Bucataria Traditional A Indiana

Bucătăria indiană

India este tara cu 100 dialecte, 1000 religii si 2000 zei. Aceasta diversitate se regaseste si in bucataria sa traditionala. Contrar parerii generale, arta culinara indiana nu se rezuma la orez, curry si chutney. In India nu exista un stil culinar sau o mancare nationala, ci o diversitate uimitoare de preparate si ingrediente. Textele sacre Ayur Veda dicteaza dozarea si combinarea condimentelor, afirmand ca o mancare puternic condimentata garanteaza o stare buna de sanatate. Un indian poate indica originea, religia si casta de provenienta a bucatarului, doar gustand din preparate sale. Bucataria indiana este simpla, echilibrata, bazata pe retete si principii milenare, in care medicina traditionala joaca un rol important. Astfel, o mancare grea va fi atenuata de alta acida, care contine rosii, otet sau lamaie. India ofera o varietate de stiluri culinare, fiecare avand aroma lor specifica, desi se pot identifica puncte comune. Astfel, condimentele sunt extrem de importante atat in nordul cat si in sudul Indiei, dand o aroma intensa mancarurilor indiene si reprezentand nota distincta a Indiei. Dar, in timp ce sudul prefera plantele aromatice proaspete, nordul tinde sa utilizeze amestecul de plante sub forma de pudra. Sudul Indiei foloseste uleiul de floarea soarelui pentru gatit - cu exceptia regiunii Kerala unde domneste uleiul de nuca de cocos. Ghee, un tip de unt topit, este utilizat in mod traditional pentru gatit in nordul Indiei.
Bucataria indiana are origini antice si reprezinta o combinatie intre diversele moduri de gatit ale numeroaselor etnii ce traiesc pe teritoriul acestei tari. Aceste combinatii au dat nastere unei adevarate arte care variaza in functie de religie, bogatie, gust si mai ales clima. Aroma incredibila a Indiei nu consta numai in parfumul de iasomie si trandafiri, ci si in aroma mancarurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor si parfumurilor existente in India fac din bucataria acestei tari una extrem de savuroasa. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, sofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul si nucsoara. Desi nu toti locuitorii sunt vegetarieni aici se prepara mult mai multa mancare vegetariana dacat in Europa, mai ales in partea sudica. In nord, datorita climei mai reci, mesele contin mai multa carne, accentul cade pe condimente, dar nu pe chili. In zonele de nord ale Indiei, orezul nu este foarte popular. In sud, unde clima este foarte calda, se intalnesc multi vegetarieni (o influenta a hinduismului), iar orezul este la loc de cinste, acesta fiind mancat intotdeauna cu mana. Nordul si vestul Indiei au fost mult influentate de ocupatia musulmana, astfel ca exista feluri de mancare inrudite cu cele din bucataria Orientului Mijlociu si a Asiei Centrale, precum kebab, kofta si biryani:  Rogan Josh (miel picant);  Gushtaba (chiftelute picante in iaurt);  deliciosul Biryani (carne de miel sau de pui in orez cu aroma de portocale stropit cu zahar). In est, predomina influentele bengaleze, reprezentate de pui cu curry sau linte. Cat despre coastele Indiei, se spune ca mancarea de aici este divina. Se consuma mult peste, fructe de mare si nuca de cocos.

Un ingredient foarte des folosit in bucataria indiana este nuca de cocos. Primul este utilizat in prepararea celor mai multe feluri de mancare.  Jalebi. In ceea ce priveste produsele lactate. chili este regele mesei. vinul alb si cel rosu nereprezentand o buna optiune pentru a fi combinat cu mancarea indiana. Pe langa numeroasele tipuri de deserturi aici veti gasi o mare diversitate de fructe tropicale. In partea sudica mancarurile tind sa fie ceva mai picante si sunt in general mai mult vegetariene. In India reprezinta un semn al bunei educatii folosirea mainii drepte atunci cand se serveste masa. curry de legume. Daca aveti pofta de un pahar de vin. Deserturile sunt in general gatite cu lapte. se folosesc foarte mult:  untul (ghee)  si iaurtul (dahi).  Dosa. folosit uneori in exces. combinat cu diverse condimente. asa cum occidentalii folosesc uleiul. Apa imbuteliata este esentiala pentru vizitatori dar aveti grija sa fie sigilata corespunzator. Daca nu mananca totusi cu mana. considerate mai putin importante. niciodata cutitul. cele mai apreciate fiind:  Kulfi. fiind inconjurate de celelalte. mango. clatite cu sirop. al doilea intra in componenta mancarii sau este servit alaturi de aceasta. . Felurile importante de mancare sunt asezate in mijlocul mesei. cel rose este cel mai indicat. Ca bauturi. Ildi si Samba. gogosi cu muraturi si curry de legume. Painea si orezul se afla din abundenta pe masa indienilor. clatite cu orez. caise. La sfarsitul mesei se serveste o cana de ceai sau de cafea insotite in general de plante ce ajuta la digestie. Masa este asezata in asa fel incat toate preparatele sunt servite in acelasi timp.In sud-estul Indiei. inghetata indiana. la masa se consuma in general apa sau sucuri de fructe. Puteti cauta aici urmatoarele specialitati:  Bhaji. pepeni si rodii si temperate. mere si capsuni. indienii folosesc doar lingura si furculita. spunand adesea ca "pentru servirea unui curry bine gatit nu este niciodata nevoie de cutit".

