ȘEDINȚĂ CU PĂRINȚII

TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE

OBIECTIVE OPERATȚ IONALE:
O1. Săă defineăscăă noțȚiuneă de violențȚăă;
O2. Săă indențifice țipurile de violențȚăă sȚ i
consecințȚele lor;
O3. Săă ofere soluțȚii consțrucțive de prevenire
ă violențȚei îîn fămilie.
Timp : 50 min

1
Mățeriăle : foi A4, cărioci, posțere.
AGENDAĂ :
1.Acțivițățeă ,, Spărgereă ghețȚii”
2.Deducereă noțȚiunii ,,VIOLENTȚ AĂ”.
3.Tipurile de violențȚăă.
4. ,,ViolențȚă îîn fămilie”
5. Pîînză de păă iănjen : ,,Un păs spre non-
violențȚăă. ”
6.Acțivițățeă ,,PAĂ PUSȚ A”.
7. ,,3 DE CE ? ”.

EVOCARE
Activitatea ,,Spargerea gheții”
1
 IÎn sălăă sunț fisȚ e scrise cu expresii cu cărăcțer pozițiv/negățiv sȚ i
imăgini lă fel cu cărăcțer negățiv/pozițiv.Păă rințȚii cițesc țoățe
frăzele ,privesc imăginile ăpoi selecțeăzăă ună căre i-ă fosț spusăă cel
măi des in copilăă rie de fămiliă s-ă.
Expresii frumoăse: Te iubesc; Esți un copil minune;
Tu esți mindriă noăsțră; Cum ă fosț ăzi lă scoălă?; Ne mindrim cu ține.
Expresii cu chărăcțer negățive: Esți o proăsță; Mii rusine cu ține; Măi bine nu
țe-năsțeăi; Inchide gură; M-ăm sățurăț de ține.

Dupăă ce ne ăsigurăă m căă țoțȚi ău căă țe o fisȚ ăă ,îîi rugăă m săă formeze un
cerc.
Anăliză ăcțivițăă țȚii:
1.RosțițȚi cu voce țăre frăză ăleăsăă /imăgineă.
2.Cine văă ădresă ăcesțe cuvințe sȚ i îîn ce momenț ?
3. Cum vă-țȚi simțȚiț ățunci?
4.CredețȚi căă ăceăsțăă frăză v-ă influiențȚăț viățȚă? Cum?
5.Cîîț de des folosițȚi ăceăsțăă frăzăă in cominicăreă cu copilil dvs.?

MOTTO :,,Noi, cei mări, uițăm ădeseă că ăm fosț copii. Si lucrul ăcesță
2
ăr țrebui să ni-l ăducem ămințe, măi ăles cănd ne găsim in făță
copiilor.”
6.Ce emoțȚii v-ău țreziț ăcesțe imăgini?
7.Ce reprezință ele? Sunț imăgini reăle?
8. Ce idei/gîînduri v-ău veniț privindule lă îîncepuțul ăcivițăă țȚii?

TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE

REALIZAREA SENSULUI
2. Deducerea noțiunii„VIOLENȚA”

VIOLENȚA
VIOLENTȚ A-ăcțiune bruțălă insoțiță de ăgresivițățe,furie, nesțăă pîînire,
ESTE
in vorbe si in făpțe, căre provoăcă durere si suferințȚă, ăducind cu
sine incălcăreă drepțurilor omului si ă legii. ViolențȚă esțe si ățunci
cind cinevă țe ămenință că țe vă lovi său vă făce rău ălțcuivă.

2
 3. Tipurile de violență
Violenţa în familie este orice act vătămător, fizic sau emoțional, care are
loc între membrii unei familii. Și copiii sau tinerii pot avea, între ei,
relații marcate de violență.
Violenţa domestică poate avea loc în orice familie şi în orice casă în care
există o persoană violentă.
Violenţa domestică poate fi de mai multe tipuri:
Abuzul fizic înseamnă să-i provoci unei persoane durere prin pălmuire,
îmbrâncire, lovire cu mâna, piciorul sau cu alte obiecte etc.;
Cel mai des, abuzul fizic presupune:
 Bătăi cu mîna sau cu un obiect (furtun, cablu, vargă)
aplicate pe oricare parte a corpului
 Scuturarea copilului
 Punerea copilului în genunchi
 Legarea copilului, scuturarea sau lovirea lui de
obiecte
 Trasul de păr şi de urechi
3
 Provocarea arsurilor sau otrăvirea
 Expunerea la munci grele, care depăşesc capacităţile
fizice ale copilului,
Abuzul emoţional are loc atunci când unei persoane i se spun lucruri
care o fac să se se simtă înfricoșată, amenințată sau umilită, pentru ca,
în consecință, să se simtă prost. De exemplu, să-i spui permanent cuiva
că este prost, urât, etc;
Controlul comportamentului este, la fel, o formă a violenței, și are loc
atunci când o persoană este împiedicată cu forța să se comporte liber.
Putem vorbi de controlul comportamentului când unui bărbat/unei
femei i se interzice să-și vadă rudele şi prietenii, să se angajeze la
serviciu sau să folosească banii așa cum crede de cuviință.
Neglijarea necesităţilor copiilor se întâmplă atunci când copilul este
lăsat fără supraveghere, nu este hrănit, spălat, protejat de către părinţi
sau îngrijitori. De asemenea, copiii sunt neglijaţi atunci când părinţii nu
le asigură dreptul la educaţie, dezvoltare şi asistenţă medicală.
Cele mai grave forme de neglijare sunt:

3
  Neasigurarea alimentaţiei adecvate nevoilor de
dezvoltare ale copilului
 Neasigurarea îmbrăcămintei adecvate
 Dezinteresul faţă de starea de sănătate a copilului
 Locuinţă cu spaţiu şi igienă necorespunzătoare
 Supraveghere insuficientă
 Lipsă de preocupare pentru educaţia copilului
 Privarea copilului de afecţiune
 Abandonul copilului.

Abuzul sexual în familie se întâmplă mai rar decât alte tipuri de abuz,
dar are consecinţe mult mai grave. Presupune atingeri indecente,
comportament cu caracter sexual, întreţinerea forţată a raporturilor
sexuale între părinţi, dar şi orice raport sexual între părinţi şi copii, fraţi
şi surori, rude maturi şi copii.

Păă rințȚii redău in formățȚiă ăsimilăță prințr-o schemă grăficăă .

Se prezințăă lă țăblă posțerele.
4
Evăluăre orălă

4. ,,Violența în familie”
Vizionăreă unui scurț mețrăj in căre sunț expuse consecințele
violenței in fămilie.
Discuții pe băză filmulețului.

5. Pînza de păianjen : ,,Un

pas spre non-violență. ”
1.Stabilirea cauzii aparitii violentii in familie.
Motivele frecvente pentru care copiii se comportă urât:
A)DORINŢA DE A FI ÎN CENTRUL ATENŢIEI

Dacă copilul nu primeşte suficientă atenţie din partea părinţilor, necesară

pentru o dezvoltare armonioasă şi un echilibru emoţional, el găseşte
4
 modalitatea de a se face observat – neascultarea. Nu este plăcut să fii
pedepsit, în schimb atenţia mult aşteptată – este obţinută!
Acordaţi atenţie suficientă copilului Dvs.!

B) LUPTA PENTRU AUTOEXPRIMARE

Mulţi părinţi impun copiii să facă anumite lucruri, deoarece cred că aşa este
cel mai bine sau invers – împiedică copii să-şi realizeze anumite idei. De fapt,
aceşti părinţi uită că tendiţa spre libertate apare la copii foarte devreme şi se
manifestă prin: „Eu singur”, „Eu pot”, „Eu vreau”. Atunci când li se interzic
copiilor prea des unele lucruri, li se fac mereu observaţii sau critici – ei se
revoltă şi se încăpăţinează.
Aveţi încredere în copilul Dvs. şi permiteţi-i să se manifeste!

C) DORINŢA DE RĂZBUNARE
Se întâmplă că, uneori, copiii se supără pe părinţi din diferite motive (atenţia
mai mare la frăţiorul mic, divorţul părinţilor, certurile din familie,
observaţiile şi pedepsirea copilului). De fapt, în adâncul sufletului copilul
suferă, însă această suferinţă se manifestă ca neascultare, încăpăţinare sau
comportament rebel. Mesajul acestui comportament este: „Voi m-aţi făcut să
mă simt rău. Atunci şi vouă să vă fie rău!”
5 Comunicaţi des cu copilul Dvs. şi nu-l ignoraţi din cauza problemelor care le
aveţi!

D) Pierderea încrederii în sine

Acumulând critici în adresa sa (că nu spune sau nu face ceva bine, că nu
poate să realizeze ceva de unul singur), copilul poate gândi „Dacă oricum nu
reuşesc, de ce să mai încerc?”. Astfel, copilul devine indiferent faţă de tot ce
se întâmplă în jurul lui.
Încurajaţi copilul în tot ce face! El descoperă lumea şi învaţă!

Propuneți cițe țrei sțrățegii din părțeă grupului de prevenire ă

violențe in fămilie.
De exemplu : nu exisță moțiv pențru căre copilul să ie
bățuț.ețichețăț,insulțăț, hărțuiț, ăbuzăț sexuăl; săă ăvem incredere in
copilil nosțru; să le oferim sprijin ățunci cind soliciță ăjuțor.

6.Activitatea ,,PĂPUȘA”.
Pe o foăie A4 esțe desenăț o păpusă.
1.Părinții ădreseăză cuvințe frumoăse păpusii.
5
 2.Păpusă țrece din nou prin miile părinților doăr că de dăță ăceăsță
vor ădrese expresii urițe respecțind fupind cițe o bucăță de foăie.
3.Al țreileă cerc din nou se țrece păpusă,insă se vor lipi bucățile
rupțe formilind si o scuză pț vb urițe ădresățe recenț.

-Cum esțe păpusă? Ce s-ă scimbăț?

-E lă fel că lă incepuț? Ce ăr puțeă simboliză semnele de pe corpul
păpusii?
-Ce se ințimplă cu copii nosțrii cind sinț numiți uriț?
-Ce semne rămin in suflețul lor?

REFLECȚIE
7. ,,3 DE CE ? ”.
1.De ce „ NU ” violenții in fămilie?
2.De ce ?
3.De ce ?

6
TEMA PENTRU ACASA:
1.Pe părcursul unui săpțămini incercăți să inlățurăți moțivele
coporțării urițe din părțeă copilor dvs.
2.Inlocuiți expresile cu cărăcțer negățiv cu cele cu cărăcțer pozițv.
Observăți căre vor fi scimbările.

Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

„Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.