Bucătăria indiană

India este tara cu 100 dialecte, 1000 religii si 2000 zei. Aceasta diversitate se regaseste si in bucataria sa traditionala. Contrar parerii generale, arta culinara indiana nu se rezuma la orez, curry si chutney. In India nu exista un stil culinar sau o mancare nationala, ci o diversitate uimitoare de preparate si ingrediente. Textele sacre Ayur Veda dicteaza dozarea si combinarea condimentelor, afirmand ca o mancare puternic condimentata garanteaza o stare buna de sanatate. Un indian poate indica originea, religia si casta de provenienta a bucatarului, doar gustand din preparate sale. Bucataria indiana este simpla, echilibrata, bazata pe retete si principii milenare, in care medicina traditionala joaca un rol important. Astfel, o mancare grea va fi atenuata de alta acida, care contine rosii, otet sau lamaie. India ofera o varietate de stiluri culinare, fiecare avand aroma lor specifica, desi se pot identifica puncte comune. Astfel, condimentele sunt extrem de importante atat in nordul cat si in sudul Indiei, dand o aroma intensa mancarurilor indiene si reprezentand nota distincta a Indiei. Dar, in timp ce sudul prefera plantele aromatice proaspete, nordul tinde sa utilizeze amestecul de plante sub forma de pudra. Sudul Indiei foloseste uleiul de floarea soarelui pentru gatit - cu exceptia regiunii Kerala unde domneste uleiul de nuca de cocos. Ghee, un tip de unt topit, este utilizat in mod traditional pentru gatit in nordul Indiei.
Bucataria indiana are origini antice si reprezinta o combinatie intre diversele moduri de gatit ale numeroaselor etnii ce traiesc pe teritoriul acestei tari. Aceste combinatii au dat nastere unei adevarate arte care variaza in functie de religie, bogatie, gust si mai ales clima. Aroma incredibila a Indiei nu consta numai in parfumul de iasomie si trandafiri, ci si in aroma mancarurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor si parfumurilor existente in India fac din bucataria acestei tari una extrem de savuroasa. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, sofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul si nucsoara. Desi nu toti locuitorii sunt vegetarieni aici se prepara mult mai multa mancare vegetariana dacat in Europa, mai ales in partea sudica. In nord, datorita climei mai reci, mesele contin mai multa carne, accentul cade pe condimente, dar nu pe chili. In zonele de nord ale Indiei, orezul nu este foarte popular. In sud, unde clima este foarte calda, se intalnesc multi vegetarieni (o influenta a hinduismului), iar orezul este la loc de cinste, acesta fiind mancat intotdeauna cu mana. Nordul si vestul Indiei au fost mult influentate de ocupatia musulmana, astfel ca exista feluri de mancare inrudite cu cele din bucataria Orientului Mijlociu si a Asiei Centrale, precum kebab, kofta si biryani:  Rogan Josh (miel picant);  Gushtaba (chiftelute picante in iaurt);  deliciosul Biryani (carne de miel sau de pui in orez cu aroma de portocale stropit cu zahar). In est, predomina influentele bengaleze, reprezentate de pui cu curry sau linte. Cat despre coastele Indiei, se spune ca mancarea de aici este divina. Se consuma mult peste, fructe de mare si nuca de cocos.

la masa se consuma in general apa sau sucuri de fructe. Daca nu mananca totusi cu mana. al doilea intra in componenta mancarii sau este servit alaturi de aceasta. Ildi si Samba. In ceea ce priveste produsele lactate. pepeni si rodii si temperate. In India reprezinta un semn al bunei educatii folosirea mainii drepte atunci cand se serveste masa. Un ingredient foarte des folosit in bucataria indiana este nuca de cocos. fiind inconjurate de celelalte. cele mai apreciate fiind:  Kulfi. Ca bauturi. . Primul este utilizat in prepararea celor mai multe feluri de mancare. asa cum occidentalii folosesc uleiul. se folosesc foarte mult:  untul (ghee)  si iaurtul (dahi). Pe langa numeroasele tipuri de deserturi aici veti gasi o mare diversitate de fructe tropicale. Apa imbuteliata este esentiala pentru vizitatori dar aveti grija sa fie sigilata corespunzator. cel rose este cel mai indicat. inghetata indiana. clatite cu orez.  Dosa. mere si capsuni.In sud-estul Indiei. Painea si orezul se afla din abundenta pe masa indienilor. Masa este asezata in asa fel incat toate preparatele sunt servite in acelasi timp. chili este regele mesei. curry de legume. Felurile importante de mancare sunt asezate in mijlocul mesei. Puteti cauta aici urmatoarele specialitati:  Bhaji. vinul alb si cel rosu nereprezentand o buna optiune pentru a fi combinat cu mancarea indiana. Daca aveti pofta de un pahar de vin. La sfarsitul mesei se serveste o cana de ceai sau de cafea insotite in general de plante ce ajuta la digestie. clatite cu sirop. Deserturile sunt in general gatite cu lapte. spunand adesea ca "pentru servirea unui curry bine gatit nu este niciodata nevoie de cutit". folosit uneori in exces. gogosi cu muraturi si curry de legume. combinat cu diverse condimente. caise. In partea sudica mancarurile tind sa fie ceva mai picante si sunt in general mai mult vegetariene. considerate mai putin importante. indienii folosesc doar lingura si furculita. niciodata cutitul.  Jalebi. mango.

carne şi chiar peşte. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor Primele date despre bucătăria rusă apar în letopiseţe (scrieri vechi din secolele X-XV). orez. sfecla. kasha este numita „strabunica” pâinii. în lipsa ei.aceasta fiind adăugată în farfuria de borş la masă şi care se serveşte într-un vas separat. Acest fel de mâncare însoţeşte poporul rus pe parcursul întregii vieţi: copiii mici mănâncă griş cu lapte. ci la orice oră din zi şi după orice masă. pădurile întinse pe suprafeţe imense sunt o dovadă a apariţiei în bucătăria rusă a multor preparate pe bază de peşte. iar pâinea de secară – tatăl nostru” Bucătăria rusă este una din cele mai variate din lume.acidă şi subţire (ori. ouăle prăjite şi castraveţii muraţi sunt componentele specifice unui mic dejun rusesc. fierte sau murate. în Ucraina şi în Polonia. ţăranii cultivau grâu. Nu numai la micul dejun.se serveşte adesea cu tvorog (un soi de brânză moale asemănătoare cu ricotta) sau cu iaurt şi zahăr. Pe pământurile lor. ovăz. În funcţie de buzunarul fiecăruia. Nelipsită de la orice masă este smântâna tipic rusească . „Sănătate”. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor.un fel de cereale rezervate în mod special copiilor . . este bine venit ceaiul rusesc. ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste printre gurmanzii ruşi (şi nu numai). hrişcă şi orz. mâncărurile cu carne urmate. Râurile şi lacurile bogate în peşte. vânat. varză şi cartofi. Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. salată de castraveţi sau salată de cartofi. în Rusia. în mod constant. dar ceaiul fierbinte este probabil cel mai popular. La masa de prânz în Rusia. La cină tot acest festin culinar se repetă. ridichea. iar roşiile în secolul XIX. mezelurile. unii ruşi aleg cafeaua. Până la începutul secolului XIX. abia în secolul XVIII. în bucătăria rusă nu existau salate. acolo borşul se face cu mai multe sau mai puţine ingrediente. cu un bogat sortiment de gustări picante. hrişcă. Nelipsite de pe masa ruşilor sunt supele (reci sau fierbinţi). maturii preferând kasha din hrişcă sau din fulgi de ovăz. De asemenea. În popor. mazărea. reţetele de salate s-au diversificat: conţinând mai multe feluri de legume. în bucătăria rusească încep să fie folosite tot mai des varza. castraveţii. de o băutură tradiţională. ocupaţia principală a ruşilor a fost agricultura. Kasha . Au apărut şi primele denumiri: „Primăvara”. Românii au împrumutat de la bucătăria rusească reţetele de borş rusesc şi salata de bœuf.Bucătăria rusească Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. Primele salate erau pregătite dintr-un singur fel de legumă. Tot în letopiseţe sunt descrise condiţiile naturale şi aşezarea geografică a Rusiei care au contribuit la dezvoltarea culturii sale gastronomice. Cele mai populare sunt pe bază de ovăz. una din marile sale calităţi fiind aceea că se poate adapta tuturor categoriilor sociale. O mare varietate de tipuri de pâine (pâinea neagră fiind adesea asociată cu zona rurală). O bună bucătăreasă apreciază însă că în fiertură trebuie să intre o bucată de carne de vacă. borşul este un fel de „zeamă naţională”. smântâna proaspătă) . ciuperci şi fructe de pădure. astfel încât ele au primit denumirea de: salată de varză. Începând cu secolul X. blini. Varza. secară şi altele. iar pâinea de secară – tatăl nostru”. Mai târziu. La masa de dimineaţă. orz. din cele mai vechi timpuri. „Perla marină” şi altele. Cartoful s-a răspândit. Specificul bucătăriei ruse este reprezentat prin multitudinea de feluri de mâncare. Acestea erau servite crude. Din aceste cereale ruşii fierbeau “kаша” (kasha).

Bucataria ruseasca provine din fostul mare imperiu rus si. samovarul a devenit unic prin forma sa şi originalitatea elementelor tehnico-funcţionale. care diferă după formă şi compoziţie. Vodka (băutura alcoolică) a fost adusă pentru prima dată în Rusia. Pereţii vasului sunt poroşi.specificul bucătăriei ruseşti este reprezentat nu atât de diversitatea mâncărurilor. Samovarul . toate aceste feluri de mâncare caldă au primit denumirea comună de supe. Deosebit de gustoase sunt: kasha. e bine de stiut ca bucataria ruseasca e mai degraba dominata de carbohidrati si de grasimi. Samovarul a devenit simbolul ospitalităţii ruseşti. iar originile sale sunt legate de cele ale ceaiului. Este o supă delicioasă. Fără ulei sau alte grăsimi. checurile. În categoria deserturilor tradiţionale. borşul rusesc. a regimului de temperatură şi a încălzirii uniforme. în secolul XV. dar acum este înlocuit treptat de noile cuptoare electrice.. datorită veselei specifice. oţel. Printre acestea. morş. au apărut în bucătăria rusă încă din perioada antică. Datorită pierderilor mici de căldură. din nou. aceasta fiind nelipsită de la masa de Revelion a ruşilor. Există nenumărate feluri de „blini”. Cuptorul a fost un atribut de indispensabil în gospodăria rusească timp de 3.denumirea de „samovar” provine de la expresia „fierbe singur”. mai târziu. Mâncarea gătită în cuptoarele ruseşti are un gust deosebit. se servesc cu dulceaţă. Ea apare. perfectă pentru zilele însorite de vară. pe timpul lui Ivan cel Groaznic. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. După detaliile de exterior. Primele au fost: borşul de peşte (uha). decat de proteine. Deosebit de gustoase sunt: kasha. Încă din timpurile străvechi.. fructe de pădure şi smântână.000 de ani. dar şi un semn al prosperităţii. dar fusese interzisă. rasolnik (supa tradiţională) şi soleanca. necesare încălzirii apei. ci de metodele de preparare. blincichi şi oladii). cu brânză şi carne). apa din samovar fierbe repede iar căldura se păstrează mult timp. plăcintele (cu cartofi. ciorba de varză (shi) şi apoi. ci e mai degraba inclinata spre partea populara si clasica a gatitului. care erau numite „fierturi”. fier şi lemn. Cuptorul rusesc . La sfârşitul secolului XVIII. Dietetic. primul loc îl ocupă clătitele (blini. mai apoi. se deosebesc samovare din argint. ea fierbe în vasul de pământ doar în suc propriu. În secolul XIX. El este o invenţie pur rusească. . Samovarul a cunoscut o adevărată evoluţie în ceea ce priveşte aspectul său şi a îmbrăcat diferite forme artistice.Kisel (băutură din fructe). În bucătăria rusă întâlnim şi supele reci. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. dar acest lucru se intampla datorita specificului vremii. o popularitate deosebită a cunoscut-o „acroshka”. mâncarea era gătită în vase de lut. din Uniunea Sovietica. În componenţa sa intrau apa. cupru. absorbind lichidele. la mare căutare este salata „shuba“. mied (o băutură din miere) sau kvas sunt câteva dintre băuturile cele mai renumite din gastronomia rusă. Preparatele calde (lichide). Nu face parte din bucatariile de mare finete ale lumii. Băuturile tradiţionale . la mijlocul secolului XVI. În secolul XVII ceaiul a fost adus în Rusia din Mongolia şi folosit mai întâi în familiile nobile. De obicei. turtele dulci aromate (preaniki). ierburile medicinale şi mierea. iar de aici până la formarea aburului nu mai e decât un pas.Astăzi.

creand impresia ca fiecare masa este o selectie de mostre culinare. fructelor de mare. alge marine si peste. nu doar pentru a fi placute. In piata Tsukiji din Tokyo. Bauturile traditionale sunt sake. unde se tinde spre combinarea aromelor. Principalele tipuri sunt wakame alga cu gust puternic. Fiecare ingredient isi are locul bine stabilit pe masa. Desi exista bucatarii mai complexe. în Japonia. care se serveste la sfarsitul mesei pentru a facilita digestia. trasatura comuna a tuturor este orezul. fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. religia si istoria joaca un rol poate mai important decat mancarea insasi. care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. decat in rare ocazii.Bucătăria japoneză Bucataria japoneza este renumita pentru modul de prezentare a preparatelor. prezent de la micul dejun si pana la cina. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier. fiecare pastrandu-si aroma si aspectul natural. Japonezii nu pun mare pret pe alimentele exotice sau produsele in extra sezon. fiecare ingredient (peştii. portiile sunt intotdeauna minuscule. labirintul de standuri pline de produse marine si miile de vanzatori si cumparatori. legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume.. algelor şi legumelor. Algele in bucataria japoneza. baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. Este important de adaugat ca masa japoneza nu contine dulciuri. abundenţa orezului. folosita la supele miso si nori alga cu gust mai discret. aduse pentru degustare. folosita pentru sushi. In Japonia. Spre deosebire de traditiile culinare occidentale. mai ales în vremurile de demult. este considerată una din cele mai sănătoase din lume. dar si pentru a se conforma simbolismului cultural japonez. tradiţional. Naturală şi armonioasă. astfel incat invitatii sa se poata servi. iar in loc de furculite se folosesc betigasele. parfumata cu o felie de lamaie. tofu). Totusi. în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte. Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios. Naturală şi armonioasă… Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun… Şi anume. gatite si consumate este o forma de arta in care traditiile. Luarea mesei este o parte importanta a culturii japoneze. Conţine puţine calorii. etc). Atmosfera agitata. aproape . Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple. creand combinatiile dorite. niciuna nu poate egala simtul estetic al artei culinare nipone. minunat prezentate. Toate farfuriile sunt puse pe masa.. fiecare invitat primeste un bol de apa calda. În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor. se gasesc peste 400 specii de fructe de mare. deoarece fiecare perioada a anului are specialitatile sale. în care calităţile lui nutritive sunt optime. Toate ingredientele sunt taiate si aranjate in mod artistic. fac din piata Tsukiji o adevarata atractie turistica. Tehnicile culinare variaza considerabil de la o regiune la alta. La sfarsitul mesei. este bogată în proteine şi fier. a produselor pe bază de soia (miso. de aproximativ 10 zile. Potrivit conceptului shun. cea mai mare piata de peste din lume. algele sunt utilizate in forma lor deshidrata. În plus. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. Modul in care ingredientele sunt preparate. supa. la sfarsit se consuma un fruct de sezon (para japoneza. ceai verde. In general. Pestele si fructele de mare au cea mai mare importanta in dieta zilnica. in Japonia mancarurile sunt compuse din alimente separate. pentru a se spala pe maini. a peştelui.

cu un pic de hrean japonez (wasabi). Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui. acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez. Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. Sushi Sushi are o istorie de 1300 de ani. . La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. În principiu. De fapt. Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă".că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte.

Alimentele de baza sunt orezul si graul. sis si doner kebab. Desi orezul. Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete.. legume umplute si frunze de vita umplute (dolma). rosiile si castravetii.. peste si fructe de mare. ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir). nucile. ceea ce a dus la o dieta foarte variata. lamaile. iar felurile de mancare cu carne. orz si porumb. vom remarca mai multe similitudini cu bucataria romaneasca. peste in ulei de masline. care a devenit aproape un fel romanesc. chimionul. si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert. care iau mult timp de preparare. masline. ceapa. Pana si alte feluri de baza cum ar fi orezul si bulgurul se mananca cu paine. paprika. oua si gem. salatele cu iaurt. Condimentele si verdeturile preferate sunt patrunjelul. iar in unele regiuni se adauga carnatii. Bazele bucatariei turcesti Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul. bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop. fasolea. feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua.Bucătăria Turcească Facem cunostinta astazi cu o noua bucatarie grandioasa. usturoiul si castravetii. Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele. smochinele. Fructe si nuci: strugurii. fisticul. sunt lasate pentru cina. numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti. porcul fiind foarte putin consumat. omniprezent in toate orasele tarii. pepenele galben si verde. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. Painea este preparata din grau. piperul. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii. rotunda si lata. Fiind apropiata geografic de noi. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide. Masa de pranz nu este de obicei masa principala a zilei. rosiile. . ciresele. paine. La micul dejun se consuma branza. Iar dupa anii ’90. salata si desert. menta si cimbrul. Reminiscenta a Imperiului Otoman. o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. piperul verde. produsele din grau. Cina consista de obicei din supa. O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. o paine de grau plata. stim cu totii ce a insemnat prezenta kebabului. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. felul principal. bucataria turceasca grupeaza o serie intreaga de influente din Asia si din zona Balcanilor. iar carnurile de baza sunt mielul si puiul. mancata fie simpla fie cu branza sau gem. caisele. pilafurile. migdalele si alunele. simit sau gevrek. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. lintea. bucataria turceasca.

pilaful se servea drept fel principal. eventual cartofi prajiti. in special sis kebabul. patlagele vinete sau naut. acest aliment a devenit parte integranta din dieta zilnica a majoritatii turcilor sub forma. in principal deoarece mieii de lapte nu sunt o sursa foarte abundenta. rosiile. serviti la micul dejun se numesc sucuk. Odata cu aparitia lanturilor de fast-food si introducerea productiei industriale de carne. dar poate fi facut si din bulgur (grau pisat). Traditional. Insa chiar in ziua de azi principala modalitate de pregatire a carnii este de a adauga carnea tocata in cantitati mici la feluri de mancare din legume. Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci. Deserturi Cel mai bine cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere si nuci tocate). Alte deserturi sunt budincile de orez si amidon (muhallebi. Döner kebabul consta din miel sau pui feliat fript incet pe o frigaruie rotativa verticala. trebuie sa se poata separa in boabe individuale. Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. Ceaiul si cafeaua turceasca. nu kebab. sos de smantana si ulei. mai putin satios inlocuind carnea cu mazare. se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile. cu sau fara legume. Sis kebabul este o frigaruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip. Pilaful poate fi preparat mai usor. mai ales. in majoritate musulmani. Legumele folosite de obicei sunt vinetele. In ziua de azi. O delicatesa specifica este pastrama de vita pastirma. Döner kebabul se serveste sub forma de sandwich din pita sau paine normala cu salata. Carnatii traditionali. Turcii.taitei subtiri si transparenti din orez). pasare sau peste. dar au o caracteristica in comun: orezul nu trebuie sa fie lipicios. Variatiunile de pilaf sunt fara numar. consuma numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate dupa o modalitate traditionala). Este preparat de obicei din orez. pui sau peste. de obicei insotit de carne. Carnea Carnea. fripta pe gratar. sutlac). . rosii. cataiful (kataifi). si revani (facut din amidon si gris). halvaua (halvah). cu sau fara zahar.Felul de mancare principal Pilaful (pilavul) este bastionul bucatariei turcesti. Spre deosebire de orezul italian. si uneori din sehriye (vermicelli . Tipul de carne favorit este mielul de lapte. ceapa. Carnea era de obicei consumata numai la nunti si in timpul sarbatorii Eid ul-Adha (Sarbatoarea sacrificiului). de döner kebab. sub forma de etli pilav (pilaf cu carne). se pregateste marinata si fripta la foc deschis. fasole. ciupercile si gogosarii. pilaful se serveste drept garnitura la feluri de mancare din carne sau pui. ce poarta nume cum ar fi fasole cu carne tocata.

Toata cafeaua din ibric se toarna in cesti. Se foloseste echipamentul specific. tare ca moartea si dulce ca dragostea. iar modelele din zat se folosesc la ghicit. ceasca se pune pe farfuriuta rasturnata pentru a se raci. banitsa sau diverse foietaje. si uneori piper negru. un ibric (ibrik). se inlatura ibricul de pe foc si se toarna in cesti. Pentru fiecare ceasca.Cafeaua turceasca Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul. cu un gust satios. preparat din lapte de oaie. cu boabe prajite proaspat. Cafeaua nu se mai amesteca dupa ce se pune pe foc. Este cea mai fina varianta de macinare. sau lichior de menta dupa cina. Spuma cafelei turcesti trebuie sa fie groasa si omogena.Cand incepe sa fiarba. Iaurtul folosit este gras. Se serveste in cesti mici. Ayranul este o bautura foarte populara. Mai apoi. Cafeaua se bea incet alaturi de un pahar de apa. se lasa zatul gros." Cafeaua turceasca este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei. nu o varietate separata. Cafeaua turceasca trebuie sa fie macinata pudra. o lingurita si un aparat de incalzit. Se adauga de obicei sare pentru aroma. Se poate adauga nucsoara pentru aroma. apa rece si zahar dupa gust (zaharul se adauga in apa inainte de preparare). Este de preferat o varianta de cafea neagra. se folosesc una sau doua lingurite cu varf. Se adauga cafeaua si zaharul in apa si se amesteca bine pana la dizolvarea zaharului si scufundarea cafelei. alaturi de döner kebab. Nu se adauga niciodata frisca sau lapte. fara particule observabile. . facuta dintr-un amestec de iaurt si apa. Ingredientele sunt: cafea macinata foarte fin. pentru a nu se dizolva spuma. Se serveste rece. dar nu se bea toata.