varză şi cartofi. orez. Nelipsită de la orice masă este smântâna tipic rusească . Mai târziu. borşul este un fel de „zeamă naţională”. „Sănătate”. astfel încât ele au primit denumirea de: salată de varză. Tot în letopiseţe sunt descrise condiţiile naturale şi aşezarea geografică a Rusiei care au contribuit la dezvoltarea culturii sale gastronomice. vânat. în lipsa ei. Din aceste cereale ruşii fierbeau “kаша” (kasha). iar pâinea de secară – tatăl nostru” Bucătăria rusă este una din cele mai variate din lume. este bine venit ceaiul rusesc. abia în secolul XVIII. din cele mai vechi timpuri. Cele mai populare sunt pe bază de ovăz. în mod constant. orz. Acestea erau servite crude. în bucătăria rusească încep să fie folosite tot mai des varza. de o băutură tradiţională. blini. Primele salate erau pregătite dintr-un singur fel de legumă. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor. Varza. . unii ruşi aleg cafeaua.se serveşte adesea cu tvorog (un soi de brânză moale asemănătoare cu ricotta) sau cu iaurt şi zahăr. ovăz. În funcţie de buzunarul fiecăruia. kasha este numita „strabunica” pâinii. La masa de dimineaţă. iar roşiile în secolul XIX. Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. secară şi altele. „Perla marină” şi altele. acolo borşul se face cu mai multe sau mai puţine ingrediente. mâncărurile cu carne urmate. Până la începutul secolului XIX. în bucătăria rusă nu existau salate. în Rusia. Kasha .acidă şi subţire (ori.un fel de cereale rezervate în mod special copiilor . În popor. Râurile şi lacurile bogate în peşte. Pe pământurile lor. Nu numai la micul dejun. smântâna proaspătă) .aceasta fiind adăugată în farfuria de borş la masă şi care se serveşte într-un vas separat. una din marile sale calităţi fiind aceea că se poate adapta tuturor categoriilor sociale.Bucătăria rusească Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. La cină tot acest festin culinar se repetă. iar pâinea de secară – tatăl nostru”. ridichea. Cartoful s-a răspândit. pădurile întinse pe suprafeţe imense sunt o dovadă a apariţiei în bucătăria rusă a multor preparate pe bază de peşte. mezelurile. Specificul bucătăriei ruse este reprezentat prin multitudinea de feluri de mâncare. ocupaţia principală a ruşilor a fost agricultura. La masa de prânz în Rusia. maturii preferând kasha din hrişcă sau din fulgi de ovăz. castraveţii. carne şi chiar peşte. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor Primele date despre bucătăria rusă apar în letopiseţe (scrieri vechi din secolele X-XV). dar ceaiul fierbinte este probabil cel mai popular. ciuperci şi fructe de pădure. fierte sau murate. Începând cu secolul X. mazărea. ouăle prăjite şi castraveţii muraţi sunt componentele specifice unui mic dejun rusesc. salată de castraveţi sau salată de cartofi. O bună bucătăreasă apreciază însă că în fiertură trebuie să intre o bucată de carne de vacă. ţăranii cultivau grâu. în Ucraina şi în Polonia. Acest fel de mâncare însoţeşte poporul rus pe parcursul întregii vieţi: copiii mici mănâncă griş cu lapte. Românii au împrumutat de la bucătăria rusească reţetele de borş rusesc şi salata de bœuf. hrişcă. De asemenea. sfecla. Nelipsite de pe masa ruşilor sunt supele (reci sau fierbinţi). O mare varietate de tipuri de pâine (pâinea neagră fiind adesea asociată cu zona rurală). hrişcă şi orz. cu un bogat sortiment de gustări picante. ci la orice oră din zi şi după orice masă. ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste printre gurmanzii ruşi (şi nu numai). reţetele de salate s-au diversificat: conţinând mai multe feluri de legume. Au apărut şi primele denumiri: „Primăvara”.

