Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

„Nicolae Testemiţanu”

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC ÎN ENDOMETRIOZĂ

Realizat de studentul: Latescu Tatiana , gr M1819

Consultant stiintific : Corolcova Natalia, conferentiar
universitar
ROLUL DIAGNOSTICULUI IMAGISTIC

 Evaluarea cât mai completă a pacientei suspectate de endometrioză permite consilierea optimă și
intocmirea unui plan terapeutic adecvat, personalizat, raportat la simptomatologie, vârstă,
infertilitate și dorința reproductivă (Guerriero, 2016).

 In cazul alegerii unei conduite chirurgicale, evaluarea imagistică joacă un rol crucial, deoarece
oferă pe de o parte posibilitatea informării corecte a pacientei în legătură cu
1. intervenția chirurgicală la care va fi supusă
2. cu perioada de recuperare postoperatorie,
3. permite chirurgului ginecolog anticiparea tipului de intervenție chirurgicală, cu scopul de a
asigura disponibilitatea tuturor dispozitivelor chirurgicale necesare precum și pentru alcătuirea
unei echipe operatorii multidisciplinare (care poate include chirurg generalist, urolog) în
cazurile de endometrioză profundă avansată care afectează structuri anatomice extragenitale
(Guerriero, 2016).
EXAMINAREA ULTRASONOGRAFICĂ TRANSVAGINALĂ

 Reprezintă cea mai utilizată investigație imagistică în diagnosticul endometriozei, datorită

caracterului non-invaziv, acceptabilității crescute din partea pacientelor, disponibilității pe scară
largă și a costului scăzut .
 Semnele ecografice pot fi directe sau indirecte.Prezint criteriile de diagnostic ultrosonografie
Consensul Grupului MUSA (Morphological Uterus Sonographic Assessment)
 Semnele cu ultrasunete directe sunt:

1. Microchisturi subendometriale – imagini anecoice de 2 sau 4 mm, nevascularizate, reprezentând

semnul patognomonic. Acestea corespund glandelor dilatate chistice. Daca examinarea se face in
timpul menstruatiei sau imediat postmenstrual, imaginile pot fi mai ecogenice. Poate apărea o
mică hemoragie intrachistică.
2. Aspect neomogen al miometrului, care poate prezenta striații liniare hiperecogene
intramiometrice – „semn jaluzele”, zone hiperecogene subendometriale, zone hipoecogene
pseudonodulare insuficient delimitate, fără efect de masă asupra endometrului, imagini de
„muguri subendometriali”.
3. Joncțiunea endometru-miometru neregulată, slab delimitată sau îngroșată.
EXAMINAREA ULTRASONOGRAFICĂ TRANSVAGINALĂ

Semnele ecografice indirecte sunt cele care rezultă din hipertrofia reactivă a fibrelor
miometriale din jurul glandelor endometriale ectopice:
1. Uter cu contur regulat, globular (diametrele transversale si longitudinale substantial egale),
fara deformatii externe.
2. Pereții miometriali asimetrici (de obicei cel mai gros este cel posterior). Pereții se măsoară
în plan sagital, perpendicular pe endometru, de la seroasă la endometru, inclusiv zona de
joncțiune.
3. Vascularizare liniară, radială, care traversează miometrul în leziune de adenomioză
completă (diagnostic diferenţial important cu noduli fibroşi). Se recomandă utilizarea
tehnicii power Doppler. Rezistența vasculară se evaluează la nivel miometrial (IR
0,56±0,12) și la nivelul arterelor uterine (mai scăzută față de cea a miometriului).
Ecografia tridimensională poate dezvălui detalii imagistice suplimentare, deoarece uterul poate fi evaluat și în
plan coronal. Zona de joncțiune apare ca un halou hipoecogen care înconjoară endometrul. O zonă de
joncțiune mai mare de 8 mm sau neomogenă, cu diferențe mai mari de 4 mm între diferite zone, este un
element sugestiv. Cu toate acestea, zona joncțională este mult mai bine evaluată prin examenul RMN

Diagnosticul ecografic este mai dificil la pacientii cu alte tipuri

de leziuni (noduli fibromatosi sau fibromatoza difuza) –
Figurile 1 si 2.
 IMAGISTICA PRIN REZONANȚĂ MAGNETICĂ (IRM)

RMN-ul este de preferat să fie efectuat la sfârșitul perioadei proliferative – la începutul

perioadei secretorii, când condițiile de examinare a zonei joncționale sunt optime.
 Criteriile RMN pentru diagnosticul de adenomioză sunt următoarele:

1. Zona de joncțiune difuză, slab delimitată sau întinsă (mai mult de 14 mm)
2. JZ cu margini slab definite sau care nu se pot distinge de miometru.
3. Focare cu semnal de intensitate crescută, de câțiva milimetri, în JZ, pe imagini ponderate T2
sau T1 (corespunzător țesutului endometrial heterotopic, dilatații chistice ale glandelor
endometriale sau microhemoragii).
4. JZ cu grosimea de 11-13 mm, cu margini slab definite și focare de intensitate mare.
 De asemenea, criteriul RMN pentru excluderea diagnosticului de adenomioză este un JZ sub 8
mm.
 Când se efectuează examenul RMN, adenomioza trebuie diferențiată de patologiile care o pot
imita. Acestea sunt: contracțiile miometriale fiziologice, extensia miometrială a unei
endometrioze pelvine, sarcoamele uterine sau metastazele uterine.
MULTUMESC