se mananca doar cu mana. unt sau de miere. carnea proaspata se taie in fasii lungi de 5-7 centimetri si se intinde pe sarme sau pe sfori la uscat. in cele mai multe cazuri laptele se consuma fermentat. la prima vedere. toate taiate marunt. si taietei prajiti. capre. laptele fiind obtinut de la oi. In ciuda teritoriului imens al tarii. in loc sa fie facuti la aburi. carne. Airagul este cea mai cunoscuta si este o bautura pe baza de lapte fermentat de iapa. Ingredientele de baza Lactatele – reprezinta principala sursa de alimentatie.. in special populatia care locuieste in preerie. Carnea– mongolezii.. Feluri renumite de mancare Buuz– este felul national si reprezinta coltunasi umpluti cu carne tocata de miel. pe baza de legume. o gogoasa prajita in ulei. grasimea animala ii ajuta pe mongolezi sa treaca peste iernile grele. usturoi si sare. Bauturile bucatariei mongoleze Si bauturile mongolezilor au la baza tot produsele obtinute de la animale. unde se lasa aproximativ o luna. . sunt dependenti de carnea de animale si de grasimile obtinute de la aceste animale. carnea este condimentata cu ceapa.Bucătăria Mongoleză Bucataria mongoleza este putin cunoscuta pe plan mondial. avand consistenta unui biscuite. se servesc alaturi de zahar. camile sau de la iaci. diferenta este ca aceasta gogoasa mongoleza este mai tare. la final dimensiunea se reduce foarte mult insa in acest fel mongolezii isi conserva carnea pentru mai multe luni sau chiar ani. Guriltai Shul – este supa cea mai cunoscuta a Mongoliei. Boortsog – este cel mai cunoscut desert mongolez. iar mongolezii au trebuit in timp sa-si adapteze nevoie in functie de si carnea alcatuiesc grosul acestei bucatarii considerata primitiva. si facute apoi la aburi. tot acest amestec se fierbe in apa. vite. insa coltunasii umpluti cu carne tocata sunt prajiti in ulei sau in grasime animala. Borts – este o specialitate pe baza de carne uscata. ingredientele oferite de natura nu sunt numeroase. carnea de miel si de oaie. Khuushuur – este similar cu buuz-ul. de vita sau de iac (animal specific zonei desertului Gobi) este consumata regulat. reprezentand. desi este nesanatoasa. de capra. oaie sau de iac.

Inedit despre bucataria mongoleza Unii dintre mongolezii care se muta cu animalele din loc in loc.Nermalike ste o bautura alcoolica asemanatoare cu vodka si este obtinuta din iaurt. . isi amenajeaza traditionalele corturi. yurturi. mongolezii consuma regulat ceaiul cu lapte (Suutei Tsai). ca restaurante mobile. decat plita incinsa. singura legatura este legata de carne. Practic. care este facut din apa. lapte proaspat si frunze uscate de ceai. aceste yurt-uri prepara pentru client in principal mancare la wok (tigaia concava mai cunoscuta in bucataria chinezeasca). Sub denumirea de “Guanz”. care este un important lant international de restaurante care prepara carne pe plita incinsa in fata clientilor. insa mongolezii prefera pietrele incinse la foc mare pentru coacerea carnii. si bucataria traditionale mongoleza. Ca bautura calda. O confuzie grava se face intre denumirea “Mongolian Barbecue”. Si mongolii mananca doar cu ajutorul betigaselor. cu exceptia felurilor amintite care se pot consuma cu ajutorul mainilor. toate fiind fierte in acelasi timp.