Bucătăria indiană

India este tara cu 100 dialecte, 1000 religii si 2000 zei. Aceasta diversitate se regaseste si in bucataria sa traditionala. Contrar parerii generale, arta culinara indiana nu se rezuma la orez, curry si chutney. In India nu exista un stil culinar sau o mancare nationala, ci o diversitate uimitoare de preparate si ingrediente. Textele sacre Ayur Veda dicteaza dozarea si combinarea condimentelor, afirmand ca o mancare puternic condimentata garanteaza o stare buna de sanatate. Un indian poate indica originea, religia si casta de provenienta a bucatarului, doar gustand din preparate sale. Bucataria indiana este simpla, echilibrata, bazata pe retete si principii milenare, in care medicina traditionala joaca un rol important. Astfel, o mancare grea va fi atenuata de alta acida, care contine rosii, otet sau lamaie. India ofera o varietate de stiluri culinare, fiecare avand aroma lor specifica, desi se pot identifica puncte comune. Astfel, condimentele sunt extrem de importante atat in nordul cat si in sudul Indiei, dand o aroma intensa mancarurilor indiene si reprezentand nota distincta a Indiei. Dar, in timp ce sudul prefera plantele aromatice proaspete, nordul tinde sa utilizeze amestecul de plante sub forma de pudra. Sudul Indiei foloseste uleiul de floarea soarelui pentru gatit - cu exceptia regiunii Kerala unde domneste uleiul de nuca de cocos. Ghee, un tip de unt topit, este utilizat in mod traditional pentru gatit in nordul Indiei.
Bucataria indiana are origini antice si reprezinta o combinatie intre diversele moduri de gatit ale numeroaselor etnii ce traiesc pe teritoriul acestei tari. Aceste combinatii au dat nastere unei adevarate arte care variaza in functie de religie, bogatie, gust si mai ales clima. Aroma incredibila a Indiei nu consta numai in parfumul de iasomie si trandafiri, ci si in aroma mancarurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor si parfumurilor existente in India fac din bucataria acestei tari una extrem de savuroasa. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, sofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul si nucsoara. Desi nu toti locuitorii sunt vegetarieni aici se prepara mult mai multa mancare vegetariana dacat in Europa, mai ales in partea sudica. In nord, datorita climei mai reci, mesele contin mai multa carne, accentul cade pe condimente, dar nu pe chili. In zonele de nord ale Indiei, orezul nu este foarte popular. In sud, unde clima este foarte calda, se intalnesc multi vegetarieni (o influenta a hinduismului), iar orezul este la loc de cinste, acesta fiind mancat intotdeauna cu mana. Nordul si vestul Indiei au fost mult influentate de ocupatia musulmana, astfel ca exista feluri de mancare inrudite cu cele din bucataria Orientului Mijlociu si a Asiei Centrale, precum kebab, kofta si biryani:  Rogan Josh (miel picant);  Gushtaba (chiftelute picante in iaurt);  deliciosul Biryani (carne de miel sau de pui in orez cu aroma de portocale stropit cu zahar). In est, predomina influentele bengaleze, reprezentate de pui cu curry sau linte. Cat despre coastele Indiei, se spune ca mancarea de aici este divina. Se consuma mult peste, fructe de mare si nuca de cocos.

In partea sudica mancarurile tind sa fie ceva mai picante si sunt in general mai mult vegetariene. clatite cu sirop. . asa cum occidentalii folosesc uleiul. Deserturile sunt in general gatite cu lapte. folosit uneori in exces. Painea si orezul se afla din abundenta pe masa indienilor. pepeni si rodii si temperate. inghetata indiana. Apa imbuteliata este esentiala pentru vizitatori dar aveti grija sa fie sigilata corespunzator. spunand adesea ca "pentru servirea unui curry bine gatit nu este niciodata nevoie de cutit". Un ingredient foarte des folosit in bucataria indiana este nuca de cocos. Ildi si Samba. curry de legume. caise. mere si capsuni. Pe langa numeroasele tipuri de deserturi aici veti gasi o mare diversitate de fructe tropicale. Felurile importante de mancare sunt asezate in mijlocul mesei. considerate mai putin importante. In ceea ce priveste produsele lactate.  Dosa. Masa este asezata in asa fel incat toate preparatele sunt servite in acelasi timp. niciodata cutitul. Puteti cauta aici urmatoarele specialitati:  Bhaji. Primul este utilizat in prepararea celor mai multe feluri de mancare. indienii folosesc doar lingura si furculita. gogosi cu muraturi si curry de legume. In India reprezinta un semn al bunei educatii folosirea mainii drepte atunci cand se serveste masa. la masa se consuma in general apa sau sucuri de fructe. al doilea intra in componenta mancarii sau este servit alaturi de aceasta. La sfarsitul mesei se serveste o cana de ceai sau de cafea insotite in general de plante ce ajuta la digestie. combinat cu diverse condimente. fiind inconjurate de celelalte. chili este regele mesei. clatite cu orez. Daca aveti pofta de un pahar de vin.  Jalebi. mango. cele mai apreciate fiind:  Kulfi. cel rose este cel mai indicat. Daca nu mananca totusi cu mana.In sud-estul Indiei. Ca bauturi. vinul alb si cel rosu nereprezentand o buna optiune pentru a fi combinat cu mancarea indiana. se folosesc foarte mult:  untul (ghee)  si iaurtul (dahi).

