Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

CONVERTIBILITATEA
MONETARĂ

Profesor: Student:
Lect.Univ.Dr.Ioan Viorica Covaci Olga,
an II, gr.FBII

Galaţi 2010
 CUPRINS

I. CONVERTIBILITATEA-NOŢIUNI GENERALE
a. Convertibilitate
b. Monedă
c. Obligaţii prevăzute de FMI

II. EVOLUŢIA CONVERTIBILITĂŢII

a. Convertibilitatea în condiţiile etalonului aur-monedă
b. Convertibilitatea în condiţiile etalonului aur-lingouri
c. Convertibilitatea în condiţiile aur-devize

III. RESTABILIREA CONVERTIBILITĂŢII

IV. CLASIFICAREA CONVERTIBILITĂŢII

a. Convertibilitate metalică şi în valută
b. Convertibilitate internă şi externă

V. STATUTUL DE MONEDĂ CONVERTIBILĂ

VI. AVANTAJELE CONVERTIBILITĂŢII

I. CONVERTIBILITATEA-NOŢIUNI GENERALE

2
 Convertibilitatea reprezintă dreptul rezidenţilor şi al nerezidenţilor de a schimba
moneda naţională cu altă monedă străină, prin vînzare-cumpărare pe piaţă, fără nici o
restricţie din punct de vedere al sumei schimbate şi al calităţii celui care efectuează
operaţiunea.
Moneda – piesă din metal(aur, argint, cupru) care se prezintă în general sub
formă de disc plat şi serveşte ca mijloc de circulaţie, de plată şi eventual de
tezaurizare. Spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci se referă la un
anumit fel de bani şi anume la piesele de metal cu valoare proprie deplină sau
inferioară valorii nominale.

Statutul Fondului Monetar Internaţional grupează monedele statelor membre în

trei categorii: convertiblile, neconvertibile şi liber utilizabile.

Includerea în una din aceste trei grupe este corelată cu respectarea de către ţara
emitentă a anumitor obligaţii:

 evitarea restricţiilor asupra plăţilor şi transferurile internaţionale curente;

 evitarea practicilor valutare discriminatorii;
 schimbarea soldurilor în monedă naţională, deţinute în străinătate, în valuta
ţării care solicită preschimbarea;
 colaborarea în domeniul politicilor monetare referitoare la activele de rezervă.

II. EVOLUŢIA CONVERTIBILITĂŢII

Fiind la început un mecanism intern al economiei, prin care se echilibra cantitatea

de monedă de hîrtie cu moneda-marfă(aurul), convertibilitatea a devenit în prezent o
verigă de pătrundere a monedei naţionale în circuitul internaţional, parcurgînd un
proces de transformări succesive, căpătînd în fiecare fază trăsături specifice.

 Convertibilitatea în condiţiile etalonului aur-monedă

Ca noţiune şi ca operaţiune bancară, convertibilitatea a apărut în condiţiile

etalonului aur-monedă. În această etapă, convertibilitatea a fost de tip individualist,
3
în sensul ă ea reprezenta mijlocul prin care un deţinător de bancnote putea verifica în
permanenţă capacitatea băncii de a face dovada concretă a caracterului reprezentativ
al bancnotei.

În cadrul acestei etape convertibilitatea nu avea însă numai scopul de a dovedi

populaţiei că bancnota este echivalentă cu aurul, deci că aurul poate fi obţinut oricînd
în scimbul ei, sau de a procura anumite instrumente de plată.

Una din funcţiile importante ale convertibilităţii este de a menţine echilibrul dintre
masa banilor în circulaţiei şi nevoile de baniale economiei. Dacă masa banilor
depăşea la un moment dat aceste nevoi, bancnotele începeau să se deprecieze,
provocînd o pagubă deţinătorilor. Pentru a evita paguba, o parte din deţinătorii de
bancnote le converteau în aur, singura marfă care avea preţ fix.

O altă funcţie importantă era formarea cursurilor valutare. Debitorul putea plăti în aur
sau în valute nu numai în funcţie de cele impuse de creditor, dar si in functie de
convenienţă, acelaşi privilegiu îl avea şi creditorul. Cursul valutelor nu putea creşte
peste paritatea legală plus cheltuielile de ambalare, asigurare şi transport necesitate de
plată în aur. Această limită superioară fluctuaţiei cursului valutar, determinată de
convertibilitate, a fost numit punctul de aur superior, de la care plata nu mai
avea sens să se facă în valută, ci se efectua prin ieşirea de aur din ţară. Mecanismul
spontan al punctelor de aur a asigurat o stabilitate relativă a cursurilor valutare
pînă în anul 1914, adică pînp la declanşarea primului război mondial.

În România, la începutul primului război mondial convertibilitatea nu a fost

suspendată de drept, cu toate emisiunile Băncii Naţionale efectuate pentru finanţarea
nevoilor de război ale statului, pentru a nu se provoca o reacţiune nefavorabilă pe
piaţă. Atunci însă cînd, la două zile după declararea mobilizării generale, un cetăţean
s-a prezentat la bancă şi a solicitat preschimbarea unei bancnote în aur , iar banca a
refuzat. Adresîndu-se tribunalului, Ministerul Justiţiei a dat instanţei ordin să respingă
acţiunea. Acest ordin a constituit prima măsură a guvernului în sensul suspendării

4
convertibilităţii. În 1917, printr-o convenţie încheiată între Ministerul Finanţelor şi
Banca Naţională, banca a fost autorizată să suspende covertibilitatea.

 Convertibilitatea în condiţiile etalonului aur-lingouri

După primul război mondial a apărut o altă formă de etalon, etalonul aur-
lingouri. În aceste condiţii, aurul nu mai circulă efectiv, ci este ţinut ca rezervă în
tezaurul emitentului de bancnote, sub formă de lingouri. Bancnotele sunt convertibile
în aur, însă numai în aceste lingouri, ceea ce limitează în practică dreptul de
convertibilitate. Convertibilitatea în lingouri a fost practicată în Anglia şi Franţa în
perioada 1928-1936, iar în România a înscris-o în legea de stabilizare monetară din
anul 1929, împreună cu alte forme de convertire.

 Convertibilitatea în condiţiile etalonului aur-devize

O altă formă de etalon aur care a apărut după primul război mondial a fost
etalonul aur-devize. Etalonul aur-devize a fost aplicat pe o scară tot mai largă în
perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. În cadrul acestei etape,
legătura dintre bancnotele în circulaţie şi aurul deţinut de banca de emisiune este
ruptă. În structura circulaţiei băneşti se aflau numai semne băneşti: bancnote şi bani
divizionari confecţionaţi din metale ieftine. Convertirea se efectua în valute,
convertibile la rîndul lor în aur.

Prin urmare, etalonul aur-devize presupune existenţa cel puţin a unei monede
naţionale convertibile în aur, care să servească la convertirea celorlalte monede.
Odată cu trecerea la etalonul aur-devize noţiunea de convertibilitate s-a modificat, cu
alte cuvinte a încetat de a mai fi o opraţie de verificare a rambursabilităţii în aur a
bancnotelor, un prilej de alegere între o formă de plată şi alta, un mecanism de
echilibrare a masei monetare faţă de nevoile de monedă ale economiei.

5
Etalonul aur-devize a constituit o soluţie pentru situaţia în care producţia şi rezervele
de aur nu ţin pasul cu dezvoltarea economică. Această formă obligă băncile de
emisiune să-şi constituie rezerve în care ponderea principală nu o mai are de obicei
aurul, ci valutele şi devizele convertibile în aur.

III. RESTABILIREA CONVERTIBILITĂŢII ÎN PRACTICĂ

După cum se poate constata, restabilirea convertibilităţii după cel de-al doilea
război mondial, a fost caracterizată printr-o serie limitări, atît din punct de vedere
naţional, cît şi din cel geografic. În această peroadă, principalii indicatori economici
au arătat o îmbunătăţire a condiţiilor necesarepentru trecerea la convertibilitate.
Trecerea la convertibilitate a fost însoţită de desfiinţarea restricţiilor comerciale şi
reducerea restricţiilor valutare.

Prima monedă care a încercat să treacă fără succes la convertibilitate a fost lira
sterlină la 15 iulie 1947, însă perioada de convertibilitate a durat foarte puţin pînă la
21 august 1947, operaţiile au fost suspendate. Principala cauză a insuccesului a
constat în faptul că Marea Britanie nu a îndeplinit condiţiile economice şi financiare
cerute pentru restabilirea deplină a convertibilităţii în tranzacţiile curente.

În 1971 numai o treime din statele membre FMI aveau monedă convertibilă. Dintre
principalele state capitaliste, numai patru practicau o convertibilitate generală, adică
atit pentru rezidenţi, cît şi pentru nerezidenţi, precum şi pentru orice fel de plăţi
curente şi de capital: SUA, Canada, Elveţia şi RF Germania. Alte ţări limitau dreptul
de convertibilitate la deţinătorii nerezidenţi sau sau convertibilitatea avea un caracter
extern şi era valabilă numai pentru plăţile curente.

În ceea ce priveşte convertibilitatea oficială, între autorităţile monetare, aceasta

are ca scop reglarea multilaterală a soldurilor balanţei de plăţi, deci echilibrarea
financiară a balanţei.

6
 IV. CLASIFICAREA CONVERTIBILITĂŢII

Privită de-a lungul evoluţiei, convertibilitatea a cunoscut două forme principale:

convertibilitate metalică şi convertibilitate în valută.

Convertibilitatea metalică s-a practicat în perioada etalonului aur-monedă şi

constă în schimbarea bancnotelor prezentate la banca de emisiune într-o cantitate de
aur. La rîndul său convertibilitatea metalică a cunoscut două forme: integrală şi
limitată.

Convertibilitatea integrală a funcţionat potrivit principiului schimbarea

bancnotelor într-o cantitate de aur, iar convertibilitatea limitată a corespuns etalonului
aur-lingouri.

O altă formă a convertibilităţii conform ariei geografice de aplicare se pot

distinge convertibilitatea internă şi cea externă. Atunci cînd se manifestă cele două
forme convertibilitatea este generală.

Convertibilitatea internă reprezintă însuşirea legală pe care o are moneda, de a

se preschimba pe o altă monedă, pe un teritoriu delimitat al ţării de origine. Această
convertibili tate poate fi limitată numai pentru anumite operaţii sau poate funcţiona în
limita unor plafoane. Convertibilitatea internă este echivalentă cu convertibilitatea de
cont curent, specifică ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi statelor fostei URSS,
ceea ce evidenţiază o stare de tranziţie către convertibilitatea externă.

Pentru exprimarea convertibilităţii externe se utilizează termenul de valută

convertibilă.

Convertibilitatea se bazează pe definirea reală a cursului unei monede naţionale în

raport cu celelalte valute, respectiv pe analiza puterii de cumpărare a monedelor.

7
 V. STATUTUL DE MONEDĂ CONVERTIBILĂ

Pentru dobîndirea statutului de monedă convertibilă este necesară îndeplinirea

unor condiţii: ecenomice, financiare, organizatorice,de către ţările care se angajează
în procesul realizării convertibilităţii interne, după cum urmează:

 existenţa unui potenţial economic ridicat;

 echilibrarea balanţei de plăţi;
 existenţa unor rezerve internaţionale de lichiditate;
 stabilirea unui curs real al monedei naţionale faţă de alte monede;
 flexibilitatea sistemelor economice, în scopul adaptării producţiei interne
în funcţie de cerinţele pieţei mondiale;
 limitarea inflaţiei şi asigurarea stabilităţii monetare.

O altă condiţie a trecerii convertibilităţii este existenţa unor rezerve de aur şi

devize care trebuie să reprezinte echivalentul valoric al importului unei ţări pe o
perioadă de 3-5 luni. Această rezervă trebuie să permită onorarea solicitărilor de
preschimbare a monedei naţionale de către nerezidenţi. Rezerva de aur constituie o
garanţie pentru autorităţile monetare din ţara respectivă, că vor face faţă unor situaţii
neprevăzute.

O premisă pentru trecerea la convertibilitate este reprezentată de adaptarea

nivelului productivităţii muncii la cel existent pe plan mondial, cu scopul stabilirii
unei corespondenţe reale între nivelurile preţurilor interne şi cele ale preţurilor
mondiale.

Ca etapă intermediară în realizarea convertibilităţii externe, la începutul

anilor’90 toate ţările est-europene au permis rezidenţilor să deţină depozite în valută,
cu unele restricţii.

Asemenea măsuri au condus la accentuarea fenomenului dolarizării care ănregistra, în

1994, 37% în Bulgaria, 35% ăn România şi 25% în Albania. În Ungaria, Republica
Cehă şi Slovacia acest fenomen a avut dimensioni mai reduse. În Ţările Baltice şi
Rusia, dolarizarea s-a manifestat paterni datorită procesului inflaţionist.

8
În anul 1996, un număr de 129 de ţări acceptaseră să respecte obligaţiile prevăzute în
statutul FMI, avînd monedă convertibilă. Ţările cu monedă neconvertibilă sunt cele
care nu îndeplinesc sau nu doresc să accepte condiţiile trecerii la convertibilitate
impuse de FMI. Prin decizia FMI monedele liber utilizzabile au fost: marca germană,
francul francez, yenul japonez, lira sterlină, dolarul SUA, în prezent moneda EURO
deţine caracteristicile monedei liber utilizzabile.

Ţările est-europene practică, în prezent, convertibilitatea internă limitată la operati

uni de cont curent, iar din punct de vedere al criteriilor şi condiţiilor necesare unei
convertibilitaţi externe, Polonia se remarcă din punct de vedere al rezervei valutare,
al nivelului inflaţionist şi al competitivităţii economiei.

VI. AVANTAJELE CONVERTIBILITĂŢII

 prin convertibilitate se creează premisele determinării exacte a eficienţei

comerţului exterior în ansamblu şi a fiecărei tranzacţii în parte;
 ca urmare a convertibilităţii, produsele ţării se află într-o concurenţă reală cu
produsele celorlalte ţări, îmbunătăţirea activităţii de producţie, creşterea
productivităţii muncii, ridicarea nivelului tehnic, calitativ şi estetic al
produselor sînt stimulate;
 convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă a economiei prin
dezvoltarea producţiei sectoarelor şi produselor celor mai eficiente cerute la
export;
 din punct de vedere financiar, convertibilitatea contribuie la realizarea
echilibrului valutar-financiar, moneda naţională putînd fi utilizată pentru
acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balanţelor plăţilor;
 cursurile valutare în general şi valoarea monedei în special sunt puse pe o bază
economică, ele rezultînd din cererea şi oferta de pe piaţa valutară. Trecerea la
convertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultat al atingerii unui
nivel mai înalt de devoltare şi eficienţă economică.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. „ Monedă, Bănci şi Politici monetare” Nicolae Dardac,

Teodora Barbu. Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti, 2005.

2. „ Moneda şi Problemele Ei Contemporane”, vol. II. Victor

Jinga. Edit. Dacia Cluj-Napoca, 1991.

10