P. 1
Bucataria Traditional A Indiana

Bucataria Traditional A Indiana

|Views: 372|Likes:
Published by Jane Pernes

More info:

Published by: Jane Pernes on Oct 25, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/13/2013

pdf

text

original

Bucătăria indiană

India este tara cu 100 dialecte, 1000 religii si 2000 zei. Aceasta diversitate se regaseste si in bucataria sa traditionala. Contrar parerii generale, arta culinara indiana nu se rezuma la orez, curry si chutney. In India nu exista un stil culinar sau o mancare nationala, ci o diversitate uimitoare de preparate si ingrediente. Textele sacre Ayur Veda dicteaza dozarea si combinarea condimentelor, afirmand ca o mancare puternic condimentata garanteaza o stare buna de sanatate. Un indian poate indica originea, religia si casta de provenienta a bucatarului, doar gustand din preparate sale. Bucataria indiana este simpla, echilibrata, bazata pe retete si principii milenare, in care medicina traditionala joaca un rol important. Astfel, o mancare grea va fi atenuata de alta acida, care contine rosii, otet sau lamaie. India ofera o varietate de stiluri culinare, fiecare avand aroma lor specifica, desi se pot identifica puncte comune. Astfel, condimentele sunt extrem de importante atat in nordul cat si in sudul Indiei, dand o aroma intensa mancarurilor indiene si reprezentand nota distincta a Indiei. Dar, in timp ce sudul prefera plantele aromatice proaspete, nordul tinde sa utilizeze amestecul de plante sub forma de pudra. Sudul Indiei foloseste uleiul de floarea soarelui pentru gatit - cu exceptia regiunii Kerala unde domneste uleiul de nuca de cocos. Ghee, un tip de unt topit, este utilizat in mod traditional pentru gatit in nordul Indiei.
Bucataria indiana are origini antice si reprezinta o combinatie intre diversele moduri de gatit ale numeroaselor etnii ce traiesc pe teritoriul acestei tari. Aceste combinatii au dat nastere unei adevarate arte care variaza in functie de religie, bogatie, gust si mai ales clima. Aroma incredibila a Indiei nu consta numai in parfumul de iasomie si trandafiri, ci si in aroma mancarurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor si parfumurilor existente in India fac din bucataria acestei tari una extrem de savuroasa. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, sofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul si nucsoara. Desi nu toti locuitorii sunt vegetarieni aici se prepara mult mai multa mancare vegetariana dacat in Europa, mai ales in partea sudica. In nord, datorita climei mai reci, mesele contin mai multa carne, accentul cade pe condimente, dar nu pe chili. In zonele de nord ale Indiei, orezul nu este foarte popular. In sud, unde clima este foarte calda, se intalnesc multi vegetarieni (o influenta a hinduismului), iar orezul este la loc de cinste, acesta fiind mancat intotdeauna cu mana. Nordul si vestul Indiei au fost mult influentate de ocupatia musulmana, astfel ca exista feluri de mancare inrudite cu cele din bucataria Orientului Mijlociu si a Asiei Centrale, precum kebab, kofta si biryani:  Rogan Josh (miel picant);  Gushtaba (chiftelute picante in iaurt);  deliciosul Biryani (carne de miel sau de pui in orez cu aroma de portocale stropit cu zahar). In est, predomina influentele bengaleze, reprezentate de pui cu curry sau linte. Cat despre coastele Indiei, se spune ca mancarea de aici este divina. Se consuma mult peste, fructe de mare si nuca de cocos.

In sud-estul Indiei. Apa imbuteliata este esentiala pentru vizitatori dar aveti grija sa fie sigilata corespunzator. Masa este asezata in asa fel incat toate preparatele sunt servite in acelasi timp. fiind inconjurate de celelalte. caise. Un ingredient foarte des folosit in bucataria indiana este nuca de cocos. Ildi si Samba. Puteti cauta aici urmatoarele specialitati:  Bhaji. vinul alb si cel rosu nereprezentand o buna optiune pentru a fi combinat cu mancarea indiana. In ceea ce priveste produsele lactate. Pe langa numeroasele tipuri de deserturi aici veti gasi o mare diversitate de fructe tropicale. mere si capsuni.  Jalebi. cel rose este cel mai indicat. chili este regele mesei. mango. Daca aveti pofta de un pahar de vin. Ca bauturi. folosit uneori in exces. gogosi cu muraturi si curry de legume. niciodata cutitul. Deserturile sunt in general gatite cu lapte. clatite cu sirop.  Dosa. La sfarsitul mesei se serveste o cana de ceai sau de cafea insotite in general de plante ce ajuta la digestie. curry de legume. clatite cu orez. Painea si orezul se afla din abundenta pe masa indienilor. cele mai apreciate fiind:  Kulfi. Daca nu mananca totusi cu mana. inghetata indiana. al doilea intra in componenta mancarii sau este servit alaturi de aceasta. pepeni si rodii si temperate. . indienii folosesc doar lingura si furculita. se folosesc foarte mult:  untul (ghee)  si iaurtul (dahi). combinat cu diverse condimente. In partea sudica mancarurile tind sa fie ceva mai picante si sunt in general mai mult vegetariene. Felurile importante de mancare sunt asezate in mijlocul mesei. In India reprezinta un semn al bunei educatii folosirea mainii drepte atunci cand se serveste masa. Primul este utilizat in prepararea celor mai multe feluri de mancare. asa cum occidentalii folosesc uleiul. spunand adesea ca "pentru servirea unui curry bine gatit nu este niciodata nevoie de cutit". la masa se consuma in general apa sau sucuri de fructe. considerate mai putin importante.

De asemenea. mâncărurile cu carne urmate. iar pâinea de secară – tatăl nostru”. în bucătăria rusească încep să fie folosite tot mai des varza. Acest fel de mâncare însoţeşte poporul rus pe parcursul întregii vieţi: copiii mici mănâncă griş cu lapte. Cartoful s-a răspândit. În funcţie de buzunarul fiecăruia. borşul este un fel de „zeamă naţională”. Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. ouăle prăjite şi castraveţii muraţi sunt componentele specifice unui mic dejun rusesc. una din marile sale calităţi fiind aceea că se poate adapta tuturor categoriilor sociale. Primele salate erau pregătite dintr-un singur fel de legumă. hrişcă.acidă şi subţire (ori.aceasta fiind adăugată în farfuria de borş la masă şi care se serveşte într-un vas separat.se serveşte adesea cu tvorog (un soi de brânză moale asemănătoare cu ricotta) sau cu iaurt şi zahăr. în Rusia. dar ceaiul fierbinte este probabil cel mai popular. orez. abia în secolul XVIII. ci la orice oră din zi şi după orice masă. secară şi altele. „Sănătate”. Tot în letopiseţe sunt descrise condiţiile naturale şi aşezarea geografică a Rusiei care au contribuit la dezvoltarea culturii sale gastronomice. Nu numai la micul dejun. mazărea. ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste printre gurmanzii ruşi (şi nu numai). iar roşiile în secolul XIX. ridichea. La masa de prânz în Rusia. în mod constant. ţăranii cultivau grâu. astfel încât ele au primit denumirea de: salată de varză. castraveţii. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor. smântâna proaspătă) . este bine venit ceaiul rusesc. Specificul bucătăriei ruse este reprezentat prin multitudinea de feluri de mâncare. Varza. carne şi chiar peşte. Cele mai populare sunt pe bază de ovăz. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor Primele date despre bucătăria rusă apar în letopiseţe (scrieri vechi din secolele X-XV). O mare varietate de tipuri de pâine (pâinea neagră fiind adesea asociată cu zona rurală). în lipsa ei. ciuperci şi fructe de pădure. „Perla marină” şi altele. Începând cu secolul X. Până la începutul secolului XIX. cu un bogat sortiment de gustări picante. blini.un fel de cereale rezervate în mod special copiilor . Pe pământurile lor. Râurile şi lacurile bogate în peşte. În popor. de o băutură tradiţională. reţetele de salate s-au diversificat: conţinând mai multe feluri de legume. orz. kasha este numita „strabunica” pâinii. Din aceste cereale ruşii fierbeau “kаша” (kasha). ovăz. varză şi cartofi. în bucătăria rusă nu existau salate. acolo borşul se face cu mai multe sau mai puţine ingrediente. Mai târziu. Nelipsite de pe masa ruşilor sunt supele (reci sau fierbinţi). Au apărut şi primele denumiri: „Primăvara”. Kasha . mezelurile. pădurile întinse pe suprafeţe imense sunt o dovadă a apariţiei în bucătăria rusă a multor preparate pe bază de peşte.Bucătăria rusească Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. Nelipsită de la orice masă este smântâna tipic rusească . iar pâinea de secară – tatăl nostru” Bucătăria rusă este una din cele mai variate din lume. unii ruşi aleg cafeaua. ocupaţia principală a ruşilor a fost agricultura. hrişcă şi orz. maturii preferând kasha din hrişcă sau din fulgi de ovăz. din cele mai vechi timpuri. Acestea erau servite crude. La masa de dimineaţă. sfecla. Românii au împrumutat de la bucătăria rusească reţetele de borş rusesc şi salata de bœuf. . în Ucraina şi în Polonia. O bună bucătăreasă apreciază însă că în fiertură trebuie să intre o bucată de carne de vacă. fierte sau murate. La cină tot acest festin culinar se repetă. salată de castraveţi sau salată de cartofi. vânat.

decat de proteine. Deosebit de gustoase sunt: kasha. care erau numite „fierturi”. oţel. au apărut în bucătăria rusă încă din perioada antică. ea fierbe în vasul de pământ doar în suc propriu. Samovarul a devenit simbolul ospitalităţii ruseşti. ciorba de varză (shi) şi apoi. Nu face parte din bucatariile de mare finete ale lumii. din Uniunea Sovietica. Fără ulei sau alte grăsimi. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. În componenţa sa intrau apa. mied (o băutură din miere) sau kvas sunt câteva dintre băuturile cele mai renumite din gastronomia rusă. Datorită pierderilor mici de căldură. dar acum este înlocuit treptat de noile cuptoare electrice. aceasta fiind nelipsită de la masa de Revelion a ruşilor. checurile. El este o invenţie pur rusească. În secolul XVII ceaiul a fost adus în Rusia din Mongolia şi folosit mai întâi în familiile nobile. toate aceste feluri de mâncare caldă au primit denumirea comună de supe. În bucătăria rusă întâlnim şi supele reci. Există nenumărate feluri de „blini”. Samovarul a cunoscut o adevărată evoluţie în ceea ce priveşte aspectul său şi a îmbrăcat diferite forme artistice. Încă din timpurile străvechi. apa din samovar fierbe repede iar căldura se păstrează mult timp. mai târziu. mai apoi.denumirea de „samovar” provine de la expresia „fierbe singur”. la mare căutare este salata „shuba“. Bucataria ruseasca provine din fostul mare imperiu rus si. turtele dulci aromate (preaniki). mâncarea era gătită în vase de lut. cupru. După detaliile de exterior. Este o supă delicioasă. cu brânză şi carne). o popularitate deosebită a cunoscut-o „acroshka”. . pe timpul lui Ivan cel Groaznic.000 de ani.. În secolul XIX. Primele au fost: borşul de peşte (uha). e bine de stiut ca bucataria ruseasca e mai degraba dominata de carbohidrati si de grasimi. fructe de pădure şi smântână. perfectă pentru zilele însorite de vară. în secolul XV. Ea apare. Printre acestea. blincichi şi oladii). morş. Preparatele calde (lichide). datorită veselei specifice. ci e mai degraba inclinata spre partea populara si clasica a gatitului. fier şi lemn. absorbind lichidele. care diferă după formă şi compoziţie. se deosebesc samovare din argint. plăcintele (cu cartofi. Cuptorul a fost un atribut de indispensabil în gospodăria rusească timp de 3. Dietetic. Samovarul . ci de metodele de preparare.specificul bucătăriei ruseşti este reprezentat nu atât de diversitatea mâncărurilor. iar de aici până la formarea aburului nu mai e decât un pas. În categoria deserturilor tradiţionale. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. Vodka (băutura alcoolică) a fost adusă pentru prima dată în Rusia. iar originile sale sunt legate de cele ale ceaiului. a regimului de temperatură şi a încălzirii uniforme.Kisel (băutură din fructe).Astăzi. De obicei. rasolnik (supa tradiţională) şi soleanca. Deosebit de gustoase sunt: kasha. la mijlocul secolului XVI. La sfârşitul secolului XVIII. dar fusese interzisă. samovarul a devenit unic prin forma sa şi originalitatea elementelor tehnico-funcţionale. borşul rusesc. Băuturile tradiţionale . din nou. Cuptorul rusesc . dar acest lucru se intampla datorita specificului vremii. dar şi un semn al prosperităţii. Pereţii vasului sunt poroşi. se servesc cu dulceaţă. Mâncarea gătită în cuptoarele ruseşti are un gust deosebit. necesare încălzirii apei. primul loc îl ocupă clătitele (blini.. ierburile medicinale şi mierea.

fiecare pastrandu-si aroma si aspectul natural. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple. astfel incat invitatii sa se poata servi. baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. portiile sunt intotdeauna minuscule. în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte. folosita pentru sushi.. în care calităţile lui nutritive sunt optime. decat in rare ocazii. parfumata cu o felie de lamaie. algele sunt utilizate in forma lor deshidrata. aduse pentru degustare. unde se tinde spre combinarea aromelor.. în Japonia. la sfarsit se consuma un fruct de sezon (para japoneza. pentru a se spala pe maini. labirintul de standuri pline de produse marine si miile de vanzatori si cumparatori. In Japonia. Pestele si fructele de mare au cea mai mare importanta in dieta zilnica. Luarea mesei este o parte importanta a culturii japoneze. trasatura comuna a tuturor este orezul. deoarece fiecare perioada a anului are specialitatile sale. care se serveste la sfarsitul mesei pentru a facilita digestia. fructelor de mare. religia si istoria joaca un rol poate mai important decat mancarea insasi. Totusi. Potrivit conceptului shun. În plus. a produselor pe bază de soia (miso. alge marine si peste. cea mai mare piata de peste din lume. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. prezent de la micul dejun si pana la cina. fiecare ingredient (peştii. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier. fiecare invitat primeste un bol de apa calda. supa. minunat prezentate. Atmosfera agitata. Este important de adaugat ca masa japoneza nu contine dulciuri. folosita la supele miso si nori alga cu gust mai discret. creand combinatiile dorite. aproape . ceai verde. se gasesc peste 400 specii de fructe de mare. tofu). creand impresia ca fiecare masa este o selectie de mostre culinare. abundenţa orezului. Fiecare ingredient isi are locul bine stabilit pe masa.Bucătăria japoneză Bucataria japoneza este renumita pentru modul de prezentare a preparatelor. In general. fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. a peştelui. in Japonia mancarurile sunt compuse din alimente separate. Japonezii nu pun mare pret pe alimentele exotice sau produsele in extra sezon. legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume. Conţine puţine calorii. iar in loc de furculite se folosesc betigasele. este considerată una din cele mai sănătoase din lume. Naturală şi armonioasă. de aproximativ 10 zile. Desi exista bucatarii mai complexe. fac din piata Tsukiji o adevarata atractie turistica. care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. etc). La sfarsitul mesei. Algele in bucataria japoneza. Naturală şi armonioasă… Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun… Şi anume. algelor şi legumelor. In piata Tsukiji din Tokyo. niciuna nu poate egala simtul estetic al artei culinare nipone. Bauturile traditionale sunt sake. gatite si consumate este o forma de arta in care traditiile. tradiţional. Toate ingredientele sunt taiate si aranjate in mod artistic. Toate farfuriile sunt puse pe masa. Spre deosebire de traditiile culinare occidentale. În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor. este bogată în proteine şi fier. Principalele tipuri sunt wakame alga cu gust puternic. Tehnicile culinare variaza considerabil de la o regiune la alta. Modul in care ingredientele sunt preparate. nu doar pentru a fi placute. dar si pentru a se conforma simbolismului cultural japonez. Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios. mai ales în vremurile de demult.

Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui. . Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. De fapt. Carnea nu se bucură de o prea mare trecere.că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. Sushi Sushi are o istorie de 1300 de ani. cu un pic de hrean japonez (wasabi). pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă". În principiu. acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez. La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet.

Condimentele si verdeturile preferate sunt patrunjelul. iar felurile de mancare cu carne. si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert. Iar dupa anii ’90.. ceapa. Pana si alte feluri de baza cum ar fi orezul si bulgurul se mananca cu paine. orz si porumb. rosiile. Fructe si nuci: strugurii. pepenele galben si verde. migdalele si alunele. vom remarca mai multe similitudini cu bucataria romaneasca. caisele. peste in ulei de masline. Cina consista de obicei din supa. feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua. paprika. sunt lasate pentru cina. bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop. nucile. fisticul. menta si cimbrul. Painea este preparata din grau. ciresele. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. pilafurile. simit sau gevrek. lintea. rotunda si lata. iar in unele regiuni se adauga carnatii. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. chimionul.. paine. felul principal. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide. smochinele. fasolea. care iau mult timp de preparare. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir). ceea ce a dus la o dieta foarte variata. masline. iar carnurile de baza sunt mielul si puiul. legume umplute si frunze de vita umplute (dolma). omniprezent in toate orasele tarii. Bazele bucatariei turcesti Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul. sis si doner kebab. numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti. Fiind apropiata geografic de noi. porcul fiind foarte putin consumat. Alimentele de baza sunt orezul si graul. oua si gem. bucataria turceasca. bucataria turceasca grupeaza o serie intreaga de influente din Asia si din zona Balcanilor. peste si fructe de mare. La micul dejun se consuma branza. o paine de grau plata. Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete. rosiile si castravetii. usturoiul si castravetii. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii. salata si desert. mancata fie simpla fie cu branza sau gem. piperul. lamaile. o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan. Masa de pranz nu este de obicei masa principala a zilei. . Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele. Desi orezul.Bucătăria Turcească Facem cunostinta astazi cu o noua bucatarie grandioasa. stim cu totii ce a insemnat prezenta kebabului. care a devenit aproape un fel romanesc. piperul verde. salatele cu iaurt. Reminiscenta a Imperiului Otoman. produsele din grau. O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada.

ce poarta nume cum ar fi fasole cu carne tocata. mai putin satios inlocuind carnea cu mazare. halvaua (halvah). mai ales. patlagele vinete sau naut. Insa chiar in ziua de azi principala modalitate de pregatire a carnii este de a adauga carnea tocata in cantitati mici la feluri de mancare din legume. Odata cu aparitia lanturilor de fast-food si introducerea productiei industriale de carne. acest aliment a devenit parte integranta din dieta zilnica a majoritatii turcilor sub forma. eventual cartofi prajiti.taitei subtiri si transparenti din orez). pilaful se serveste drept garnitura la feluri de mancare din carne sau pui. rosiile. dar au o caracteristica in comun: orezul nu trebuie sa fie lipicios. Carnatii traditionali. Legumele folosite de obicei sunt vinetele. Döner kebabul se serveste sub forma de sandwich din pita sau paine normala cu salata. rosii. sos de smantana si ulei. si revani (facut din amidon si gris). Turcii. Este preparat de obicei din orez. in principal deoarece mieii de lapte nu sunt o sursa foarte abundenta. in majoritate musulmani. nu kebab. se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile. cu sau fara legume. sutlac). se pregateste marinata si fripta la foc deschis. Tipul de carne favorit este mielul de lapte. Variatiunile de pilaf sunt fara numar. Pilaful poate fi preparat mai usor. sub forma de etli pilav (pilaf cu carne). ceapa. Carnea era de obicei consumata numai la nunti si in timpul sarbatorii Eid ul-Adha (Sarbatoarea sacrificiului). . pui sau peste. trebuie sa se poata separa in boabe individuale. Ceaiul si cafeaua turceasca. Spre deosebire de orezul italian. si uneori din sehriye (vermicelli . in special sis kebabul. Carnea Carnea. dar poate fi facut si din bulgur (grau pisat). Deserturi Cel mai bine cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere si nuci tocate). cataiful (kataifi). fripta pe gratar. fasole.Felul de mancare principal Pilaful (pilavul) este bastionul bucatariei turcesti. ciupercile si gogosarii. de döner kebab. O delicatesa specifica este pastrama de vita pastirma. serviti la micul dejun se numesc sucuk. de obicei insotit de carne. pasare sau peste. Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci. consuma numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate dupa o modalitate traditionala). Döner kebabul consta din miel sau pui feliat fript incet pe o frigaruie rotativa verticala. cu sau fara zahar. Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. Alte deserturi sunt budincile de orez si amidon (muhallebi. In ziua de azi. pilaful se servea drept fel principal. Sis kebabul este o frigaruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip. Traditional.

Cafeaua turceasca Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul. Cafeaua se bea incet alaturi de un pahar de apa. tare ca moartea si dulce ca dragostea. Se serveste rece." Cafeaua turceasca este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei.Cand incepe sa fiarba. nu o varietate separata. Nu se adauga niciodata frisca sau lapte. Se serveste in cesti mici. Este cea mai fina varianta de macinare. Spuma cafelei turcesti trebuie sa fie groasa si omogena. si uneori piper negru. cu un gust satios. sau lichior de menta dupa cina. Iaurtul folosit este gras. Cafeaua nu se mai amesteca dupa ce se pune pe foc. Cafeaua turceasca trebuie sa fie macinata pudra. preparat din lapte de oaie. Mai apoi. Se foloseste echipamentul specific. Se adauga cafeaua si zaharul in apa si se amesteca bine pana la dizolvarea zaharului si scufundarea cafelei. banitsa sau diverse foietaje. se lasa zatul gros. se inlatura ibricul de pe foc si se toarna in cesti. fara particule observabile. Pentru fiecare ceasca. pentru a nu se dizolva spuma. Ingredientele sunt: cafea macinata foarte fin. apa rece si zahar dupa gust (zaharul se adauga in apa inainte de preparare). Se poate adauga nucsoara pentru aroma. dar nu se bea toata. . iar modelele din zat se folosesc la ghicit. o lingurita si un aparat de incalzit. Se adauga de obicei sare pentru aroma. cu boabe prajite proaspat. alaturi de döner kebab. Este de preferat o varianta de cafea neagra. Toata cafeaua din ibric se toarna in cesti. Ayranul este o bautura foarte populara. un ibric (ibrik). se folosesc una sau doua lingurite cu varf. ceasca se pune pe farfuriuta rasturnata pentru a se raci. facuta dintr-un amestec de iaurt si apa.

Ingredientele de baza Lactatele – reprezinta principala sursa de alimentatie. se servesc alaturi de zahar. unde se lasa aproximativ o luna. grasimea animala ii ajuta pe mongolezi sa treaca peste iernile grele. In ciuda teritoriului imens al tarii. in cele mai multe cazuri laptele se consuma fermentat. insa coltunasii umpluti cu carne tocata sunt prajiti in ulei sau in grasime animala. laptele fiind obtinut de la oi. Guriltai Shul – este supa cea mai cunoscuta a Mongoliei. camile sau de la iaci. Airagul este cea mai cunoscuta si este o bautura pe baza de lapte fermentat de iapa. Boortsog – este cel mai cunoscut desert mongolez. de vita sau de iac (animal specific zonei desertului Gobi) este consumata regulat. Feluri renumite de mancare Buuz– este felul national si reprezinta coltunasi umpluti cu carne tocata de miel. capre. carnea de miel si de oaie. o gogoasa prajita in ulei. si facute apoi la aburi. si taietei prajiti. pe baza de legume. in loc sa fie facuti la aburi. Bauturile bucatariei mongoleze Si bauturile mongolezilor au la baza tot produsele obtinute de la animale. avand consistenta unui biscuite. iar mongolezii au trebuit in timp sa-si adapteze nevoie in functie de si carnea alcatuiesc grosul acestei bucatarii considerata primitiva. . Borts – este o specialitate pe baza de carne uscata. la prima vedere. ingredientele oferite de natura nu sunt numeroase. unt sau de miere. tot acest amestec se fierbe in apa. se mananca doar cu mana.. Khuushuur – este similar cu buuz-ul. carnea este condimentata cu ceapa. desi este nesanatoasa. carne. oaie sau de iac. usturoi si sare. de capra. sunt dependenti de carnea de animale si de grasimile obtinute de la aceste animale. diferenta este ca aceasta gogoasa mongoleza este mai tare. in special populatia care locuieste in preerie. reprezentand. carnea proaspata se taie in fasii lungi de 5-7 centimetri si se intinde pe sarme sau pe sfori la uscat..Bucătăria Mongoleză Bucataria mongoleza este putin cunoscuta pe plan mondial. toate taiate marunt. Carnea– mongolezii. vite. la final dimensiunea se reduce foarte mult insa in acest fel mongolezii isi conserva carnea pentru mai multe luni sau chiar ani.

O confuzie grava se face intre denumirea “Mongolian Barbecue”. cu exceptia felurilor amintite care se pot consuma cu ajutorul mainilor. lapte proaspat si frunze uscate de ceai.Nermalike ste o bautura alcoolica asemanatoare cu vodka si este obtinuta din iaurt. Si mongolii mananca doar cu ajutorul betigaselor. . aceste yurt-uri prepara pentru client in principal mancare la wok (tigaia concava mai cunoscuta in bucataria chinezeasca). si bucataria traditionale mongoleza. Inedit despre bucataria mongoleza Unii dintre mongolezii care se muta cu animalele din loc in loc. care este un important lant international de restaurante care prepara carne pe plita incinsa in fata clientilor. mongolezii consuma regulat ceaiul cu lapte (Suutei Tsai). Practic. care este facut din apa. insa mongolezii prefera pietrele incinse la foc mare pentru coacerea carnii. yurturi. ca restaurante mobile. Sub denumirea de “Guanz”. singura legatura este legata de carne. toate fiind fierte in acelasi timp. isi amenajeaza traditionalele corturi. decat plita incinsa. Ca bautura calda.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->