Introducere

Originea ombudsmanului este paralelă cu creşterea exacerbată a birocraţiei în statele moderne.

Pentru a reduce cât de puţin aceste patologii birocratice a fost creată această instituţie a ombudmanului,
ca instituţie fundamentală a statului de drept, pentru protecţia reală a cetăţeanului.

Experienţa pozitivă a bunei funcţionări a ombudsmanului din diferite ţări europene a determinat
Consiliul Europei să analizeze cu seriozitate ideea constituirii unui ombudsman supranaţional cu scopul
de a apăra drepturile fundamentale ale omului.

Creată prin Tratatul de la Maastricht (1992) ca element al cetățeniei europene, instituția

Ombudsmanului European urmărește să îmbunătățească protecția cetățenilor în cazurile de administrare
defectuoasă în activitatea instituțiilor și organelor comunitar și, astfel, să consolideze caracterul deschis și
controlul democratic în procesul de luare a deciziilor și în administrarea instituțiilor comunitare.

Deși este total independent în exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul îndeplinește funcția de
Ombudsman parlamentar. Acesta are legături strânse cu Parlamentul, care este exclusiv responsabil de
numirea sa și de inițiativa destituirii sale, stabilește îndatoririle acestuia, îi oferă asisten ță în cadrul
anchetelor și primește rapoartele sale. În fiecare an, Comisia pentru peti ții elaborează un raport privind
raportul anual de activitate al Ombudsmanului European. În rapoartele sale, Comisia pentru peti ții și-a
reiterat dorința ca Ombudsmanul European și omologii acestuia de la nivel național și regional să
colaboreze cu Comisia și cu Parlamentul pentru a se asigura că modificările aduse în prezent tratatelor
sporesc transparența și responsabilitatea Uniunii Europene.

1
 I. Istoric şi generalităţi privind Instituţia Ombudsmanului

1. Originile şi formarea instituţiei

În ultimele decenii, tot mai multe ţări au introdus în sistemul juridic naţional o instituţie
receptată din practica parlamentară suedeză, care are ca rol soluţionarea plângerilor ce i se adresează
de către cetăţenii care pretind că drepturile lor au fost încălcate de funcţionari sau autorităţi ale
administraţiei publice. Este vorba de instituţia „Ombudsmanului”.

Iniţial instituţia ombudsmanului s-a format în Suedia în anul 1809. Anterior însă, în această ţară
exista practica ca Parlamentul (Riksdag) să numească un împuternicit al său, investit cu prerogativa de
a cerceta şi soluţiona plângerile persoanelor vătămate în drepturile lor prin abuzuri ale administraţiei
regale.

Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniformă a legilor, şi de a semnala

inadvertenţele legislative. Avea posibilitatea de a îşi îndeplini atribuţiile prin efectuarea de inspecţii şi
prin primirea de plângeri. În limba suedeză „ombud” înseamnă mandat, procură, împuternicire. Astfel,
ombudsman desemnează instituţia învestită de Parlament printr-un mandat de reprezentare să
examineze plângerile ce i se adresează de cei ce pretind că le-au fost încălcate drepturile garantate de
Constituţie. Urmând modelul suedez, Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar în 1919. Prin
urmare instituţia Ombudmanului din Finlanda a fost a doua înfiinţată din lume. Instituţia
Ombudsmanului s-a răspândit în toate ţările nordice la jumătatea secolului 20. 1 În Danemarca instituţia
Ombudsmanului a fost creată în 1955 iar în Norvegia în 1962.

Treptat, instituţia Ombudsmanului se răspândeşte în toate părţile lumii. Anii 1970 au demonstrat
că instituţia Ombudsman –ului a găsit terenul potrivit pentru a se răspândi în Noua Zeelandă şi
provinciile canadiene şi statele australiene. Până în prezent instituţii asemănătoare au fost înfiinţate în
aproape toate ţările europene. Instituţii asemănătoare funcţionează în unele ţări africane dar şi în state
central şi sud americane.

Practic, instituţia Ombudsman-ului a căpătat caracter universal fiind întâlnită pe toate

continentele, indiferent dacă este consacrată la nivel naţional sau regional, sau dacă avea atribuţii
generale sau specializate pe domenii.

2. Definirea noţiunii de Ombudsman

1Ionescu Cristian, Drept Constitutional si Institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996,
p.123

2
 Denumirea instituţiei diferă de la o ţară la alta : Mediateur de la Republique (Franţa), Defensor
del Pueblo (Spania), Provedor de Justica (Portugalia), Volksanwaltscheft (Austria), Diwan el Mezalem
(Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentar Commisoner for Administration (Marea Britanie) .

Ombudsman-ul , cuvânt suedez, semnificând : cel care pledează pentru altul adoptat de
limbajul universal, este o instituţie condusă de o persoană independentă, care răspunde de actele sale în
faţa Parlamentului, primeşte plângerile cetăţenilor şi acţionează din proprie iniţiativă pentru a apăra
legalitatea actelor administrative, face recomandări ori sugestii şi face publice informări anuale.2

3. Instituţia Ombudsmanului la nivelul Uniunii Europene

La nivelul Uniunii Europene, instituţia Mediatorului European a fost înfiinţată prin Tratatul de
la Maastricht în anul 1995. Rolul Ombudsmanului European este de a supraveghea activităţile
instituţiilor Uniunii Europene şi de a se asigura că acestea respectă principiile unei bune guvernări.
Primul titular al acestui post a fost Jacob Söderman (1995-2003), care anterior îndeplinise aceeaşi
funcţie în Parlamentul Finlandez .

În doctrina şi practica constituţională recentă este constant subliniată importanţa instituţiei

Ombudsmanului pentru garantarea şi îndeosebi, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.3

Conform art. 43 din Carta Drepturilor Fundamentale,fiecare cetăţean al Uniunii şi fiecare

persoană fizică sau juridică care are domiciliul, sau sediul statutar într-unul din Statele Membre are
dreptul să se adreseze Mediatorului European al Uniunii în cazurile conduitei administrative
necorespunzătoare în activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a
Tribunalului Primei Instanţe care îşi exercită funcţiile judecătoreşti

Organul denumit Mediatorul European a fost creat prin Tratatul de la Maastricht, în strânsă
legătură cu emergenţa cetăţeniei europene si cu accentuarea procesului de constituţionalizare al
Comunităţilor. Instituţia a fost creată cu scopul de a fi un intermediar între cetăţenii UE şi autorităţile UE.
Statutul, funcţionarea şi competenţele sale sunt reglementate de art 21 si 195 TCE, precum şi de deciziile
Parlamentului European privind statutul şi condiţiile generale de exerciţiu a funcţiei de Mediator.
Parlamentul stabileşte statutul şi condiţiile generale de exerciţiu ale funcţiei Mediatorului. 4

2Slăniceanu Popescu Ioan, Manda Corneliu Cezar, Ombudmanul- Instituţie fundamentală a statului
de drept, Editura Luminalex, Bucureşti, 1997, p.40-41

3Ibidem, p. 124

4Groza Anamaria, Uniunea Europeană. Drept instituţional. Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.329

3
 Autorităţile publice au obligaţia de a pune la dispoziţia ombudsmanului toate datele, informaţiile
şi documentele de care acesta ar avea nevoie pentru a-şi exercita atribuţiile. Obudsmanul îşi exercită
atribuţiile la plângerea persoanelor ale căror drepturi au fost vătămate sau din oficiu, când are informaţii,
date privind încalcarea unor drepturi cetăţeneşti sau când constată el însuşi asemenea încălcări. În general,
excede competenţei de investigaţie a ombudsmanului membrii Guvernului, parlamentarii şi membrii aleşi
ai administraţiei publice locale. Motivul unei asemenea derogări este că deputaţii, senatorii, membrii aleşi
ai organelor administraţiei publice locale sunt reprezentanţi ai poporului iar ministrii raspund politic in
faţa Parlamentului.

Instituția Ombudsmanului este caracterizată prin faptul că accesul la serviciile prestate este gratuit
și accesibil tuturor fără nici o deosebire și prin eficacitatea si celeritatea serviciilor. Această institu ție
introduce un plus de comunicare și echitate în relațiile dintre cetățean și autorită țile publice. Are ca scop
fundamental protecția particularilor în relațiile acestora cu administrația. Din acest punct de vedere
instituția are un rol deoesbit de important prin contribuția pe care o aduce garantării drepturilor oamenilor
la o bună și dreaptă administrație.

Cererile care se adreseaza Ombudsmanului trebuie făcute în scris şi semnate. În principiu,

anonimele nu se iau in considerare, ceea ce nu împiedică însă că o plângere anonimă să fie motivul
sesizării din oficiu al ombudsmanului şi punctul de declanşare al unei expertize de rutină. În legislaţia
statelor referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiei ombudsmanului, se prevede că nu se iau în
considerare plângerile cetăţenilor ale căror drepturi au fost incălcate cu unu sau după caz, cu doi ani
înainte de sesizarea ombudsmanului.

Activitatea Ombudsmanului este în principiu publică, ceea ce nu împiedică ca persoanele lezate să

solicite ombudsmanului caracterul confidenţial al plângerii. De asemenea, Ombudsmanul poate decide
din proprie iniţiativă caracterul secret al activităţii sale pentru motive temeinice (ex. Apărarea secretelor
militare, a ordinii publice, a moralei, etc). Nu trebuie exclus nici dreptul unor instituţii publice de a
solicita pentru motive temeinice confidenţialitatea unor investigaţii ale ombudsmanului.
Actele emise de Ombudsman pot fi decizii, cereri, recomandări, citaţii, etc. Actele emise de
ombudsman în exercitarea atribuţiilor sale sunt acte de autoritate.

4
 II. Aspecte relevante privind organizarea şi competenţele Instituţiei

1. Numirea şi revocarea din funcţie

Instituţia Ombudsmanului European a fost infiinţata prin Tratatul de la Maastricht în 1992, baza
juridică fiind reprezentată de articolele 20, 24 și 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE). În 1995 Parlamentul European a ales primul Ombudsman European, în persoana domnului Jacob
Söderman, care a fost avocat al poporului şi ministru al justiţiei în Finlanda. În octombrie 1999
Parlamentul European l-a reales pe domnul Söderman pentru un mandat de cinci ani.

În anul 2003 la data de 1 aprilie, Parlamentul european l-a desemnat pe Nikiforos Diamandouros,
din Grecia, drept mediator european pentru un mandat de 5 ani. Acesta a fost avocatul poporului naţional
al Greciei din 1998 pana in 2003. El a fost reales în funcţia de Ombudsman european în anul 2005 si
2010.A fost susţinut de 340 de deputaţi, în cadrul unui vot secret în plen. Mediatorul îşi are sediul la
Strasbourg şi este abilitat să primească, din partea oricărui cetăţean sau a oricărei întreprinderi din
Uniunea Europeană, plângeri referitoare la funcţionarea defectuoasă a instituţiilor comunitare, cu excepţia
Curţii de Justiţie, în atribuţiile sale jurisdicţionale. Pe baza acestor plângeri, el face investigaţiile necesare
şi informează petiţionarul în legătură cu rezultatul demersurilor sale. 5

Mediatorul este numit de către Parlamentul European, pentru un mandat de 5 ani care poate fi
reînnoit. Detaliile privind procedura de alegere a Mediatorului European se regasesc in Regulamentul
Interior al Parlamentului European. Procedura de alegere a Mediatorului este coordonată de comisia
pentru Petiţii, care verifică admisibilitatea candidaturilor şi îndeplinirea de către candidaţi a tuturor
criteriilor postului. Mediatorul este ales de Parlament prin vot secret la începutul fiecărei
legislaturi. Personalitatea care va îndeplini funcţia în cauză este aleasă din rândul cetaţenilor europeni,
care oferă toate garanţiile de independenţă şi îndeplineşte condiţiile necesare pentru a exercita în ţara lor
6
cele mai înalte funcţii jurisdicţionale. Un apel la candidaturi pentru ocuparea funcţiei de Mediator
European este publicat în Jurnalul Oficial. Candidaturile trebuie susţinute de cel puţin 32 de parlamentari,
provenind din 2 state membre. Desemnarea se realizează cu majoritatea sufragiilor exprimate în condiţiile
unui cvorum de cel puţin jumătate din parlamentari. Prin Tratatul de la Lisabona este înlocuit termenul de
numit cu cel de ales, în art. 195 TFUE.

Încetarea mandatului se produce prin ajungerea la termen, deces, demisia voluntară sau demisia
din oficiu. Potrivit art. 8 din Statutul Ombudsmanului European, la cererea Parlamentului European,

5 Echkenazi Jose, Ghidul Uniunii Europene, Editura Niculescu, Bucureşti, 2008, p.29

6Decizia Parlamentului European rivind statutul şi condiţiile generale de exerciţiu a funcţiilor

mediatorului ( 9 martie 1995, JO 113 din 4 mai 1994, p15), modificată prin Decizia din 14 martie
2002

5
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene îl poate destitui pe acel Ombudsman care nu mai îndeplineşte
condiţiile necesare exercitării funcţiilor sau care a comis o abatere gravă.

Mediatorul îşi exercită atribuţiile în mod independent, în interesul general al Comunităţii şi al

cetaţenilor Uniunii. Se abţine de la orice act incompatibil cu funcţia sa, nu acceptă instrucţiuni din partea
nici unui organism şi nu poate exercita în cursul mandatului nici o altă activitate profesională, remunerată
sau nu. El este asimilat unui judecător al Curţii de Justiţie din punct de vedere al remuneraţiei. Înainte de
a intra în exerciţiul funcţiei, Mediatorul depune un jurământ solemn în faţa Curţii de Justiţie vizând
exercitarea funcţiilor sale în deplină independenţă şi imparţialitate precum şi respectarea în cursul
mandatului si după încheiere a obligaţiilor de onestitate şi delicateţe privind acceptarea anumitor funcţii
sau privilegii.

În raportul anual, pot fi făcute recomandări Parlamentului şi Guvernului privind perfecţionarea legislaţiei în
materie sau a activităţii unor departamente sau alte autorităţi guvernamentale ori ale administraţiei
publice care interesează drepturile omului. Pentru a consolida independenţa ombudsmanului, legislaţia
referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiei stabileşte o serie de incompatibilităţi între calitatea de ombudsman
şi orice alte funcţii publice sau private.7

2. Personalul Instituţiei Ombudsmanului

Ombudsmanul este asistat de un secretariat, al cărui responsabil principal este numit de acesta.

Funcţionarii şi angajaţii secretariatului Ombudsmanului European sunt supusi reglementărilor

aplicabile funcţionarilor şi altor angajaţi ai Comunitaţilor Europene. Numarul acestora este stabilit în
fiecare an în cadrul procedurii bugetare.
Angajaţii Comunitatilor Europene şi ai statelor membre numiţi in secretariatul Ombudsmanului
European sunt transferaţi în interes de serviciu şi li se garantează repunerea automată în funcţie în
instituţia din care provin.
Parlamentul European include in bugetul său personalul şi dotările materiale necesare primului
Ombudsman European pentru îndeplinirea îndatoririlor sale începând imediat după numirea acestuia.
De la înființarea biroului, Ombudsmanul a răspuns la un număr de peste 36 000 de plângeri și a
efectuat peste 3 800 de anchete care vizează eventuale cazuri de administrare defectuoasă,discriminare,
abuz de putere, intarzieri nejustificate dar si neglijenta. In 2007, Mediatorul european a primit 3265 de
plangeri numarul acestora fiind in scadere, in 2010 inregistrandu-se doar 2667 de plangeri.
3. Misiunea şi principiile directoare ale Ombudsmanului

7 R.Corbett, F.Jacobs, M.Schakleton, Parlamentul European, Editia a 6-a, Editura Monitorul Oficial,
Bucureşti, 2007, p.93

6
 În 2009, Ombudsmanul European a adoptat următoarea declarație de misiune: Ombudsmanul
European caută să obțină rezultate echitabile la plângerile împotriva instituțiilor Uniunii Europene,
încurajează transparența și promovează o cultură administrativă a serviciilor. El dorește să clădească
încrederea prin dialogul între cetățeni și Uniunea Europeană și să dezvolte cele mai înalte standarde de
comportament în instituțiile Uniunii.
Principiile directoare care reprezintă cadrul pentru activităţile interne si extrerne sunt:
Integritatea, prin tratarea plângerilor cu obiectivitate si impartialitate, echitatea, principiu esenţial al unei
bune administrări, responsabilitatea, dialogul si serviciile, Ombudsmanul existând pentru a servi cetățenii
și părțile interesate si pentru a asigura servicii de o calitate cât mai înaltă.
Comunicarea permanentă cu cetăţenii U.E.

Ombudsmanul European a depus eforturi pentru a aduce la cunoştinţa cetăţenilor UE obiectul

activitaţii sale. Fie prin intermediul media, discursurilor, seminariilor sau vizite în statele membre
Ombudsmanul European depune eforturi pentru a se asigura ca cetăţenii Uniunii Europene cunosc
activitatea sa.
Ombudsmanul European organizează regulat întâlniri cu media. Acesta elaborează comunicate de
presa pentru a atrage atenţia asupra deciziilor importante pe care le-a luat. Conferinţele de presa şi
dineurile sunt organizate pentru a prezenta raportul anual al Ombudsmanului European, oferind şansa de a
se pune întrebari şi de a primi răspunsuri în legatură cu activitatea sa.
Ombudsmanul European şi angajaţii săi iau parte la seminarii, conferinţe şi întâlniri pentru a
informa despre dreptul de a adresa petiţii şi despre rezultatele ce au fost obţinute.În martie 2001,
Ombudsmanul European a prezentat un discurs important "Lupta pentru deschidere in Uniunea
Europeana” în cadrul unei conferinţe organizată de catre European Citizens Action Service la Bruxelles.
Conferinţa a fost organizată de catre ONG-uri, reprezentanţi ai autorităţii locale, firme de avocatură şi
experţi media.
Pentru a se asigura ca cetaţenii Uniunii Europene sunt corect informaţi în legatură cu activitatea
Ombudsmanului European, este foarte important să ştie de unde să se obţina informaţii relevante. În
statele membre birourile Comisiei Europene şi ai Parlamentului European reprezintă de obicei prima
posibilitate pentru ca cetăţenii Uniunii Europene să afle mai multe despre uniune.

4.Modalităţile de soluţionare a plângerilor

Mediatorul primeşte petiţii, direct sau prin intermediul parlamentarilor europeni, de la cetăţeni
europeni precum şi de la orice persoană fizică sau juridică care îşi are domiciliul/sediul pe teritoriul UE ,
privind cazurile de proastă administrare. Petiţiile nu pot avea ca obiect decât activitatea instituţiilor şi
7
organelor comunitare, cu excepţia instanţelor Uniunii, în exerciţiul atribuţiilor jurisdicţionale. Plângerile
primite sunt identificate, înregistrate şi numerotate. Reclamantului i se trimite o confirmare de primire în
care sunt indicate numărul de înregistrare a plângerii și coordonatele juristului responsabil cu solu ționarea
cazului.
O petiţie trimisă Ombudsmanului de către Parlamentul European cu acordul petiţionarului se tratează ca
o plângere.
Victima unui presupus act de prostă administrare este ţinută să încerce să soluţioneze în prealabil
pe cale amiabilă conflictul dintre ea şi instituţia/organul comunitar, prin adresarea unei cereri către
organul incriminat. Dacă cererea sa nu este soluţionată în mod satisfăcător sau persoana nu primeşte un
răspuns, poate fi introdusă o petiţie în faţa Mediatorului, cu condiţia să nu fi trecut mai mult de 2 ani de la
data la care faptele incriminate au fost aduse la cunoştiinţa petentului, iar situaţia per ansamblu să nu fi
fost supusă judecăţii. Plângerile pot fi formulate şi in format electronic. În acest sens a fost elaborat şi un
formular de plangere recomandat persoanelor fizice si juridice. Persoana care adresează o plângere
trebuie.să-şi menţioneze identitatea, dar poate solicita ca plângerea să rămână confidenţială.8

În cazul plângerilor declarate admisibile, Mediatorul organizează o anchetă şi sesizează organul

comunitar incriminat, încercând în primă instanţă o soluţionare amiabilă a cauzei. Mediatorul poate
recurge şi din proprie iniţiativă la anchete cand consideră justificat. Instituţia în cauză trebuie să furnizeze
toate informaţiile necesare şi să permită accesul la dosarele utile în soluţionarea petiţiei. Sunt admise
excepţii intemeiate doar pe motive de secret bine justificate. Mediatorul, în cazul în care instituţia nu
cooperează, poate informa Parlamentul, acesta fiind competent să adopte măsurile care se impun.9

În cazul în care consideră că solutionarea pe cale amiabila a reușit, Ombudsmanul clasează cazul
printr-o decizie motivată. Reclamantul și instituția în cauză sunt informați de către Ombudsman cu privire
la decizia luată.

În cazul în care Ombudsmanul consideră că o soluție amiabilă este imposibilă sau în cazul în care
căutarea acestei soluții nu a dat niciun rezultat , acesta clasează cazul printr-o decizie motivată care poate
include un comentariu critic sau întocmește un raport conținând proiecte de recomandări.

Ombudsmanul formulează un comentariu critic în cazul în care consideră că:

(a) instituţia în cauză nu mai poate elimina cazul de administrare defectuoasă şi
(b) nu există implicaţii generale ale cazului de administrare defectuoasă.
În cazul în care clasează cazul formulând un comentariu critic, Ombudsmanul îl informează pe reclamant
și instituția în cauză cu privire la aceasta.

8Groza Anamaria, op.cit., p.330

9Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2007, p.74

8
 Ombudsmanul întocmeşte un raport conţinând proiecte de recomandări la adresa instituţiei în
cauză în cazul în care consideră că:
(a) instituţia în cauză poate elimina cazul de administrare defectuoasă sau
(b) există implicaţii generale ale cazului de administrare defectuoasă.
Ombudsmanul trimite instituției în cauză și reclamantului câte un exemplar al raportului și al proiectelor
de recomandări.
Dacă Mediatorul identifică un act de proastă administrare, informează instituţia responsabilă
adresând şi un proiect de recomandare. Instituţia dispune de 3 luni pentru a-şi preciza punctul de vedere
10
faţă de observaţiile Mediatorului. Ulterior, Mediatorul transmite un raport Parlamentului asupra
rezultatelor anchetei şi instituţiei în cauză. Este informată şi persoana care a formulat cererea.

În cazul faptelor de natură penală sau disciplinară pe care le sesizează, mediatorul se adresează
imediat, respectiv se poate adresa autorităţilor naţionale competente sau instituţiei comunitare în cadrul
căreia persoana suspectată lucrează.

Ombudsmanul nu constituie un organ de apel pentru deciziile luate de tribunale sau de

ombudsmanii naţionali. Ombudsmanul European nu poate investiga plângerile împotriva unor activităţi
sau persoane private.

Dacă o plângere se situează în afara mandatului sau nu poate fi admisă, Ombudsmanul închide
dosarul referitor la plângere. Îl informează pe reclamant cu privire la decizia sa și la motivele acesteia.
Ombudsmanul îl poate sfătui pe reclamant să facă apel la o altă autoritate.

În cele mai multe situaţii, Mediatorul este sesizat cu plângeri de abuz de putere, refuzul informării,
întârzieri nejustificate, practici discriminatorii sau inechitabile. 11

Pentru o mai mare eficacitate în anchetele sale dar şi pentru o mai bună valorificare a drepturilor şi
intereselor petenţilor, Mediatorul cooperează cu organele naţionale similare,competente.

Ombudsmanul poate lua măsuri de tratare prioritară a unei plângeri în cazul în care consideră
oportun acest lucru.

Ombudsmanul prezintă Parlamentului European un raport anual privind ansamblul activităţilor

sale şi, în special, rezultatele anchetelor efectuate, dar şi rapoarte speciale în cazul în care o instituţie sau
un organism comunitar nu răspunde în mod satisfăcător unui proiect de recomandare. Raportul anual şi
rapoartele speciale ale Ombudsmanului pot conţine toate recomandările pe care acesta le consideră
oportune pentru îndeplinirea mandatului în conformitate cu tratatele şi cu statutul.

10Teşcău Bianca, Instituţii europene. Schimbări şi adapptări din perspectiva extinderii UE, Editura
C.H.Beck, Bucureşti, 2009,p.65

11http://ombudsman.europa.eu/stats/fr/text.html

9
 Ombudsmanului European şi personalului acestuia pentru care se aplică art. 214 din Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene, art. 47 alin. (2) din Tratatul de instituire a
ComunităţiiEuropene a Cărbunelui şi Oţelului şi art. 194 din Tratatul de instituire aComunităţii Europene
a Energiei Electrice li se impune să nu divulge informaţiile sau documentele pe care le obţin pe parcursul
anchetelor lor. Acestora li se impune, de asemenea, să trateze în condiţii de confidenţialitate orice informaţii care
ar putea dăuna persoanei care a depus cererea sau oricărei persoane implicate.

Ombudsmanul poate coopera cu ombudsmanii și cu organele similare din statele membre în scopul
eficientizării atât a propriilor anchete, cât și a anchetelor acestor mediatori și organe similare din statele
membre, precum și în vederea organizării mai eficiente a protejării drepturilor și intereselor care decurg
din dreptul Comunității Europene și al Uniunii Europene.

O plângere poate fi prezentată Ombudsmanului în oricare dintre limbile tratatului. Ombudsmanul

nu are obligația de a examina plângerile care îi sunt prezentate în alte limbi. Limba de procedură a
Ombudsmanului este una dintre limbile tratatului; în cazul unei plângeri, limba de procedură este limba în
care a fost redactată aceasta. Ombudsmanul stabilește care sunt documentele care trebuie redactate în
limba de procedură.

Cea mai mare parte a anchetelor întreprinse de Mediatorul European au fost referitoare la
activitatea Comisiei Europene, în proporţie de 65%, Oficiul European pentru selecţia personalului,
Parlamentul European dar şi Oficiul European de luptă anti-fraudă.( OLAF). Germania este ţara cu
numărul cel mai mare de plângeri ( 14,1%), înaintea Spaniei( 13,1%), Poloniei (8%) dar şi a Franţei
(6,1%).

III. Cazuri soluţionate de Ombudsmanul European

1. OMISIUNEA DE A PREZENTA SCUZE PENTRU DIVULGAREA DE DATE CU CARACTER

PRSONAL
Rezumat al deciziei din 17.07.2012 privind plângerea 2384/2011/AN împotriva Oficiului European de
Luptă Antifraudă
Reclamantul a făcut obiectul unei anchete a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).
OLAF a divulgat detalii cu privire la concluziile anchetei sale unei părţi terţe, acestea fiind publicate într-
un articol de presă în ţara de origine a reclamantului. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a
considerat că divulgarea contravine normelor UE privind protecţia datelor. Prin urmare, reclamantul a
solicitat ca OLAF să admită greşeala comisă prin divulgarea informaţiilor cu caracter personal şi să
prezinte scuze în acest sens.

10
 Iniţial, OLAF a refuzat să facă acest lucru. Totuşi, în urma anchetei Ombudsmanului, oficiul a
trimis o scrisoare reclamantului în care îşi exprima regretul pentru faptul că nu a acţionat în conformitate
cu normele privind protecţia datelor în cazul său şi i-a prezentat scuze. Deşi reclamantul nu s-a declarat
satisfăcut de prezentarea scuzelor, Ombudsmanul a considerat că acestea îndeplinesc cerinţele
reclamantului şi a concluzionat, prin urmare, că nu există motive pentru continuarea anchetei sale
referitoare la această plângere.

2. SOLUŢIONAREA ÎN MOD CORECT A PROCEDURII DE SELECŢIE DE CĂTRE ECDC

Deciziei din 18.04.2012 privind plângerea 328/2011/TN împotriva Centrului European de Prevenire şi
Control al Bolilor (ECDC)

Plângerea vizează o procedură de selecţie pentru recrutarea unui asistent financiar (agent
contractual) de către Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), la care a participat
reclamantul.
În plângerea sa adresată Ombudsmanului European, reclamantul a afirmat că ECDC nu a
organizat procedura de selecţie într-un mod corect şi adecvat.
Ombudsmanul a identificat o serie de deficienţe în legătură cu procedura ECDC. În primul rând, comisia
de selecţie a decis în mod eronat să nu ia în considerare un test scris relevant. În al doilea rând, condiţia
obţinerii de către candidaţi a unui punctaj minim de 70 % nu a fost niciodată comunicată candidaţilor.
Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că ECDC a omis să îi informeze în mod adecvat pe candidaţi cu
privire la rezultatul procedurii de recrutare. Pe baza constatărilor sale, Ombudsmanul a adresat o
propunere de soluţionare amiabilă, sugerând anumite măsuri pe care ECDC le putea lua pentru a îndrepta
situaţia, atât cu privire la procedura de recrutare în cauză, cât şi cu privire la alte astfel de proceduri
viitoare.
Ombudsmanul a remarcat şi a salutat abordarea general pozitivă a ECDC faţă de propunerea sa de
soluţionare amiabilă. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul cu constatarea că nu sunt justificate alte
anchete. De asemenea, Ombudsmanul a prezentat, de asemenea, propuneri privind viitoare îmbunătăţiri.

11
 3. RAMBURSAREA CHELTUIELILOR UNUI SUBCONTRACTANT

Decizie din 17.01.2013 privind plângerea OI/11/2010/AN din 15.12.2010 împotriva Comisiei Europene.
Instituţia în cauză : Comisia Comunităţilor Europene; domeniul juridic : Relaţii externe;tipuri
de presupusă administrare defectuoasă încălcarea obligaţiilor privind : Legalitate (aplicare incorectă a
regulilor de fond şi/sau de procedură);Subiectul: Executarea contractelor
Această anchetă din proprie iniţiativă a fost determinată de o plângere depusă de un expert
subcontractat într-un proiect al UE care s-a desfăşurat în Sierra Leone. El a reclamat în faţa
Ombusdmanului European că Delegaţia UE din Sierra Leone a refuzat să îi ramburseze cheltuielile de
călătorie pe care le suportase în baza proiectului deoarece nu a putut prezenta unele dintre tichetele de
îmbarcare originale, care îi fuseseră furate. Având în vedere că reclamantul nu era cetăţean al UE sau
rezident în UE, plângerea nu s-a încadrat în mandatul Ombudsmanului. Cu toate acestea, el a considerat
că era în interesul general să se clarifice faptele raportate de reclamant prin intermediul unei anchete din
proprie iniţiativă.
Ancheta din proprie iniţiativă a Ombudsmanului a arătat că, de fapt, delegaţia îi oferise contractantului
principal posibilitatea de a prezenta alte documente justificative astfel încât cheltuielile reclamantului să
poată fi rambursate. Cu toate acestea, contractantul principal a declarat că, în pofida eforturilor sale, nu au
putut fi identificate asemenea documente şi a renunţat la rambursare. De asemenea, a solicitat ca delegaţia
să nu se implice în acest caz, având în vedere că plângerea reclamantului era tratată în mod direct de
acesta.
În urma anchetei Ombudsmanului, delegaţia l-a contactat pe contractantul principal şi i-a solicitat să
prezinte o nouă factură pe baza celorlalte documente justificative pe care a reuşit să le obţină reclamantul.
Delegaţia a declarat că, de îndată ce primea factura, urma să efectueze plata, după verificările obişnuite.
Ombudsmanul a salutat abordarea constructivă a delegaţiei şi a închis cazul. El şi-a exprimat speranţa că
va fi informat de către Comisie cu privire la soluţionarea cererii de rambursare a reclamantului.

12
 4. RETRAGEREA UNUI EXPERT DINTR-UN PROIECT AL COMISIEI

Decizie din 24.01.2013 privind plângerea 2441/2010/(LV)OV (confidenţială) din 07.12.2010, împotriva
Comisiei Europene.
Instituţia în cauză : Comisia Europeană; Domeniul juridic : Relaţii externe; Tipul de încălcarea: Dreptul
de a fi audiat şi de a da declaraţii [Articolul 16 CEBCA];Subiectul: Executarea contractelor

Reclamantul a lucrat ca expert în cadrul unui proiect al Comisiei Europene privind limitarea
traficului ilegal de arme într-o ţară în curs de dezvoltare. A apărut un litigiu atunci când Comisia a
considerat că reclamantul, în timpul unei reuniuni cu autorităţile locale, a deviat de la un chestionar
convenit. Comisia a susţinut, de asemenea, că a existat o confruntare între reclamant şi un funcţionar al
Comisiei prezent la reuniune. Comisia i-a solicitat ulterior angajatorului reclamantului să îl retragă pe
acesta imediat din proiect.
Reclamantul a susţinut în plângerea sa adresată Ombudsmanului European că Comisia nu i-a respectat
drepturile la apărare, deoarece a solicitat retragerea sa fără a-i da posibilitatea de a-şi exprima opiniile. El
a contestat, de asemenea, versiunea Comisiei asupra faptelor, în special declaraţia potrivit căreia el l-ar fi
ameninţat pe funcţionarul Comisiei. El a solicitat Comisiei să revoce scrisoarea prin care solicita
concedierea sa.
Ombudsmanul a constatat că Comisia omisese într-adevăr să respecte drepturile la apărare ale
reclamantului. Prin urmare, el a adresat o propunere de soluţionare amiabilă, în care a solicitat Comisiei
să îşi retragă scrisoarea şi să îi dea reclamantului posibilitatea de a contesta conţinutul oricărei scrisori
ulterioare. Comisia a acceptat propunerea Ombudsmanului şi a trimis scrisoarea ulterioară angajatorului
reclamantului, solicitând prezentarea de observaţii atât din partea acestuia, cât şi din partea reclamantului.
După aceasta, Comisia şi-a confirmat cererea ca reclamantul să fie retras din proiect.
Având în vedere că Comisia a respectat în cele din urmă drepturile la apărare ale reclamantului,
Ombudsmanul a constatat că nu mai există niciun caz de administrare defectuoasă în legătură cu
încălcarea drepturilor la apărare. Pe fond, Ombudsmanul a constatat că scrisoarea ulterioară a fost mai
nuanţată; în aceasta nu se mai afirma că reclamantul îl ameninţase pe funcţionarul Comisiei, ci se făcea
referire doar la un „incident regretabil” care apăruse între reclamant şi funcţionarul Comisiei. În acest
context, Ombudsmanul a considerat că nu se justifică anchete ulterioare.

Concluzii

13
 Crearea instituţiei Mediatorului European a reflectat implicarea Uniunii Europene în realizarea
formelor de administraţie transparentă şi democratică la nivel european bazându-se pe ideea centrală a
tuturor sistemelor naţionale: protejarea drepturilor cetăţenilor.

Fiecare petiţie soluţionată de către Ombudsmanul European a avut un rezultat pozitiv, nu numai
pentru petiţionarul direct interesat de acest lucru ci pentru toţi cetăţenii Europei în general. Succesul său
în a îmbunătăţi activitatea instituţiilor a fost recunoscut în întreaga Uniune Europeană.

În planul relaţiilor dintre instituţiile comunitare şi cetăţenii Europei, mediatorului european îi

revine misiunea de a întreprinde demersurile fireşti, prin recomandările sale, pentru a asigura libertatea de
informare a cetăţenilor şi transparenţa instituţiilor europene.

Precum am putut observa şi din cuprinsul proiectului,priorităţile actualului mediator pentru

mandatul său sunt asigurarea cetăţenilor UE că vor beneficia de avantajele promise de Tratatul de la
Lisabona, consolidarea dialogului constructiv cu instituţiile şi organismele UE şi îmbunătăţirea serviciilor
oferite cetăţenilor prin utilizarea mai eficientă a resurselor. Consolidarea cooperării cu serviciile similare
la nivel regional şi naţional, precum şi o mai bună comunicare cu cetăţenii se află de asemenea printre
priorităţile actualului mediator al UE.

Ombudsmanul European a comunicat Președintelui Parlamentului European, Martin Schulz,

intenția sa de a se pensiona la 1 octombrie 2013. Într-o scrisoare adresată Domnului Schultz pe 13 martie,
Diamandouros a explicat că la finalul lunii martie 2013 se vor împlini 10 ani de când a preluat func ția de
Ombudsman European şi că, totodată a sosit momentul să îşi reia anteriorul rol de dascăl și învă țăcel al
vieții publice, mai degrabă decât de actor al acesteia, și să redevină un cetățean activ.

Bibliografie

1. Corbett Richard., F.Jacobs, M.Schakleton, Parlamentul European, Editia a 6-a, Editura Monitorul
Oficial, Bucureşti, 2007

2. Echkenazi Jose, Ghidul Uniunii Europene, Editura Niculescu, Bucureşti, 2008

14
 3. Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul
Juridic,Bucureşti, 2007

4. Groza Anamaria, Uniunea Europeană. Drept instituţional. Editura C.H.Beck,

Bucureşti, 2008

5. Ionescu Cristian, Drept Constitutional si Institutii politice, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 1996

6. Slăniceanu Popescu Ioan, Manda Corneliu Cezar, Ombudsmanul- Instituţie

fundamentală a statului de drept, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997

7. Teşcău Bianca, Instituţii europene. Schimbări şi adapptări din perspectiva extinderii

UE, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009

Surse web:

www.ombudsman.europa.eu

www.fr.wikipedia.org

www.europa.eu

15