la mare căutare este salata „shuba“. care erau numite „fierturi”. au apărut în bucătăria rusă încă din perioada antică. pe timpul lui Ivan cel Groaznic. se deosebesc samovare din argint. De obicei.Astăzi. oţel. dar acum este înlocuit treptat de noile cuptoare electrice. Preparatele calde (lichide). perfectă pentru zilele însorite de vară. La sfârşitul secolului XVIII. mai târziu. Cuptorul a fost un atribut de indispensabil în gospodăria rusească timp de 3. Există nenumărate feluri de „blini”. În categoria deserturilor tradiţionale. Samovarul a devenit simbolul ospitalităţii ruseşti. Cuptorul rusesc . În componenţa sa intrau apa. dar acest lucru se intampla datorita specificului vremii. rasolnik (supa tradiţională) şi soleanca. ea fierbe în vasul de pământ doar în suc propriu. iar originile sale sunt legate de cele ale ceaiului. în secolul XV. Samovarul a cunoscut o adevărată evoluţie în ceea ce priveşte aspectul său şi a îmbrăcat diferite forme artistice. ciorba de varză (shi) şi apoi. iar de aici până la formarea aburului nu mai e decât un pas. necesare încălzirii apei. blincichi şi oladii). Nu face parte din bucatariile de mare finete ale lumii. fier şi lemn.. Primele au fost: borşul de peşte (uha). primul loc îl ocupă clătitele (blini. mied (o băutură din miere) sau kvas sunt câteva dintre băuturile cele mai renumite din gastronomia rusă. morş. toate aceste feluri de mâncare caldă au primit denumirea comună de supe. care diferă după formă şi compoziţie. dar fusese interzisă. aceasta fiind nelipsită de la masa de Revelion a ruşilor. Dietetic.denumirea de „samovar” provine de la expresia „fierbe singur”. Mâncarea gătită în cuptoarele ruseşti are un gust deosebit. Datorită pierderilor mici de căldură. absorbind lichidele. o popularitate deosebită a cunoscut-o „acroshka”. dar şi un semn al prosperităţii. ierburile medicinale şi mierea. După detaliile de exterior. a regimului de temperatură şi a încălzirii uniforme. În bucătăria rusă întâlnim şi supele reci. mâncarea era gătită în vase de lut. Deosebit de gustoase sunt: kasha. El este o invenţie pur rusească. borşul rusesc. Încă din timpurile străvechi. . În secolul XIX. Fără ulei sau alte grăsimi. e bine de stiut ca bucataria ruseasca e mai degraba dominata de carbohidrati si de grasimi. În secolul XVII ceaiul a fost adus în Rusia din Mongolia şi folosit mai întâi în familiile nobile. Bucataria ruseasca provine din fostul mare imperiu rus si.000 de ani. Ea apare. la mijlocul secolului XVI. ci e mai degraba inclinata spre partea populara si clasica a gatitului. Printre acestea. Samovarul . apa din samovar fierbe repede iar căldura se păstrează mult timp. mai apoi. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. Deosebit de gustoase sunt: kasha. cupru. samovarul a devenit unic prin forma sa şi originalitatea elementelor tehnico-funcţionale. fructe de pădure şi smântână. Vodka (băutura alcoolică) a fost adusă pentru prima dată în Rusia. Este o supă delicioasă. din nou. din Uniunea Sovietica. Băuturile tradiţionale . decat de proteine. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. ci de metodele de preparare. plăcintele (cu cartofi. se servesc cu dulceaţă. turtele dulci aromate (preaniki). cu brânză şi carne).specificul bucătăriei ruseşti este reprezentat nu atât de diversitatea mâncărurilor.. checurile.Kisel (băutură din fructe). datorită veselei specifice. Pereţii vasului sunt poroşi.

