, Bonifatios [τὸν ἡγεμόνα τοῦ τόπου Βονιφάτιο].
În Tavromenia, Sfântul Pangratios a zidit prima Biserică a acestei cetăți. Însă
iudeii și idolatrii [οἱ ivουδαῖοι καὶ οἱ εἰδωλολάτρες], uitându-se cu invidie la
lucrarea evanghelică a lui Pangratios [βλέποντας μὲ φθόνο τὸ εὐαγγελικὸ ἔργο
τοῦ Παγκρατίου], l-au omorât [τὸν σκότωσαν], în timp ce el se ruga pentru ei
[ἐνῷ ἐκεῖνος προσευχόταν γι’ αὐτούς][5].
Însă Tavromenia din greacă indică orașul Taurmina din siciliană. În latină
avem Tauromenium iar în italiană este Taormina[6].
Iar astăzi, Taurmina este „un orășel de pe coasta de est a insulei Sicilia, Italia,
în provincia Messina, aproximativ la jumătatea distanței între Messina și
Catania”[7]. Pentru romano-catolici, Sfântul Pangratios este „Sfântul patron al
Taorminei și al [orașului] Canicattì”[8] și e pomenit pe 8 iulie. Deși,
în Martirologiul roman, el era pomenit pe 3 aprilie[9]. Textul din Martirologiul
roman e acesta[10].
Și în el ni se confirmă că Sfântul Pangratios a fost Episcop în Tavromenia Siciliei,
că a fost ucenic al Sfântului Apostol Petru și că el a murit martiric.
În Bisericile Ortodoxe pe stil vechi, Sfântul Pangratios e pomenit pe 22 iulie.
Iar, pe stil nou, Sfântul Pangratios mai e pomenit și pe 9 februarie, dimpreună
cu Sfântul Ierarh Marcellos [Μάρκελλος][11] și cu Sfântul Filagrios, Episcopul
Ciprului [Φιλάγριος Ἐπίσκοπος Κύπρου][12].
Sfântul Ierarh Marcellos, anterior, fusese ucenicul lui Simonos Magul [τοῦ
Σίμωνος τοῦ Μάγου]. Însă el a fost convertit de Sfântul Apostol Petru și l-a
însoțit în călătoriile sale misionare [ἱεραποστολικές]. El a fost hirotonit Episcop
al Siracuzei Siciliei [χειροτονήθηκε Ἐπίσκοπος τῆς πόλεως τῶν Συρακουσῶν
Σικελίας] și a adormit în pace[13].
Însă din ultima sursă citată aflăm că Sfântul Sfințit Mucenic Pangratios a
fost omorât de iudeii și de păgânii din Sicilia, dar nu oricum…Ci el a
fost spânzuratși ars de viu [τὸν κρέμασαν καὶ τὸν ἔκαψαν ζωντανό][14] de către
ei. Pentru că erau invidioși pe el…
Date despre viața Sfântului Pangratios, în Acta Sanctorum [AC], nu găsim nici
pe 8 și nici pe 9 iulie ci pe 3 aprilie, ca în Martirologiul roman. El fiind numit
aici: Sanctus Pancratius, Episcopus et Martyr Tauromenii, in Sicilia [Sfântul
Pancratius, Episcopul și Mucenicul Tavromeniei, în Sicilia][15].
Însă, din păcate, în AC nu găsim Viața Sfântului pe 3 aprilie, ci o scurtă
prezentare a Sfântului, cu titlul De S. Pancratio Episcopo, Martyre Tauromenii in
Sicilia (p. 237-239), apoi Sermo encomiasticus, scrisă de Gregorio Monacho
Paguriensi (p. 239-242), după care avem Canonul Utreniei, scris de Sfântul Iosif
Imnograful (p. 242-243). Toate în latină.
În scurta prezentare dintre p. 237-239, ni se spune că Sfântul Ieronim
Mărturisitorul l-a trecut în Martirologiul său[16]. Lucru adevărat! Pentru că
în Martyrologium Vetustissimum Hieronymi Nomine Insignitum [Cel mai vechi
martirologiu ieronimian (cu fiecare) nume însemnat], cf. PL 30, col. 464, găsim
următoarea însemnare: „Apud Taurominium in Sicilia, natalis
sancti Prancati[Pancrati]”. Cu sensul: ziua sa de naștere în cer. Tot din
prezentarea în latină aflăm numele idolilor care apar în Viața Sfântului
Pangratios: Phalcon, Lyssusși Scamandrus[17]. Apoi găsim numele prefectului
cetății: Bonifacius, care a devenit creștin în cele din urmă, dar și numele
ucenicului său, Evagrius, scriitorul Vieții sale[18].
Viața sa a fost citată de Teofanis Cheramevs [Θεοφάνης Κεραμεῦς],
Arhiepiscopul Tavromeniei dar și de Sfântul Teodor Studitul, ultimul în relație
cu Sfintele Icoane, pe care Sfântul Pangratios le cinstea[19].
În Viața sa găsim și următoarele cuvinte de învățătură ale Sfântului Apostol
Petru: „Fiule Iosif [Fili Joseph], poartă chipul Domnului nostru Iisus Hristos
[adfer imaginem Domini nostri Jesu Christi] și imprimă-l pe el în Pirgisio [et
imprime illam in Pyrgisio], ca să vadă poporul forma pe care a luat-o Fiul lui
Dumnezeu [ut videat populus qualem formam sumpserit Filius Dei], ca văzând
mai mult să creadă, ca să privească forma chipului [formae typum intuentes] și
să le fie reamintite lor [et reminiscantur eorum] cele care prin noi le-au fost
vestite [que per nos eis annuntiata sunt]” [20].
Căci Sfânta Icoană a Domnului e conformă cu propovăduirea apostolică, pentru
că ea este o picturalizare a persoanei Domnului, așa după cum au propovăduit-
o Dumnezeieștii Apostoli.
Tot aici îl găsim amintit și pe principele care l-a omorât pe Sfântul
Pangratios: Artagatus[21].
Cynthia Jean Stallman, la Oxford University, a prezent ca teză doctorală
lucrarea The „Life” of S. Pancratius of Taormina, în 1986[22]. O carte în două
volume, autoarea numindu-se, după căsătorie, Cynthia Jean Stallman-
Pacitti[23]. Între timp ea a decedat[24].
Însă, din însemnările de aici[25], am aflat că doamna Stallman a
publicat ViațaSfântului Pangratios, scrisă de ucenicul său, Evagrios, în BHG
[Bibliotheca hagiographica graeca], în vol. 1410, în seria Byzantina
Australiensia[26], sub titlul: Pankratios of Taormina – Vita by Evagrius[27] iar
The Encomium of S. Pancratius of Taormina by Gregory the Pagurite, în rev.
Byzantion, 60 (1990), p. 334-365[28].
Nu le avem la îndemână și de aceea nu putem cita din ele. Și acesta e un mare
regret al nostru, pentru că nu putem să verificăm datele pe care le avem și nici
să tragem concluzii finale.