carne şi chiar peşte. secară şi altele. varză şi cartofi. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor Primele date despre bucătăria rusă apar în letopiseţe (scrieri vechi din secolele X-XV). sfecla. maturii preferând kasha din hrişcă sau din fulgi de ovăz. acolo borşul se face cu mai multe sau mai puţine ingrediente. „Sănătate”. Nelipsită de la orice masă este smântâna tipic rusească . abia în secolul XVIII. iar pâinea de secară – tatăl nostru” Bucătăria rusă este una din cele mai variate din lume. în mod constant. orz. La masa de dimineaţă. ocupaţia principală a ruşilor a fost agricultura. în Ucraina şi în Polonia. mazărea.Bucătăria rusească Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. ouăle prăjite şi castraveţii muraţi sunt componentele specifice unui mic dejun rusesc. ci la orice oră din zi şi după orice masă. vânat. Acest fel de mâncare însoţeşte poporul rus pe parcursul întregii vieţi: copiii mici mănâncă griş cu lapte. Primele salate erau pregătite dintr-un singur fel de legumă. Au apărut şi primele denumiri: „Primăvara”.acidă şi subţire (ori. mezelurile. Kasha . O mare varietate de tipuri de pâine (pâinea neagră fiind adesea asociată cu zona rurală). orez. De asemenea. ciuperci şi fructe de pădure. ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste printre gurmanzii ruşi (şi nu numai). Cartoful s-a răspândit. dar ceaiul fierbinte este probabil cel mai popular. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor. Acestea erau servite crude. Din aceste cereale ruşii fierbeau “kаша” (kasha). La cină tot acest festin culinar se repetă. cu un bogat sortiment de gustări picante. în bucătăria rusească încep să fie folosite tot mai des varza. Nelipsite de pe masa ruşilor sunt supele (reci sau fierbinţi). În funcţie de buzunarul fiecăruia. O bună bucătăreasă apreciază însă că în fiertură trebuie să intre o bucată de carne de vacă. pădurile întinse pe suprafeţe imense sunt o dovadă a apariţiei în bucătăria rusă a multor preparate pe bază de peşte. Râurile şi lacurile bogate în peşte. ţăranii cultivau grâu. Mai târziu. iar pâinea de secară – tatăl nostru”. ridichea. ovăz. hrişcă. reţetele de salate s-au diversificat: conţinând mai multe feluri de legume. În popor.aceasta fiind adăugată în farfuria de borş la masă şi care se serveşte într-un vas separat. una din marile sale calităţi fiind aceea că se poate adapta tuturor categoriilor sociale. kasha este numita „strabunica” pâinii. smântâna proaspătă) . salată de castraveţi sau salată de cartofi. unii ruşi aleg cafeaua. mâncărurile cu carne urmate. hrişcă şi orz. Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. Începând cu secolul X. din cele mai vechi timpuri. castraveţii. Specificul bucătăriei ruse este reprezentat prin multitudinea de feluri de mâncare. în lipsa ei. . în Rusia.se serveşte adesea cu tvorog (un soi de brânză moale asemănătoare cu ricotta) sau cu iaurt şi zahăr. Nu numai la micul dejun. Cele mai populare sunt pe bază de ovăz. Varza. în bucătăria rusă nu existau salate. La masa de prânz în Rusia. blini. Până la începutul secolului XIX.un fel de cereale rezervate în mod special copiilor . iar roşiile în secolul XIX. de o băutură tradiţională. Tot în letopiseţe sunt descrise condiţiile naturale şi aşezarea geografică a Rusiei care au contribuit la dezvoltarea culturii sale gastronomice. borşul este un fel de „zeamă naţională”. este bine venit ceaiul rusesc. Românii au împrumutat de la bucătăria rusească reţetele de borş rusesc şi salata de bœuf. fierte sau murate. astfel încât ele au primit denumirea de: salată de varză. Pe pământurile lor. „Perla marină” şi altele.

