Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De-a lungul secolelor, Coreea a fost în atenţia mult mai agresivilor săi vecini, şi fiecare dintre ei şi-a
lăsat amprenta pe bucătăria sa.
Scurtă istorie
Pe la anul 100 iCh., coloniile chinezeşti înfloreau în jurul peninsulei coreene, iar Sila, situată în
sudul anticei Corei, se autodenumea cu mândrie “Mica Chină”. Coreea antică era de fapt divizată în
trei regate: Koguryo în nord, Paekche şi Sila în Sud. Toate trei aveau o cultură avansată, o
guvernare centralizată, curţi regale, nobilime şi sistem de clase sociale. Ţara s-a unificat abia după
ce regatul Sila, ajutat de chinezi, a cucerit mai întâi Paekche şi apoi Koguryo. În această nouă ţară
existau cinci capitale provinciale, administrate de un sistem sofisticat de funcţionari civili.În sec.
XIII, hoardele mongole ale lui Genghis Han au ocupat ţara. Europenii şi-au făcut simţită prezenţa
doar după jumătatea secolului XVII.În 1910 Japonia anexa Coreea, iar stăpânirea ei durează până la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Din China şi Japonia au adoptat coreenii principiul celor
cinci gusturi – dulce, acru, iute, sărat şi amar - şi obiceiul tăierii în bucăţele mărunte a
ingredientelor, înainte de a le găti. Versiunea coreeana a wok-ului, aşa numitul sot, este şi el o
moştenire lăsată de chinezi, iar prezenţa mongolilor se face simţită în predilecţia coreenilor de a găti
pe masă, în timp ce se serveşte mâncarea.
Influenţa geografică
Echipamentul
Cuţite
Preparatul mâncărurilor coreene consumă mult timp cu tăiatul, feliatul şi tocatul ingredientelor,
astfel că un set de cuţite ascuţite este absolut necesar.
Mâini
Coreenii îşi folosesc adesea mâinile pentru a amesteca ingredientele, de exemplu pentru o marinată,
sau pentru bătutul ouălor, metodă care încorporează mai puţin aer.
Aparat de gătit
Shinsollo
Usturoiul, ardeii iuţi, ghimbirul, ceapa verde, uleiul şi seminţele de susan conturează caracteristicile
esenţiale ale bucătăriei coreene.
Uleiul de susan
Seminţele de susan se folosesc pe o scară atât de mare, încât se cumpără adesea în cantităţi mari,
toamna, imediat după recoltare, când preţul lor este mai scăzut. Mici cantităţi de seminţe de susan
se prăjesc într-o tigaie mare şi grea, fără grăsime, apoi se sfărâmă şi se amestecă cu sare. Se adaugă
apoi la sosuri, marinate şi salate, ca şi la mâncărurile care se fierb înăbuşit. Seminţele de susan
negru au un gust mai pronunţat decât cele de susan alb, uşor amărui. Ele se mai folosesc şi în
bucătăriile japoneză şi chinezească.
Orezul
Sos de soia
Este un ingredient esenţial al bucătăriei coreene. Se comercializează sub trei forme: light, mediu şi
dark. Versiunea light este cea mai subţire şi cea mai sărată.
Ceapa verde