Pe 9 februarie 2011, John Sanidopoulos publica pe blogul său, tradusă în

engleză, o predică a ÎPS Ieroteos Vlahos [Ιερόθεος Βλάχος][29] la pomenirea
Sfântului Pangratios[30]. Iar în aceasta, Mitropolitul ne spune că după ce a
primit Botezul și după ce părinții lui au murit, Sfântul Pangratios a venit înspre
Marea Neagră și a trăit într-o peșteră „în tăcere”. După această perioadă
isihastă, el l-a cunoscut pe Sfântul Apostol Petru[31].
Biserica romano-catolică San Pancrazio, din Taormina, a fost construită pe
ruinele templului lui Jupiter Serapis. Pentru că există inscripții pe pietrele
clădirii care spun acest lucru[32].
Iar aici se afirmă faptul că Sfântul Pancratios a venit din Naxos în anul 40, în
timpul lui Caligula și că a fost martirizat în anul 100, în timpul lui Traianus[33].
El a fost ucenicul Sfântului Apostol Petru și „primus siciliensium Episcopus
[primul Episcop sicilian]”.
Sfintele Moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Pangratios sunt acum la Roma (nu
știm unde în mod precis), având această inscripție la altarul său: „Die XI Aprilis
MDCXXVI, consecratum fuit hoc altare in honorem S. Pancratii Martyris, in
quo pariter inclusum est corpus S. Pancratii Episcopi et Martyris [(În) ziua de
11 aprilie 1626, a fost sfințit acest altar în cinstea Sfântului Mucenic Pancratius,
în care, deopotrivă, se păstrează (și) trupul Sfântului Episcop și Mucenic
Pancratius]”[34].
În această biserică romano-catolică din Taormina există o statuie a sa deasupra
altarului[35].
Lângă ea avem o altă veche reprezentare picturală a Sfântului Pangratios, de
factură romano-catolică, de asemenea în veșminte episcopale[36].
În Sfânta Frescă[37] de deasupra, Sfântul Pangratios este iconizat în stânga sus.
Dimpreună cu Sfinții cu care este pomenit pe 9 februarie: Romanos, Nichiforos,
Filagrios al Ciprului și Marcellos al Siciliei.
Într-o altă frescă ortodoxă, el are sfânta Evanghelie în mâna stângă și cu
dreapta ne binecuvintează[38].
Barbă lungă, albă, care arată bătrânețea la care a ajuns, iar viața ascetică i se
citește pe față.

Într-o altă Sfântă Icoană a sa, Sfântul Pangratios are chelie în vârful capului,
Evanghelia în stânga și cu dreapta ne binecuvintează[39].
În Mineiul pe luna iulie, ediția BOR 1894, în ziua de 9 iulie întreaga slujbă a zilei
este dedicată Sfântului Sfințit Mucenic Pangratios: p. 93-99. Același lucru se
petrece și în Mineiul grecesc[40]. Iar conform slujbei sale în limba greacă[41],
pe 9 iulie se face „pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Pangratios,
Episcopul Tavromeniei [μνήμη τοῦ Ἁγίου Ἱερομάρτυρος Παγκρατίου
Ἐπισκόπου Ταυρομενίας]”[42].
În slujba Vecerniei, în prima stihiră de la Doamne strigat-am…, Sfântul Apostol
Petros este numit „temeiul/ fundamentul Ucenicilor [ἡ κρηπὶς τῶν Μαθητῶν]”
prin mărturisirea sa de credință, și el l-a găsit pe Sfântul Pangratios și l-a făcut
„piatră de cinste [λίθον ὡς ἔντιμον]” și „temelie a Bisericii [Ἐκκλησίας
θεμέλιον]”[43] lui Hristos.
Iar prin dumnezeiasca putere a Cuvântului [θείᾳ δυναστείᾳ τοῦ Λόγου], Sfântul
Pangratios a surpat stâlpii [στήλας] și templele idolești [εἰδωλικὰς ναούς][44];
templele, în ediția românească, fiind traduse prin cuvântul capiști[45]. Căci
Sfântul Pangratios a gonit cu cuvântul duhurile cele rele [πνεύματα
κακίας][46].
Canonul Utreniei Sfântului e o „alcătuire a lui Teofanus [ποίημα
Θεοφάνους]”[47]. Adică a Sfântului Teofanus Mărturisitorul, Făcătorul de
cântări, pomenit pe 11 octombrie[48]. Iar canonul Sfântului Teofanus are
următorul conținut în ed. BOR 1894[49]:
„Alcătuire a lui Teofan

Cântarea 1, glasul 1, irmos:

Cântare de biruinţă să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate

minuni, cu braț înalt, și a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Preacinstită piatră te cunoaşte pe tine Biserica, Pangratie, întărindu-se pururea

cu întărirea cuvin- telor tale și pentru aceea cinstește astăzi pomenirea ta.
Cu plugul dumnezeieștilor tale cuvinte ogorând inimile cele înțelenite mai
înainte de uscăciunea relei credințe, le-ai arătat [cu] adevărat roditoare prin
credință, Pangratie.

Slavă…

Propovăduind Unimea cea în trei numere, Care se uneşte într-o fire, ai stins
negura nedumnezeirii, și cu învăţăturile [tale] cele dătătoare de lumină ai
luminat popoarele.

Şi acum…, a Născătoarei:

Din tine a răsărit Dătătorul de lumină Iisus Domnul, luminând marginile,

Preacurată Stăpână, prin Care cei dintru întuneric şi din umbră au văzut
lumină.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Să se întărească inima mea…

Întărindu-te de Duhul, ai gonit duhurile cele viclene şi cu pârghia rugăciunilor
[tale] ai surpat până la pământ capiștile idolilor, ridicând Biserici, vrednicule
de minuni.

Cu cuvântul tău cel tăietor ai tăiat spinii credinţei celei rele şi ai sădit dogmele
cele de mântuire în sufletele care se îndreptează cu adaosul bunătăţilor, slăvite
Pangratie Cuvioase[50].
Slavă…
Corifeul [ὁ κορυφαῖος] Apostolilor aflându-te pe tine vas al Dumnezeiescului
Duh, primitor de raze curate, te-a trimis către Apus ca să risipeşti negura
nedumnezeirii, preacinstite.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe norul cel cu totul luminos şi năstrapa lui Dumnezeu cea cu totul de aur, pe
cea mai desfătată decât cerul şi scara cea înaltă, Fecioară neispitită de nuntă,
credincioşii te fericim.

Irmosul: Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care
peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape,
Atotputernice.

Sedelna, pe glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii…

Părtinitor [fiind al] dreptei credinţe, purtător de biruinţă te-ai arătat, [Prea]
Sfințite Pangratie, în ceruri, împreună cu cei fără de trup înainte stând. Pentru
aceasta, roagă-te Domnului să ne mântuiască pe noi.

Slavă…Şi acum…a Născătoarei:

Primind rugăciunea de la noi, care scăpăm sub acoperământul tău, Preacurată

Fecioră, nu înceta a te ruga către Fiul tău, să ne mântuim noi, robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând pe Fiul şi Domnul tău pironit pe Cruce şi tânguindu-te ca o Maică şi

văietându-te strigai: Vai mie! Cum pătimești, Fiul meu prea iubit?
 Cântarea a 4-a, irmos:

Cu duhul văzând mai înainte, Profetule Avacum, întruparea Cuvântului ai

propovăduit-o strigând: „Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni
vremea Te vei arăta”. Slavă puterii Tale, Doamne!

Arătându-te suflând foc din focul Mântuitorului Mângâietorului [πυρὶ τοῦ

Παρακλήτου], ai ars înşelăciunea, Pangratie înţelepte. Şi luminând ca un
sfeşnic pe cei ce erau înecați în marea necunoştinţei, îi îndreptezi către limanul
voirii lui Dumnezeu [πρὸς λιμένας θείου θελήματος].
Din piatra cea vârtoasă adăpându-te Petru şi umplându-te, te-a trimis pe tine
ca pe un alt râu să adăpi sufletele şi să usuci gârlele necredinţei cu curgerile
dumnezeieştilor propovăduiri, cugetătorule de Dumnezeu.

Slavă…

Strălucind viaţa ta cu dumnezeieştile frumuseţi, a întunecat năvălirile tuturor

demonilor. Şi risipind întunericul nedumnezeirii, ai arătat fii [ai] zilei pe cei ce
cu dragoste s-au plecat învăţăturilor tale.

Şi acum…a Născătoarei:

Născut-ai, preacurată Fecioară, pe Cuvântul întrupat în două ființe firi şi în

două voiri, pe Cel ce minunate ne-a arătat intrările mântuirii, nouă, celor ce am
fost robiţi de înşelăciune, Preacurată Fecioară prealăudată [ἄχραντε Παρθένε
πανύμνητε].
Cântarea a 5-a, irmos:
Pacea Ta dă-ne-0 nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine alt dumnezeu
nu cunoaştem, [ci doar] numele Tău numim. Că [Tu] eşti Dumnezeu[l] viilor şi
al morţilor.

Cu arătările minunilor ai vânat popoare şi cu cuvântul ai surpat capiştile, şi ai

zidit frumuseţile Bisericii, spre înnoirea oamenilor, Preasfinţite [Părinte].

Cu sângiurile tale ai roşit podoaba cea sfinţită, şi sângele cel spurcat, ce se

aducea demonilor, l-ai uscat şi purtător de biruinţă către ceruri te-ai suit,
primind cununa biruinţei.

Slavă…

Înaintea feţei tale s-a rupt îngrădirea cea idolească şi s-a deschis uşa neamurilor
şi s-a împărţit dar dumnezeiesc inimilor credincioşilor, Părinte, învăţătorule de
cele sfinte [ἱερομύστα Πάτερ].

Şi acum…a Născătoarei:

Ca ploaia S-a pogorât Hristos în pântecele tău, Preacurată, şi a uscat ploile

mulţimii dumnezeilor şi a izvorât apa cunoştinţei de Dumnezeu celor ce erau în
văpaia înşelăciunii.

Cântarea a 6-a:

Irmosul: Prorocul Iona…

Iisus cel ce este lumina tuturor şi Dumnezeu, umplându-ţi mintea de har şi
luminându-te din destul, prin cuvântul tău a mântuit popoarele de necuvântare
[τῆς ἀλογίας λαοὺς ἐρρύσατο].
Mântuit-ai popoarele de stropirile cele idoleşti şi de sângiurile cele spurcate şi
junghiindu-te ca un miel, te-ai adus jertfă vie lui Dumnezeu, Pangratie.

Slavă…

Slujit-ai cu sfinţenie Evangheliei lui Dumnezeu, înţelepte, pecetluind luminat

învăţăturile cele dumnezeieşti cu sângele tău, sfinţite tăinuitorule, Mucenice
Pangratie.

Şi acum…a Născătoarei:

Fiind înecat de năpădirile cugetelor celor neroditoare, întoarce-mă către lumina

mântuirii şi a vieţii, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Preacurată.

Irmosul: Profetului Ionà [τὸν Προφήτην Ἰωνᾶν] urmând, strig: „Scoate viaţa
mea din stricăciune, Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe cel ce
strig: Slavă Ţie [καὶ σῶσόν με, Σωτὴρ τοῦ κόσμου, κράζοντα· δόξα Σοι]”.

Condacul, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii…

Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă Tavromenilor, Pangratie, şi ai fost sfinţit
pătimitor pentru Hristos, înaintea Căruia stând acum, roagă-te pentru cei ce te
cinstesc pe tine, fericite.

Sinaxar
În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic
Pangratie, episcopul Tavromeniei.
Acest a fost antiohian de neam şi a fost convertit la credința în Hristos de
Apostolul Petru, de care a și fost hirotonit episcop al Tavromeniei. De aceea,
aflând pe corăbierii Romil şi Licaonid, [el] a mers în Sicilia; pe care, mai înainte,
îi făcuse să creadă în Hristos. Deci după ce a mers în acel ostrov [insulă], [el] a
risipit idolii lui Falcon și ai lui Lison și ai celorlalți draci, și îl făcu să creadă în
Hristos și pe Bonifatie, ighemonul locului, și zidi și o Biserică [acolo]. Deci
tămăduind Sfântul toată boala și aducând în toate zilele mulțime de oameni la
Dumnezeu, săvârșea pentru ei Dumnezeiescul Botez. Dar neîntâmplându-se a
fi ighemonul Bonifatie acolo, el a fost omorât de Montan.

În Sinaxarul românesc, pe 9 iulie, este pomenit și Sfântul Sfințit Mucenic Chiril,

Episcopul Gortinei, martirizat prin tăierea capului, cât și Sfinții Mucenici
Andrei și Prov, care au fost martirizați prin aruncarea în foc[51].
Cântarea a 7-a, irmos:

De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, nu s-a atins [și] nici nu i-a supărat
pe ei focul. Atunci cei trei cu o gură cântau şi binecuvântau, grăind:
Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

În sângele tău te-ai botezat, Pangratie, cel ce ai botezat mai înainte popoare cu
apă, și bucurându-te te-ai mutat către Hristos, cu Care dimpreună petrecând,
făcându-te dumnezeu prin har, Îl slăveşti pe El totdeauna.

Pe cei împlântaţi în sărătura răutăţilor i-ai scos cu undiţa cuvintelor tale,

Sfințite [Ἱερέ], și cu ploaia cea preasfinţită a rugăciunilor tale, ai uscat
adâncimea cea tulbure a credinţei celei rele, Sfinţite tăinuitorule al lui Hristos.

Slavă…
Piatra cea cu adevărat neruptă, te-a pus pe tine temei şi întărire nemişcată
Bisericii, înţelepte, întru care se surpă la pământ toată răutatea cea copilărească
a vrăjmaşului, descoperitorule de cele sfinte.

Şi acum…a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu cel preacurat, aflându-te pe tine singură preacurată şi

născându-Se din pântecele tău, a curăţit pe cei credincioşi de spurcăciunea
pricinuită nouă de neoprirea de la răutăţi, mireasă a lui Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Cel de Care se înfricoşează…

Îngrășându-te de focul supărărilor celor multe, ai rămas netopit, fiindu-ţi
gândul ascuţit cu priviri luminoase, şi te-ai arătat sabie, care taie materia multor
dumnezei, înţelepte.

Aducând popoare întru cunoştinţa lui Hristos, arătat săvârșeai semne şi

minuni, și [pe] cele viitoare, prin suflările Mântuitorului Mângâietorului
[Παρακλήτου], spunându-le mai înainte ca un Profet al lui Dumnezeu,
cugetătorule de Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Arătând popoarelor chipul Ziditorului, [pe] care l-a purtat de bunăvoia Lui,
unindu-Se cu noi, printr-Însul săvârşeşti puteri de semne, oprind spurcăciunea
multor dumnezei.

Şi acum…a Născătoarei:
Ca ploaia S-a pogorât Hristos, Cel ce singur este făcător de bine, în pântecele
tău, Fecioară, şi cu adevărat a adăpat toată zidirea, uscând gârlele cele tulburate
ale nebuniei idolilor.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi

preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

[Pe Cel] de Care se înfricoşează Îngerii şi toate Oştile [cerești], ca de Făcătorul

şi Domnul, lăudaţi-L preoți, preaslăviți-L tineri, binecuvântați-L popoare şi Îl
preaînălțați întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe norul cel purtător…

Luminându-ţi-se şi sufletul şi cugetul cu strălucirile cele dătătoare de lumină
ale lui Petru, ai ajuns către Apus ca o stea mult-luminoasă, luminând cu
învăţături pe cei căzuţi în prăpăstiile necunoştinţei, Cuvioase[52] Pangratie.
Ştiind tu că cinstea icoanei trece la chipul cel dintâi, pretutindenea ridicai în
stâlpi chipul cel preacurat al lui Iisus, Dumnezeul nostru, spre surparea
chipurilor demonice, mărite Pangratie[53].
Slavă…

Fiind încuviinţat cu luminile cele preasfinţite şi luminând cu strălucirile cele

muceniceşti, vezi slava lui Dumnezeu cu suflet vesel [ἀγαλλομένῃ ψυχῇ], Sfinţite
Pangratie, cel ce eşti podoaba Ierarhilor şi a Mucenicilor.

Şi acum…a Născătoarei:
Milostiveşte-Te, Doamne, spre noi, cei ce lăudăm naşterea Ta, cea în chip de
negrăit din Fecioară, mântuind de supărări, de patimi şi de întristări, pe noi,
robii Tăi, cu rugăciunile ei, ca un făcător de bine şi Însuţi Iubitor de oameni.

Irmosul:

Pe norul cel purtător de lumină, întru care S-a pogorât Stăpânul tuturor din cer,
ca ploaia pe lână, şi S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om Cel fără de început,
să o mărim toţi, ca pe curata Maică a Dumnezeului nostru.

Luminânda
Podobie: Lumină neschimbată…
Petru, piatra credinței, te-a pus pe tine, Mucenice, tare temelie a Bisericii, cu
care dimpreună şi tu păzeşte turma ta nevătămată de cei ce se trag din Agar,
Părinte Pangratie.

A Născătoarei:

Toţi credincioşii te-au pus pe tine mijlocitoare către Fiul tău şi Dumnezeu, dar
mai ales noi, cei răstigniţi dimpreună cu El. Pentru aceea, nu înceta a te ruga,
Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă te laudă [pe tine]”[54].
Din slujba Sfântului Pangratios, am aflat că el a ars înșelăciunea [τὴν ἀπάτην]
păgânătății[55], prin aceea că a arătat că idolatrii nu se închinau idolilor
ci demonilor care locuiau în idoli. Și am observat că se subliniază în mod
constant relația de paternitate duhovnicească a Sfântului Apostol Petros față de
Sfântul Ierarh Pangratios[56] și că Sfântul nostru este un râu de viață
duhovnicească[57] dar și o piatră a credinței[58].
Sfântul Ierarh Pangratios a primit Botezul sângelui[59], al muceniciei, însă mai
înainte de a-l primi a făcut multe semne și minuni [σημεῖα καὶ τέρατα][60]. Prin
care a convertit mulțimi de oameni la dreapta credință a Bisericii.
Conform acestei surse[61], Sfântul Ierarh Pangratios a adormit în anul 98 d. Hr.
Și el L-a văzut pe Domnul, cu ochii săi, la Ierusalim.
Iar după Înălțarea Domnului la cer, în Antiohia, îl aude pe Sfântul Apostol
Petros propovăduind și se creștinează.

În anul 40, Sfântul Petros l-a trimis pe Pangratios Episcop pentru Taormina, în
Sicilia[62].
În Menologhionul lui Vasile al II-lea Macedoneanul (sec. XI), cf. Vat. gr. 1613, p.
388[63], găsim următoarea imagine iconografică.
Unde sunt iconizați (de la stânga la dreapta) Sfântul Marcellos, Episcopul
Siracuzei, Sfântul Filagrios, Episcopul Ciprului și Sfântul Pangratios[64]. Însă
nouă ni se pare că primul din stânga este Sfântul Pangratios pentru
că seamănăcu Icoana cu care am început Viața lui de față.
Aici avem o imagine cu amfiteatrul vechi din Taormina (Sicilia)[65]. Pe când
aici avem fresca martirizării Sfântului Ierarh Pangratios[66].
Din care vedem că el a fost legat de gât cu sfori sau cu lanțuri și că astfel a fost
martirizat: prin sugrumare.