se servesc cu dulceaţă. morş. plăcintele (cu cartofi. În secolul XIX. fier şi lemn. mâncarea era gătită în vase de lut. Vodka (băutura alcoolică) a fost adusă pentru prima dată în Rusia. aceasta fiind nelipsită de la masa de Revelion a ruşilor. ci de metodele de preparare. Mâncarea gătită în cuptoarele ruseşti are un gust deosebit. se deosebesc samovare din argint. absorbind lichidele. iar originile sale sunt legate de cele ale ceaiului.Kisel (băutură din fructe). ierburile medicinale şi mierea. Există nenumărate feluri de „blini”. oţel. perfectă pentru zilele însorite de vară. din nou. decat de proteine. cupru. a regimului de temperatură şi a încălzirii uniforme. din Uniunea Sovietica. ciorba de varză (shi) şi apoi. toate aceste feluri de mâncare caldă au primit denumirea comună de supe..specificul bucătăriei ruseşti este reprezentat nu atât de diversitatea mâncărurilor. Băuturile tradiţionale . fructe de pădure şi smântână. Printre acestea. Dietetic. rasolnik (supa tradiţională) şi soleanca. e bine de stiut ca bucataria ruseasca e mai degraba dominata de carbohidrati si de grasimi. În componenţa sa intrau apa. dar fusese interzisă. Pereţii vasului sunt poroşi. dar acum este înlocuit treptat de noile cuptoare electrice. De obicei. la mijlocul secolului XVI. iar de aici până la formarea aburului nu mai e decât un pas. dar şi un semn al prosperităţii. borşul rusesc. Primele au fost: borşul de peşte (uha). Este o supă delicioasă.denumirea de „samovar” provine de la expresia „fierbe singur”. Samovarul a devenit simbolul ospitalităţii ruseşti. Cuptorul rusesc . care erau numite „fierturi”. Datorită pierderilor mici de căldură. ea fierbe în vasul de pământ doar în suc propriu. mied (o băutură din miere) sau kvas sunt câteva dintre băuturile cele mai renumite din gastronomia rusă. Deosebit de gustoase sunt: kasha. Ea apare. pe timpul lui Ivan cel Groaznic. Cuptorul a fost un atribut de indispensabil în gospodăria rusească timp de 3. datorită veselei specifice. După detaliile de exterior. au apărut în bucătăria rusă încă din perioada antică. o popularitate deosebită a cunoscut-o „acroshka”. samovarul a devenit unic prin forma sa şi originalitatea elementelor tehnico-funcţionale. dar acest lucru se intampla datorita specificului vremii. apa din samovar fierbe repede iar căldura se păstrează mult timp.000 de ani. Preparatele calde (lichide). supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. Nu face parte din bucatariile de mare finete ale lumii. blincichi şi oladii). checurile. mai apoi.Astăzi. Fără ulei sau alte grăsimi. Bucataria ruseasca provine din fostul mare imperiu rus si. la mare căutare este salata „shuba“. . mai târziu. În secolul XVII ceaiul a fost adus în Rusia din Mongolia şi folosit mai întâi în familiile nobile. Samovarul a cunoscut o adevărată evoluţie în ceea ce priveşte aspectul său şi a îmbrăcat diferite forme artistice. necesare încălzirii apei. turtele dulci aromate (preaniki). ci e mai degraba inclinata spre partea populara si clasica a gatitului. La sfârşitul secolului XVIII. în secolul XV. În bucătăria rusă întâlnim şi supele reci.. cu brânză şi carne). El este o invenţie pur rusească. Samovarul . primul loc îl ocupă clătitele (blini. În categoria deserturilor tradiţionale. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. care diferă după formă şi compoziţie. Deosebit de gustoase sunt: kasha. Încă din timpurile străvechi.

