Bucătăria indiană

India este tara cu 100 dialecte, 1000 religii si 2000 zei. Aceasta diversitate se regaseste si in bucataria sa traditionala. Contrar parerii generale, arta culinara indiana nu se rezuma la orez, curry si chutney. In India nu exista un stil culinar sau o mancare nationala, ci o diversitate uimitoare de preparate si ingrediente. Textele sacre Ayur Veda dicteaza dozarea si combinarea condimentelor, afirmand ca o mancare puternic condimentata garanteaza o stare buna de sanatate. Un indian poate indica originea, religia si casta de provenienta a bucatarului, doar gustand din preparate sale. Bucataria indiana este simpla, echilibrata, bazata pe retete si principii milenare, in care medicina traditionala joaca un rol important. Astfel, o mancare grea va fi atenuata de alta acida, care contine rosii, otet sau lamaie. India ofera o varietate de stiluri culinare, fiecare avand aroma lor specifica, desi se pot identifica puncte comune. Astfel, condimentele sunt extrem de importante atat in nordul cat si in sudul Indiei, dand o aroma intensa mancarurilor indiene si reprezentand nota distincta a Indiei. Dar, in timp ce sudul prefera plantele aromatice proaspete, nordul tinde sa utilizeze amestecul de plante sub forma de pudra. Sudul Indiei foloseste uleiul de floarea soarelui pentru gatit - cu exceptia regiunii Kerala unde domneste uleiul de nuca de cocos. Ghee, un tip de unt topit, este utilizat in mod traditional pentru gatit in nordul Indiei.
Bucataria indiana are origini antice si reprezinta o combinatie intre diversele moduri de gatit ale numeroaselor etnii ce traiesc pe teritoriul acestei tari. Aceste combinatii au dat nastere unei adevarate arte care variaza in functie de religie, bogatie, gust si mai ales clima. Aroma incredibila a Indiei nu consta numai in parfumul de iasomie si trandafiri, ci si in aroma mancarurilor specifice, preparate cu multe condimente. Diversitatea mirodeniilor si parfumurilor existente in India fac din bucataria acestei tari una extrem de savuroasa. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, sofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul si nucsoara. Desi nu toti locuitorii sunt vegetarieni aici se prepara mult mai multa mancare vegetariana dacat in Europa, mai ales in partea sudica. In nord, datorita climei mai reci, mesele contin mai multa carne, accentul cade pe condimente, dar nu pe chili. In zonele de nord ale Indiei, orezul nu este foarte popular. In sud, unde clima este foarte calda, se intalnesc multi vegetarieni (o influenta a hinduismului), iar orezul este la loc de cinste, acesta fiind mancat intotdeauna cu mana. Nordul si vestul Indiei au fost mult influentate de ocupatia musulmana, astfel ca exista feluri de mancare inrudite cu cele din bucataria Orientului Mijlociu si a Asiei Centrale, precum kebab, kofta si biryani:  Rogan Josh (miel picant);  Gushtaba (chiftelute picante in iaurt);  deliciosul Biryani (carne de miel sau de pui in orez cu aroma de portocale stropit cu zahar). In est, predomina influentele bengaleze, reprezentate de pui cu curry sau linte. Cat despre coastele Indiei, se spune ca mancarea de aici este divina. Se consuma mult peste, fructe de mare si nuca de cocos.

In ceea ce priveste produsele lactate. vinul alb si cel rosu nereprezentand o buna optiune pentru a fi combinat cu mancarea indiana. In partea sudica mancarurile tind sa fie ceva mai picante si sunt in general mai mult vegetariene. mere si capsuni. Un ingredient foarte des folosit in bucataria indiana este nuca de cocos. caise. pepeni si rodii si temperate. combinat cu diverse condimente. La sfarsitul mesei se serveste o cana de ceai sau de cafea insotite in general de plante ce ajuta la digestie. Deserturile sunt in general gatite cu lapte. folosit uneori in exces. Pe langa numeroasele tipuri de deserturi aici veti gasi o mare diversitate de fructe tropicale. inghetata indiana. cele mai apreciate fiind:  Kulfi. Painea si orezul se afla din abundenta pe masa indienilor.  Dosa. cel rose este cel mai indicat. Masa este asezata in asa fel incat toate preparatele sunt servite in acelasi timp. .  Jalebi. niciodata cutitul. Ildi si Samba. Primul este utilizat in prepararea celor mai multe feluri de mancare. Ca bauturi. Apa imbuteliata este esentiala pentru vizitatori dar aveti grija sa fie sigilata corespunzator. la masa se consuma in general apa sau sucuri de fructe. Daca nu mananca totusi cu mana. Puteti cauta aici urmatoarele specialitati:  Bhaji. asa cum occidentalii folosesc uleiul. curry de legume. Felurile importante de mancare sunt asezate in mijlocul mesei. gogosi cu muraturi si curry de legume. se folosesc foarte mult:  untul (ghee)  si iaurtul (dahi). considerate mai putin importante. mango.In sud-estul Indiei. al doilea intra in componenta mancarii sau este servit alaturi de aceasta. In India reprezinta un semn al bunei educatii folosirea mainii drepte atunci cand se serveste masa. clatite cu orez. fiind inconjurate de celelalte. indienii folosesc doar lingura si furculita. Daca aveti pofta de un pahar de vin. chili este regele mesei. spunand adesea ca "pentru servirea unui curry bine gatit nu este niciodata nevoie de cutit". clatite cu sirop.

acidă şi subţire (ori. fierte sau murate. hrişcă şi orz. mâncărurile cu carne urmate. ţăranii cultivau grâu. castraveţii. ceapa şi colţunaşii sunt la mare cinste printre gurmanzii ruşi (şi nu numai). astfel încât ele au primit denumirea de: salată de varză. din cele mai vechi timpuri. Începând cu secolul X. sfecla. acolo borşul se face cu mai multe sau mai puţine ingrediente. La masa de dimineaţă. Râurile şi lacurile bogate în peşte. . ouăle prăjite şi castraveţii muraţi sunt componentele specifice unui mic dejun rusesc. iar pâinea de secară – tatăl nostru” Bucătăria rusă este una din cele mai variate din lume. iar pâinea de secară – tatăl nostru”. Specificul bucătăriei ruse este reprezentat prin multitudinea de feluri de mâncare. în Ucraina şi în Polonia. ciuperci şi fructe de pădure. borşul este un fel de „zeamă naţională”. în mod constant. Cartoful s-a răspândit. Mai târziu. în bucătăria rusească încep să fie folosite tot mai des varza. Acest fel de mâncare însoţeşte poporul rus pe parcursul întregii vieţi: copiii mici mănâncă griş cu lapte. mazărea. secară şi altele. hrişcă. ci la orice oră din zi şi după orice masă. Kasha .Bucătăria rusească Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. De asemenea. orz. La cină tot acest festin culinar se repetă. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor Primele date despre bucătăria rusă apar în letopiseţe (scrieri vechi din secolele X-XV). Din aceste cereale ruşii fierbeau “kаша” (kasha). cu un bogat sortiment de gustări picante.se serveşte adesea cu tvorog (un soi de brânză moale asemănătoare cu ricotta) sau cu iaurt şi zahăr. salată de castraveţi sau salată de cartofi. Varza. una din marile sale calităţi fiind aceea că se poate adapta tuturor categoriilor sociale. ovăz. ridichea. în bucătăria rusă nu existau salate. Kasha a fost şi rămâne mâncarea tradiţională a ruşilor. maturii preferând kasha din hrişcă sau din fulgi de ovăz. este bine venit ceaiul rusesc. reţetele de salate s-au diversificat: conţinând mai multe feluri de legume. Tot în letopiseţe sunt descrise condiţiile naturale şi aşezarea geografică a Rusiei care au contribuit la dezvoltarea culturii sale gastronomice. Nelipsită de la orice masă este smântâna tipic rusească . orez. vânat. smântâna proaspătă) . În funcţie de buzunarul fiecăruia. în lipsa ei. În popor. kasha este numita „strabunica” pâinii. Acestea erau servite crude. mezelurile. carne şi chiar peşte. abia în secolul XVIII. iar roşiile în secolul XIX. unii ruşi aleg cafeaua. Nelipsite de pe masa ruşilor sunt supele (reci sau fierbinţi). în Rusia. pădurile întinse pe suprafeţe imense sunt o dovadă a apariţiei în bucătăria rusă a multor preparate pe bază de peşte. Nu numai la micul dejun. ocupaţia principală a ruşilor a fost agricultura. blini. Au apărut şi primele denumiri: „Primăvara”. O mare varietate de tipuri de pâine (pâinea neagră fiind adesea asociată cu zona rurală). O bună bucătăreasă apreciază însă că în fiertură trebuie să intre o bucată de carne de vacă. La masa de prânz în Rusia. Primele salate erau pregătite dintr-un singur fel de legumă.un fel de cereale rezervate în mod special copiilor . varză şi cartofi. de o băutură tradiţională. Pe pământurile lor. Până la începutul secolului XIX. Un vechi proverb rusesc spune: „Kasha este mama noastră. „Perla marină” şi altele. dar ceaiul fierbinte este probabil cel mai popular. „Sănătate”. Românii au împrumutat de la bucătăria rusească reţetele de borş rusesc şi salata de bœuf. Cele mai populare sunt pe bază de ovăz.aceasta fiind adăugată în farfuria de borş la masă şi care se serveşte într-un vas separat.

Preparatele calde (lichide). fructe de pădure şi smântână. checurile. Este o supă delicioasă. plăcintele (cu cartofi. la mijlocul secolului XVI. necesare încălzirii apei.. Cuptorul rusesc .specificul bucătăriei ruseşti este reprezentat nu atât de diversitatea mâncărurilor. Ea apare.denumirea de „samovar” provine de la expresia „fierbe singur”. . dar şi un semn al prosperităţii.Kisel (băutură din fructe). mai târziu. dar fusese interzisă. au apărut în bucătăria rusă încă din perioada antică. se servesc cu dulceaţă. Vodka (băutura alcoolică) a fost adusă pentru prima dată în Rusia. pe timpul lui Ivan cel Groaznic. decat de proteine. Primele au fost: borşul de peşte (uha). blincichi şi oladii). fier şi lemn..Astăzi. mâncarea era gătită în vase de lut. cupru. din nou. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. absorbind lichidele. la mare căutare este salata „shuba“. toate aceste feluri de mâncare caldă au primit denumirea comună de supe. mai apoi. Deosebit de gustoase sunt: kasha. e bine de stiut ca bucataria ruseasca e mai degraba dominata de carbohidrati si de grasimi. Dietetic. mied (o băutură din miere) sau kvas sunt câteva dintre băuturile cele mai renumite din gastronomia rusă. Deosebit de gustoase sunt: kasha. ci e mai degraba inclinata spre partea populara si clasica a gatitului. După detaliile de exterior. Mâncarea gătită în cuptoarele ruseşti are un gust deosebit. La sfârşitul secolului XVIII. Încă din timpurile străvechi. Pereţii vasului sunt poroşi. Datorită pierderilor mici de căldură. El este o invenţie pur rusească. oţel. Samovarul a devenit simbolul ospitalităţii ruseşti. care erau numite „fierturi”. cu brânză şi carne). În categoria deserturilor tradiţionale. supele de mazăre sau ciorba de varză pregătite în cuptoare ruseşti. Fără ulei sau alte grăsimi. care diferă după formă şi compoziţie. ci de metodele de preparare. Există nenumărate feluri de „blini”. ierburile medicinale şi mierea. dar acest lucru se intampla datorita specificului vremii. a regimului de temperatură şi a încălzirii uniforme. iar originile sale sunt legate de cele ale ceaiului. borşul rusesc. dar acum este înlocuit treptat de noile cuptoare electrice. aceasta fiind nelipsită de la masa de Revelion a ruşilor. iar de aici până la formarea aburului nu mai e decât un pas. ea fierbe în vasul de pământ doar în suc propriu.000 de ani. Nu face parte din bucatariile de mare finete ale lumii. o popularitate deosebită a cunoscut-o „acroshka”. samovarul a devenit unic prin forma sa şi originalitatea elementelor tehnico-funcţionale. De obicei. Printre acestea. apa din samovar fierbe repede iar căldura se păstrează mult timp. Samovarul . În secolul XVII ceaiul a fost adus în Rusia din Mongolia şi folosit mai întâi în familiile nobile. În bucătăria rusă întâlnim şi supele reci. Samovarul a cunoscut o adevărată evoluţie în ceea ce priveşte aspectul său şi a îmbrăcat diferite forme artistice. ciorba de varză (shi) şi apoi. Bucataria ruseasca provine din fostul mare imperiu rus si. Băuturile tradiţionale . morş. din Uniunea Sovietica. în secolul XV. turtele dulci aromate (preaniki). primul loc îl ocupă clătitele (blini. În secolul XIX. În componenţa sa intrau apa. se deosebesc samovare din argint. Cuptorul a fost un atribut de indispensabil în gospodăria rusească timp de 3. rasolnik (supa tradiţională) şi soleanca. perfectă pentru zilele însorite de vară. datorită veselei specifice.

niciuna nu poate egala simtul estetic al artei culinare nipone. astfel incat invitatii sa se poata servi. algelor şi legumelor. supa. In Japonia. ceai verde. fiecare ingredient (peştii. la sfarsit se consuma un fruct de sezon (para japoneza. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier. fiecare invitat primeste un bol de apa calda. tofu). parfumata cu o felie de lamaie. Tehnicile culinare variaza considerabil de la o regiune la alta. In piata Tsukiji din Tokyo. fructelor de mare. fac din piata Tsukiji o adevarata atractie turistica. Naturală şi armonioasă… Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun… Şi anume. portiile sunt intotdeauna minuscule. care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. de aproximativ 10 zile. legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume. Totusi. se gasesc peste 400 specii de fructe de mare. Algele in bucataria japoneza. în care calităţile lui nutritive sunt optime. tradiţional. Fiecare ingredient isi are locul bine stabilit pe masa. aduse pentru degustare. alge marine si peste. unde se tinde spre combinarea aromelor. Atmosfera agitata. Luarea mesei este o parte importanta a culturii japoneze. Desi exista bucatarii mai complexe. Conţine puţine calorii. mai ales în vremurile de demult. Principalele tipuri sunt wakame alga cu gust puternic. Spre deosebire de traditiile culinare occidentale. Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios. Este important de adaugat ca masa japoneza nu contine dulciuri. a produselor pe bază de soia (miso. nu doar pentru a fi placute. a peştelui. algele sunt utilizate in forma lor deshidrata. Naturală şi armonioasă. este bogată în proteine şi fier. este considerată una din cele mai sănătoase din lume. baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. Toate ingredientele sunt taiate si aranjate in mod artistic. folosita pentru sushi.. aproape . în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte. În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple. abundenţa orezului.. Potrivit conceptului shun. care se serveste la sfarsitul mesei pentru a facilita digestia. in Japonia mancarurile sunt compuse din alimente separate. folosita la supele miso si nori alga cu gust mai discret. In general. Modul in care ingredientele sunt preparate. creand impresia ca fiecare masa este o selectie de mostre culinare. religia si istoria joaca un rol poate mai important decat mancarea insasi. minunat prezentate. labirintul de standuri pline de produse marine si miile de vanzatori si cumparatori. La sfarsitul mesei. În plus. etc). trasatura comuna a tuturor este orezul. Japonezii nu pun mare pret pe alimentele exotice sau produsele in extra sezon. Toate farfuriile sunt puse pe masa. iar in loc de furculite se folosesc betigasele.Bucătăria japoneză Bucataria japoneza este renumita pentru modul de prezentare a preparatelor. Pestele si fructele de mare au cea mai mare importanta in dieta zilnica. prezent de la micul dejun si pana la cina. deoarece fiecare perioada a anului are specialitatile sale. Bauturile traditionale sunt sake. fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi. creand combinatiile dorite. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. pentru a se spala pe maini. dar si pentru a se conforma simbolismului cultural japonez. decat in rare ocazii. fiecare pastrandu-si aroma si aspectul natural. gatite si consumate este o forma de arta in care traditiile. în Japonia. cea mai mare piata de peste din lume.

că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez. La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. De fapt. Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. Sushi Sushi are o istorie de 1300 de ani. pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă". . cu un pic de hrean japonez (wasabi). Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. În principiu. Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui.

Cina consista de obicei din supa. sis si doner kebab. peste si fructe de mare. omniprezent in toate orasele tarii. porcul fiind foarte putin consumat. bucataria turceasca. Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. produsele din grau. Masa de pranz nu este de obicei masa principala a zilei. Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele. Pana si alte feluri de baza cum ar fi orezul si bulgurul se mananca cu paine. care a devenit aproape un fel romanesc. salatele cu iaurt. Condimentele si verdeturile preferate sunt patrunjelul. lamaile. care iau mult timp de preparare. salata si desert. ceea ce a dus la o dieta foarte variata. stim cu totii ce a insemnat prezenta kebabului. legume umplute si frunze de vita umplute (dolma). rosiile. piperul verde. simit sau gevrek. vom remarca mai multe similitudini cu bucataria romaneasca.Bucătăria Turcească Facem cunostinta astazi cu o noua bucatarie grandioasa. ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir). chimionul. lintea. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate.. Iar dupa anii ’90. iar carnurile de baza sunt mielul si puiul. paine. fasolea. La micul dejun se consuma branza. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide. Desi orezul. Fiind apropiata geografic de noi. peste in ulei de masline. ceapa. felul principal. numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti. ciresele. piperul. nucile. rotunda si lata. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. iar felurile de mancare cu carne. Turcia a avut intotdeauna o abundenta de produse proaspete. Bazele bucatariei turcesti Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul. usturoiul si castravetii. fisticul. pilafurile. mancata fie simpla fie cu branza sau gem. bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop. . Fructe si nuci: strugurii. Alimentele de baza sunt orezul si graul. Graul a fost cultivat inca din aceasta perioada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate. migdalele si alunele. o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan. pepenele galben si verde. orz si porumb. bucataria turceasca grupeaza o serie intreaga de influente din Asia si din zona Balcanilor. sunt lasate pentru cina. o paine de grau plata.. Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada. rosiile si castravetii. smochinele. paprika. feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua. caisele. O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert. iar in unele regiuni se adauga carnatii. menta si cimbrul. Datorita accesului la mare si climatului diferit pe suprafata tarii. oua si gem. Reminiscenta a Imperiului Otoman. Painea este preparata din grau. masline.

patlagele vinete sau naut. de döner kebab. halvaua (halvah). mai ales. si uneori din sehriye (vermicelli . rosiile. cu sau fara zahar. Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. O delicatesa specifica este pastrama de vita pastirma. Spre deosebire de orezul italian.Felul de mancare principal Pilaful (pilavul) este bastionul bucatariei turcesti. . in principal deoarece mieii de lapte nu sunt o sursa foarte abundenta. Pilaful poate fi preparat mai usor. Alte deserturi sunt budincile de orez si amidon (muhallebi. consuma numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate dupa o modalitate traditionala). se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile. nu kebab.taitei subtiri si transparenti din orez). Sis kebabul este o frigaruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip. Döner kebabul consta din miel sau pui feliat fript incet pe o frigaruie rotativa verticala. Carnea era de obicei consumata numai la nunti si in timpul sarbatorii Eid ul-Adha (Sarbatoarea sacrificiului). ceapa. serviti la micul dejun se numesc sucuk. Döner kebabul se serveste sub forma de sandwich din pita sau paine normala cu salata. Turcii. Traditional. ce poarta nume cum ar fi fasole cu carne tocata. in majoritate musulmani. pilaful se servea drept fel principal. rosii. sub forma de etli pilav (pilaf cu carne). Carnea Carnea. eventual cartofi prajiti. de obicei insotit de carne. si revani (facut din amidon si gris). Carnatii traditionali. Odata cu aparitia lanturilor de fast-food si introducerea productiei industriale de carne. sos de smantana si ulei. Legumele folosite de obicei sunt vinetele. sutlac). Ceaiul si cafeaua turceasca. acest aliment a devenit parte integranta din dieta zilnica a majoritatii turcilor sub forma. pilaful se serveste drept garnitura la feluri de mancare din carne sau pui. cataiful (kataifi). mai putin satios inlocuind carnea cu mazare. Tipul de carne favorit este mielul de lapte. Variatiunile de pilaf sunt fara numar. In ziua de azi. Insa chiar in ziua de azi principala modalitate de pregatire a carnii este de a adauga carnea tocata in cantitati mici la feluri de mancare din legume. cu sau fara legume. pui sau peste. se pregateste marinata si fripta la foc deschis. fripta pe gratar. Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci. in special sis kebabul. dar au o caracteristica in comun: orezul nu trebuie sa fie lipicios. pasare sau peste. ciupercile si gogosarii. dar poate fi facut si din bulgur (grau pisat). trebuie sa se poata separa in boabe individuale. Deserturi Cel mai bine cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere si nuci tocate). fasole. Este preparat de obicei din orez.

Mai apoi.Cand incepe sa fiarba. . fara particule observabile. Se serveste rece. Cafeaua turceasca trebuie sa fie macinata pudra. Toata cafeaua din ibric se toarna in cesti. Cafeaua nu se mai amesteca dupa ce se pune pe foc. sau lichior de menta dupa cina. Se foloseste echipamentul specific. Este cea mai fina varianta de macinare.Cafeaua turceasca Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul. cu un gust satios. Este de preferat o varianta de cafea neagra. Pentru fiecare ceasca. Nu se adauga niciodata frisca sau lapte. iar modelele din zat se folosesc la ghicit. tare ca moartea si dulce ca dragostea. apa rece si zahar dupa gust (zaharul se adauga in apa inainte de preparare). Ingredientele sunt: cafea macinata foarte fin. preparat din lapte de oaie. se folosesc una sau doua lingurite cu varf. dar nu se bea toata. Se adauga de obicei sare pentru aroma. Ayranul este o bautura foarte populara. se inlatura ibricul de pe foc si se toarna in cesti. alaturi de döner kebab. Cafeaua se bea incet alaturi de un pahar de apa. cu boabe prajite proaspat. Se poate adauga nucsoara pentru aroma." Cafeaua turceasca este de fapt o modalitate specifica de preparare a cafelei. Spuma cafelei turcesti trebuie sa fie groasa si omogena. ceasca se pune pe farfuriuta rasturnata pentru a se raci. se lasa zatul gros. Se adauga cafeaua si zaharul in apa si se amesteca bine pana la dizolvarea zaharului si scufundarea cafelei. o lingurita si un aparat de incalzit. nu o varietate separata. un ibric (ibrik). facuta dintr-un amestec de iaurt si apa. banitsa sau diverse foietaje. si uneori piper negru. Iaurtul folosit este gras. pentru a nu se dizolva spuma. Se serveste in cesti mici.

laptele fiind obtinut de la oi. Ingredientele de baza Lactatele – reprezinta principala sursa de alimentatie. Borts – este o specialitate pe baza de carne uscata. in loc sa fie facuti la aburi. in special populatia care locuieste in preerie. carnea de miel si de oaie. Khuushuur – este similar cu buuz-ul. ingredientele oferite de natura nu sunt numeroase. avand consistenta unui biscuite. diferenta este ca aceasta gogoasa mongoleza este mai tare. se mananca doar cu mana. carnea este condimentata cu ceapa. tot acest amestec se fierbe in apa. carne. usturoi si sare.. reprezentand. de vita sau de iac (animal specific zonei desertului Gobi) este consumata regulat. Airagul este cea mai cunoscuta si este o bautura pe baza de lapte fermentat de iapa. o gogoasa prajita in ulei. pe baza de legume. grasimea animala ii ajuta pe mongolezi sa treaca peste iernile grele. de capra. camile sau de la iaci. se servesc alaturi de zahar. si facute apoi la aburi. . unde se lasa aproximativ o luna. oaie sau de iac. sunt dependenti de carnea de animale si de grasimile obtinute de la aceste animale. Boortsog – este cel mai cunoscut desert mongolez. la final dimensiunea se reduce foarte mult insa in acest fel mongolezii isi conserva carnea pentru mai multe luni sau chiar ani. Guriltai Shul – este supa cea mai cunoscuta a Mongoliei. Bauturile bucatariei mongoleze Si bauturile mongolezilor au la baza tot produsele obtinute de la animale. carnea proaspata se taie in fasii lungi de 5-7 centimetri si se intinde pe sarme sau pe sfori la uscat. insa coltunasii umpluti cu carne tocata sunt prajiti in ulei sau in grasime animala. capre. in cele mai multe cazuri laptele se consuma fermentat. toate taiate marunt. In ciuda teritoriului imens al tarii.Bucătăria Mongoleză Bucataria mongoleza este putin cunoscuta pe plan mondial. si taietei prajiti. desi este nesanatoasa. Carnea– mongolezii. la prima vedere.. Feluri renumite de mancare Buuz– este felul national si reprezinta coltunasi umpluti cu carne tocata de miel. iar mongolezii au trebuit in timp sa-si adapteze nevoie in functie de si carnea alcatuiesc grosul acestei bucatarii considerata primitiva. vite. unt sau de miere.

isi amenajeaza traditionalele corturi. Inedit despre bucataria mongoleza Unii dintre mongolezii care se muta cu animalele din loc in loc.Nermalike ste o bautura alcoolica asemanatoare cu vodka si este obtinuta din iaurt. care este un important lant international de restaurante care prepara carne pe plita incinsa in fata clientilor. ca restaurante mobile. O confuzie grava se face intre denumirea “Mongolian Barbecue”. Practic. si bucataria traditionale mongoleza. care este facut din apa. Si mongolii mananca doar cu ajutorul betigaselor. cu exceptia felurilor amintite care se pot consuma cu ajutorul mainilor. mongolezii consuma regulat ceaiul cu lapte (Suutei Tsai). decat plita incinsa. toate fiind fierte in acelasi timp. aceste yurt-uri prepara pentru client in principal mancare la wok (tigaia concava mai cunoscuta in bucataria chinezeasca). lapte proaspat si frunze uscate de ceai. singura legatura este legata de carne. insa mongolezii prefera pietrele incinse la foc mare pentru coacerea carnii. . Sub denumirea de “Guanz”. Ca bautura calda. yurturi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful