Ca și în cazul CT-ului, la investigația prin rezonanță magnetică sunt folosite doua metode:

enterografie si enteroclismă*. Ambele metode sunt avantajoase în investigația patologiei intestinului

subțire prin folosirea imaginilor suprapuse in plan sagital. Contrastul excelent al țesuturilor moi
combinat cu informatiile morfologice obținute fac din această metodă una preferată de clinicieni. În
ambele cazuri pacientului i se administrează substranță de contrast pentru a imbunatăți calitatea
imaginii și pentru a scădea șansa de diagnosticare eronată. 8.9

Unele studii au relevat ca eneteroclisma este mult mai fidelă unui diagnostic precoce deoarece
poate releva mult mai usor schimbările superficiale 7-12. În 96.6% din cazuri, enteroclisma a pus un
diagnostic corect asupra patologiei interstinului subțire. 9

Pe scurt, tumorile benign primare ale intestinului subțire se vizualizează la RMN astfel:

Adenom- Masă intraluminală omogenă, ce determină un defect de umplere. Deși adenoamele sunt
tumori benigne, ele pot fi considerate leziuni pre-canceroase. Acest aspect nu poate fi văzut la RMN,
însă extensia extraseroasă a unui polip este înalt sugestivă pentru degenerare maligă.

Leiomiom – Deși forma lor poate varia, apar ca de umplere, de obicei de formă rotundă, omogenă,
cu margini bine definite.

Lipom – Formațiuni bine delimitate, ce au semnale mărite in T1 și comparabile cu grăsimea

adbominală în T2.

Hemangiom – Prezintă un semnal slab în T1 și hiperintensitate în T2. Leziunile mici pot fi omise la
examenul RMN, de aceea se recomandă angiografie mezenterică în caz de hemoragie digestivă
ocultă.