algele sunt utilizate in forma lor deshidrata. Bauturile traditionale sunt sake. Este important de adaugat ca masa japoneza nu contine dulciuri. fructelor de mare. este considerată una din cele mai sănătoase din lume. fiecare pastrandu-si aroma si aspectul natural. mai ales în vremurile de demult. etc). Toate ingredientele sunt taiate si aranjate in mod artistic.. folosita pentru sushi. iar in loc de furculite se folosesc betigasele. Principalele tipuri sunt wakame alga cu gust puternic. prezent de la micul dejun si pana la cina. de aproximativ 10 zile.Bucătăria japoneză Bucataria japoneza este renumita pentru modul de prezentare a preparatelor. Algele in bucataria japoneza. ceai verde. în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte. la sfarsit se consuma un fruct de sezon (para japoneza. fiecare invitat primeste un bol de apa calda. care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. nu doar pentru a fi placute. Modul in care ingredientele sunt preparate. În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor. deoarece fiecare perioada a anului are specialitatile sale. dar si pentru a se conforma simbolismului cultural japonez. care se serveste la sfarsitul mesei pentru a facilita digestia. Fiecare ingredient isi are locul bine stabilit pe masa. La sfarsitul mesei. parfumata cu o felie de lamaie. Naturală şi armonioasă. supa. Desi exista bucatarii mai complexe. gatite si consumate este o forma de arta in care traditiile. tofu). a peştelui. Naturală şi armonioasă… Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun… Şi anume. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier. astfel incat invitatii sa se poata servi. minunat prezentate. portiile sunt intotdeauna minuscule. Luarea mesei este o parte importanta a culturii japoneze. niciuna nu poate egala simtul estetic al artei culinare nipone. Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios. baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. creand combinatiile dorite.. folosita la supele miso si nori alga cu gust mai discret. În plus. decat in rare ocazii. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. Tehnicile culinare variaza considerabil de la o regiune la alta. fac din piata Tsukiji o adevarata atractie turistica. Pestele si fructele de mare au cea mai mare importanta in dieta zilnica. trasatura comuna a tuturor este orezul. fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. se gasesc peste 400 specii de fructe de mare. In general. algelor şi legumelor. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple. labirintul de standuri pline de produse marine si miile de vanzatori si cumparatori. cea mai mare piata de peste din lume. legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume. abundenţa orezului. creand impresia ca fiecare masa este o selectie de mostre culinare. Japonezii nu pun mare pret pe alimentele exotice sau produsele in extra sezon. a produselor pe bază de soia (miso. alge marine si peste. Totusi. aduse pentru degustare. în Japonia. Potrivit conceptului shun. pentru a se spala pe maini. In piata Tsukiji din Tokyo. religia si istoria joaca un rol poate mai important decat mancarea insasi. in Japonia mancarurile sunt compuse din alimente separate. unde se tinde spre combinarea aromelor. Atmosfera agitata. Conţine puţine calorii. aproape . tradiţional. Toate farfuriile sunt puse pe masa. este bogată în proteine şi fier. Spre deosebire de traditiile culinare occidentale. fiecare ingredient (peştii. în care calităţile lui nutritive sunt optime. In Japonia.

Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. Sushi Sushi are o istorie de 1300 de ani. Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui. De fapt. În principiu. La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. cu un pic de hrean japonez (wasabi).că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. . pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă". acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez.

masline. Masa de pranz nu este de obicei masa principala a zilei. vom remarca mai multe similitudini cu bucataria romaneasca. smochinele. Painea este preparata din grau. rosiile. Reminiscenta a Imperiului Otoman. Fructe si nuci: strugurii. piperul. iar felurile de mancare cu carne. care iau mult timp de preparare. O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. bucataria turceasca grupeaza o serie intreaga de influente din Asia si din zona Balcanilor.. La micul dejun se consuma branza. Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete. rotunda si lata. si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert. peste si fructe de mare. pepenele galben si verde. bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop. fasolea. ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir). produsele din grau. care a devenit aproape un fel romanesc. felul principal. simit sau gevrek. salata si desert. menta si cimbrul. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii. legume umplute si frunze de vita umplute (dolma). . o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan. usturoiul si castravetii. caisele. Pana si alte feluri de baza cum ar fi orezul si bulgurul se mananca cu paine. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. salatele cu iaurt. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. lamaile. omniprezent in toate orasele tarii. piperul verde. fisticul. oua si gem. nucile. stim cu totii ce a insemnat prezenta kebabului. Fiind apropiata geografic de noi. chimionul. Cina consista de obicei din supa. sunt lasate pentru cina. Condimentele si verdeturile preferate sunt patrunjelul. lintea.Bucătăria Turcească Facem cunostinta astazi cu o noua bucatarie grandioasa. Iar dupa anii ’90. orz si porumb. numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti. ceea ce a dus la o dieta foarte variata. pilafurile. porcul fiind foarte putin consumat. o paine de grau plata. sis si doner kebab. Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele. Alimentele de baza sunt orezul si graul. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide. mancata fie simpla fie cu branza sau gem. ceapa. iar carnurile de baza sunt mielul si puiul. migdalele si alunele. bucataria turceasca. rosiile si castravetii. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. paprika. Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. iar in unele regiuni se adauga carnatii. peste in ulei de masline.. feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua. Desi orezul. paine. ciresele. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. Bazele bucatariei turcesti Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul.

pasare sau peste. pilaful se serveste drept garnitura la feluri de mancare din carne sau pui. sutlac). pui sau peste. Insa chiar in ziua de azi principala modalitate de pregatire a carnii este de a adauga carnea tocata in cantitati mici la feluri de mancare din legume. Variatiunile de pilaf sunt fara numar. patlagele vinete sau naut. mai putin satios inlocuind carnea cu mazare. rosiile. Döner kebabul consta din miel sau pui feliat fript incet pe o frigaruie rotativa verticala. Alte deserturi sunt budincile de orez si amidon (muhallebi. dar poate fi facut si din bulgur (grau pisat). rosii. serviti la micul dejun se numesc sucuk. . si uneori din sehriye (vermicelli . de obicei insotit de carne. halvaua (halvah). In ziua de azi. Odata cu aparitia lanturilor de fast-food si introducerea productiei industriale de carne.Felul de mancare principal Pilaful (pilavul) este bastionul bucatariei turcesti. ciupercile si gogosarii. ceapa. pilaful se servea drept fel principal. sub forma de etli pilav (pilaf cu carne). Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci. Deserturi Cel mai bine cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere si nuci tocate). Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. Tipul de carne favorit este mielul de lapte. Spre deosebire de orezul italian. cataiful (kataifi). Carnea era de obicei consumata numai la nunti si in timpul sarbatorii Eid ul-Adha (Sarbatoarea sacrificiului). Carnatii traditionali. fripta pe gratar. trebuie sa se poata separa in boabe individuale. Döner kebabul se serveste sub forma de sandwich din pita sau paine normala cu salata. Legumele folosite de obicei sunt vinetele.taitei subtiri si transparenti din orez). Pilaful poate fi preparat mai usor. se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile. mai ales. Sis kebabul este o frigaruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip. se pregateste marinata si fripta la foc deschis. ce poarta nume cum ar fi fasole cu carne tocata. dar au o caracteristica in comun: orezul nu trebuie sa fie lipicios. si revani (facut din amidon si gris). eventual cartofi prajiti. de döner kebab. Traditional. in majoritate musulmani. O delicatesa specifica este pastrama de vita pastirma. in special sis kebabul. consuma numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate dupa o modalitate traditionala). Este preparat de obicei din orez. Ceaiul si cafeaua turceasca. in principal deoarece mieii de lapte nu sunt o sursa foarte abundenta. cu sau fara legume. cu sau fara zahar. nu kebab. fasole. Carnea Carnea. acest aliment a devenit parte integranta din dieta zilnica a majoritatii turcilor sub forma. Turcii. sos de smantana si ulei.

Ingredientele sunt: cafea macinata foarte fin. Mai apoi.Cand incepe sa fiarba. iar modelele din zat se folosesc la ghicit. banitsa sau diverse foietaje. Este de preferat o varianta de cafea neagra. facuta dintr-un amestec de iaurt si apa. dar nu se bea toata. Se serveste in cesti mici.Cafeaua turceasca Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul. Spuma cafelei turcesti trebuie sa fie groasa si omogena. o lingurita si un aparat de incalzit. Cafeaua se bea incet alaturi de un pahar de apa. se inlatura ibricul de pe foc si se toarna in cesti. Iaurtul folosit este gras. apa rece si zahar dupa gust (zaharul se adauga in apa inainte de preparare). Se adauga cafeaua si zaharul in apa si se amesteca bine pana la dizolvarea zaharului si scufundarea cafelei. Pentru fiecare ceasca. sau lichior de menta dupa cina. fara particule observabile. Se foloseste echipamentul specific. un ibric (ibrik). Ayranul este o bautura foarte populara. tare ca moartea si dulce ca dragostea. Cafeaua turceasca trebuie sa fie macinata pudra. Toata cafeaua din ibric se toarna in cesti. alaturi de döner kebab. ceasca se pune pe farfuriuta rasturnata pentru a se raci." Cafeaua turceasca este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei. Se adauga de obicei sare pentru aroma. preparat din lapte de oaie. Se poate adauga nucsoara pentru aroma. cu un gust satios. cu boabe prajite proaspat. Se serveste rece. pentru a nu se dizolva spuma. . se folosesc una sau doua lingurite cu varf. si uneori piper negru. Este cea mai fina varianta de macinare. Nu se adauga niciodata frisca sau lapte. Cafeaua nu se mai amesteca dupa ce se pune pe foc. nu o varietate separata. se lasa zatul gros.

la final dimensiunea se reduce foarte mult insa in acest fel mongolezii isi conserva carnea pentru mai multe luni sau chiar ani. avand consistenta unui biscuite. Guriltai Shul – este supa cea mai cunoscuta a Mongoliei. la prima vedere. Boortsog – este cel mai cunoscut desert mongolez. Borts – este o specialitate pe baza de carne uscata. reprezentand. si taietei prajiti. unt sau de miere. Carnea– mongolezii. vite. in special populatia care locuieste in preerie. Feluri renumite de mancare Buuz– este felul national si reprezinta coltunasi umpluti cu carne tocata de miel. in cele mai multe cazuri laptele se consuma fermentat. Bauturile bucatariei mongoleze Si bauturile mongolezilor au la baza tot produsele obtinute de la animale. Airagul este cea mai cunoscuta si este o bautura pe baza de lapte fermentat de iapa. carnea proaspata se taie in fasii lungi de 5-7 centimetri si se intinde pe sarme sau pe sfori la uscat. toate taiate marunt. carne. . sunt dependenti de carnea de animale si de grasimile obtinute de la aceste animale. de capra. tot acest amestec se fierbe in apa. laptele fiind obtinut de la oi. insa coltunasii umpluti cu carne tocata sunt prajiti in ulei sau in grasime animala. se servesc alaturi de zahar. carnea este condimentata cu ceapa. camile sau de la iaci. diferenta este ca aceasta gogoasa mongoleza este mai tare. ingredientele oferite de natura nu sunt numeroase. carnea de miel si de oaie. iar mongolezii au trebuit in timp sa-si adapteze nevoie in functie de si carnea alcatuiesc grosul acestei bucatarii considerata primitiva. capre.. de vita sau de iac (animal specific zonei desertului Gobi) este consumata regulat. grasimea animala ii ajuta pe mongolezi sa treaca peste iernile grele. In ciuda teritoriului imens al tarii. unde se lasa aproximativ o luna. Ingredientele de baza Lactatele – reprezinta principala sursa de alimentatie. Khuushuur – este similar cu buuz-ul. pe baza de legume.Bucătăria Mongoleză Bucataria mongoleza este putin cunoscuta pe plan mondial. desi este nesanatoasa. usturoi si sare. o gogoasa prajita in ulei. si facute apoi la aburi.. oaie sau de iac. in loc sa fie facuti la aburi. se mananca doar cu mana.

decat plita incinsa. Ca bautura calda. . mongolezii consuma regulat ceaiul cu lapte (Suutei Tsai). si bucataria traditionale mongoleza. lapte proaspat si frunze uscate de ceai. yurturi. Inedit despre bucataria mongoleza Unii dintre mongolezii care se muta cu animalele din loc in loc. Si mongolii mananca doar cu ajutorul betigaselor. insa mongolezii prefera pietrele incinse la foc mare pentru coacerea carnii. Sub denumirea de “Guanz”. care este facut din apa. O confuzie grava se face intre denumirea “Mongolian Barbecue”. singura legatura este legata de carne. cu exceptia felurilor amintite care se pot consuma cu ajutorul mainilor.Nermalike ste o bautura alcoolica asemanatoare cu vodka si este obtinuta din iaurt. isi amenajeaza traditionalele corturi. care este un important lant international de restaurante care prepara carne pe plita incinsa in fata clientilor. ca restaurante mobile. Practic. toate fiind fierte in acelasi timp. aceste yurt-uri prepara pentru client in principal mancare la wok (tigaia concava mai cunoscuta in bucataria chinezeasca).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful