Bucătăria indiană

India este tara cu 100 dialecte, 1000 religii si 2000 zei. Aceasta diversitate se regaseste si in bucataria sa traditionala. Contrar parerii generale, arta culinara indiana nu se rezuma la orez, curry si chutney. In India nu exista un stil culinar sau o mancare nationala, ci o diversitate uimitoare de preparate si ingrediente. Textele sacre Ayur Veda dicteaza dozarea si combinarea condimentelor, afirmand ca o mancare puternic condimentata garanteaza o stare buna de sanatate. Un indian poate indica originea, religia si casta de provenienta a bucatarului, doar gustand din preparate sale. Bucataria indiana este simpla, echilibrata, bazata pe retete si principii milenare, in care medicina traditionala joaca un rol important. Astfel, o mancare grea va fi atenuata de alta acida, care contine rosii, otet sau lamaie. India ofera o varietate de stiluri culinare, fiecare avand aroma lor specifica, desi se pot identifica puncte comune. Astfel, condimentele sunt extrem de importante atat in nordul cat si in sudul Indiei, dand o aroma intensa mancarurilor indiene si reprezentand nota distincta a Indiei. Dar, in timp ce sudul prefera plantele aromatice proaspete, nordul tinde sa utilizeze amestecul de plante sub forma de pudra. Sudul Indiei foloseste uleiul de floarea soarelui pentru gatit - cu exceptia regiunii Kerala unde domneste uleiul de nuca de cocos. Ghee, un tip de unt topit, este utilizat in mod traditional pentru gatit in nordul Indiei.
Bucataria indiana are origini antice si reprezinta o combinatie intre diversele moduri de gatit ale numeroaselor etnii ce traiesc pe teritoriul acestei tari. Aceste combinatii au dat nastere unei adevarate arte care variaza in functie de religie, bogatie, gust si mai ales clima. Aroma incredibila a Indiei nu consta numai in parfumul de iasomie si trandafiri, ci si in aroma mancarurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor si parfumurilor existente in India fac din bucataria acestei tari una extrem de savuroasa. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, sofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul si nucsoara. Desi nu toti locuitorii sunt vegetarieni aici se prepara mult mai multa mancare vegetariana dacat in Europa, mai ales in partea sudica. In nord, datorita climei mai reci, mesele contin mai multa carne, accentul cade pe condimente, dar nu pe chili. In zonele de nord ale Indiei, orezul nu este foarte popular. In sud, unde clima este foarte calda, se intalnesc multi vegetarieni (o influenta a hinduismului), iar orezul este la loc de cinste, acesta fiind mancat intotdeauna cu mana. Nordul si vestul Indiei au fost mult influentate de ocupatia musulmana, astfel ca exista feluri de mancare inrudite cu cele din bucataria Orientului Mijlociu si a Asiei Centrale, precum kebab, kofta si biryani:  Rogan Josh (miel picant);  Gushtaba (chiftelute picante in iaurt);  deliciosul Biryani (carne de miel sau de pui in orez cu aroma de portocale stropit cu zahar). In est, predomina influentele bengaleze, reprezentate de pui cu curry sau linte. Cat despre coastele Indiei, se spune ca mancarea de aici este divina. Se consuma mult peste, fructe de mare si nuca de cocos.

Deserturile sunt in general gatite cu lapte. fiind inconjurate de celelalte. indienii folosesc doar lingura si furculita. considerate mai putin importante. inghetata indiana. cele mai apreciate fiind:  Kulfi. folosit uneori in exces. La sfarsitul mesei se serveste o cana de ceai sau de cafea insotite in general de plante ce ajuta la digestie. Painea si orezul se afla din abundenta pe masa indienilor. asa cum occidentalii folosesc uleiul. In partea sudica mancarurile tind sa fie ceva mai picante si sunt in general mai mult vegetariene. niciodata cutitul. clatite cu orez. la masa se consuma in general apa sau sucuri de fructe. gogosi cu muraturi si curry de legume. caise.  Jalebi.In sud-estul Indiei. vinul alb si cel rosu nereprezentand o buna optiune pentru a fi combinat cu mancarea indiana. mango. Apa imbuteliata este esentiala pentru vizitatori dar aveti grija sa fie sigilata corespunzator. pepeni si rodii si temperate. Ca bauturi. curry de legume. . Ildi si Samba. mere si capsuni. Pe langa numeroasele tipuri de deserturi aici veti gasi o mare diversitate de fructe tropicale. cel rose este cel mai indicat. Masa este asezata in asa fel incat toate preparatele sunt servite in acelasi timp. chili este regele mesei.  Dosa. Daca nu mananca totusi cu mana. Primul este utilizat in prepararea celor mai multe feluri de mancare. spunand adesea ca "pentru servirea unui curry bine gatit nu este niciodata nevoie de cutit". Daca aveti pofta de un pahar de vin. se folosesc foarte mult:  untul (ghee)  si iaurtul (dahi). In ceea ce priveste produsele lactate. al doilea intra in componenta mancarii sau este servit alaturi de aceasta. combinat cu diverse condimente. clatite cu sirop. Un ingredient foarte des folosit in bucataria indiana este nuca de cocos. In India reprezinta un semn al bunei educatii folosirea mainii drepte atunci cand se serveste masa. Felurile importante de mancare sunt asezate in mijlocul mesei. Puteti cauta aici urmatoarele specialitati:  Bhaji.

pădurile întinse pe suprafeţe imense sunt o dovadă a apariţiei în bucătăria rusă a multor preparate pe bază de peşte. smântâna proaspătă) . Din aceste cereale ruşii fierbeau “kаша” (kasha). Acest fel de mâncare însoţeşte poporul rus pe parcursul întregii vieţi: copiii mici mănâncă griş cu lapte. Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. în mod constant. în bucătăria rusă nu existau salate.Bucătăria rusească Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. Au apărut şi primele denumiri: „Primăvara”. Primele salate erau pregătite dintr-un singur fel de legumă.acidă şi subţire (ori. ocupaţia principală a ruşilor a fost agricultura. ţăranii cultivau grâu. în Rusia.se serveşte adesea cu tvorog (un soi de brânză moale asemănătoare cu ricotta) sau cu iaurt şi zahăr. ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste printre gurmanzii ruşi (şi nu numai). acolo borşul se face cu mai multe sau mai puţine ingrediente. în bucătăria rusească încep să fie folosite tot mai des varza. ovăz. La masa de dimineaţă. mazărea. dar ceaiul fierbinte este probabil cel mai popular. ci la orice oră din zi şi după orice masă. unii ruşi aleg cafeaua. varză şi cartofi. este bine venit ceaiul rusesc. în lipsa ei. La cină tot acest festin culinar se repetă. borşul este un fel de „zeamă naţională”. iar roşiile în secolul XIX. În funcţie de buzunarul fiecăruia. cu un bogat sortiment de gustări picante. maturii preferând kasha din hrişcă sau din fulgi de ovăz. „Perla marină” şi altele.un fel de cereale rezervate în mod special copiilor . una din marile sale calităţi fiind aceea că se poate adapta tuturor categoriilor sociale. Cartoful s-a răspândit.aceasta fiind adăugată în farfuria de borş la masă şi care se serveşte într-un vas separat. Cele mai populare sunt pe bază de ovăz. castraveţii. iar pâinea de secară – tatăl nostru”. Începând cu secolul X. salată de castraveţi sau salată de cartofi. hrişcă şi orz. O bună bucătăreasă apreciază însă că în fiertură trebuie să intre o bucată de carne de vacă. Nelipsită de la orice masă este smântâna tipic rusească . La masa de prânz în Rusia. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor Primele date despre bucătăria rusă apar în letopiseţe (scrieri vechi din secolele X-XV). în Ucraina şi în Polonia. orz. Nu numai la micul dejun. orez. Râurile şi lacurile bogate în peşte. carne şi chiar peşte. O mare varietate de tipuri de pâine (pâinea neagră fiind adesea asociată cu zona rurală). ciuperci şi fructe de pădure. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor. din cele mai vechi timpuri. abia în secolul XVIII. sfecla. reţetele de salate s-au diversificat: conţinând mai multe feluri de legume. astfel încât ele au primit denumirea de: salată de varză. Specificul bucătăriei ruse este reprezentat prin multitudinea de feluri de mâncare. Până la începutul secolului XIX. De asemenea. kasha este numita „strabunica” pâinii. ridichea. vânat. În popor. Acestea erau servite crude. Românii au împrumutat de la bucătăria rusească reţetele de borş rusesc şi salata de bœuf. ouăle prăjite şi castraveţii muraţi sunt componentele specifice unui mic dejun rusesc. blini. hrişcă. de o băutură tradiţională. Tot în letopiseţe sunt descrise condiţiile naturale şi aşezarea geografică a Rusiei care au contribuit la dezvoltarea culturii sale gastronomice. iar pâinea de secară – tatăl nostru” Bucătăria rusă este una din cele mai variate din lume. mezelurile. secară şi altele. Mai târziu. mâncărurile cu carne urmate. fierte sau murate. . „Sănătate”. Varza. Pe pământurile lor. Nelipsite de pe masa ruşilor sunt supele (reci sau fierbinţi). Kasha .

