CORPUL DE PUNTE TANGENŢIAL

Caracteristic: reducerea feţei mucozale la o linie, realizând contact minim cu

mucoasa crestei alveolare; asigură obiectivul igienic, şi reface funcţia fonetică,
prin închiderea rezonatorului bucal.
La maxilar:
- contactul cu mucoasa crestei alveolare se realizează pe versantul
vestibular al crestei, sub formă liniară la nivelul liniei ce marchează
coletul dinţilor, deoarece faţa mucozală este desfiinţată.
- Există o faţă palato-mucozală înclinată la aproximativ 450, şi orientată de
sus în jos şio dinspre vestibular spre oral; înclinarea este variabilă funcţie
de înălţimea spaţiului edentat, astfel pentru o distanţă mare, aspectul este
favorabil alunecării alimentelor
- Faţa vestibulară este modelată pentru a crea individualizarea
intermediarilor, dar fără şanţuri adânci
- Faţa ocluzală se modelează conform morfologiei dinţilor respectivi, şi
funcţie de dinţii antagonişti.
Indicaţii: în edentaţii parţiale reduse in zona laterală a arcadei maxilare, în
cazul dinţilor stâlpi cu dimensiuni cervico-ocluzale normale, şi creasta alveolară
cu lăţime medie sau mică.
La mandibulă:
- acest corp de punte nu seamănă cu cel de la maxilar
- faţa ocluzală are relief cuspidat, funcţie şi de dinţii antagonişti, îngustarea
fiind permisă numai când înălţimea spaţiului edentat este mică şi se face
pe seama cuspizilor linguali
- faţa linguală este uşor convexă cervico-ocluzal, şi favorizează alunecarea
alimentelor în afara zonelor retentive, uşor de curăţat
- în sens mezio-distal: suprafaţa este netedă, fără şanţuri, intermediarii nu
sunt nici măcar schiţaţi – suprafaţa este fără depresiuni, uşor convergentă
spre muchia crestei alveolare, unde se întâlneşte cu faţa vestibulară
- faţa vestibulară – în 1/3 ocluzală, atât cât este vizibil, se individualizează
intermediarii prin şanţuri cu adâncime redusă şi larg deschise (să nu
retenţioneze alimentele); în 2/3 cervicale se modelează fără relief, uşor
convex cervico-ocluzal, convergent spre muchia crestei unde se întâlneşte
cu faţa linguală
- muchia mucozală rezultă din unirea feţei vestibulare cu faţa linguală,
urmăreşte configuraţia mijlocului crestei, este netedă
- zonele proximale – la locul de unire cu elementele de agregare se
realizează unghiuri larg deschise.

1
 Acest corp de punte poate fi total metalic, sau poate fi mixt, semifizionomic:
casetă (faţa linguală şi ocluzală) + faţetă (faţa vestibulară).

Corpul de punte tangenţial mixt semifizionomic – casete şi faţete

Prezintă 2 componente:
a) componenta metalică – se realizează sub formă de cavitate cu deschiderea
vestibular = cxaseta, care trebuie să aibă unghiuri bine exprimate pentru a
retenţiona componenta fizionomică, şi prezintă 2 feţe:ocluzală şi oro-
mucozală.
Rolul componentei metalice:
- asigură rezistenţa corpului de punte
- retenţionează componenta fizionomică
- protejează componenta fizionomică de acţiunea forţelor masticatorii
- elemente suplimentare de retenţie: bare verticale, perle, ciupercuţe.
b) componenta fizionomică – reprezintă faţa vestibulară a corpului de punte,
şi restabileşte funcţia fizionomică, fiind reprezentată de faţete acrilice,
compozite, ceramice.

Indicaţii:
- edentaţii parţiale reduse intercalate bilateral maxilar
- edentaţii frontale mandibulare
- edentaţii laterale mandibulare, atunci când nu se poate realiza corpul de
punte suspendat
Caracteristici:
- reface parţial morfologia
- reface corespunzător funcţia fizionomică
- igiena este satisfăcătoare
- funcţia masticatorie – restabilită corespunzător
- reface funcţia fonetică (închide rezonatorul bucal)
- rezistenţa este satisfăcătoare
Tehnici de realizare a machetei corpului de punte tangenţial mixt
a) metoda condensării cerii la periferie
- se izolează modelul, şi la nivelul breşei edentate se aplică un bloc de ceară
paralelipipedic
- se determină orientarea planului de ocluzie
- se stabilesc dimensiunile în sens mezio-distal şi vestibulo-oral
- se stabileşte direcţia corpului de punte: liniar, curb

2
 - se realizează modelarea feţelor vestibulară (se redă morfologia
corespunzătoare) şi ocluzală (morfologia în raport cu antagoniştii)
- faţa orală este oblică de sus în jos, dinspre vestibular spre oral
- se realizează o cheie de ghips pe faţa orală şi ocluzal (fără faţa vestibulară)
- se îndepărtează macheta din cheia de ghips şi apoi se toarnă ceara albastră
topită în cheia de ghips; ceara se solidifică la contactul cu pereţii tiparului,
iar macheta cavitară obţinută are grosime uniformă, şi va fi aplicată între
machetele elementelor de agregare.
b) metoda radierii (morfostatică)
- după realizarea machetei preliminare se radiază ceara de pe faţa
vestibulară, obţinându-se o cavitate cu deschiderea vestibular, cu o
grosime uniformă, în care se vor aplica elementele suplimentare de
retenţie.
c) metoda machetelor prefabricate
- sunt realizate din ceară sau mase plastice
- au mărimi şi forme diferite ce se adaptează prin radiere sau completare cu
ceară.
- avantaje: prezintă grosime uniformă, au retenţii satisfăcătoare, se pot
adapta uşor prin radiere şi completare, picurare de ceară, astfel încât
economisesc mult timp.

CORPUL DE PUNTE PUNCTIFORM

Caracteristic pentru corpul de punte punctiform: faţa mucozală a fiecărui

intermediar este redusă la un punct, ce vine în contact cu mijlocul crestei
edentate – aceasta rezultă din faptul că, feţele proximale (mezială şi distală) şi
feţele vestibulară şi orală, sunt convergente spre creasta edentată, până sub
punctul de contact cu dinţii vecini, astfel încât, intermediarii vor avea o formă
conică spre creastă.
Indicaţii: în edentaţii parţiale reduse, mandibular, zona laterală a arcadei.
Caracteristici:
✔ Fiecare intermediar al corpului de punte realizează contact punctiform cu
mucoasa crestei alveolare;
✔ 1/3 cervicală a intermediarilor are formă conică, iar vârfurile vin în contact
cu vârful crestei alveolare;
✔ în sens mezio-distal, între intermediari se realizează spaţii triunghiulare ce
asigură curăţirea şi autocurăţirea – corpul de punte punctiform este igienic;
✔ reface parţial morfologia arcadei, faţa ocluzală fiind redată integral, iar
feţele vestibulară şi orală sunt refăcute în 1/3 ocluzală şi parţial în 2/3
cervicale (corpul de punte nefizionomic);

3
 ✔ din punct de vedere fonetic, nu închide .rezonatorul bucal;
✔ din punct de vedere al rezistenţei: prezintă o rezistenţă suficientă;
✔ reface parţial funcţia fizionomică.
Elemente componente ale corpului de punte:
1. componenta metalică:
◘ asigură retenţia componentei fizionomice;
◘ asigură rezistenţa corpului de punte;
◘ are forma unei cavităţi cu deschidere ocluzo-vestibulară = cupă
(cavitate geometrică retentivă, în trepte ce retenţionează
componenta fizionomică);
◘ pentru a asigura un plus de retenţie, se foloseşte o tijă metalică
verticală aşezată în mijlocul cupei, având porţiunea ocluzală
proeminentă – stop ocluzal, element ce are 2 roluri: 1) menţine
rapoartele de ocluzie normale cu dinţii antagonişti; 2) protejează
componenta fizionomică de forţele masticatorii.
◘ cupa prezintă 2 pereţi: un perete oral, cu înălţime egală cu cea a
feţei orale a corpului de punte, şi un perete vestibular, mai mic decât
diametrul cervico-ocluzal al corpului de punte, şi cu dimensiune
variabilă în funcţie de amplasarea intermediarilor: este mai mic spre
mezial şi proporţional cu vizibilitatea dinţilor.
2. componenta fizionomică:
◘ realizată din materiale fizionomice (răşini acrilice);
◘ se plasează în interiorul cupei, pe faţa ocluzală şi pe 1/3 sau ½
ocluzală a feţei vestibulare, funcţie de vizibilitatea dinţilor
respectivi;
◘ reface parţial funcţia fizionomică.

Realizarea machetei componentei metalice a corpului de punte:

Metoda condensării cerii la periferie
- se aplică un bloc de ceară la nivelul spaţiului edentat;
- se dirijează planul de ocluzie, cu ajutorul modelului antagonist;
- se stabileşte dimensiunea mezio-distală a intermediarilor;
- se modelează fiecare faţă, astfel încât porţiunea cervicală a
intermediarilor să fie conică şi să realizeze un contact punctiform cu
vârful crestei alveolare;
- se amprentează macheta preliminară cu pastă de ghips, astfel încât să
acopere toate feţele, cu excepţia feţei ocluzale – cheia de ghips;
- se îndepărtează macheta preliminară din interiorul cheii de ghips şi se
obţine un tipar în care se introduce ceară albastră topită, ce se menţine
20-30 minute, după care excesul este înlăturat;

4
 - ceara în contact cu pereţii tiparului se solidifică şi se realizează o
machetă cavitară cu deschidere ocluzală;
- macheta se definitivează în interior şi se aplică tija şi stopul ocluzal.
Metoda radierii cerii (empirică)
- în macheta preliminară (obţinută din blocul de ceară) se modelează cu
spatula o cavitate sub forma unei cupe, cu deschidere ocluzo-
vestibulară;
- în fiecare cupă se aplică o tijă prevăzută cu stop ocluzal.
Metoda elementelor prefabricate
- machetele se aleg din setul de machete prefabricate şi se adaptează
corespunzător spaţiului edentat de la nivelul modelului;
- metoda este mai exactă, mai uşoară şi mai rapidă.

CORPUL DE PUNTE SUSPENDAT

Caracteristici:
1. este plasat la distanţă de creasta alveolară – spaţiul dintre faţa mucozală a
corpului de punte şi mucoasa crestei alveolare este de 2-3 mm;
2. reface parţial integritatea/morfologia arcadei dentare;
3. nu reface funcţia fizionomică;
4. reface funcţia masticatorie;
5. rezistenţa este scăzută datorită înălţimii cervico-ocluzale reduse – de aceea se
realizează din aliaje metalice;
6. nu restabileşte funcţia fonetică – nu închide rezonatorul bucal;
7. este igienic – permite curăţirea şi autocurăţirea.
Faţa mucozală a corpului de punte trebuie să fie rotunjită, convexă, în unghi
diedru, pentru a permite alunecarea fragmentelor alimentare.
Avantaje: de ordin biologic (evită traumatismul mecanic al mucoasei gingivale)
şi igienic.
Indicaţii: în edentaţii parţiale reduse mandibulare in zona laterală a arcadei
dentare, atunci când înălţimea dinţilor stâlpi este suficient de mare (7-8 mm).
Contraindicaţii: în edentaţii unidentare, deoarece spaţiul respectiv nu ar fi decât
o zonă retentivă.
Tehnica de realizare a machetei:
- se izolează modelul dinţilor stâlpi şi breşa edentată;
- se realizează machetele elementelor de agregare:
o prin picurare/ adiţie de ceară – se modelează morfologia
corespunzătoare fiecărui element de agregare
o se alege dintre machetele prefabricate, se adaptează pe model;
- se realizează macheta corpului de punte:

5
 o între machetele celor două elemente de agregare se aplică un bloc
de ceară albastră plastifiată;
o se stabileşte nivelul planului de ocluzie prin aducerea celor două
modele in contact;
o se stabileşte diametrul vestibulo-oral al corpului de punte în funcţie
de diametrul vestibulo-oral al crestei alveolare şi diametrul în sens
vestibulo-oral al dinţilor vecini;
o se stabileşte dimensiunea în sens mezio-distal a fiecărui intermediar
începând dinspre mezial;
o se creează spaţiul de 2-3 mm dintre faţa mucozală a corpului de
punte şi creasta alveolară, prin răzuirea cerii;
o faţa mucozală a machetei corpului de punte se modelează rotunjită,
convexă.
CORPUL DE PUNTE MIXT METALO-CERAMIC

Corpul de punte mixt metalo-ceramic prezintă două componente:

- metalică
- ceramică – poate acoperi total sau parţial componenta metalică (la nivel
vestibular sau vestibulo-ocluzal).
Indicaţii: zona frontală (corp depunte uşor curb, redând curbura arcadei în zona
respectivă) şi zona laterală (în linie dreaptă, macheta fiind poziţionată
corespunzător mijlocului crestei alveolare).
Tehnologia de realizare: în prima etapă se realizează componenta metalică,
ce va fi cu aproximativ 2 mm mai mică decât reconstituirea finală, rezervându-se
astfel, spaţiul pentru componenta ceramică.
Aspecte privind realizarea machetei componentei metalice:
o Macheta componentei metalice se realizează subdimensionat, cu 1,5-2 mm
faţă de modelul dinţilor antagonişti, creasta alveolară, nivelul feţelor orală şi
vestibulară, dacă vor fi acoperite în totalitate de componenta ceramică. Astfel,
se asigură o grosime uniformă componentei ceramice, nu vor apare tensiuni
în grosimea acesteia, iar metalul nu va transpare.
o Pentru fiecare dinte absent, în cazul construcţiilor protetice fixe plurale, se
modelează macheta subdimensionată a unui intermediar.
o Între intermediari, şi între intermediari şi macheta elementelor de agregare se
realizează conexiunile sub forma unor bare cu dimensiuni minime de 2,5 mm
cervico-incizal şi vestibulo-oral pentru a avea rezistenţă. Conexiunile trebuie
să prezinte suprafeţe netede, uşor rotunjite, să se întâlnească în unghiuri
rotunjite, fără spaţii retentive; dimensiunea şi forma corpului de punte este în
concordanţă cu lungimea breşei edentate.
o Macroretenţiile sunt contraindicate.

6
o Suprafaţa machetei trebuie să fie cât mai netedă, fără rugozităţi.
o Grosimea viitorului schelet metalic trebuie să fie de 3-5 mm.
o Limita marginală metal-ceramică se face în unghiuri drepte, astfel se previn
fisurile, fracturile şi desprinderile masei ceramice de pe scheletul metalic.

Tehnici de realizare a machetei componentei metalice:

Realizarea machetei din elemente prefabricate din ceară. Acestea se
prezintă sub formă de seturi cu dimensiuni şi aspecte variabile în funcţie de
topografia şi mărimea breşei edentate. Se aleg în funcţie de particularitatea
cazului clinic şi se adaptează pe modelul de lucru prin radiere sau picurare de
ceară, respectându-se direcţia şi orientarea în cadrul breşei şi conservându-se
spaţiul pentru componenta ceramică. Metoda are avantajul economiei de timp şi
materiale.
Metoda de modelare pas cu pas (step-by-step). Metoda constă în aplicarea
unei bare de ceară cu o grosime minimă de 2,5 mm între machetele elementelor
de agregare, peste care se picură ceara realizându-se îngroşări la nivelul
joncţiunii şi la nivelul intermediarilor.
Intermediarii se modelează subdminesionat. Pentru a asigura o rezistenţă
mai mare la nivelul joncţiunii dintre macheta elementelor de agregare şi corpul
de punte, se pot realiza nişte prelungiri sub formă de aripioare pe faţa orală a
elementelor de agregare.

Metoda INZOMA. Metoda aparţine firmei Ivoclar, şi se bazează pe

principiul lui Shore, conform căruia, ceramica atinge valori maxime ale
rezistenţei mecanice, dacă se arde pe un substrat metalic cu suprafeţe concave.
Machetele corpurilor de punte filigranate sunt prefabricate din ceară sau mase
plastice calcinabile. În treimea incizală sau ocluzală prezintă o proeminenţă sub
formă de guleraş. Machetele vor fi individualizate pe modelul de lucru cu bonturi
mobilizabile.
După transformarea machetei în piesă metalică, se va arde pe suprafaţa
acestuia un agent de legătură – Bonding Agent – care se prezintă sub forma unei
pulberi metalice INZOMA-P pentru aliajele nobile şi INZOMA-NP, pentru
aliajele nenobile. Prin această tehnică se obţin proteze fixe cu o foarte bună
rezistenţă mecanică, o legătură puternică metalo-ceramică, şi o importantă
reducere a consumului de aliaj, de 40%.

Tehnica PROBOND. Este tehnica propusă de firma Renfert. Macheta

componentei metalice se realizează dintr-o plasă elastică de ceară calibrată, de
0,4 mm, care înlocuieşte capele clasice. Astfel, se asigură o reducere a cantităţii
de aliaj de 40%. Pe secţiune, nervurile plasei au o formă de semicerc, suprafaţa

7
plană venind în raport cu rondelul substructurilor, iar suprafaţa convexă cu masa
ceramică, mărind astfel suprafaţa de contact dintre metal şi ceramică cu 20%.

Metoda conturului anatomic. Metoda presupune aplicarea unui bloc de

ceară plastifiat, pe modelul de lucru la nivelul spaţiului edentat şi a modelului
bonturilor. Modelarea machetei intermediarilor se va realiza prin reducerea,
sculptura şi excavarea blocului de ceară subdimensionat cu 1,5-2 mm faţă de
modelul arcadei antagoniste, şi faţă de modelul dinţilor vecini şi faţă de creastă.

Metoda machetei ajurate. Această metodă foloseşte machete prefabricate cu

o formă particulară de inele concentrice, care se îngustează spre cervical. Se
aplică pe modelul de lucru şi se individualizează. Metoda este rapidă, presupune
consum mic de aliaj şi asigură o bună legătură metalo-ceramică.
CORPUL DE PUNTE FIZIONOMIC DIN RĂŞINI ACRILICE

Caracteristici:
- reface foarte bine morfologia dinţilor absenţi, în corelaţie cu morfologia
dinţilor vecini şi omologi.
- funcţional:
¤ fizionomic: reface funcţia fizionomică;
¤ fonetic: închide rezonatorul bucal şi reface zonele de articulare
fonetică;
¤ mecanic: are rezistenţă scăzută, de aceea nu se aplică în zonele
laterale ale arcadei;
¤ igienic: deficitar, datorită raportului în suprafaţă cu creasta
alveolară(şa sau semişa) răşina acrilică este iritantă pentru ţesuturi
ceea ce duce la inflamaţia mucoasei, sau pot apare microporozităţi
la nivelul suprafeţelor, elemente de retenţie pentru salivă şi flora
microbiană.
Avantaje:
- tehnologia de realizare este uşoară, şi este ieftină din punct de vedere al
costurilor;
- reface morfologia dinţilor absenţi, în raport cu dinţi vecini şi omologi;
realizează rapoarte optime cu dinţii antagonişti, şi reface curbura arcadei;
Dezavantaje:
- nu are rezistenţă prea mare, se poate fractura, se abrazează repede;
- în timp îşi modifică aspectul culorii datorită fenomenului de îmbătrânire a
acrilatului (microporozităţi ce retenţionează flora microbiană şi resturi
alimentare) ceea ce duce la scăderea rezistenţei;
- îşi modifică în timp volumul, determinând decimentări.

8
Realizarea machetei: se utilizează ceară albă ivoire, pentru a nu influenţa
culoarea răşinii acrilice în următoarele faze tehnologice:
- se realizează uşor supradimensionat pentru că, în faza de prelucrare, când
piesa se finisează, se pierde un strat de material;
- se izolează modelul, se plastifiază ceara şi se modelează sub formă de bloc
paralelipipedic ce se aplică în spaţiul edentat;
- se orientează corpul de punte în direcţie curbă, pentru a reface curbura
arcadei;
- se stabilesc diametrele vestibulo-oral şi mezio-distal la intermediari;
- se modelează morfologia pentru faţa vestibulară în raport cu dinţii
omologi; faţa orală – relieful corespunzător, şi faţa mucozală – raport în şa
sau semişa.