Fiecare ingredient isi are locul bine stabilit pe masa. care se serveste la sfarsitul mesei pentru a facilita digestia. niciuna nu poate egala simtul estetic al artei culinare nipone. Luarea mesei este o parte importanta a culturii japoneze. fiecare pastrandu-si aroma si aspectul natural. portiile sunt intotdeauna minuscule. algele sunt utilizate in forma lor deshidrata. Desi exista bucatarii mai complexe. La sfarsitul mesei. abundenţa orezului. etc). Modul in care ingredientele sunt preparate. nu doar pentru a fi placute. In Japonia. algelor şi legumelor. Spre deosebire de traditiile culinare occidentale. Bauturile traditionale sunt sake. se gasesc peste 400 specii de fructe de mare. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple. fiecare invitat primeste un bol de apa calda.. fac din piata Tsukiji o adevarata atractie turistica. tradiţional. folosita la supele miso si nori alga cu gust mai discret. Totusi. creand impresia ca fiecare masa este o selectie de mostre culinare. creand combinatiile dorite. in Japonia mancarurile sunt compuse din alimente separate. Algele in bucataria japoneza. mai ales în vremurile de demult. a produselor pe bază de soia (miso. în care calităţile lui nutritive sunt optime. la sfarsit se consuma un fruct de sezon (para japoneza. ceai verde. deoarece fiecare perioada a anului are specialitatile sale. În plus. fructelor de mare. este bogată în proteine şi fier. Toate ingredientele sunt taiate si aranjate in mod artistic. fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. alge marine si peste. minunat prezentate. Este important de adaugat ca masa japoneza nu contine dulciuri. Naturală şi armonioasă. prezent de la micul dejun si pana la cina. In piata Tsukiji din Tokyo. Toate farfuriile sunt puse pe masa. parfumata cu o felie de lamaie. labirintul de standuri pline de produse marine si miile de vanzatori si cumparatori. Principalele tipuri sunt wakame alga cu gust puternic. în Japonia. In general. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier.Bucătăria japoneză Bucataria japoneza este renumita pentru modul de prezentare a preparatelor. este considerată una din cele mai sănătoase din lume. a peştelui. iar in loc de furculite se folosesc betigasele. aduse pentru degustare. fiecare ingredient (peştii. astfel incat invitatii sa se poata servi. de aproximativ 10 zile. Tehnicile culinare variaza considerabil de la o regiune la alta. Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios. Pestele si fructele de mare au cea mai mare importanta in dieta zilnica. Atmosfera agitata. legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume. Potrivit conceptului shun. Japonezii nu pun mare pret pe alimentele exotice sau produsele in extra sezon. În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor. tofu). decat in rare ocazii. trasatura comuna a tuturor este orezul. dar si pentru a se conforma simbolismului cultural japonez. religia si istoria joaca un rol poate mai important decat mancarea insasi. aproape . unde se tinde spre combinarea aromelor. cea mai mare piata de peste din lume. Naturală şi armonioasă… Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun… Şi anume. care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte. folosita pentru sushi. pentru a se spala pe maini.. gatite si consumate este o forma de arta in care traditiile. supa. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. Conţine puţine calorii.

Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă". acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez.că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. cu un pic de hrean japonez (wasabi). La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. Sushi Sushi are o istorie de 1300 de ani. În principiu. Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui. Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. . De fapt.

legume umplute si frunze de vita umplute (dolma). stim cu totii ce a insemnat prezenta kebabului. iar felurile de mancare cu carne. Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete. Alimentele de baza sunt orezul si graul. feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua. Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. iar in unele regiuni se adauga carnatii. nucile. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. paine. Iar dupa anii ’90. Cina consista de obicei din supa. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii. lintea. si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert. . felul principal. o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan. fasolea. menta si cimbrul. Condimentele si verdeturile preferate sunt patrunjelul. Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele. vom remarca mai multe similitudini cu bucataria romaneasca.. peste in ulei de masline. simit sau gevrek. rosiile si castravetii. Fiind apropiata geografic de noi. caisele. Bazele bucatariei turcesti Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul.. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide. La micul dejun se consuma branza. rosiile. smochinele. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. Fructe si nuci: strugurii. Masa de pranz nu este de obicei masa principala a zilei. Desi orezul. ceapa. porcul fiind foarte putin consumat. masline. ceea ce a dus la o dieta foarte variata. produsele din grau. orz si porumb. Pana si alte feluri de baza cum ar fi orezul si bulgurul se mananca cu paine. ciresele. omniprezent in toate orasele tarii. lamaile. bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop. care a devenit aproape un fel romanesc. migdalele si alunele. bucataria turceasca. sis si doner kebab. care iau mult timp de preparare. salatele cu iaurt. bucataria turceasca grupeaza o serie intreaga de influente din Asia si din zona Balcanilor. O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. salata si desert. ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir). iar carnurile de baza sunt mielul si puiul. paprika. pepenele galben si verde. piperul verde.Bucătăria Turcească Facem cunostinta astazi cu o noua bucatarie grandioasa. chimionul. usturoiul si castravetii. piperul. peste si fructe de mare. sunt lasate pentru cina. pilafurile. fisticul. o paine de grau plata. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. oua si gem. Reminiscenta a Imperiului Otoman. Painea este preparata din grau. rotunda si lata. mancata fie simpla fie cu branza sau gem.

mai ales. se pregateste marinata si fripta la foc deschis. de obicei insotit de carne. Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci. in majoritate musulmani. pilaful se serveste drept garnitura la feluri de mancare din carne sau pui. eventual cartofi prajiti. Alte deserturi sunt budincile de orez si amidon (muhallebi. in principal deoarece mieii de lapte nu sunt o sursa foarte abundenta. Tipul de carne favorit este mielul de lapte. ceapa. . rosii. halvaua (halvah). de döner kebab. Spre deosebire de orezul italian. Legumele folosite de obicei sunt vinetele. O delicatesa specifica este pastrama de vita pastirma. Sis kebabul este o frigaruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip. fasole. Deserturi Cel mai bine cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere si nuci tocate). nu kebab. Variatiunile de pilaf sunt fara numar. dar au o caracteristica in comun: orezul nu trebuie sa fie lipicios.Felul de mancare principal Pilaful (pilavul) este bastionul bucatariei turcesti. se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile. Odata cu aparitia lanturilor de fast-food si introducerea productiei industriale de carne. si uneori din sehriye (vermicelli . sub forma de etli pilav (pilaf cu carne). Pilaful poate fi preparat mai usor. Döner kebabul se serveste sub forma de sandwich din pita sau paine normala cu salata. trebuie sa se poata separa in boabe individuale. Turcii. Döner kebabul consta din miel sau pui feliat fript incet pe o frigaruie rotativa verticala. patlagele vinete sau naut. serviti la micul dejun se numesc sucuk. fripta pe gratar. rosiile. Carnatii traditionali. ce poarta nume cum ar fi fasole cu carne tocata. Ceaiul si cafeaua turceasca. cu sau fara zahar. Este preparat de obicei din orez. dar poate fi facut si din bulgur (grau pisat). cataiful (kataifi). Carnea Carnea. mai putin satios inlocuind carnea cu mazare. sutlac). si revani (facut din amidon si gris). Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. Carnea era de obicei consumata numai la nunti si in timpul sarbatorii Eid ul-Adha (Sarbatoarea sacrificiului). in special sis kebabul. ciupercile si gogosarii. consuma numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate dupa o modalitate traditionala). In ziua de azi. pilaful se servea drept fel principal. cu sau fara legume. sos de smantana si ulei. pasare sau peste. Insa chiar in ziua de azi principala modalitate de pregatire a carnii este de a adauga carnea tocata in cantitati mici la feluri de mancare din legume. pui sau peste. acest aliment a devenit parte integranta din dieta zilnica a majoritatii turcilor sub forma. Traditional.taitei subtiri si transparenti din orez).

si uneori piper negru. Ingredientele sunt: cafea macinata foarte fin. fara particule observabile. Cafeaua nu se mai amesteca dupa ce se pune pe foc.Cafeaua turceasca Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul. tare ca moartea si dulce ca dragostea. banitsa sau diverse foietaje. Se serveste in cesti mici. facuta dintr-un amestec de iaurt si apa. cu un gust satios. Se foloseste echipamentul specific. Este cea mai fina varianta de macinare." Cafeaua turceasca este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei. Cafeaua se bea incet alaturi de un pahar de apa.Cand incepe sa fiarba. o lingurita si un aparat de incalzit. Se adauga cafeaua si zaharul in apa si se amesteca bine pana la dizolvarea zaharului si scufundarea cafelei. pentru a nu se dizolva spuma. Cafeaua turceasca trebuie sa fie macinata pudra. . preparat din lapte de oaie. Se poate adauga nucsoara pentru aroma. un ibric (ibrik). dar nu se bea toata. Nu se adauga niciodata frisca sau lapte. Toata cafeaua din ibric se toarna in cesti. Spuma cafelei turcesti trebuie sa fie groasa si omogena. nu o varietate separata. se inlatura ibricul de pe foc si se toarna in cesti. Este de preferat o varianta de cafea neagra. se lasa zatul gros. sau lichior de menta dupa cina. cu boabe prajite proaspat. Iaurtul folosit este gras. Se adauga de obicei sare pentru aroma. se folosesc una sau doua lingurite cu varf. Pentru fiecare ceasca. ceasca se pune pe farfuriuta rasturnata pentru a se raci. alaturi de döner kebab. apa rece si zahar dupa gust (zaharul se adauga in apa inainte de preparare). Ayranul este o bautura foarte populara. Mai apoi. iar modelele din zat se folosesc la ghicit. Se serveste rece.

de capra. . sunt dependenti de carnea de animale si de grasimile obtinute de la aceste animale. desi este nesanatoasa. Ingredientele de baza Lactatele – reprezinta principala sursa de alimentatie. In ciuda teritoriului imens al tarii. carnea proaspata se taie in fasii lungi de 5-7 centimetri si se intinde pe sarme sau pe sfori la uscat. in cele mai multe cazuri laptele se consuma fermentat. iar mongolezii au trebuit in timp sa-si adapteze nevoie in functie de si carnea alcatuiesc grosul acestei bucatarii considerata primitiva. grasimea animala ii ajuta pe mongolezi sa treaca peste iernile grele.. Carnea– mongolezii. la prima vedere. reprezentand. Airagul este cea mai cunoscuta si este o bautura pe baza de lapte fermentat de iapa. Borts – este o specialitate pe baza de carne uscata. laptele fiind obtinut de la oi. de vita sau de iac (animal specific zonei desertului Gobi) este consumata regulat. diferenta este ca aceasta gogoasa mongoleza este mai tare. unt sau de miere.Bucătăria Mongoleză Bucataria mongoleza este putin cunoscuta pe plan mondial. si taietei prajiti. Khuushuur – este similar cu buuz-ul. tot acest amestec se fierbe in apa. unde se lasa aproximativ o luna. Guriltai Shul – este supa cea mai cunoscuta a Mongoliei. in special populatia care locuieste in preerie. vite. toate taiate marunt. Boortsog – este cel mai cunoscut desert mongolez. pe baza de legume. la final dimensiunea se reduce foarte mult insa in acest fel mongolezii isi conserva carnea pentru mai multe luni sau chiar ani. ingredientele oferite de natura nu sunt numeroase. in loc sa fie facuti la aburi. camile sau de la iaci. insa coltunasii umpluti cu carne tocata sunt prajiti in ulei sau in grasime animala. carnea este condimentata cu ceapa. carne. Feluri renumite de mancare Buuz– este felul national si reprezinta coltunasi umpluti cu carne tocata de miel. oaie sau de iac. se mananca doar cu mana.. Bauturile bucatariei mongoleze Si bauturile mongolezilor au la baza tot produsele obtinute de la animale. carnea de miel si de oaie. avand consistenta unui biscuite. se servesc alaturi de zahar. o gogoasa prajita in ulei. si facute apoi la aburi. usturoi si sare. capre.

care este un important lant international de restaurante care prepara carne pe plita incinsa in fata clientilor. Sub denumirea de “Guanz”. si bucataria traditionale mongoleza. Ca bautura calda. lapte proaspat si frunze uscate de ceai. yurturi. cu exceptia felurilor amintite care se pot consuma cu ajutorul mainilor. aceste yurt-uri prepara pentru client in principal mancare la wok (tigaia concava mai cunoscuta in bucataria chinezeasca). decat plita incinsa. isi amenajeaza traditionalele corturi. Inedit despre bucataria mongoleza Unii dintre mongolezii care se muta cu animalele din loc in loc. insa mongolezii prefera pietrele incinse la foc mare pentru coacerea carnii. Practic. mongolezii consuma regulat ceaiul cu lapte (Suutei Tsai). Si mongolii mananca doar cu ajutorul betigaselor. ca restaurante mobile.Nermalike ste o bautura alcoolica asemanatoare cu vodka si este obtinuta din iaurt. . O confuzie grava se face intre denumirea “Mongolian Barbecue”. singura legatura este legata de carne. toate fiind fierte in acelasi timp. care este facut din apa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful