Sunteți pe pagina 1din 28

Structurile de primire turistice

Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se


clasifica în functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor prestate1.

În scopul protectiei turistilor serviciile de cazare si alimentatie publica se asigura numai în


structuri de primire turistice clasificate.

Prin structuri de primire turistice clasificate, în sensul prezentei hotarâri, se întelege


orice constructii si amenajari destinate, prin proiectare si executie, cazarii sau servirii mesei
pentru turisti, împreuna cu serviciile specifice aferente.

Structurile de primire turistice includ:

a)structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turistica: hoteluri, hoteluri -


apartament, moteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de
vacanta, campinguri, apartamente sau camere de închiriat în locuinte familiale ori în cladiri cu
alta destinatie, nave fluviale si maritime, pensiuni turistice si pensiuni agro-turistice si alte unitati
cu functiuni de cazare turistica;

b)structuri de primire turistice cu functiuni de alimentatie publica: unitati de alimentatie din


incinta structurilor de primire cu functiuni de cazare, unitati de alimentatie publica situate în
municipii, pe trasee si în statiuni turistice;

c) structuri de primire turistice cu functiuni de transport: transport feroviar, transport rutier,


transport fluvial, trasport maritim, transport pe cablu;

d) structuri de primire turistice cu functiuni de agrement: club, casinol instalatii dei dotari
specifice agrementului turistic;

e) structuri de primire turistice cu functiuni de tratament balnear.

METODOLOGIA DE CLASIFICARE A

STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICE

Clasificarea structurilor de primire turistice se face de catre Ministerul Turismului care


elibereaza certificatul de clasificare.

Agentul economic proprietar sau administrator de structuri de primire turistice va solicita


Ministerului Turismului clasificarea acestora cu minimum 60 de zile înainte de darea lor în
folosinta.
În termen de 60 de zile de la data înregistrarii cererii Ministerul Turismului va efectua
verificarile necesare si va elibera certificatul de clasificare. În cazul în care nu sunt îndeplinite
criteriile pentru categoria minima de clasificare, Ministerul Turismului va comunica agentului
economic motivul pentru care structura de primire turistica nu poate fi clasificata.

În situatia în care s-au modificat conditiile care au stat la baza acordarii clasificarii,
agentul economic este obligat sa solicite o noua clasificare a structurii de primire turistice în
cauza în termen de 30 de zile de la aparitia modificarilor.

Certificatele de clasificare eliberate vor fi preschimbate din 3 în 3 ani. Agentul


economic va solicita preschimbarea certificatului cu cel putin 60 de zile înainte de expirarea
termenului de 3 ani de la emiterea acestuia.

În termen de 60 de zile de la data înregistrarii cererii agentului economic de preschimbare


a certificatelor de clasificare Ministerul Turismului va proceda la reverificarea structurii de
primire turistice în cauza si va elibera un nou certificat de clasificare, în masura în care sunt
îndeplinite criteriile minime de clasificare pentru categoria respectiva. În caz contrar structura de
primire turistica va fi clasificata la un nivel inferior. Daca nu sunt îndeplinite criteriile pentru
categoria minima de clasificare, se procedeaza la retragerea certificatului de clasificare.

Este interzisa functionarea structurilor de primire turistice fara certificate de clasificare,


cu certificate de clasificare expirate sau cu o alta structura a spatiilor decât cea stabilita prin
anexa la certificatul de clasificare.

Placheta cuprinzând mentiunea "clasificat de Ministerul Turismului", sigla acestuia,


însemnele privind tipul structurii de primire turistice si nivelul de clasificare se expun, la loc
vizibil, în exteriorul cladirii, iar numarul de telefon al Ministerului Turismului si al Autoritatii
Nationale pentru Protectia Consumatorilor se afiseaza la receptie sau în spatiul de la intrarea în
saloanele de servire a mesei, pentru a fi cunoscute de turisti.

Certificatul de clasificare si anexa acestuia privind structura spatiilor se pastreaza, în


permanenta, în structura de primire turistica în cauza, pentru a fi prezentate organelor de control
abilitate.

În scopul protectiei turistilor si al alinierii la standardele europene privind calitatea


serviciilor agentii economici proprietari sau administratori de structuri de primire turistice au
obligatia sa asigure ca activitatea acestor structuri sa se desfasoare cu respectarea urmatoarelor
reguli de baza:

a) mentinerea grupurilor sanitare în perfecta stare de functionare si curatenie;

b) furnizarea apei calde la grupurile sanitare si în spatiile de productie din structurile de primire
turistice unde acest criteriu este obligatoriu, potrivit normelor in vigoare;

c) asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C în timpul sezonului rece în spatiile de cazare
si de servire a mesei;
d) detinerea autorizatiilor: sanitara, sanitar-veterinara, de mediu si de prevenire si stingere a
incendiilor - PSI, în cazul unitatilor pentru care, potrivit legii, este obligatorie obtinerea acestora;

e) programul de functionare a discotecilor sau a altor unitati cu program muzical, organizate în


aer liber, sa nu depaseasca ora 1,00 noaptea;

f) functionarea structurilor de primire turistice numai în cladiri salubre, cu fatade zugravite si bine
întretinute;

g) evitarea poluarii fonice, în sensul respectarii nivelului maxim de zgomot stabilit prin
reglementari specifice;

h) respectarea reglementarilor legale în vigoare ce privesc activitatea desfasurata prin structura de


primire turistica;

i) expunerea la loc vizibil a firmei cu denumirea si tipul unitatii si însemnele privind categoria de
clasificare.

Certificatul de clasificare si autorizatia de functionare se retrag de catre personalul de


specialitate al Ministerului Turismului atunci când nu sunt respectate una sau mai multe din
regulile stabilite de lege.

Restituirea certificatului de clasificare retras se va face dupa ce personalul de specialitate


al Ministerului Turismului constata remedierea deficientelor semnalate.

Ministerul Turismului va publica, periodic, lista cuprinzând structurile de primire


turistice carora le-au fost retrase certificatele de clasificare si, respectiv, lista celor carora le-au
fost restituite certificatele de clasificare. Publicarea se va face cel putin într-un cotidian central si
cel putin în unul local din judetul în care sunt situate structurile de primire turistice în cauza.

Ministerul Turismului va proceda la declasificarea structurilor de primire turistice în


situatia în care constata nerespectarea criteriilor avute în vedere la clasificare.

Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savârsite în astfel de conditii încât,
potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:

a) desfasurarea activitatii în structuri de primire turistice neclasificate, cu certificate de clasificare


expirate sau cu o alta structura a spatiilor decât cea stabilita prin certificatul de clasificare;

b) nerespectarea criteriilor care au stat la baza clasificarii;

c) neafisarea numarului de telefon al Ministerului Turismului si al Autoritatii Nationale pentru


Protectia Consumatorilor;

d) înscrierea unor informatii false privind tipul structurii de primire turistice si nivelul de
clasificare în materialele de promovare, pe firme sau pe însemnele prevazute la art. 5;
e)continuarea desfasurarii activitatii în structura de primire turistica dupa retragerea certificatului
de clasificare sau refuzul prezentarii, la solicitarea organelor de control, a documentelor de
clasificare.

Contraventiile prevazute se sanctioneaza cu amenzi. Contraventiile se constata si


amenzile se aplica de catre persoanele anume împuternicite prin ordin al ministrului turismului.

A. Structuri cu functie de cazare

Prin structuri de primire turistice cu functie de cazare se întelege orice constructii si


amenajari destinate, prin proiectare si executie, cazarii turistilor.

În România pot functiona urmatoarele categorii de structuri turistice cu functie de cazare:

1. hoteluri de 5,4,3,2,1 stele


2. hoteluri apartament de 5,4,3,2 stele
3. moteluri de 3,2,1 stele
4. hoteluri pentru tineret de 3,2,1 stele
5. hosteluri de 3,2 stele
6. vile de 5,4,3,2,1 stele
7. bungalouri de 3,2,1
8. cabane turistice, cabane de vanatoare, cabane de pescuit de 3,2,1 stele
9. sate de vacanta de 3,2 stele
10. campinguri de 4,3,2,1 stele
11. popasuri turistice de 2,1 stele
12. pensiuni turistice urbane de 4,3,2,1 stele
13. pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1 flori (margarete), pensiuni agroturistice de 4,3,2,1 flori
(margarete)
14. apartamente sau camere de închirirat în locuinte familiale sau in cladiri cu alta destinatie
de 3,2,1 stele
15. structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5,4,3,2,1 stele

Potrivit normelor metodologice in vigoare2, prin urmatorii termenii se intelege:

Hotelul este structura de primire turistica amenajata în cladiri sau în corpuri de cladiri,
care pune la dispozitie turistilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzator,
asigura prestari de servicii specifice si dispune de receptie si de spatii de alimentatie în incinta.

Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât sa asigure
pastrarea si prepararea alimentelor, precum si servirea mesei in incinta acestora, sunt
considerate hoteluri-apartament.
Motelul este unitate hoteliera situata, de regula, în afara localitatilor, în imediata
apropiere a arterelor intens circulate, dotata si amenajata atât pentru satisfacerea nevoilor de
cazare si de masa ale turistilor, precum si pentru parcarea în siguranta a mijloacelor de transport.

Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire turistice, cu dotari simple, adaptate
cerintelor caracteristice tineretului, care asigura servicii de cazare, masa, agrement, pe baza unor
regulamente de organizare interioara specifice. De regula, sunt amplasate în centre urbane
universitare, statiuni si în alte zone turistice frecventate de tineret.

Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minima de 5 camere sau


apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, amenajate, de regula, în cladiri cu
alta destinatie initiala decât cea de cazare turistica.

Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusa,


functionând în cladiri independente cu arhitectura specifica, care asigura cazarea, alimentatia
si alte servicii specifice, necesare turistilor aflati în drumetie sau la odihna în zone montane,
rezervatii naturale, în apropierea statiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Cabanele, în functie de amplasamentul lor, pot fi:

1.cabane situate în locuri usor accesibile (altitudine sub 1.000 m, cu acces auto pe drumuri
publice);

2.cabane situate în zone greu accesibile (zone montane de creasta, izolate, fara acces auto pe
drumuri publice).

Cabanele din zona de creasta si alte amplasamente izolate, care nu îndeplinesc criteriile
minime pentru categoria 1 stea, pot fi utilizate ca refugii turistice.

Refugiile turistice sunt structuri de primire turistice, situate în locuri izolate si greu
accesibile din zona montana, de regula la altitudini mari, având o capacitate redusa, un grad
minim de confort si un numar redus de personal de deservire. Acestea nu se clasifica.

Cabanele de vânatoare si de pescuit sunt structuri de primire turistice, de capacitate


redusa, amplasate în zone bogate în fond cinegetic si de pescuit, care asigura conditii pentru
cazare si servicii suplimentare specifice activitatii.

Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusa, functionând în


cladiri independente, cu arhitectura specifica, situate în statiuni balneoclimaterice sau în alte
zone si localitati de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii
specifice.

Bungalourile sunt structuri de primire turistice de capacitate redusa, realizate, de regula,


din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicata (munte, mare) acestea
pot fi construite si din zidarie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanta,
ca unitati independente în cadrul unor statiuni sau zone turistice sau ca spatii complementare
pe lânga alte structuri de primire turistice. Asigura cazarea turistilor, precum si celelalte servicii
prestate de unitatea de baza.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, avand o capacitate de cazare de


pâna la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, si pâna la 20 de camere
în mediul urban, functionând în locuintele cetatenilor sau în cladiri independente, care asigura
în spatii special amenajate cazarea turistilor în conditiile de pregatire si servire a mesei.

Pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care pot asigura o parte din alimentatia
turistilor cu produse din productia proprie.

Amplasarea pensiunilor turistice urbane, a pensiunilor turistice rurale si a pensiunilor


agroturistice trebuie realizata în locuri ferite de surse de poluare si de orice alte elemente care
ar pune în pericol sanatatea sau viata turistilor.

Dotarile din camerele si din grupurile sanitare destinate turistilor vor fi puse în
exclusivitate la dispozitie acestora. În interiorul acestora nu se admit lucrurile personale ale
locatarului (articole de îmbracaminte si încaltaminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea
stânjeni turistii).

Spatiile pentru prepararea si servirea mesei în cazul în care sunt destinate si pentru
consumatori din afara, numarul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare, dar mai
mic de 20 de locuri la mese, se clasifica ca unitatile de alimentatie pentru turism, potrivit
normelor specifice elaborate de Autoritatea Nationala pentru Turism.

Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate sa asigure cazarea turistilor în


corturi sau rulote, astfel amenajate încât sa permita acestora sa parcheze mijloacele de transport,
sa îsi pregateasca masa si sa beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unitati.

1. Amplasarea campingului trebuie sa fie facuta în locuri de interes turistic ferite de zgomot
sau alte surse de poluare, precum si de elemente periculoase pentru sanatatea si securitatea
turistilor.

2. Elementul de baza al campingului este parcela de campare, aceasta reprezentând o


suprafata de teren bine delimitata si marcata, unde se poate parca mijlocul de transport si
instala cortul sau rulota, asigurându-se totodata suprafata libera necesara pentru miscarea
si odihna a 4 turisti.

Totalitatea parcelelor de campare reprezinta suprafata de campare amenajata.

Capacitatea campingului se exprima în numar de locuri de campare si se determina prin


înmultirea cu 4 a numarului parcelelor de campare, la care se adauga eventualele locuri de cazare
în casute tip camping si/sau în bungalouri amplasate în incinta unitatii.
Casutele sunt spatii de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau alte materiale
similare, compuse, de regula, dintr-o camera si un mic antreu sau terasa si, uneori, dotate si cu
grup sanitar propriu.

Distanta între doua casute nu poate fi mai mica de 3 m, asigurându-se totodata spatiul pentru
parcarea unei masini.

Bungalourile amplasate în interiorul campingurilor se clasifica o data cu acestea, potrivit


criteriilor specifice din prezentele norme.

Accesul la camping trebuie sa fie astfel conceput încât sa previna accidentele de circulatie
în momentul intrarii si iesirii vehiculelor.

La campingurile de 3 si 4 stele caile de acces trebuie sa permita circulatia în ambele


sensuri.

Reteaua de alei trebuie sa permita legatura dintre spatiile de campare-cazare si toate


celelalte amenajari care asigura servicii (inclusiv cu terenurile pentru agrement).

3. Marimea campingurilor, amplasamentul, stilul constructiv si coloritul diverselor constructii


din cadrul acestuia nu trebuie sa aduca nici un fel de prejudicii peisajului sau mediului
înconjurator.

Toate campingurile trebuie sa aiba o împrejmuire care sa nu permita accesul în camping decât
prin intrarile stabilite pentru turisti. Campingurile vor avea paza ziua si noaptea.

4. Alimentarea cu apa potabila trebuie asigurata prin racordarea la reteaua publica, iar în
lipsa acesteia, prin realizarea de foraje proprii sau de alte lucrari de captare a unor izvoare din
zona. Nu este permisa alimentarea cu apa din fântâna neacoperita din care apa se scoate cu
galeata sau cu alt mijloc similar.

Distanta dintre gurile de apa amplasate pe suprafata de campare nu trebuie sa fie mai mare de
100 m.

Alimentarea cu apa trebuie sa asigure pentru fiecare loc de campare-cazare (inclusiv pentru
personal) minimum:

- 60 l/zi, din care 20 l apa calda, în campingurile de 3 si 4 stele;

- 50 l/zi în campingurile de 2 stele si 1 stea.

5. Grupurile sanitare comune trebuie sa fie amplasate cât mai central posibil, dar nu mai
aproape de 20 m de cel mai apropiat spatiu de cazare (parcela, casuta sau bungalou) si nu mai
departe de 100 m de cel mai îndepartat spatiu de campare-cazare.
Pardoseala la grupurile sanitare si din spatiile amenajate pentru spalatul lenjeriei si, respectiv,
pentru pregatirea mesei trebuie sa fie cel putin mozaicata, cu panta de scurgere
corespunzatoare, pentru a fi usor de întretinut.

Lavoarele vor fi izolate intre ele cu paravan.

La campingurile de 4 stele compartimentul lavoarelor si al dusurilor trebuie sa fie separat de


cel al cabinelor WC, iar fiecare cabina de dus va trebui sa cuprinda, separat de dusul propriu-
zis, un compartiment pentru dezbracare-îmbracare, echipat cu scaun, oglinda, policioara si
cuier.

6. La toate cladirile existente ferestrele vor trebui sa fie astfel construite încât sa poata fi
deschise pentru aerisire. De asemenea, acestea vor fi astfel realizate încât sa permita montarea
cu usurinta a unor plase împotriva insectelor, la cererea turistilor.

7. Turistii cazati în casute si bungalouri beneficiaza de toate dotarile si instalatiile comune din
cadrul campingurilor.

8. Casutele amplasate pe terenuri care nu permit si amenajarea unor spatii de campare (pentru
montarea corturilor sau rulotelor) vor fi clasificate casute tip camping si vor dispune de dotari
si servicii identice cu cele ale campingurilor de aceeasi categorie.

9. Casutele tip camping amplasate pe lânga alte unitati de cazare sau de alimentatie pentru
turism, ca spatii complementare, vor dispune de grup sanitar comun, compartimentat pe sexe,
în constructie închisa, cuprinzând:

- un lavoar la 30 de locuri;

- o cabina dus la 50 de locuri;

- o cabina WC la 30 de locuri.

Satul de vacanta este un ansamblu de cladiri, de regula vile sau bungalouri, amplasat
într-un perimetru bine delimitat, care asigura turistilor servicii de cazare, de alimentatie si o gama
larga de prestatii turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).

Amplasamentul trebuie sa asigure un microclimat favorabil, ferit de surse de poluare


(zgomot, noxe etc.) si de alte elemente care ar putea pune în pericol securitatea si sanatatea
turistilor.

Marimea satului de vacanta, amplasamentul, stilul constructiv si coloritul diverselor


constructii din cadrul acestuia nu trebuie sa aduca nici un fel de prejudicii peisajului si mediului
înconjurator.

Toate satele de vacanta vor avea o împrejmuire, accesul fiind dirijat si controlat. La
unitatile de 3 stele vegetatia trebuie sa fie abundenta pentru a crea o ambianta agreabila.
Suprafata spatiilor verzi si a celor destinate pentru agrement si odihna reprezinta
minimum 25% din suprafata totala a satului de vacanta.

Popasul turistic reprezinta o structura de primire turistica de capacitate redusa, formata


din casute si/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigura servicii de
cazare si alimentatie, precum si posibilitati de parcare auto.

Apartamentele sau camerele de închiriat în locuinte familiale sau în cladiri cu alta


destinatie sunt structuri de primire turistice constând dintr-un numar limitat de spatii, care ofera
servicii de cazare si posibilitatea prepararii hranei în bucataria folosita exclusiv de turisti sau în
comun cu locatorul. Se pot organiza si spatii special amenajate pentru prepararea hranei destinate
exclusiv turistilor.

B. Structuri cu functie de alimentatie publica

Prin structuri de primire turistice cu functie de alimentatie publica se întelege orice


constructii si amenajari destinate, prin proiectare si executie, servirii mesei pentru turisti.

Potrivit normelor metodologice3 în România pot functiona:

1. restaurant:

 restaurant clasic
 restaurant specializat - cu specific pescaresc

- cu specific vânatoresc

- rotiseria = restaurant de mica capacitate unde se serveste carne sub


forma de frigare, rotisor, chebab cu garnituri, etc.

- restaurant zahana = este unitate gastronomica în care se serveste,


la comanda, tot timpul zilei, produse (specialitati din carne de porc, vita, miel) si
subproduse (rinichi, ficat, inima, splina, etc.), mici, cârnati, etc. pregatite la gratar si
alese de consumatori din vitrinele de expunere sau platourile prezentate de ospatari la
masa

 restaurant cu specific national, local, cu program artistic, etc.

2. braserie (asigura in tot cursul zilei servirea consumatorilor, in special cu preparate reci, un
sortiment restrans de mancaruri, specialitati de cofetarie-patiserie, bauturi),

3. berarie, gradina de vara


4. bar

5. unitati de tip fast-food

 fast-food - restaurant fast-food


 restaurant fast-food cu autoservire
 bufet tip expres si bistrou (este o unitate cu desfacere rapida, servirea se face de catre
vânzator, iar plata se face anticipat)
 pizzerie
 snack-bar (o unitate caracterizata prin existenta unei tejghele-bar si servirea cu sortimente
pregatite total sau partial in fata lor. Se servesc: crenvusti, pui fripti, carnaciori, precum si
bauturi nealcolice reci sau calde si bauturi alcoolice intr-un sortiment redus)

6. cofetarie

7. patiserie, placintarie, covrigarie.

B. Structuri cu functie de transport

Clasificarea autocarelor se face de catre Regia Autonoma "Registrul Auto Român"


pentru toate autocarele si autobuzele înmatriculate în România, detinute de persoane juridice sau
fizice române, care le utilizeaza pentru transportul de turisti în trafic intern si international si
pentru transportul public de persoane în trafic international, potrivit prezentelor norme
metodologice.

Conform actelor normative in vigoare1, sunt definiti urmatorii termeni dupa cum
urmeaza:

. autocare - autovehicule destinate transportului de persoane, având cel putin 10 locuri pe scaune,
inclusiv cel al conducatorului, cu exceptia transportului urban si suburban;

. autocare clasificate pe stele - autocare utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si
international; autocarele clasificate pe stele pot fi utilizate si pentru transporturi publice de
persoane în trafic international;

. autocare clasificate pe categorii - autocare destinate transportului public de persoane în trafic


international, dupa cum urmeaza:

- autocare de scurta distanta - autocare destinate efectuarii de transporturi publice de persoane pe


distante de maximum 1.000 km pe sens;
- autocare de medie distanta - autocare destinate efectuarii de transporturi publice de persoane pe
distante de pâna la 1.500 km pe sens;

- autocare de lunga distanta - autocare destinate efectuarii de transporturi publice de persoane,


fara limite de distanta;

. transport turistic - componenta de baza a pachetului de servicii turistice care, prin prestatii
specifice reglementate de Ministerul Transporturilor, asigura ocazional deplasarea în scop turistic
a unui grup de persoane, prin intermediul unei agentii de turism;

. transport public de persoane - activitate de transport de persoane, planificata (transport de


linie) sau neplanificata (transporturi ocazionale), efectuata pe baza de tarife stabilite conform
reglementarilor în vigoare;

. comisia de clasificare - comisie însarcinata cu verificarea autocarelor si autobuzelor si cu


acordarea clasificarii corespunzatoare;

. responsabilul comisiei - persoana desemnata sa coordoneze activitatea comisiei de clasificare si


sa semneze în numele acesteia documentele care se elibereaza, în conformitate cu prezentele
norme metodologice si cu viza specialistului nominalizat de Ministerul Transporturilor;

. certificat de clasificare - certificat eliberat de comisia de clasificare, prin care se atesta gradul
de confort al unui autocar sau autobuz;

. însemne ale clasificarii acordate - panouri înscriptionate cu simbolurile categoriei de


clasificare sau cu numarul de stele, datele de identificare ale emitentului si ale autocarului si care
se monteaza pe exteriorul autocarului;

. I.R.U. - Uniunea Internationala a Transporturilor Rutiere (International Road Transports


Union);

. M.T. - Ministerul Transporturilor, autoritatea de stat în domeniul transporturilor rutiere;

. R.A.R. - Regia Autonoma "Registrul Auto Român"

. C.C.R.A.R. - Comisia autoritatii competente, desemnata de Ministerul Transporturilor - R.A.R.


- de clasificare a autocarelor si a autobuzelor.

Reguli generale privind clasificarea autocarelor si a autobuzelor

Clasificarea autocarelor si a autobuzelor se efectueaza la sediul R.A.R. din Bucuresti si la


reprezentantele sale judetene.

Comisia de clasificare pe stele a autocarelor de turism este constituita din 3 specialisti


desemnati de R.A.R. 1) , dintre care unul este responsabilul comisiei si 1-2 specialisti desemnati
de catre Ministerul Transporturilor si Ministerul Turismului.
Comisia de clasificare pe stele a autocarelor de turism functioneaza la sediul R.A.R. din
Bucuresti, calea Grivitei nr. 391, sectorul 1. Comisia trebuie sa respecte prevederile Actului de
angajament privind admiterea în sistemul international de clasificare a autocarelor, semnat de
R.A.R. la I.R.U.

Comisia de clasificare pe stele a autocarelor de turism elibereaza certificatele si însemnele


aferente clasificarii acordate în urma verificarii autocarelor. Autocarele se verifica pe baza
cerintelor cuprinse în Conditiile de clasificare pe stele a autocarelor de turism (pct. 5 din
prezentele norme metodologice).

Comisiile de clasificare pe categorii a autocarelor si a autobuzelor

Comisiile de clasificare pe categorii a autocarelor si a autobuzelor functioneaza în fiecare


judet, în cadrul reprezentantelor R.A.R. Comisia este formata din doi specialisti ai R.A.R., dintre
care unul este responsabilul comisiei, si un specialist desemnat de Ministerul Transporturilor din
cadrul Serviciului rutier din judetul respectiv.

Comisia de clasificare pe categorii a autocarelor si a autobuzelor care se înfiinteaza în


municipiul Bucuresti este organizata si functioneaza independent de comisia de clasificare pe
stele.

Comisiile de clasificare pe categorii a autocarelor si a autobuzelor elibereaza certificatele


si însemnele aferente clasificarii acordate în urma verificarii autocarelor. Autocarele se verifica
pe baza cerintelor cuprinse în Conditiile de clasificare pe categorii a autocarelor si a autobuzelor
(pct. 6 din prezentele norme metodologice).

Documentele necesare pentru clasificarea autocarelor

a) Solicitarea clasificarii pe stele a autocarelor de turism

În vederea prezentarii la comisia de clasificare pe stele a autocarelor de turism,


detinatorul va prezenta urmatoarele documente:

- cererea de clasificare a autocarului, întocmita de proprietar sau de cel care exploateaza


mijlocul de transport (conform modelului din anexa nr. 1);

- copie de pe licenta de transport de persoane în trafic intern si/sau international;

- copie de pe cartea de identitate a vehiculului;

- copie de pe certificatul de înmatriculare a autocarului în România;

- declaratia agentului economic care solicita admiterea în Sistemul international al I.R.U. privind
respectarea conditiilor de clasificare a autocarelor de turism.

b) Solicitarea clasificarii pe categorii a autocarelor si a autobuzelor


În vederea prezentarii la comisia de clasificare pe categorii a autocarelor si a autobuzelor,
detinatorul va prezenta urmatoarele documente:

- cererea de clasificare completata de proprietar sau de cel care exploateaza mijlocul de transport
(conform modelului din anexa nr. 2);

- copie de pe licenta de transport de persoane în trafic intern si/sau international;

- copie de pe cartea de identitate a vehiculului;

- copie de pe certificatul de înmatriculare a autocarului în România.

Convocarea comisiei de clasificare

Dupa primirea cererii de clasificare si dupa analizarea documentelor anexate,


responsabilul comisiei decide convocarea acesteia, comunicându-se solicitantului data, locul si
tariful 1) aferent verificarii autocarelor. Data programata pentru verificarea autocarelor se
comunica, cu minimum doua zile în avans, specialistilor nominalizati de catre Ministerul
Transporturilor si, dupa caz, de catre Ministerul Turismului. Verificarea autocarelor se face, de
regula, la sediul comisiei. În situatia în care detinatorul solicita clasificarea la aceeasi data a cel
putin 5 autocare, verificarea se poate efectua la locul de garare a acestora, cu plata cheltuielilor de
deplasare.

La data programata pentru verificarea autocarelor, detinatorul acestora va face dovada


achitarii tarifului comunicat si va prezenta în original certificatele de înmatriculare si cartea
de identitate a vehiculului.

Conditiile de clasificare pe stele a autocarelor de turism

Pentru clasificarea pe stele a autocarelor de turism se aplica Sistemul international al


I.R.U. de clasificare a autocarelor de turism, adaptat la legislatia din România. Verificarea
îndeplinirii criteriilor de apreciere se efectueaza de catre comisia de clasificare2).

Autocarele pot fi clasificate dupa una dintre procedurile urmatoare:

a)individual;

b)prin constructorul de autocare.

Clasificarea da posibilitatea:

a) eliberarii unui certificat de clasificare conform modelului din anexa nr. 3. Acest certificat
va fi tiparit în limba româna si în limba franceza. O copie de pe certificatul de clasificare
se va pastra la bordul autocarului;
b) aplicarii pe autocar a însemnelor I.R.U., cuprinzând stelele indicând clasa de confort
acordata, simbolurile echipamentelor, conform modelelor din anexa nr. 11, numerotatia
I.R.U., numarul de înmatriculare a autocarului, numarul de locuri si perioada de
valabilitate. Însemnele clasificarii acordate vor avea dimensiunile 320 mm X 330 mm si
vor fi conform modelelor din anexa nr. 9. Însemnele se vor amplasa pe exteriorul
autocarului, unul pe partea dreapta, lânga usa de intrare a pasagerilor, si unul pe peretele
din spate.

Procedura de clasificare individuala

Clasificarea individuala este solicitata comisiei de clasificare de catre detinator. Comisia


de clasificare procedeaza la verificarea autocarului prezentat în conditiile prevazute de prezentele
norme metodologice, se asigura ca acesta satisface conditiile prescrise de prezentele conditii de
clasificare si elibereaza, în cazul îndeplinirii cerintelor, un certificat conform modelului din anexa
nr. 3 si însemnele corespunzatoare clasei sau claselor de confort certificate.

Autocarele vor fi prezentate, în scopul verificarii, la comisia de clasificare. Verificarile se


vor efectua în fiecare an. Vigneta de valabilitate aplicata pe însemnele de clasificare va fi
valabila timp de un an. În cazuri justificate (prevazute la pct. 4.3.), verificarile se pot efectua si la
sediul detinatorului care solicita clasificarea autocarelor.

Orice verificare a comisiei de clasificare este însotita de un raport de verificare conform


modelului din anexa nr. 8. Raportul de verificare se întocmeste în doua exemplare, dintre care un
exemplar se preda detinatorului autocarului.

Daca rezultatul este negativ, detinatorul autocarului poate cere o repetare a verificarilor,
în termen de 30 de zile, în cadrul tarifului achitat, dupa solutionarea observatiilor comisiei de
clasificare la verificarea initiala. În cazul depasirii limitei de 30 de zile, se achita din nou tariful
de verificare.

Daca autocarul nu mai satisface conditiile prescrise pentru clasificarea sa, acesta va
trebui, înainte de a putea purta însemnele de clasificare ale aceleiasi clase de confort, sa fie
readus în starea pe care a avut-o la clasificare, în asa fel încât sa satisfaca din nou aceste conditii
si sa fie prezentat comisiei de clasificare pentru a primi o noua clasificare.

Detinatorul autocarului trebuie sa permita, în orice moment si fara aviz prealabil,


efectuarea inspectiei de catre reprezentantii comisiei de clasificare, daca acesta se afla la sediu
sau la locul de garare.

Procedura de clasificare prin constructorul autocarelor

In conditiile determinate de comisia de clasificare, constructorii de autocare din România


care fabrica în serie un acelasi tip, corespunzând conditiilor prescrise în prezentele conditii de
clasificare, pot sa elibereze ei însisi certificatul de clasificare, la cererea clientilor. Autocarele
respective trebuie sa fie omologate de tip pentru circulatia pe drumurile publice din România si sa
respecte prevederile amendamentelor în vigoare ale Regulamentului nr. 36 O.N.U.-E.C.E. sau,
dupa caz, ale Regulamentului nr. 52 O.N.U.-E.C.E.

Certificatele de clasificare vor fi puse la dispozitia constructorului de catre comisia de


clasificare, având completate datele corespunzatoare clasificarii obtinute de tipul respectiv de
autocar. Constructorul va completa datele de identificare a cumparatorului si a autocarului.

Constructorul autocarelor va înregistra certificatele de clasificare pe masura eliberarii lor


si va tine o evidenta privind numarul, data eliberarii, titularul certificatului. Constructorul va
admite orice verificari din partea comisiei de clasificare.

Însemnele corespunzatoare clasei sau claselor de confort certificate de constructor se vor


elibera detinatorului de catre comisia de clasificare, în baza semnarii Declaratiei de angajament a
agentului economic care solicita admiterea în Sistemul international I.R.U. de clasificare a
autocarelor de turism.

Constructorul nu va acorda nici un certificat de clasificare fara sa se fi constatat, de catre


comisia de clasificare, prin examinarea unuia sau a mai multor autocare de acelasi tip de
constructie, fabricate în serie, ca aceste tipuri satisfac conditiile prevazute în prezentele norme
metodologice. Comisia de clasificare va indica, daca este cazul, modificarile ce trebuie efectuate
asupra tipului de constructie prevazut, pentru a putea acorda constructorului dreptul precizat mai
sus.

Constructorul va trebui sa se angajeze în scris ca:

a) va respecta conditiile de clasificare pe stele a autocarelor de turism din Sistemul


international al I.R.U.;

b) va permite comisiei de clasificare sa examineze si alte autocare de acelasi tip de


constructie, în orice moment pe parcursul productiei în serie a tipului considerat;

c) va informa comisia de clasificare asupra oricaror modificari ale proiectului sau


specificatiei, indiferent de importanta lor, înainte de a le aplica.

Toate hotarârile comisiei de clasificare vor fi notificate în scris constructorului. Aceasta


hotarâre va fi datata si numerotata.

Prelungirea valabilitatii certificatului de clasificare

Înainte de data expirarii valabilitatii certificatului de clasificare, detinatorul autocarului


trebuie sa solicite prelungirea valabilitatii acestuia. Prelungirea valabilitatii se acorda daca
autocarul satisface criteriile de clasificare în vigoare la data respectiva.

Prelungirea valabilitatii se mentioneaza de catre comisia de clasificare în certificatul de


clasificare. De asemenea, comisia de clasificare înlocuieste vigneta de valabilitate acordata
anterior, amplasata pe însemnele exterioare.
În cazul în care la verificarea pentru prelungirea valabilitatii certificatului de clasificare se
constata ca autocarul nu mai satisface criteriile de clasificare, se solicita rezolvarea deficientelor
constatate. În cazul în care la reverificare se constata în continuare neîndeplinirea criteriilor,
certificatul se anuleaza si se retrag însemnele acordate anterior. Comisia de clasificare elibereaza
un nou certificat si noi însemne corespunzatoare clasei de confort si criteriilor pe care le
îndeplineste autocarul.

Retragerea clasificarii acordate

Comisia de clasificare poate retrage certificatul de clasificare, precum si însemnele


corespunzatoare, în urmatoarele cazuri:

- modificarea autocarului de o maniera care afecteaza modul de îndeplinire a criteriilor de


clasificare avute în vedere la verificarea anterioara;

- înscrierea unor informatii false privind clasificarea obtinuta de autocar(e), în materialele de


promovare sau de reclama sau pe însemnele exterioare;

- la solicitarea organelor împuternicite ale Ministerului Transporturilor si, respectiv, ale


Ministerului Turismului (pentru autocarele de turism), când se constata contraventii la
prevederile Hotarârii Guvernului nr. 951/1995.

În cazul în care un autocar clasificat în clasa de confort * (o stea) nu mai îndeplineste


criteriile respective, detinatorul este obligat sa nu îl mai foloseasca în scopul transportului de
turisti.

În cazul în care autocarul îsi schimba detinatorul, certificatul de clasificare se retrage,


noul detinator fiind obligat sa solicite clasificarea autocarului, în conformitate cu prevederile
prezentelor norme metodologice.

În cazul retragerii clasificarii acordate anterior, detinatorul trebuie sa faca o noua


solicitare de acordare a clasificarii, cu respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.

Contestatiile privind retragerea clasificarii se adreseaza Inspectoratului rutier din cadrul


Ministerului Transporturilor. Solutionarea contestatiei se va face de catre Directia generala
transporturi terestre din Ministerul Transporturilor si cu avizul Ministerului Turismului. Decizia
data în solutionarea contestatiei poate fi atacata la instantele de contencios administrativ.

Pierderea sau deteriorarea certificatelor de clasificare si/sau a însemnelor

Pierderea sau deteriorarea certificatelor de clasificare si/sau a însemnelor se va comunica


imediat comisiei de clasificare care le-a eliberat. Comisia de clasificare poate elibera duplicate
dupa achitarea de catre detinatorul autocarului a contravalorii certificatului si/sau a însemnelor.
Comisia poate sa solicite si o reverificare a autocarului.

Conditiile de clasificare pe categorii a autocarelor si a autobuzelor


Pentru clasificarea pe categorii a autocarelor si a autobuzelor se aplica criteriile de
apreciere cuprinse în prezentele norme metodologice. Verificarea îndeplinirii criteriilor de
apreciere se efectueaza de catre comisia de clasificare.

Clasificarea este solicitata comisiei de clasificare de catre detinator. Comisia de


clasificare procedeaza la verificarea autocarului/autobuzului în conditiile prevazute de prezentele
norme metodologice, se asigura ca acesta satisface conditiile prescrise de acestea si elibereaza, în
cazul îndeplinirii cerintelor, un certificat de clasificare conform modelului din anexa nr. 4 si
însemnele corespunzatoare categoriei de confort certificate.

Detinatorul autocarului/autobuzului trebuie sa permita, în orice moment si fara aviz


prealabil, inspectia de catre reprezentantii comisiei de clasificare, daca acesta se afla la sediu sau
la locul de garare.

Autocarele/autobuzele vor fi prezentate, în scopul verificarii, la comisia de clasificare din


judetul în care îsi are sediul detinatorul. Verificarile se vor efectua în fiecare an. Ecusonul de
valabilitate aplicat pe însemnele de clasificare va fi valabil un an de zile. În cazuri justificate,
verificarile se pot efectua si la sediul detinatorului care solicita clasificarea
autocarelor/autobuzelor.

Orice verificare a comisiei de clasificare este însotita de un raport de verificare conform


modelului din anexa nr. 8. Raportul se întocmeste în doua exemplare, dintre care un exemplar se
preda detinatorului autocarului/autobuzului.

Daca rezultatul este negativ, detinatorul autocarului/autobuzului poate cere o repetare a


verificarilor, în termen de 30 de zile, în cadrul tarifului achitat, dupa ce a solutionat observatiile
comisiei de clasificare în cursul verificarii initiale. În cazul depasirii limitei de 30 de zile, se
achita integral tariful de verificare.

Daca autocarul/autobuzul nu mai satisface conditiile prescrise pentru clasificarea sa,


acesta va trebui, înainte de a putea purta însemnele de clasificare ale aceleiasi categorii, sa fie
readus în starea pe care a avut-o la clasificare, în asa fel încât sa satisfaca din nou aceste conditii
si sa fie prezentat pentru o noua clasificare.

Comisia de clasificare poate retrage certificatul de clasificare si însemnele de clasificare


în conditiile enumerate în Hotarârea Guvernului nr. 951/1995 si în prezentele norme
metodologice.

Prelungirea valabilitatii certificatului de clasificare

Înainte de data expirarii valabilitatii certificatului de clasificare, detinatorul


autocarului/autobuzului trebuie sa solicite o noua verificare pentru prelungirea valabilitatii
acestuia. Prelungirea valabilitatii se acorda, daca la reverificare autocarul/autobuzul satisface
conditiile si criteriile de clasificare în vigoare.
Prelungirea valabilitatii se mentioneaza de catre comisia de clasificare în certificatul de
clasificare. De asemenea, comisia de clasificare înlocuieste vigneta de valabilitate acordata
anterior, amplasata pe însemnele exterioare.

În cazul în care la verificarea pentru prelungirea valabilitatii certificatului de clasificare se


constata ca autocarul/autobuzul nu mai satisface criteriile de clasificare, se solicita rezolvarea
deficientelor constatate. În cazul în care la reverificare se constata în continuare neîndeplinirea
criteriilor, certificatul se anuleaza si se retrag însemnele acordate anterior. Comisia de clasificare
elibereaza un nou certificat si noi însemne corespunzatoare categoriei si criteriilor pe care le
îndeplineste autocarul/autobuzul.

Retragerea clasificarii acordate

În afara de cazul mentionat la pct. 6.2.3., comisia de clasificare poate retrage certificatul
de clasificare, precum si însemnele corespunzatoare, în urmatoarele cazuri:

- modificarea echiparii autocarului/autobuzului, constatata la reverificare sau de catre organele


împuternicite, de o maniera care afecteaza modul de îndeplinire a criteriilor de clasificare avute în
vedere la data respectiva;

- la solicitarea organelor împuternicite ale Ministerului Transporturilor, când se constata


contraventii la prevederile Hotarârii Guvernului nr. 951/1995.

În cazul în care un autocar/autobuz clasificat în categoria III nu mai îndeplineste criteriile


respective, detinatorul este obligat sa nu îl mai utilizeze ca autovehicul destinat transportului
public de persoane în trafic international.

În cazul în care autocarul/autobuzul îsi schimba detinatorul, certificatul de clasificare se


retrage, noul detinator fiind obligat sa solicite clasificarea autocarului/autobuzului, în
conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.

În cazul retragerii clasificarii acordate, detinatorul trebuie sa efectueze o noua solicitare


de acordare a clasificarii, cu respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.

Contestatiile privind retragerea clasificarii se adreseaza Inspectoratului rutier din cadrul


Ministerului Transporturilor. Solutionarea contestatiei se face de catre Directia generala
transporturi terestre din Ministerul Transporturilor. Decizia data în solutionarea contestatiei poate
fi atacata la instantele de contencios administrativ.

Pierderea sau deteriorarea certificatelor de clasificare si/sau a însemnelor

Pierderea sau deteriorarea certificatelor de clasificare si/sau a însemnelor se va comunica


imediat comisiei de clasificare care le-a eliberat. Comisia de clasificare poate elibera duplicate
dupa achitarea de catre detinator a contravalorii certificatului si/sau a însemnelor. Comisia de
clasificare poate, în aceste cazuri, sa solicite si o reverificare a autocarului/autobuzului.
D. Structuri turistice cu functie de agrement

Agrementul reprezinta o alta componenta de baza a serviciilor turistice, deoarece asigura


odihna activa a turistilor (o caracteristica fundamnetala a vacantelor în zilele noastre, conturând
cadrul necesar petrecerii placute si instructive a timpului liber).

Agrementul îndeplineste o serie de functii:

- vizeaza destinderea si recomfortarea fizica a turistului,, precum si divertismentul


si dezvoltarea capacitatilor sale;

- la nivel psihic, activitatile cultural-distractive si instructiv-educative au ca obiect


crearea unei atmosfere de destindere, amuzament si comunicare, contribuind la
îmbogatirea cunostiintelor turistului;

- au un rol însemnat în cresterea eficientei economice a activitatii turistice într-o


zona, statiune, complex turistic;

- poate determina cresterea competitivitatii statiunilor turistice.

Agrementul se poate clasifica:

1. în functie de destinatia sa:

- agrement nautic (de litoral)

- agrement montan - de vara si de iarna

2. în functie de spatiul de desfasurare:

- agrement închis (club, hotel, cinema, discoteca, .)

- agrement în aer liber (gradini publice, parcuri de distractie, stadioane, .)

3. în functie de numarul de participanti

- agrement individual

- agrement de grup

4. în functie de scopul sau

- agrement de competitie
- agrement ca scop în sine

5. în functie de vârsta participantilor

- agrement pentru copii

- agrement pentru tineri

- agrement pentru adulti

- agrement pentru vârsta a 3-a

6. în functie de pret

- agrement gratuit

- agrement cu pret mic

- agrement cu pret mediu

- agrement de lux

Pentru a obtine avizul si autorizatia de functionare, structurile de primire cu functiuni de


agrement trebuie sa îndeplineasca urmatoaresle conditii:

1. amplasamentul trebuie sa fie în perimetrele delimitate ca spatiu pentru agrement, stabilite de


primari;

2. functionarea echipamentelor de argrement sa nu prezinte nici un fel de pericol sau risc de


accidentare a turistilor;

3. dotarile de agrement sa fie într-o perfecta stare de functionare, întretinute corespunzator


(vopsite, salubre) si sa aiba un aspect estetic care sa raspunda exigentelor unui turism
civilizat;

4. exploatarea echipamentelor de agrement sa nu conduca la poluarea fonica saude alta natura a


mediului si sa nu perturbeze în nici un fel desfasurarea activitatii în structurile de primire
turistice;

5. structurile de agrement nautic vor fi delimitate prin balize si vor fi asistate de echipe
SALVAMAR, dotate cu întregul echipament de salvare necesar.

Structurile de primire turistice cu functiuni de agrement care nu îndeplinesc conditiile


prevazute de lege vor fi dezafectate de catre administratorii acestora pâna la deschiderea
sezonului estival. În caz contrar, dezafectarea se va efectua pe cheltuiala detinatorilor de structuri
de primire turistice cu functiuni de agrement.
Constituie contraventii, daca nu sunt savârsite conform legii, urmatoarele fapte:

a. desfasurarea de activitati de agrement în statiuni turistice fara autorizatie de functionare;

b. nerespectarea conditiilor în baza carora s-au eliberat avizul Ministerului Turismului si


autorizatia de functionare.

Contraventiile se sanctioneaza cu amenzi de catre personalul cu atributii de control din


cadrul Ministerului Turismului, precum si de persoanele împuternicite de primari.

Agrementul montan (sporturile montane)

Serviciile de transport pe cablu sunt considerate deopotriva mijloc de deplasare si de


agrement, si au un rol important în dezvoltarea turismului montan (în special al celui de iarna).
Numarul instalatiilor de acest fel este în extindere.

Conform actelor normative în vigoare1[1], prin:

- pârtie de schi pentru agrement se întelege acea parte a domeniului pentru schi amenajat,
care este destinata practicarii schiului pentru agrement în conditii de siguranta pentru schiori;

- traseul de schi pentru agrement acea parte a domeniului pentru schi amenajat,care face
legatura între pârtiile de schi.

Omologarea pârtiilor de schi se face de catre Ministerul Turismului-Directia generala de


autorizare si control impreuna cu consiliile judetene în cadrul unor comisii special amenajate, pe
baza constatarilor facute la fata locului.

Administratorii pârtiilor sau traseelor de schi pentru agrement vor solicita omologarea lor
cu cel putin 45 zile înainte de darea în exploatare a acestora. În acest scop se vor depune la
MTCT urmatoarea documentatie:

- cerere de omologare;

- certificat constator de la oficiul registrului comertului, din care sa rezulte obiectul de


activitate alsocietatii comerciale, datele de ideintificare din certificatul de înmatriculare;

- copiea de pe documentul legal care confera dreptul administratorului sa exploateze pârtia sau
traseul de schi;

- fâsia pârtiei sau a traseului de schi pentru agrement, cu detalii privind amplasarea instalatiei
de stransport pe cablu, portiunile abrupte, pâlcurile de copaci, curbele si eventualele
intersectii cu drumurile carosabile, cu traseele instalatiilor detransport pe cablu si cu alte
pârtii, locurile de amplasare a indicatoarelor de semnalizare si a balizelor;

- schita profilului pârtiei;

- fotografia de ansamblu a pârtiei de shci alpin, cu dimensiunile de 18cmx24cm, realizata de


preferinta de pe versantul opus;

- autorizatia de mediu, obtinuta în conformitate cu prevederile legii protectiei mediului


nr.137/1995.

Termenul de solutionare a cererii de omologare este de 30 de zile de la data înregistrarii


documentatiei la Ministerul Turismului. Daca sunt îndeplinite criteriile minime obligatorii de
omologare, MTCT va emite certificatul de omologare

Agrement nautic

Conform normelor in vigoare2[2], prin:

- agrementul nautic reprezinta activitatile cu scop recreativ sau sportiv efectuate cu


echipamente specifice si/sau cu ambarcatiuni de agrement nautic în apele nationale
navigabile;
- ambarcatiunea de agrement nautic reprezinta orice ambarcatiune destinata sa fie utilizata
în scopuri sportive si recreative;
- zona de agrement nautic este aria delimitata vizibil, formata dintr-o suprafata de teren
situata pe malul unei ape navigabile, destinata amplasarii echipamentelor si ambarcatiunilor
de agrement nautic si lansarii acestora la apa, si luciul de apa adiacent acesteia, delimitat prin
balize de restul apei navigabile, destinat practicarii agrementului nautic.

Activitatea de agrement nautic se poate desfasura numai în zone de agrement nautic,


stabilite în baza planului de urbanism al zonei, în perimetre delimitate ca spatii pentru agrement
stabilite de primari cu acordul ministerului.

Pentru desfasurarea activitatii de agrement nautic cu scop lucrativ titularus zonei de


agrement nautic trebuie sa detina certificat de autorizare turistica si autorizatie de functionare.

Certificatul de autorizare turistica se elibereaza de MTCT, în baza documentatiei depuse


de solicitant.

Certificatul de autorizare turistica se sollicita cu cel putin 30 de zile înainte de darea în


folosinta a zonei de agrement nautic, în baza urmatoarelor documente:
a. cererea de eliberare a certificatului de autorizare turistica;
b. copia certificatului de inmatriculare la registrul comertului;
c. planul privind perimetrul delimitat ca spatiu de agrement nautic conform planului urbanistic
al zonei;
d. copia actului de detinere legala a dreptului de folosinta asupra terenului si sprafetei de apa
din componenta zonei de agrement nautic;
e. fisa privind descrierea zonei de agrement nautic cu privire la dotarile si echipamentele de
care dispune, precum si activitatile de agrement ce urmeaza sa fie desfasurate;
f. schita privind amplasarea cu delimitarea perimetrului unde sunt situate dotarile si
echipamentelecare deservesc zona de agrement nautic.

În termen de 30 de zile de la data înregistrarii cererii agentului economic, MTCT


procedeaza la verificarea zonei de agrement nautic si acorda certificatul dea autorizare turistica
numai daca sunt indeplinite conditiile privind amenajarea, echiparea si dotarea zonei de agrement
nautic.

Titularul zonei de agrement nautic are obligatia de a depune o coppie de pe certificatul de


autorizare turistica la primaria din raza teritoriala in care se afla zona de agrement pentru
obtinerea autorizatiei de functionare.

Certificatul de autorizare turistica se retrage de personalul de specialitate al MMTCT in


urmatoarele situatii:

a. nerespectarea criteriilor de amenajrea, echipare, dotare si a regulilor privind desfasurarea


activitatii zonei de agrement nautic;
b. nedetinerea autorizatiei de functionare emise de primarie;
c. nedetinerea autorizatiei sanitare, de mediu si protectia muncii.

Controlul activitatii de agrement nautic se realizeaza de:

a. MTCT - cu privire la detinerea certificatlui de autorizare turistica, respectarea exactitatii


amplasamentelor zonelor de agrement nautic si a criteriilor minime;
b. Ministerul Sanatatii si Familiei - cu privire la respectarea normelor igienico-sanitare;
c. Ministerul Apelor si Protectiei Mediului - cu privire la respectarea prevederilor legale
referitoare la: delimitarea si regimul zonelor de protectie a surselor de apa si a ariilor
naturale protejate, protectia calitatii apei, a aerului si a solului, precum si nivelurile de
zgomot;
d. Ministerul de Interne - cu privire la respectarea reglementarilor privind regimul de
frontiera;
e. Persoane împuternicite de primari - cu privire la detinerea autorizatiei de functionare si
respectarea amplasamentelor zonelor de agrement nautic.

Criteriile privind amenajarea, echiparea, dotarea zonelor de agrement nautic,


precum si regulile privind desfasurarea activitatii în acestea

Zonele de agremetn nautic trebuie amenajate, echipate si dotate de catre titularii acestora
dupa cum urmeaza:
a. zonele de agrement nautic se amenajeaza în perimetrele stabilite ca spatii de agrement,
conform planului urbanistic al zonei aprobat;

b. perimetrul zonei de agrement nautic sa fie marcat vizibil, iar culoarele de lansare la apa si
limitele zonei de agrement nautic sa fie delimitate prin balize;

c. zona de agrement nautic trebuie sa dispuna de post de salvare, post de prim ajutor si grup
sanitar în incita sau la o distanta de maximum 200 m de la incinta;

d. zona de agrement nautic trebuie sa dispuna de panou de semnalizare privind: denumirea


zonei de agrement nautic, titularul acesteia, activitatile ce pot fi desfasurate în incinta, precum
si programul de functionare, drepturile si obligatiile turistilor, redactat în limba româna si în
doua limbi de circulatie internationala;

e. agentii economici care desfasoara activitate de agrement nautic au obligatia sa afiseze tarifele
practicate pentru fiecare tip de ambarcatiune;

f. agentii economici trebuie sa expuna la loc vizibil o coppie a certificatului de autorizare


turistica si a autorizatiei de functionare emise de primarie;

g. titularul zonei de agrement nautic trebuie sa dispuna de sistem de semnalizare a conditiilor


meteo în vederea desfasurarii, respectiv încetariii activitatii de agrement nautic, dupa caz;

h. personalul care asigura serviciile de agrement nautic trebuie sa poarte echipament de luccru
adecvat si ecuson cu denumirea societatii,numele si functia;

i. personalul care asigura serviciile de agrement nautic trebuie sa aiba conduita ireprosabila în
relatiile cu turistii si cel putin un angajat pe schimb sa cunoasca una dintre limbile de
circulatie internationala;

j. titularul zonei de agrement nautic este obligat sa asigure recipiente în numar suficient pentru
colectarea reziduurilor;

k. sa fie afisate la loc vizibil pentru turisti numerele de telefon ale conducerii agentului
economic care detine certificatul de autorizare turistica, precum si ale Ministerului
Transporturilor, Constructiilor si Turismului si ale Autoritatii Nationale pentru Protectia
Consumatorilor.

Titularii zonelor de agrement nautic trebuie sa respecte urmatoarele reguli privind


desfasurarea activitatii:

a. sa respecte aria si profilul activitatilor ce pot fi practicate in zona de agrement nautic, potrivit
aprobarii acordate prin ordin al ministrului transporturilor, contructiilor si turismului,
respectiv potrivit autorizatiei de functionare emise de primaria in a carei raza teritoriala se
afla zona de agrement nautic;
b. sa respecte dreptul de folosinta publica a culoarelor de lansare la apa;

c. sa nu permita accesul inotatorillor in perimetrul de apa delimitat ca zona de agrement nautic;

d. sa nu permita turistilor sa depaseasca limita marcata a perimetrelor de apa atribuite zonei de


agrement nautic;

e. prin întreaga activitate sa nu creeze nici un fel de disconfort turistilor aflati pe plaja, în apa
sau în structurile de primire turistice cu functiuni de cazare, alimentatie publica, agrement;

f. sa respecte orarul stabilit pentru desfasurarea activitatii de agrement nautic.

E. Structuri turistice cu functie de tratament balnear

Potrivit Ordonantei nr. 109/20003[3], prin statiune balneara se întelege localitatea sau/si
arealul care dispune de resurse de substante minerale, stiintific dovedite si traditional recunoscute
ca eficiente terapeutic, de instalatii specifice pentru cura si care are o organizare ce permite
acordarea asistentei medicale balneare în conditii corespunzatoare.

Prin statiune climatica se întelege localitatea sau/si arealul situat în zone cu factori
climatici benefici si care are conditii pentru asigurarea mentinerii si ameliorarii sanatatii si/sau a
capacitatii de munca, precum si a odihnei si reconfortarii.

Prin statiune balneoclimatica se întelege localitatea sau/si arealul care îndeplineste atât
conditiile îndeplinite de statiunea climatica, cât si cele îndeplinite de statiunile balneare.

Prin areal se întelege o zona delimitata topo-geo-climatic din localitate sau din afara
acesteia care are factori naturali de cura.

Prin factori naturali se întelege ansamblul elementelor fizice/chimice terapeutice,


sanogene naturale. Sunt considerati factori naturali: apele minerale terapeutice, lacurile si
namolurile terapeutice, gazele terapeutice, ansamblul elementelor fizico-chimice/climatice ale
litoralului marin si factorii sanogeni ai principalelor tipuri de bioclima a României, inclusiv de la
nivelul grotelor si salinelor.

Prin asistenta medicala balneara se întelege totalitatea serviciilor medico-sanitare


efectuate sub forma de cura în statiunile balneare, climatice sau balneoclimatice, prin utilizarea
unuia sau a mai multor factori naturali si a unor factori fizici, terapeutici produsi artificial,
conform unor proceduri definite metodologic, precum si prin dieta, medicatie, psihoterapie si
educatie sanitara.
Localitatile sau/si arealele stabilite ca fiind statiuni balneare, climatice sau
balneoclimatice sunt delimitate prin planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului. Specificul
statiunii respective si profilul de cura sunt determinate de tipul predominant de factori naturali.

Statutul de statiune balneara, climatica sau balneoclimatica se acorda prin Hotarâre a


Guvernului, la propunerea consiliilor locale, cu consultarea, dupa caz, a populatiei implicate, pe
baza normelor tehnice unitare, elaborate, în conditiile legii, de Ministerul Sanatatii, Ministerul
Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului,
Ministerul Industriei si Comertului, cu avizul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

Autorizatia de functionare, din punct de vedere medico-balnear si al valorificarii


terapeutice a factorilor sanogeni naturali, a unitatilor medico-balneare si de recuperare din
localitatile cu statut de statiune balneara, climatica sau balneoclimatica este obligatorie si se
elibereaza la cerere, pe o durata de 5 ani, de catre Ministerul Sanatatii si Familiei, la propunerea
Institutului National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie."

Autorizatia de functionare se prelungeste, la cerere, la expirare sau ori de câte ori se


schimba calitatea factorilor naturali, constatata de organele de specialitate ale ministerelor si ale
celorlalte autoritati publice, abilitate de lege, prevazute la alin. (1).

Pentru acordarea statutului de statiune balneara, climatica sau balneoclimatica sunt


necesare:

- studii complexe de analiza a factorilor naturali din arealul respectiv, efectuate de institutii de
specialitate;

- stabilirea de catre Ministerul Sanatatii, prin institutia sa specializata - Institutul National de


Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie -, a perimetrelor de protectie sanitara si
prevederea acestora în planurile de urbanism si amenajare a teritoriului;

- instalatii pentru valorificarea factorilor naturali;

- unitati sanitare, inclusiv baze de tratament, cu personal medico-sanitar corespunzator si


acreditat în conditiile legii, adecvate acordarii asistentei medicale balneare si de recuperare;

- cai de acces, infrastructuri urban-edilitare, telecomunicatii;

- amenajari pentru odihna si relaxare.

Tipurile de afectiuni pentru care pacientii beneficiaza de asistenta de recuperare, medicina


fizica si balneologie.
Afectiunile pentru care pacientii beneficiaza de asistenta de recuperare sunt
urmatoarele4[4]:

- reumatismul inflamator cronic;

- sechelele algice si disfunctionale ale bolilor osului - osteopenie, osteonecroze, osteopatii


genotipice si endocrine, malformatii si altele asemenea;

- deficitele posturale de aliniament - cifoze, scolioze, dezaxari si altele asemenea;

- sechelele posttraumatice ale aparatului locomotor - os, tendon, muschi, ligament, nerv cu
localizare unica sau multipla;

- starile post chirurgical-ortopedice - artropatii, osteotomii, tenoplastii, ligamentoplastii,


osteosinteze, neurorafii si altele asemenea;

- monoplegiile, hemiplegiile si paraplegiile;

- maladia Parkinson;

- scleroza multipla;

- boli neurologice ereditare si degenerative;

- sechelele encefalopatiilor infantile;

- cardiopatia ischemica cronica, inclusiv sechelele de infarct;

- bronhopneumopatia obstructiva cronica;

- sindroame restrictive ventilatorii - toracoplastii, pahipleurite, fibroze pulmonare, cifoscolioze


si altele asemenea;

- tulburarile sfincteriene;

- astmul bronsic;

- afectiunile neoplazice.

Afectiunile pentru care pacientii beneficiaza de terapie fizicala sunt urmatoarele:

- sindroamele algice ale tesuturilor moi;


- nevritele si nevralgiile;

- boala varicoasa si insuficienta circulatorie venoasa;

- afectiuni ORL - rino-sinopatii cronice, faringolaringite cronice;

- ginecopatii cronice - metroanexite, algii pelvine de cauze variate si altele asemenea;

- sindroame psihosomatice algice pe fond anxios-depresiv.

Afectiunile pentru care pacientii beneficiaza de asistenta de recuperare si/sau terapie fizicala în
functie de stadiul de evolutie sunt urmatoarele:

- reumatismul degenerativ;

- alte forme de reumatism - infectios, secundar, metabolic, endocrin, neuropatic;

- cervicoradiculite si lomboradiculite;

- algoneurodistrofiile;

- polinevritele si poliradiculonevritele;

- sindromul de ischemie arteriala periferica;

- astmul bronsic;

- sindromul de deconditionare.