DESENUL FORMELOR

în pedagogia curativă

I. Rolul şi importanţa formelor;

Desenul formelor este una dintre materiile introduse de Rudolf Steiner şi este strâns legată de
formă şi mişcare. Elementul artistic în desenul formelor este linia ca urmă a mişcării.
Prin practicarea cu regularitate a desenului formelor, putem veni în întâmpinarea
temperamentelor şi le putem influenţa pozitiv în direcţia armonizării. Se poate reuşi formarea
armonioasă a fiinţei umane, ameliorarea bolilor, rărirea crizelor ( corectarea defectelor ), echilibrarea
sufletesc – spirituală şi vindecarea unor copii cu probleme speciale ( specialistul Herman Kirchner ).
În primul an de şcoală se face trecerea de la desenul dezordonat la desenul organizat care
aduce disciplină şi forţă, nu mărginire. Tot prin desenul formelor, folosit ca activitate ajutătoare, se
reuşeşte „clădirea” ( pregătirea ) scrisului. Mai târziu, poate fi dezvoltată înţelegerea spaţială a
formelor geometrice pornind de la lucrurile învăţate la desenul formelor ( noţiunile geometrice ).
Desenul formelor ne ajută chiar şi pe noi ( în mod direct ) fiind considerat un drum ce poate fi
urmat de toţi cei care vor să-şi dezvolte în mod conştient facultăţile creatoare care sunt în stare latentă
în fiecare fiinţă umană. Astfel, prin intermediul exerciţiilor reuşim să înlăturăm particularităţile
noastre şi putem transforma „Eul” nostru.
Prin practicarea regulată şi exersarea continuă a desenului formelor, putem acţiona terapeutic:
 Se stimulează: atenţia, creativitatea, forţele imaginaţiei şi nu în ultimul rând, puterea de
înţelegere;
 Se dezvoltă capacităţile psihomotrice ale elevilor ( coordonarea mişcărilor şi
îndemânarea );
 Se stimulează şi se dezvoltă echilibrat individualitatea copilului;
 Se formează deprinderi de scriere ( în ritmul propriu al copilului );
 Se stimulează plăsmuirea unor motive decorative şi a unor imagini inedite;
 Se corectează unele defecte, se ameliorează boala, se pot rări crizele şi pe cât posibil
„vindeca” copilul, dezvoltând comportamentele adaptative pentru integrarea socio –
profesională.

II. Desenul formelor în raport cu temperamentele şi nevoile copiilor;

Copilul nu-şi poate ascunde esenţa lui, de aceea putem ajunge foarte uşor la descoperirea
naturii interioare a fiecărui copil, ne putem adânci în temperamentul lui, îl recunoaştem şi astfel venim
în întâmpinarea lui prin desenul formelor.
În continuare voi descrie formele prin care putem influenţa temperamentele.
Desene ce vin în întâmpinarea copilului sangvinic
- Metamorfoze ( ale frunzelor ) şi stiluri de cârcei agăţători;
- Forme repetitive şi intersectate ( care să înceapă cu o mişcare continuă );
- Ritmizarea unui ritm.
Desene ce vin în întâmpinarea copilului melancolic
- Spirala simplă din linie curbă şi linie dreaptă executată în mod special din interior spre
exterior;
- Forme cu puncte de întâlnire sau contact;
- Se începe cu forme divizate, dar închise în sine.
Desene ce vin în întâmpinarea copilului flegmatic
- Metamorfoza formelor. Se recomandă trecerea de la un punct la cerc;
- Armonizarea contururilor unor forme complexe. Putem să-i ştergem formele desenate şi-l
vom pune să le refacă de mai multe ori;
- Forme care încep cu un cerc închis.
 Desene ce vin în întâmpinarea copilului coleric
- Transformarea dreptelor, a formelor ascuţite în curbe şi forme rotunjite;
- Cruce în interiorul unui cerc ( armonizarea formelor şi proporţionarea lor );
- Imagini oglindite, simetria va face echilibrarea părţilor opuse ( echilibrare interioară );
- Metamorfoze ( executate din exterior spre interior ).

III. Exerciţii aplicative.

„Diagnoza”
Alegând o formă cu contur închis ( simetric ) şi cerând copiilor să reproducă desenul, se pot
constata câteva tendinţe dominante care denotă probleme existente.
Fig. A – probleme de echilibru, forma este înţeleasă, dar simetriile sunt bulversate;
Fig. B – probleme de mişcare; mişcarea este lipsită de fluenţă ( crispare, comprimare, viraje
bruşte, revărsare a formei );
Fig. C – probleme de ordonare; mişcarea poate fi fluentă, forma echilibrată pe verticală
( orizontală ), dar nu este ordonată corect;
Fig. D – probleme de spaţialitate; simţul intervalelor este deficitar.
În desenele copiilor cu tulburări motorii ne frapează liniile mişcate, desenate unele

Desenele copiilor cu probleme mintale se recunosc uşor datorită formelor simple, uşor de
trecut cu vederea. Ele sunt preponderent alăturate, fără a se lega împreună într-un tot.
În desenele copiilor isterici se vede o tendinţă la risipire. Liniile se configurează în forme
mişcătoare, ce se îndepărtează începând de la centru şi până la marginea foii. Se recomandă desenarea
formelor dinspre exterior spre interior. La copilul epileptic, desenele frapează printr-o alăturare izolată
de forme asemănătoare sau identice în care orice intersecţie de linii a fost evidentă. Se recomandă
exersarea de forme cu linii neîntrerupte dinspre centru spre exterior.
Persoanele spastice ( sau paralizate ) pot desena cu ajutorul nostru. Persoanele cu probleme de
vedere pot primi în locul hârtiei o placă de argilă ( lut ). Îi ajutăm astfel să facă experienţa interioară a
ceea ce formele pot să dea.