cu brânză şi carne).denumirea de „samovar” provine de la expresia „fierbe singur”. necesare încălzirii apei. dar acum este înlocuit treptat de noile cuptoare electrice. La sfârşitul secolului XVIII. dar acest lucru se intampla datorita specificului vremii. Este o supă delicioasă. toate aceste feluri de mâncare caldă au primit denumirea comună de supe. mied (o băutură din miere) sau kvas sunt câteva dintre băuturile cele mai renumite din gastronomia rusă. În bucătăria rusă întâlnim şi supele reci. Preparatele calde (lichide). perfectă pentru zilele însorite de vară. ci de metodele de preparare. După detaliile de exterior. la mijlocul secolului XVI. iar originile sale sunt legate de cele ale ceaiului. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. Cuptorul a fost un atribut de indispensabil în gospodăria rusească timp de 3. rasolnik (supa tradiţională) şi soleanca. Primele au fost: borşul de peşte (uha). aceasta fiind nelipsită de la masa de Revelion a ruşilor. fructe de pădure şi smântână.. care erau numite „fierturi”. Băuturile tradiţionale . Dietetic. morş. în secolul XV. iar de aici până la formarea aburului nu mai e decât un pas.. Printre acestea. se deosebesc samovare din argint. o popularitate deosebită a cunoscut-o „acroshka”. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. borşul rusesc. primul loc îl ocupă clătitele (blini. oţel. Cuptorul rusesc . fier şi lemn. Samovarul a cunoscut o adevărată evoluţie în ceea ce priveşte aspectul său şi a îmbrăcat diferite forme artistice. se servesc cu dulceaţă. dar fusese interzisă.Kisel (băutură din fructe). au apărut în bucătăria rusă încă din perioada antică.specificul bucătăriei ruseşti este reprezentat nu atât de diversitatea mâncărurilor. Deosebit de gustoase sunt: kasha. blincichi şi oladii).000 de ani. În componenţa sa intrau apa. care diferă după formă şi compoziţie. Încă din timpurile străvechi. Samovarul a devenit simbolul ospitalităţii ruseşti. cupru. El este o invenţie pur rusească. Pereţii vasului sunt poroşi. e bine de stiut ca bucataria ruseasca e mai degraba dominata de carbohidrati si de grasimi. decat de proteine. la mare căutare este salata „shuba“. a regimului de temperatură şi a încălzirii uniforme. În categoria deserturilor tradiţionale. mâncarea era gătită în vase de lut. Mâncarea gătită în cuptoarele ruseşti are un gust deosebit. Deosebit de gustoase sunt: kasha. În secolul XIX. Ea apare. Există nenumărate feluri de „blini”. datorită veselei specifice. Bucataria ruseasca provine din fostul mare imperiu rus si. checurile. din Uniunea Sovietica. . mai târziu. ci e mai degraba inclinata spre partea populara si clasica a gatitului. De obicei. samovarul a devenit unic prin forma sa şi originalitatea elementelor tehnico-funcţionale. mai apoi. Nu face parte din bucatariile de mare finete ale lumii. turtele dulci aromate (preaniki).Astăzi. apa din samovar fierbe repede iar căldura se păstrează mult timp. În secolul XVII ceaiul a fost adus în Rusia din Mongolia şi folosit mai întâi în familiile nobile. Samovarul . pe timpul lui Ivan cel Groaznic. Datorită pierderilor mici de căldură. dar şi un semn al prosperităţii. ea fierbe în vasul de pământ doar în suc propriu. absorbind lichidele. ierburile medicinale şi mierea. Vodka (băutura alcoolică) a fost adusă pentru prima dată în Rusia. Fără ulei sau alte grăsimi. ciorba de varză (shi) şi apoi. din nou. plăcintele (cu cartofi.

in Japonia mancarurile sunt compuse din alimente separate. In Japonia. În plus. parfumata cu o felie de lamaie. In piata Tsukiji din Tokyo. iar in loc de furculite se folosesc betigasele. Potrivit conceptului shun. trasatura comuna a tuturor este orezul. a peştelui. unde se tinde spre combinarea aromelor. creand combinatiile dorite. fructelor de mare. la sfarsit se consuma un fruct de sezon (para japoneza. prezent de la micul dejun si pana la cina. minunat prezentate. Fiecare ingredient isi are locul bine stabilit pe masa. Atmosfera agitata. în Japonia.. Naturală şi armonioasă. Pestele si fructele de mare au cea mai mare importanta in dieta zilnica. dar si pentru a se conforma simbolismului cultural japonez. La sfarsitul mesei. Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios. aproape . In general. cea mai mare piata de peste din lume. Algele in bucataria japoneza. labirintul de standuri pline de produse marine si miile de vanzatori si cumparatori.Bucătăria japoneză Bucataria japoneza este renumita pentru modul de prezentare a preparatelor. fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple. baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. folosita la supele miso si nori alga cu gust mai discret. Toate farfuriile sunt puse pe masa. Japonezii nu pun mare pret pe alimentele exotice sau produsele in extra sezon. care se serveste la sfarsitul mesei pentru a facilita digestia. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier. ceai verde. alge marine si peste. fiecare invitat primeste un bol de apa calda. aduse pentru degustare. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. Toate ingredientele sunt taiate si aranjate in mod artistic.. etc). Conţine puţine calorii. gatite si consumate este o forma de arta in care traditiile. folosita pentru sushi. legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume. fiecare ingredient (peştii. pentru a se spala pe maini. Spre deosebire de traditiile culinare occidentale. este considerată una din cele mai sănătoase din lume. creand impresia ca fiecare masa este o selectie de mostre culinare. algele sunt utilizate in forma lor deshidrata. portiile sunt intotdeauna minuscule. niciuna nu poate egala simtul estetic al artei culinare nipone. abundenţa orezului. tradiţional. religia si istoria joaca un rol poate mai important decat mancarea insasi. supa. în care calităţile lui nutritive sunt optime. fac din piata Tsukiji o adevarata atractie turistica. este bogată în proteine şi fier. tofu). Totusi. decat in rare ocazii. Tehnicile culinare variaza considerabil de la o regiune la alta. se gasesc peste 400 specii de fructe de mare. Modul in care ingredientele sunt preparate. fiecare pastrandu-si aroma si aspectul natural. mai ales în vremurile de demult. În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor. de aproximativ 10 zile. astfel incat invitatii sa se poata servi. în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte. Este important de adaugat ca masa japoneza nu contine dulciuri. Bauturile traditionale sunt sake. Principalele tipuri sunt wakame alga cu gust puternic. nu doar pentru a fi placute. Naturală şi armonioasă… Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun… Şi anume. a produselor pe bază de soia (miso. Luarea mesei este o parte importanta a culturii japoneze. algelor şi legumelor. Desi exista bucatarii mai complexe. care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. deoarece fiecare perioada a anului are specialitatile sale.

cu un pic de hrean japonez (wasabi). La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. În principiu. pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă". Sushi Sushi are o istorie de 1300 de ani. Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui.că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez. De fapt. Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. .

Desi orezul. migdalele si alunele. sis si doner kebab. Alimentele de baza sunt orezul si graul. care iau mult timp de preparare. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. rosiile si castravetii. peste si fructe de mare. pepenele galben si verde. bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete. rosiile. smochinele. . feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua. Painea este preparata din grau. masline. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii. usturoiul si castravetii. nucile. orz si porumb. Bazele bucatariei turcesti Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul. chimionul. ceea ce a dus la o dieta foarte variata. bucataria turceasca. Pana si alte feluri de baza cum ar fi orezul si bulgurul se mananca cu paine. paine. iar carnurile de baza sunt mielul si puiul. fasolea. felul principal. Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. simit sau gevrek. Cina consista de obicei din supa. caisele. care a devenit aproape un fel romanesc. menta si cimbrul. rotunda si lata. iar in unele regiuni se adauga carnatii. peste in ulei de masline. produsele din grau. lamaile. porcul fiind foarte putin consumat. bucataria turceasca grupeaza o serie intreaga de influente din Asia si din zona Balcanilor. numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti. Fiind apropiata geografic de noi. lintea. pilafurile. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada.Bucătăria Turcească Facem cunostinta astazi cu o noua bucatarie grandioasa. o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan. si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert. iar felurile de mancare cu carne. piperul.. legume umplute si frunze de vita umplute (dolma). Condimentele si verdeturile preferate sunt patrunjelul. Fructe si nuci: strugurii. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. vom remarca mai multe similitudini cu bucataria romaneasca. sunt lasate pentru cina. o paine de grau plata. O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. Masa de pranz nu este de obicei masa principala a zilei. La micul dejun se consuma branza. Reminiscenta a Imperiului Otoman. fisticul. omniprezent in toate orasele tarii. paprika. stim cu totii ce a insemnat prezenta kebabului. Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele. ciresele. salata si desert. salatele cu iaurt.. oua si gem. mancata fie simpla fie cu branza sau gem. ceapa. Iar dupa anii ’90. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide. piperul verde. ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir).

