Măsuri de prevenire a generării

deșeurilor

1
Cuprins:

Capitolul 1:Gestiunea deșeurilor în România…………………..4

1.1.Principii și obiective strategice……………………………4-6

1.2.Tendințe și perspective în generarea și gestiunea

deșeurilor………………………………………………………...6-7

Capitolul 2: Cadru legislativ....................................................8

2.1. Încadrarea în legislația europeană………………………8-9

2.2. Plan prevenire deșeuri...................................................9-10

2.3.Obligații și responsabilități privind gestionarea deșeurilor

din construcții și demolări...................................................11-12

Capitolul 3:Deșeuri din construcții și demolării....................13

3.1. Generarea deșeurilor din construcții și demolări…….13-14

3.2. Introducerea in aria deșeurilor din construcții și

demolări..............................................................................15-20

3.3. Compoziția deșeurilor din contrucții și demolări...........20-21

3.4. Gestionarea deșeurilor generate.................................21-24

3.4.1.Deșeul valorificat-Molozul..........................................24-25

3.4.2. Colectarea și depozitarea molozului.........................25-26

3.4.3. Valorificarea molozului..........................................25-27

2
Capitolul 4. Politica privind prevenirea deseurilor.............28-29

4.1.Efectele gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate a

populației……………………………………………………..20-30

Capitolul 5. Concluzii……………………………………….31-32

Capitolul 6. Bibliografie……………………………………..33

3
Capitolul 1.Gestiunea deșeurilor în România
1.1.Principii și obiective strategice

Politicile ecologice referitoare la managementul deșeurilor

vizează următoarele trei direcții:
1.Prevenirea producerii de deșeuri,este o consecință a
principiului precauției,care a impulsionat utilizarea etichetajului
ecologic,promovarea produselor favorabile mediului
(environmental frienfly).
2.Reciclarea/reutilizarea unor materiale, reprezintă o modalitate
de reducere a cantității de deșeuri,fiind promovată în special
pentru deșeuri dein hârtie,sticlă,matal,lemn,uleiuri uzate,etc.În
această direcție,s-a făcut transpunerea în România a Directivei
UE 94/62/EC prin HG.349 din 11 aprilie 2002 privind
ambalajele și deșeurile de ambaleje.
3.Depozitarea deșeurilor în condiții sigure,controlate și intens
monitorizate.
Deoarece scoaterea din circuitul economic implică numeroase
costuri,această direcție trebuie să constitue ultima opțiune în
gestionarea deșeurilor.În România Direcția EU privind
depozitarea deșeurilor 99/31/EC a fost transpusă prin HG 162
din februarie 2002,act care trasează cadrul legal referitor la
desfașurarea activității de depozitare,monitorizare și ânchidere
a depozitelor.Această hotărâre stabilește ca până în 2010 toate
depozitele de deșeuri să respecte prevederile directivei
europene.
Principalele principii care stau la baza activităților de gestionare
a deșeurilor sunt(PNGD):
1. Principiul protecției resurselor primare este formulat în
contextul mai larg al conceptului de “dezvoltare durabilă” și
stabilește necesitatea de a minimiza și eficientiza utilizarea
resurselor primare,în special a celor neregenerabile,putând
eficientiza utilizarea materiilor prime secundare.

4
2. Principiul măsurilor preliminare,corelat cu principiul utilizării
BATNEEC (“Cele mai bune tehnici disponibile care nu
presupun costuri excesive”),trebuie să se țină cont de
următoarele aspecte principale:stadiul curent al dezvoltării
tehnologiilor,cerințele pentru protecția mediului,alegerea și
aplicarea acelor măsuri fezabile din puncte de vedere
economic.
3. Principiul prevenirii,stabiește ierarhizarea activităților de
gestionare a deșeurilor,în ordinea descrescătoare a importanței
care trebuie acordată:evitarea și eliminarea în condiții de
siguranță pentru mediu.
4. Principul poluatorul plătește, corelat cu principiul
responsabilității producătorului și cel al responsabilității
utilizatorului, stabileste necesitatea creării unui cadru legislativ
și econimic corespunzător,astfe încat consturile pentru
gestionarea deșeurilor să fie suportate de generatorul acestora.
5. Principiul substituției stabilește necesitatea înlocuirii
materiilor prime periculoase cu materii prime
nepericuloase,evitându-se astfel apariția deșeurilor
nepericuloase.
6. Principiul proximității, corelat cu principiul autonomiei
stabilește că deșeurile trebuie să fie tratate și eliminate pe cât
posibil pe teritoriul național și cât mai aproape de sursa de
generare;în plus,exportul deșeurilor periculoase este acceptat
numai către acele țări care dispun de tehnologii adecvate de
eliminare și numia în condițiile respectării cerințelor privind
comerțul internațional cu deșeuri.
7. Principiul subsidiarității (corelat cu principiul proximității și cel
al autonimiei)
stabilește acordarea competențelor astfel încât deciziile în
domeniul gestionării deșeurilor să fie luate la cel mai scăzut
nivel administrative față de sursa de generare,dar pe baza unor
criteria uniforme a nivel regional și național.

5
8. Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a
deșeurilor fac parte integrată din activitățile social-economice
care le generează.
În acest context a fost elaborată și Strategia Națională de
Gestionare a Deșeurilor (SNGD), al cărei obiectiv principal îl
reprezintă dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a
deșeurilor, efficient din punct de vedere economic și care să
asigure protecția sănătății populației și a mediului.

1.2. Tendințe și perspective în generarea și gestiunea

deșeurilor

România a început să se angajeze pe direcția dezvoltării

durabile încă din 1992, odată cu ratificarea documentelor de la
Rio. În acest sens, în România s-a înființat Centrul Național
pentru Dezvoltarea Durabilă, care este recunscut ca fiind
singura agenție care se ocupă de această problemă și care a
elaborat Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă,
aprobată de Guvern în iulie 1999.
În ianuarie 2000 se lansează programul Agenda Locală 21 care
a creat legături de bază la vârful structurilor între necesitățile
naționale și nevoile locale. El implică colaborarea autorităților
locale, a agențiilor naționale de reglementare, a sectorului
privat și a organizațiilor societății civile în dezvoltarea
strategiilor locale și a planurilor de acțiune. Una din
componentele acestui program o constituie salubrizarea
localităților conform principiilor dezvoltării durabile.
În România, generarea anuală a unei mari cantități de deșeuri
(tabelul 1.1), reprezintă una dintre cele mai acute probleme
legate de protecția mediului, pentru care un management al

6
 deșeurilor nesigur și inadecvat poate prezenta un potențial risc
pentru mediu.

Tabelul 1.1. (Generarea deșeurilor la nivel național(exclusive

steril minier)

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Parametru

Cantitatea totală de 48,00 42,66 42,68 33,26 41,22 34,08

deșeuri(mil. Tone)

7
Capitolul 2. Cadrul Legislativ

2.1. Încadrarea în legislația europeană

Principalele documente legislative la nivel european referitoare

la gestionarea deşeurilor sunt:
●Directiva 2008/98/CE – Directiva Consiliului şi Parlamentului
European din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de
abrogare a anumitor directive;
●Decizia 2000/532/CE (noul Catalog European al Deşeurilor) –
Decizia Comisiei din 3 mai 2000 care înlocuieşte Decizia
94/3/CE care stabileşte o listă de deşeuri conform articolului 1,
litera a), Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi
Decizia 94/904/CE a Consiliului care stabileşte lista de deşeuri
periculoase conform articolului 1, paragraf 4, Directiva
91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase;
●Directiva 99/31/CE – Directiva Consiliului din 26 aprilie 1999
privind depozitele de deşeuri;
●Decizia 2003/33/CE – Decizia Consiliului din 19 decembrie
2002 care stabileşte criteriile şi procedurile pentru acceptarea
deşeurilor în depozite conform art. 16 din anexa II a Directivei
1999/31/CE;
●Regulamentul 1013/ 2002 – Regulamentul Consiliului şi
Parlamentului European din 14 iunie 2006 privind transferurile
de deşeuri;
●Directiva 89/106/CEE - Directiva privind Produsele pentru
Construcţii, CPD.

Principalul obiectiv al Directivei Cadru 2008/98/CE privind

deşeurile este reducerea la minimum a efectelor negative ale
generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi a
mediului. Politica privind deşeurile ar trebui să urmărească

8
reducerea consumului de resurse şi să favorizeze aplicarea
practică a ierarhiei deşeurilor.
Prin această Directivă se promovează:
●utilizarea sustenabilă a resurselor naturale şi aplicarea
practică a ierarhiei deşeurilor;
●minimizarea impactului negativ asupra sănătăţii populaţiei şi a
mediului datorat generării deşeurilor;
●măsuri care să urmărească decuplarea (ruperea) legăturii
dintre creşterea economică şi generarea deşeurilor;
●introducerea de măsuri pentru a eficientiza sistemul de
sancţiuni, proporţionale şi cu efect de descurajare a acelora
care încalcă dispoziţiile prezentei directive;
●introducerea de măsuri care să asigure sortarea la sursă,
colectarea şi reciclarea fluxurilor de deşeuri prioritare.

2.2. Plan prevenire deșeuri

Prevenirea aparitiei deseurilor nu se poate face eficient fara un

plan, prin actiuni de moment care sa rezolve numai problemele
curente.
În cuprinsul Legii 211/2011 privind regimul deseurilor este
mentionata necesitatea intocmirii unui Plan de prevenire si
reducere a cantitătilor de deseuri generate din activitatea
proprie a unei societati de natura comerciala sau industriala.
Conform definitiei din Legea 211/2011 prevenirea inseamna
toate masurile ce trebuie sa fie luate inainte ca o substanta/
material/ produs sa devina deseu, in vederea reducerii:
●cantității de deșeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau
prelungirea duratei de viață a acestora;
●impactului negativ al deşeurilor generate asupra mediului și
sănătății populației;

9
●conţinutului de substanţe nocive ale materialelor şi
produselor.
În lista privind ierarhia deseurilor, prevenirea deseurilor este
prioritara. Prevenirea are drept scop incurajarea gestionarii
deseurilor in vederea reducerii efectelor negative ale acestora
asupra mediului. Programul privind reducerea cantitatilor de
deseuri poate fi elaborat si de catre o terta persoana cum ar
fi GREEN ENVIRO SOLUTIONS.
Reducerea cantitătilor de deseuri rezultate din activitatea
proprie poate fi realizata prin implementarea unor politici si
practici cum ar fi:
●reducerea la sursa a deseurilor – de ex. restrictii la cumparare
a unor produse ce sunt supraambalate;
●utilizarea eficienta a resurselor;
●achizitionarea unor utilaje moderne care pot prelucra eficient
un produs;
●monitorizarea fluxului de materii utilizate si rezultate;
●instruirea angajatilor;
●elaborarea listei ce cuprinde deseurile
periculoase/nepericuloase;
●evaluarea riscurilor privind gestiunea deseurilor periculoase;
●identificarea firmelor specializate în transportul, eliminarea si
reciclarea deseurilor;
●incurajarea repararii produselor defecte;
●reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viata a
acestora.

10
2.3. Obligații și responsabilități privind gestionarea
deșeurilor din construcții și demolări

Cadrul legal privind gestionarea deşeurilor este asigurat în

prezent printr-un ansamblu de acte normative şi reglementări
prin care sunt stabilite obligaţii şi responsabilităţi ale
administraţiilor publice, operatorilor economici şi ale
producătorilor şi deţinătorilor de deşeuri.
În figura de mai jos este prezentată schema actuală a
gestionării DCD,cu actori implicați,responsabilități operaționale,
financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale
actuale.
Figura 2.1. (Schema actuală a gestionării deșeurilor din
construcții și demolări.)

11
Legea nr. 211/2011 privind gestionarea deșeurilor prevede ca
producătorul de deșeuri sau, după caz, deținătorul are obligația
de efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile
legale sau de a transfera aceste deșeuri unui operator
economic autorizat care desfășoară activități de tratare a
deșeurilor (prin intermediul unui operator de colectare).
Producătorul sau deținătorul care transferă deșeuri în vederea
efectuării unor operațiuni de tratate preliminară în vederea
valorificării sau eliminării finale rămâne responsabil pentru
realizarea operațiilor de valorificare sau eliminare, art. 23 al din
Legea nr. 211/2011.
Controlul privind modul de gestionare a DCD, este realizat, în
principal, de către Garda Națională de Mediu. În plus,
Inspectoratul de Stat în Construcții realizează și cuprinde și
inspecţii la unităţile de exploatare şi de postutilizare a
construcţiilor, privind existenţa şi respectarea sistemului calității
în construcţii (art 20 din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995
privind calitatea în construcţii, cu modificările și completările
ulterioare).
Activitatea de gestionare a deşeurilor include următoarele
operaţiuni:colectarea,transportul,valorificarea şi eliminarea
deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţii, precum şi
îngrijirea zonelor de depozitare după închiderea zonelor
respective.

12
Capitolul 3. Deșeuri din construcții și demolării
3.1. Generarea deșeurilor din construcții și demolări

Deșeurile din construcții și desființări cuprind atât deșeurile din

construcții și desființări de la populație, colectate de cele mai
multe ori de operatorii de salubrizare, cât și deșeurile din
construcții și desființări rezultate în urma activităților din
domeniul construcțiilor, gestionate în multe cazuri de respectivii
operatori economici.
În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile de deșeuri din
construcții și desființări (DCD) generate în România în perioada
2010-2014.

Tabelul 3.1. (Generarea deșeurilor din construcții și desființări,

2010-2014)

Evoluția generării DCD este direct conectată cu dezvoltarea

economică, nivelul investițiilor și nivelul standardului de viață.
Dezvoltarea accelerată, fără precedent, a sectorului de
construcții din România în perioada 2003-2008 a condus la
creșterea masivă a cantităților anuale de DCD. În ultimii ani
(2009-2014) dezvoltarea imobiliară a încetinit considerabil și,
corelat cu impactul crizei economice, se poate estima că
generarea anuală de DCD s-a stabilizat. 99% din cantitatea de
DCD generată în anul 2014 reprezintă deșeuri minerale, inerte,

13
restul de 1% fiind deșeuri reciclabile (metal, sticla, plastic,
lemn).

Tabelul 3.2. (Indicatori de generare DCD, 2015)

Din tabelul de mai sus, se poate observa ca indicatorul de

generare pentru România este mult sub media europeană.
Ținând cont de situația actuală în sectorul deșeurilor din
construcții și desființări, de lipsa legislaţiei specifice privind
cerinţele de raportare pentru firmele de construcții (actele de
reglementare nu cuprind cerințe explicite de raportare a
deșeurilor gestionate), precum și având în vedere rezultatele
studiilor recente realizate19 , se poate aprecia ca la nivel
național cantitățile de DCD generate sunt subestimate.
În anul 2014, din totalul cantității de DCD generate aproximativ
4% o reprezintă fracția periculoasă. Deși cantitățile de deșeuri
periculoase sunt relativ mici comparativ cu totalul deșeurilor
generate, trebuie luate măsuri de prevedere speciale pentru
gestionarea acestora (colectarea separate și eliminarea în
instalații autorizate), pentru a nu contamina și restul deșeurilor
și pentru a nu crea probleme la valorificarea și eliminarea
ulterioară a acestora.

14
3.2. Introducerea în aria deșeurilor din construcții și
demolări

Deşeurile municipale cuprind deşeuri menajere şi alte

deşeuri,care,prin natură sau compoziţie, sunt similare cu
deşeurile menajere şi cuprind : deşeuri menajere şi asimilabile,
deşeuri din servicii municipale şi deşeuri din construcţii şi
demolări.
Dintre deşeurile municipale am ales să discutăm despre
deșeurile din construcții și demolării. Deşeurile din construcţii şi
demolări sunt acele deşeuri provenite din demolarea sau
construirea obiectivelor industriale sau civile. Ca urmare a
restructurărilor din economie, multe dintre fostele întreprinderi
de stat, actualmente societăţi comerciale, deţin active
imobilizate nerentabile (clădiri şi hale din structuri de beton
armat sau metalice, turnuri, pasarele, rezervoare, construcţii
civile, utilaje şi instalaţii aferente (termotehnice, hidrotehnice şi
electrice), care nu mai pot fi redate circuitului economic. Soluţia
pentru acestea este dezafectarea lor.
Demolarea construcţiilor se face în baza unui proiect ce va
avea în vedere concepţia generală ce stă la baza demolării în
urma analizei factorilor legaţi de preţul de cost, asigurarea
protecţiei clădirilor învecinate, timp redus de lucru şi realizarea
unei fragmentări impuse.

Metodele de demolare cunoscute sunt:

●252e47c 252e47c tehnologii de demolare manuale;

●252e47c 252e47c tehnologii de demolare mecanizate;

●252e47c 252e47c tehnologie de demolare cu jet de apă

sub presiune;

●252e47c 252e47c tehnologie de demolare mecanică prin

explozii controlate.

15
 Metoda aleasă trebuie să fie compatibilă cu:
●252e47c 252e47c amplasamentul clădirii;
●252e47c 252e47c natura solului;
● 252e47c 252e47c forma exterioară şi interioară a clădirii;
●252e47c 252e47c capacitatea portantă;
●252e47c 252e47c materialele explozive ce se folosesc.
Proiectul trebuie aprobat şi acceptat de către tehnicianul
responsabil cu execuţia, pentru evitarea accidentelor de muncă
şi pentru protejarea vecinătăţilor.

Operația demolării presupune o ordine a lucrărilor ce urmează

a fi efectuate,acestea sunt:

● se întrerup utilităţile: gazul, apa, energia electrică;

● se scot uşile şi ferestrele;

● se decopertează acoperişul;

● se demolează pereţii conform unui plan care va arăta care

pereţi se dărȃmă primii şi pȃnă la ce înălţime pentru ca să
nu apară accidente de muncă ori să fie degradate
vecinătăţile.

Ȋn prezent demolările se execută cu: mijloace manuale,cu utilaje

nespecifice și cu utilaje specifice demolării cum ar fi:

●cleşte hidraulic, macara-bilă, schele mobile hidraulice, etc.

● demolări cu jet de apă;

● demolări mecanice prin implozii sau explozii controlate;

16
Metoda aleasă trebuie să fie compatibilă cu
amplasamentul clădirii, natura solului, forma exterioară şi
interioară a clădirii, capacitatea portantă.

După executarea lucrărilor de demolare se impune refacerea

şi amenajarea sitului, operaţie care include:

●252e47c 252e47c amenajarea unui cadru geomorfologic

funcţional prin asigurarea condiţiilor pedologice (edafice) pentru
dezvoltarea biodiversităţii.

Alternativele posibile pentru dezafectarea clădirii şi metodele de

demolare sunt prezentate comparativ în următorul tabel:

Tabelul 3.3. (Metode de demolare)

17
 1. Tehnologia de demolare manuală tradiţională
constă în: montarea-demontarea şi mutarea jgheaburilor de
evacuare a deşeurilor şi a schelelor simple de inventar,
executarea lucrărilor propriu-zise de demolare şi desfacere cu
unelte specifice, manipularea materialelor rezultate, sortarea şi
stivuirea acestora.

2. Tehnologia de demolare mecanizată: implică utilizarea

utilajelor specifice şi a tehnologiilor specifice (cleşte hidraulic,
macara-bilă, schele mobile, hidraulice, etc., demolări cu pompe
de apă de înaltă tensiune). Ȋn figura 3.4 este reprezentată
foarfeca hidraulică, unul din utilajele cu care se realizează
demolarea mecanizată.

Figura 3.4. (Foarfecă hidraulcă)

18
3. Tehnologia de demolare cu jet de apă sub presiune: se
bazează pe un sistem de pulverizare a apei, reglabil, funcţie de
necesitatea lucrării, la o presiune cuprinsă între 100 şi 2500
bar.

4. Demolarea mecanicăn prin explozii controlate: este mai

sigură decȃt demolarea clasică,mecanică,mai ales atunci
cȃnd e vorba despre construcţii industriale.Metoda demolării
clădirilor prin explozie controlată este foarte des folosită,
datorită avantajelor evidente pe care le prezintă.Dintre
avantajele majore ale demolării clădirilor cu ajutorul explozivilor
amintim:

● consumul redus de timp şi forţă de muncă;

● cheltuieli reduse (aproximativ 5% din costul demolării prin

metode clasice);

● valorificarea mai bună a materialelor rezultate din demolare;

5. Demolarea construcţiilor prin explozii controlate: este un

proces complex ce cuprinde mai multe etape:

● analiza situaţiei actuale a construcţiei;

●relevee ale construcţiei pentru evidenţierea elementelor de

rezistenţă ale structurii;

● elaborarea proiectului de demolare;

●executarea lucrărilor de perforare;

●demolarea controlată prin explozii dirijate;

●executarea lucrărilor de mărunţire cu ajutorul mijloacelor

mecanice sau prin împuşcări secundare;

19
● evacuarea materialului rezultat din demolare.

3.3. Compoziția deșeurilor din contrucții și demolări

Factorii care influenţează compoziţia deşeurilor din construcţii

şi demolări:
●natura lucrărilor de construcţii care se realizează, dacă este
vorba despre construcţia unei clădiri noi sau
renovarea/modificarea unei construcţii mai vechi;
●tehnologiile de construire folosite;
●tradiţiile de construcţie şi a materialele folosite;
●clima, caracteristicile geologice şi seismice ale terenurilor;
●activitatea economică şi dezvoltarea tehnologică a zonei;
●materiile prime şi materialele de construcţie disponibile pe
plan local.
Figura 3.4. (Deșeuri dupa demolare)

Compoziţia deşeurilor din construcţii şi demolări depinde

de asemenea de lucrările de construcţii, dacă este vorba
despre construcţia unei clădiri noi sau renovarea/modificarea

20
unei construcţii mai vechi. Din lucrările de renovare/modificare
rezultă mai multe deşeuri decât din lucrările de construcţie a
unei clădiri noi. Deşeurile din construcţii şi demolări reprezintă
deşeurile rezultate din activităţi precum construcţia de clădiri şi
obiective de infrastructură, construcţia şi întreţinerea căilor
rutiere, demolarea totală sau parţială a clădirilor.

Materiale rezultate în urma construcţiilor şi demolărilor

de clădiri:

● ciment, cărămizi, ţigle, ceramică, roci, ipsos, plastic,

metal, fontă, lemn, sticlă, resturi de tâmplărie, cabluri, soluţii de
lăcuit/vopsit/izolante.

Materiale rezultate din construcţia şi întreţinerea

drumurilor:

● smoală, nisip, pietriş, bitum, piatră construcţii,

substanţe gudronate, substanţe cu lianţi bituminoşi.

Materiale excavate în timpul activităţilor de

construire,dezafectare,dragare, decontaminare etc:

●sol, pietriş, argilă, nisip, roci, resturi vegetale.

3.4. Gestionarea deșeurilor generate

Ȋn urma procesului de demolare a clădirii au rezultat

următoarele deşeuri:

●252e47c 252e47c Moloz;

●252e47c 252e47c Lemn;

21
●252e47c 252e47c Beton;

●252e47c 252e47c Pămȃnt;

●252e47c 252e47c Fier;

●252e47c 252e47c Azbest;

●252e47c 252e47c Sticlă;

●252e47c 252e47c Cărămidă;

●252e47c 252e47c Mase plastice;

●252e47c 252e47c Cabluri.

Molozul, material de construcții (cărămidă,mortar,tencuială)

provenit din demolarea clădirii,acesta este de două tipuri:

●252e47c 252e47c moloz mineral neîncărcat;

●252e47c 252e47c moloz încărcat;

Sticla provenită de la operaţia de demolare este colectată în

containere depozit, acestea sunt golite în vehiculele de
colectare, iar sticla este direct predată industriei prelucrătoare.

Fierul provenit şi el din urma demontărilor de conducte este

colectat în containere şi transportat către oţelării.

Lemnul, rezultat de la desfacerea tȃmplăriilor şi a elementelor

de finisaj, este depozitat şi valorificat termic sau material.

22
Pămȃntul rezultat din desfacerea drumurilor şi a aleilor este
depozitat la groapa de gunoi.

Cărămida rezultată este colectată de excavatoare, sortată

manual şi depozitată în depozite, urmȃnd a fi dată spre
folosinţă în reabilitarea construcţiilor civile.

Deşeurile din azbest, considerate deşeuri periculoase, vor fi

consolidate mecanic sub jet de apă fără presiune, după caz,
apoi ambalate în saci rezistenţi din plastic şi introduse în
butoaie de deşeuri compatibile ce vor fi amplasate temporar
pentru deşeuri periculoase.

Transportul deşeurilor provenite din construcţii şi demolări se

face în următorul mod:

●252e47c 252e47c Se utilizează numai mijloace de

transport adecvate naturii deşeurilor transportate, care să nu
permită împrăştierea deşeurilor şi emanaţii de noxe în timpul
transportului, astfel încȃt să fie respectate normele privind
sănătate populaţiei şi a mediului înconjurător;

●252e47c 252e47c Să asigure instruirea personalului

pentru încărcarea, transportul şi descărcarea deşeurilor în
condiţii de siguranţă şi pentru intervenţie în cazul unor
defecţiuni sau accidente;

●252e47c 252e47c Să deţină toate documentele necesare

de însoţire a deşeurilor transportate, din care să rezulte
deţinătorul, destinatarul, tipurile de deşeuri, locul de încărcare,
locul de destinaţie şi, după caz, cantitatea de deşeuri
transportată şi codificarea acestora conform legii;

23
● 252e47c 252e47c Să nu abandoneze deşeurile pe
traseu;

● 252e47c 252e47c Să respecte pentru transportul

deşeurilor periculoase reglementările specifice transportului de
mărfuri periculoase cu aceleaşi caracteristici;

●252e47c 252e47c Să folosească traseele cele mai scurte

şi/sau cu cel mai redus risc pentru sănătatea populaţiei şi a
mediului.

3.4.1. Deșeul valorificat - Molozul

Molozul: Molozul este materialul de construcţii, (cărămizi,

mortar, tencuială) provenit din demolarea clădirilor şi este
clasificat astfel:
●252e47c 252e47c 252e47c 252e47c 252e47c
252e47c- Moloz mineral neîncărcat poate fi supus, după o
mărunţire corespunzătoare şi respectȃndu-se cerinţele
minimale privind granulaţia, unei valorificări în construcţia de
drumuri, ca şi material de umplere. Pentru materialul
care nu se caută, se recomandă depozitarea în zone
speciale de la deponiile de materiale inerte;
●252e47c 252e47c 252e47c 252e47c 252e47c
252e47c Molozul încărcat conţine substanţe care pot polua
solul şi apa freatică. Amintim aici diverse elemente de
echipamente şi instalaţii, zidarie de la cosurile de fum,
materiale izolante, de vopsit, de lipit (de ex. bucăţi de lemn) cu
impurităţi organice şi anorganice. Pȃnă cȃnd vor fi create în
Romȃnia posibilităţile corespunzătoare de tratare şi
prelucrare, în privinţa depozitării acestui moloz sunt
valabile aceleaşi cerinţe ca şi pentru pămȃntul încărcat. Ȋn

24
privinţa tipului de încărcare, ar trebui să se realizeze o
separare în funcţie de tipul de încărcare.

3.4.2. Colectarea și depozitarea molozului

Colectarea molozului se face mecanizat cu ajutorul

excavatoarelor urmată de o "sortare simplă", după care se
depozitează materialele valorificabile în grămezi în spaţii
speciale ale deponiilor.
Prelucrarea molozului este oferită de o "sortare
simplă",parcurgȃnd următoarele etape:
●culegerea manuală a impurităţilor mai mari(de ex. lemn,pietre,
metale, materiale plastice, sticlă);
● afȃnarea materialului prin benzi transportoare cu viteze
diferite;
● culegerea manuală a impurităţilor mai mici de pe banda
transportoare;
●separarea pămȃntului respectiv a materialului fin de moloz
printr-o sită, care,la nevoie, poate fi continuată de alte cerneri
în vederea clasificării pe granulaţii diferite ;
●depozitare intermediară a materialelor valorificabile în
grămezi în spaţii speciale ale deponiilor;
●predarea/ vȃnzarea materialelor de construcţii celor interesaţi;
● utilizarea materialelor în scopuri proprii;
● depozitarea finală a resturilor nevandabile.

3.4.3. Valorificarea molozului

Ȋn urma colectării şi depozitării, molozul este valorificat în noi

materiale de construcţii: pietriş, nisip,( obţinute din trecerea
molozului prin concasor) care se utilizează în construcţiile civile
şi de drumuri.

25
Figura 3.5. (Concansor conic pe șenile)

Molozul poate fi reutilizat şi direct de la locul producerii

demolării, în reabilitări, renovări, construcţia depozitelor,
depozitare în subteran. Ȋn figura 5 este prezentat un concasor
care are rolul de a sfărȃma molozul în scopul obţinerii de pietriş
şi nisip.
Ȋn figura 3.7 se prezintă principalele moduri de gestionare a
molozului rezultat de la demolări:
Figura 3.6. (Principalele moduri de gestionare a molozului)

26
27
Capitolul 4. Politica privind prevenirea producerii
deșeurilor

Principalul obiectiv al politicii privind deşeurile îl constituie

prevenirea producerii acestora. Acesta reprezintă şi principala
prioritate în ierarhia problematicii deşeurilor cuprinsă în
Directiva cadru privind deşeurile Prevenirea sau reducerea
generării deşeurilor constituie o modalitate sustenabilă
(protecţia mediului, avantaj din punct de vedere economic şi
social) pentru a ţine sub control generarea deşeurilor.

Prevenirea şi minimizarea producerii de deşeuri trebuie

realizate începând cu faza de proiectare a construcţiei şi
continuând cu achiziţionarea materialelor şi construcţia
efectivă, prin măsuri precum:

●evitarea soluţiilor de execuţie care presupun utilizarea unei

cantităţi mai mari de materie primă şi care presupun un timp
mai mare de executie;

●evitarea demolărilor inutile, prin evaluarea atentă a structurilor

deja existente şi încercarea integrării acestora în noul proiect;

● calcularea cât mai exactă a necesarului de materiale;

● alegerea unor soluţii de execuţie care sa presupună utilizarea

de materiale reciclate sau recuperate;

●utilizarea unor materii prime şi tehnologii „prietenoase faţă de

mediu”, ca de exemplu: izolaţii din materii prime precum lâna
de oaie, plăci din fibră de lemn, vopsele şi tencuieli ecologice
s.a.

28
●alegerea unor procese de demolare controlată care să
permită recuperarea şi valorificarea unor materiale de
construcţii, precum lemnul, cărămizile, tâmplăria etc.

● utilizarea, pe cât posibil, a construcţiilor modulare,

„prefabricate” care să diminueze cantitatea de deşeuri produsă
atât pe şantier, cât şi de câtre furnizori, şi care să permită şi o
dezasamblare ulterioară mai uşoară;

●adoptarea unor politici de returnare a ambalajelor către

furnizorii de materiale.

4.1.Efectele gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate

a populației

Gestionarea neadecvată a deşeurilor conduce la numeroase

cazuri de contaminare a solului şi a apei subterane, afectând
sănătatea umană.
Sunt activităţi de gestionare a deşeurilor care pot prezenta un
potenţial risc pentru mediu, pentru că, diferitele metode de
gestionare implică emisia unor poluanţi în mediu.
Principalele forme de impact şi de risc, determinate de
depozitele de deşeuri orăşeneşti şi industriale, în ordinea
percepţiei populaţiei sunt:
●modificări de peisaj, disconfort vizual şi olfactiv;
●poluarea aerului;
●poluarea apelor de suprafaţă şi subterane.

Un obiectiv major al este de a implementa acţiuni, proceduri şi

investiţii de mediu în vederea atingerii ţintelor propuse. Se
urmăreşte, de asemenea, încurajarea participării publicului la
luarea deciziilor în probleme de mediu.

29
Din punct de vedere al igienei, aerul influenţează sănătatea
atât prin compoziţia sa chimică, cât şi prin proprietăţile sale
fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radioactivitate,
presiune).
Acţiunea poluanţilor atmosferici asupra organismului se
traduce în efecte acute şi cronice care pot fi cuantificate prin
modificarea unor indicator specifici (mortalitate, morbiditate
etc.).
Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în
starea de sănătate a populaţiei ca urmare a expunerii la agenţi
poluanţi.
Aceste modificări se pot traduce în ordinea gravităţii prin:
● creşterea mortalităţii;
● creşterea morbidităţii;
● apariţia unor simptome ca modificări fizio-patologice;
● apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau încărcarea
organismului cu agentul sau agenţii poluanţi.

30
Capitolul 5. Concluzii

Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii noastre

şi a generaţiilor viitoare. La baza politicilor de mediu ale Uniunii
Europene (U.E.) se află principiul “poluatorul plăteşte”. Plata
înseamnă investiţii pentru a atinge standarde de mediu mai
ridicate, înseamnă cerinţa de a prelua, recicla, valorifica un
produs după utilizare, sau înseamnă taxe pe care companiile
sau consumatorii trebuie să le plătească dacă generează
deşeuri.

Deşeurile din construcţii şi demolări sunt identificate ca un

flux prioritar de deşeuri de către U.E. deoarece pot constitui o
sursă pentru reciclare şi refolosire în industria construcţiilor.
Deşeurile din construcţii şi demolări sunt deşeurile rezultate din
activităţile de construire, renovare, reabilitare, reparare,
consolidare, demolare a construcţiilor civile, a construcţiilor
industriale, a structurilor edilitare, a infrastructurii de transport
precum şi a activităţilor de dragare şi decolmatare.Deşeurile
provenite din construcţii şi demolări reprezintă circa jumătate
din întreaga cantitate de deşeuri municipale solide generate în
unele ţări europene (Franţa, Germania etc.). În majoritatea
ţărilor, acestea sunt depozitate în depozitele de deşeuri
menajere. Din cauza restricţiilor şi reglementărilor legislative
privind protecţia mediului impuse la nivel comunitar, această
soluţie nu mai este acceptată. Dezvoltarea şi aprofundarea
traseului de reciclare a deşeurilor din construcţii şi demolări
este, deci, un aspect extrem de important.

Din punct de vedere ecologic, reutilizarea deşeurilor din

construcţii şi demolări reduce spaţiul destinat depozitelor de
deşeuri autorizate şi permite şi o economie a resurselor
naturale, iar din punct de vedere economic, utilizarea
materialelor reciclate în locul resurselor naturale, care ating

31
costuri extrem de mari, devine de la un an la altul o soluţie din
ce în ce mai avantajoasă.

Monitorizarea cantităţii generate şi gestionate de deşeuri din

construcţii şi demolări este un proces dificil, având în vedere
existenţa micilor antreprenori care efectuează aceste operaţii.
La ora actuală în România nu există un depozit pentru deşeuri
din construcţii şi demolări, eliminarea acestor deşeuri
realizându-se, de cele mai multe ori, pe amplasamentul
depozitelor pentru deşeuri municipale.

Din cele 44 de tipuri de deşeuri din construcţii şi demolări, 16

sunt încadrate ca deşeuri periculoase. România apare cu cele
mai mici cantităţi de deşeuri din construcţii şi demolări din
Uniunea Europeană - de 0,02 tone/an persoană, fapt ce infirmă
acurateţea datelor înregistrate

32
Capitolul 6. Bibliografie

1. Apostol T., Mărculescu C.- Managementul deşeurilor solide,

Editura AGIR, Bucureşti, 2006.

2. .Asociaţia Regională pentru protecţia Mediului Sibiu,

Asociaţia Autorităţilor Locale şi Regionale din Norvegia- Ghid
privind managementul deşeurilor, Sibiu, 2011.

3. Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor- Dr. chim.

Mariana GHINERARU- Dezbatere publica SNGD si PNGD
2004

4. Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor-ANPM 2008-

2017

5. LEGEA nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul

deşeurilor.

6.http://www.traiverde.ro/uploads/fisiere_biblioteca/12/ghid%20deseuri
%20constructii%20si%20demolari.pdf

7.http://www.anpm.ro/documents/23445/2513152/08_Cap07_2008.pdf/
64841b65-709c-41ca-bbfd-5ae7dd7e527a

8.http://www.traiverde.ro/uploads/fisiere_biblioteca/12/ghid%20deseuri
%20constructii%20si%20demolari.pdf

9.file:///C:/Users/admin/Downloads/Raport_cod_bune_practici.pdf

10.http://www.cjalba.ro/wp-content/uploads/2011/06/PJGDALBA.pdf

11.file:///C:/Users/admin/Downloads/brosura%20demolari.pdf

33
34