In ziua de azi. Carnea Carnea. Spre deosebire de orezul italian. Carnea era de obicei consumata numai la nunti si in timpul sarbatorii Eid ul-Adha (Sarbatoarea sacrificiului). Insa chiar in ziua de azi principala modalitate de pregatire a carnii este de a adauga carnea tocata in cantitati mici la feluri de mancare din legume. cu sau fara legume. Turcii. serviti la micul dejun se numesc sucuk. rosiile. se pregateste marinata si fripta la foc deschis.Felul de mancare principal Pilaful (pilavul) este bastionul bucatariei turcesti. Legumele folosite de obicei sunt vinetele. mai ales. ceapa.taitei subtiri si transparenti din orez). sutlac). Tipul de carne favorit este mielul de lapte. Variatiunile de pilaf sunt fara numar. Pilaful poate fi preparat mai usor. Döner kebabul se serveste sub forma de sandwich din pita sau paine normala cu salata. sub forma de etli pilav (pilaf cu carne). de döner kebab. Döner kebabul consta din miel sau pui feliat fript incet pe o frigaruie rotativa verticala. cu sau fara zahar. Alte deserturi sunt budincile de orez si amidon (muhallebi. Este preparat de obicei din orez. patlagele vinete sau naut. pui sau peste. ce poarta nume cum ar fi fasole cu carne tocata. si revani (facut din amidon si gris). dar au o caracteristica in comun: orezul nu trebuie sa fie lipicios. Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci. nu kebab. in special sis kebabul. Traditional. se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile. de obicei insotit de carne. O delicatesa specifica este pastrama de vita pastirma. pilaful se serveste drept garnitura la feluri de mancare din carne sau pui. Carnatii traditionali. mai putin satios inlocuind carnea cu mazare. Sis kebabul este o frigaruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip. in principal deoarece mieii de lapte nu sunt o sursa foarte abundenta. si uneori din sehriye (vermicelli . fripta pe gratar. Ceaiul si cafeaua turceasca. halvaua (halvah). ciupercile si gogosarii. Odata cu aparitia lanturilor de fast-food si introducerea productiei industriale de carne. acest aliment a devenit parte integranta din dieta zilnica a majoritatii turcilor sub forma. pilaful se servea drept fel principal. cataiful (kataifi). pasare sau peste. dar poate fi facut si din bulgur (grau pisat). fasole. trebuie sa se poata separa in boabe individuale. rosii. Deserturi Cel mai bine cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere si nuci tocate). consuma numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate dupa o modalitate traditionala). Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. in majoritate musulmani. eventual cartofi prajiti. . sos de smantana si ulei.

nu o varietate separata. preparat din lapte de oaie. Se adauga cafeaua si zaharul in apa si se amesteca bine pana la dizolvarea zaharului si scufundarea cafelei. Pentru fiecare ceasca. Iaurtul folosit este gras.Cand incepe sa fiarba. Cafeaua nu se mai amesteca dupa ce se pune pe foc. Nu se adauga niciodata frisca sau lapte. dar nu se bea toata.Cafeaua turceasca Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul. Ayranul este o bautura foarte populara. si uneori piper negru. Se adauga de obicei sare pentru aroma. ceasca se pune pe farfuriuta rasturnata pentru a se raci. fara particule observabile. se inlatura ibricul de pe foc si se toarna in cesti. Cafeaua turceasca trebuie sa fie macinata pudra. sau lichior de menta dupa cina. Se serveste in cesti mici. Toata cafeaua din ibric se toarna in cesti. pentru a nu se dizolva spuma. Mai apoi. Cafeaua se bea incet alaturi de un pahar de apa. alaturi de döner kebab. tare ca moartea si dulce ca dragostea. facuta dintr-un amestec de iaurt si apa. se lasa zatul gros. Se poate adauga nucsoara pentru aroma. Spuma cafelei turcesti trebuie sa fie groasa si omogena. apa rece si zahar dupa gust (zaharul se adauga in apa inainte de preparare). Se serveste rece. un ibric (ibrik). . cu boabe prajite proaspat. iar modelele din zat se folosesc la ghicit. se folosesc una sau doua lingurite cu varf. banitsa sau diverse foietaje. Se foloseste echipamentul specific. Ingredientele sunt: cafea macinata foarte fin. cu un gust satios. Este de preferat o varianta de cafea neagra. Este cea mai fina varianta de macinare. o lingurita si un aparat de incalzit." Cafeaua turceasca este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei.

carnea proaspata se taie in fasii lungi de 5-7 centimetri si se intinde pe sarme sau pe sfori la uscat. Khuushuur – este similar cu buuz-ul. oaie sau de iac. tot acest amestec se fierbe in apa. carnea de miel si de oaie. se mananca doar cu mana. pe baza de legume. reprezentand. si facute apoi la aburi. Airagul este cea mai cunoscuta si este o bautura pe baza de lapte fermentat de iapa. capre. Ingredientele de baza Lactatele – reprezinta principala sursa de alimentatie. o gogoasa prajita in ulei. Carnea– mongolezii. . carnea este condimentata cu ceapa. camile sau de la iaci. Borts – este o specialitate pe baza de carne uscata. insa coltunasii umpluti cu carne tocata sunt prajiti in ulei sau in grasime animala. si taietei prajiti. in cele mai multe cazuri laptele se consuma fermentat. la prima vedere. in special populatia care locuieste in preerie. iar mongolezii au trebuit in timp sa-si adapteze nevoie in functie de si carnea alcatuiesc grosul acestei bucatarii considerata primitiva. Guriltai Shul – este supa cea mai cunoscuta a Mongoliei. se servesc alaturi de zahar. grasimea animala ii ajuta pe mongolezi sa treaca peste iernile grele. diferenta este ca aceasta gogoasa mongoleza este mai tare. Feluri renumite de mancare Buuz– este felul national si reprezinta coltunasi umpluti cu carne tocata de miel. in loc sa fie facuti la aburi. avand consistenta unui biscuite. laptele fiind obtinut de la oi. vite. Bauturile bucatariei mongoleze Si bauturile mongolezilor au la baza tot produsele obtinute de la animale. ingredientele oferite de natura nu sunt numeroase. desi este nesanatoasa.. unde se lasa aproximativ o luna. Boortsog – este cel mai cunoscut desert mongolez. usturoi si sare. de capra. la final dimensiunea se reduce foarte mult insa in acest fel mongolezii isi conserva carnea pentru mai multe luni sau chiar ani. sunt dependenti de carnea de animale si de grasimile obtinute de la aceste animale.. In ciuda teritoriului imens al tarii.Bucătăria Mongoleză Bucataria mongoleza este putin cunoscuta pe plan mondial. de vita sau de iac (animal specific zonei desertului Gobi) este consumata regulat. carne. unt sau de miere. toate taiate marunt.

cu exceptia felurilor amintite care se pot consuma cu ajutorul mainilor. care este un important lant international de restaurante care prepara carne pe plita incinsa in fata clientilor. si bucataria traditionale mongoleza. ca restaurante mobile. insa mongolezii prefera pietrele incinse la foc mare pentru coacerea carnii. Ca bautura calda. toate fiind fierte in acelasi timp. isi amenajeaza traditionalele corturi. decat plita incinsa. lapte proaspat si frunze uscate de ceai. care este facut din apa. aceste yurt-uri prepara pentru client in principal mancare la wok (tigaia concava mai cunoscuta in bucataria chinezeasca). mongolezii consuma regulat ceaiul cu lapte (Suutei Tsai). Inedit despre bucataria mongoleza Unii dintre mongolezii care se muta cu animalele din loc in loc. yurturi. Sub denumirea de “Guanz”. singura legatura este legata de carne. Practic. . O confuzie grava se face intre denumirea “Mongolian Barbecue”. Si mongolii mananca doar cu ajutorul betigaselor.Nermalike ste o bautura alcoolica asemanatoare cu vodka si este obtinuta din iaurt.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful