Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 3. Prelucrarea Primara A Datelor Statistice
Tema 3. Prelucrarea Primara A Datelor Statistice
Tabele statistice
Tabelele statistice constituie un ansamblu de judecăţi prezentat într-o formă
succintă, în cuvinte şi expresii numerice, referitoare la fenomene şi procese studiate.
Ele se folosesc atât pentru prezentarea rezultatelor cercetării, cât şi în cadrul analizei
indicatorilor derivaţi. Indiferent care este destinaţia tabelelor statistice, acestea trebuie
să fie întocmite respectând elementele de conţinut şi de formă.
Elementele de conţinut se referă la subiectul şi predicatul tabelului. Subiectul
tabelului îl prezintă colectivitatea şi părţile sale componente şi se înscrie în capetele
rândurilor. Predicatul tabelului este format din totalitatea aspectelor cantitative
referitoare la colectivitatea cercetată (caracteristicile care au stat la baza sistematizării
datelor) şi se înscriu în capătul coloanelor. Ele se numerotează distinct.
Elementele de formă ale unui tabel se regăsesc în macheta tabelului care este
formată din titlul general, titlurile interioare, reţeaua şi notele explicative. Titlul
general atrage atenţia asupra relaţiilor cantitative prezentate în legătură cu subiectul.
El trebuie să fie clar şi concis. Titlurile interioare se referă la elemente ale subiectului
(se trec în capătul rândurilor) şi ale predicatului (în capătul coloanelor). Reţeaua este
formată din linii paralele verticale şi orizontale, care formează rubricile, în care se
înscriu datele numerice şi denumirile textuale. Sursa informează asupra provenienţei
datelor din tabel.
Tabelul.3.4
Grupe de unităţi Numărul Valorile centralizate
după variaţia unităţilor, ale caracteristicii
caracteristicii X ni Y Z V
A 1 2 3 4
X1 n1 Y1 Z1 V1
X2 n2 Y2 Z2 V2
...
Xi ni Yi Zi Vi
...
Xr nr Yr Zr Vr
r r r r
Total n
i 1
i
Y
i 1
i
Z
i 1
i
V
i 1
i
Tabelul combinat are subiectul prelucrat după variaţia a cel puţin două
caracteristici de grupare ( Xi) şi (Yi), iar predicatul este format din valorile centralizate
ale variabilelor dependente de factori de grupare ( Zi) şi (Vi).
Folosind acest tabel se pot cunoaşte următoarele aspecte: gradul şi forma de
variaţie a caracteristicilor de grupare (Xi şi Yj), legăturile centralizate ale
caracteristicilor dependente Vi şi Zi.
Tabelul combinat cu dublă intrare cuprinde grupele formate după variaţia
concomitentă a caracteristicilor ( Xi şi Yj), iar în rubrici se înscriu frecvenţele comune
ambelor variabile. Conţine distribuţii de frecvenţă pe grupe şi subgrupe precum şi
distribuţii marginale.
Yj
Liniile reţelei trebuie să se profileze vizibil, dar nu prea accentuat astfel încât să
faciliteze ,,citirea” graficului. Uneori, pentru a mări efortul estetic o parte din reţea sau
chiar întreaga mulţime de linii ajutătoare pot fi suprimare, având însă grijă de a
completa reprezentarea grafică prin informaţiile numerice aferente.
Scara de reprezentare este elementul care stabileşte relaţia dintre unitatea
grafică de măsură şi unitatea de măsură a caracteristicii statistice. Cu ajutorul scării se
gradează axele graficului şi se măsoară coordonatele punctelor. La construirea unui
grafic poate fi folosită fie o singură scară de reprezentare, fie două scări de
reprezentare (diagramele construite cu ajutorul sistemului de axe rectangulare), fie trei
scări distincte (stereograme). Alegerea scării de reprezentare se face astfel încât să
asigure vizualizarea corectă a proporţiilor reale dintre elementele care compun
colectivitatea.
Scările de reprezentare pot fi uniforme, când punctele cotate pe suportul scării
sunt echidistante(scara aritmetică) sau neuniforme, când distanţele variabile dintre
punctele cotate sunt stabilite pe baza unei funcţii curbilinii(scara logaritmică, scara
gaussiană, scara binomială).
În practică, cel mai des este folosită scara uniformă care trebuie să
îndeplinească unele condiţii:
unitatea de lungime aleasă să fie aceeaşi pentru toţi indicatorii pe care îi
cuprinde graficul;
atât scările verticale cât şi cele orizontale trebuie dispuse în aşa fel încât să
permită citirea uşoară a graficului;
scara aleasă trebuie să permită folosirea completă şi raţională a spaţiului
respectiv, adică în acel spaţiu să încapă toţi indicatorii seriei respective, fără
să se atingă plafonul reţelei;
deasupra notaţiilor numerice ale scării trebuie să se arate întotdeauna
denumirea unităţilor de măsură.
O bună parte din grafice au la bază sistemul de axe rectangulare şi scara
aritmetică de reprezentare. Este uşor de intuit faptul că trebuie să existe un anumit
raport între reprezentarea grafică a amplitudinii variaţiei pe axa absciselor şi cea
oglindită pe axa ordonatelor. Majoritatea teoreticienilor apreciază că reprezentarea
grafică optimă se obţine respectând ,,regula celor trei pătrimi” - adică scara de
reprezentare trebuie astfel stabilită încât segmentul aferent variaţiei maxime pe scara
ordonatelor să reprezinte trei pătrimi din segmentul care ilustrează amplitudinea
variaţiei pe axa absciselor.
Legenda graficului este alcătuită din scurte explicaţii ale semnelor
convenţionale, culorilor, liniilor, haşurilor folosite în construcţia graficului. Uneori
explicaţiile sunt trecute chiar în spaţiul rezervat reprezentării grafice sau titlul
graficului este suficient de detaliat, astfel că legenda poate să lipsească.
Graficul propriu-zis este alcătuit dintr-o mulţime de puncte, o linie sau o familie
de linii(drepte, curbe sau linii frânte), din figuri geometrice în plan sau în spaţiu, din
simboluri natural-convenţionale construite proporţional. Alegerea tipului de grafic se
face cu funcţiile de date disponibile şi de scopul cercetării, astfel încât reprezentarea
grafică să sugereze proporţiile dintre indicatori sau, după caz, relaţiile cauzale dintre
aceştia, sprijinind concluziile detaşate din analiză.
Sursa datelor se trece în mod obligatoriu sub reţeaua fiecărui grafic, în vederea
identificării provenienţei indicatorilor cuprinşi în reprezentarea grafică.
Notele explicative se trec de regulă sub reţeaua graficului sau în subsolul paginii
pentru a atrage atenţia asupra unui procedeu special de calcul statistic sau de
reprezentare grafică. Graficele sunt folosite în statistică în următoarele scopuri:
a) Ca modalitate de reprezentare, respectiv grafică, de popularizare şi de informare
vizuală.
b) Ca metode empirice de analiză şi interpretare a:
raportului dintre doi sau mai mulţi indicatori statistici;
structurii şi nuanţelor de structură - în timp sau teritorial;
formării de variaţie şi de asimetrie;
legăturilor statistice dintre două sau mai multe variabile statistice;
trendului de scurtă şi de lungă durată;
variaţiei unui fenomen complex în funcţie de factorii săi determinanţi etc.
c) Ca metodă de calcul grafic a unor indicatori statistici(mărimi medii, indicatori
medii de poziţie, indicatori de concentrare, indicatori de corelaţie etc).
Principalele tipuri de grafice statistice:
În funcţie de obiectul reprezentării grafice, de datele disponibile şi de intenţia
autorului se va alege unul sau altul dintre tipurile fundamentale de grafice. Deşi nu
există reguli riguros stabilite cu privire la utilizarea diferitelor tipuri de grafice,
cercetarea unui număr de lucrări de referinţă în acest domeniu conduce la enumerarea
următoarelor tipuri de grafice:
1. Diagrame prin benzi şi coloane. Se folosesc în scopul popularizării unor
aspecte din viaţa social-economică pentru a reda imaginea unui fenomen în
evoluţia lui în timp când distanţele dintre perioade sunt mari sau neegale.
Graficul prin benzi mai este indicat când se reprezintă indicatori care exprimă
lungimi.
30
% Lapusna
20 Orhei
10 Ungheni
0
1 tr 2 tr 3 tr 4 tr
trimestru
Când este necesară reprezentarea întregii serii cronologice este preferabilă înlocuirea
diagramei prin coloane cu o simplă cronogramă (vezi fig.3.2.), adică linia
frântă rezultată din unirea succesivă a punctelor având coordonate: timpul şi
nivelul caracteristicii. Graficul câştigă în simplitate şi forţă de sugestie. Graficul prin
coloane se foloseşte pentru a ilustra dinamica unei caracteristici atunci când se au în
vedere doar câteva din datele observate de-a lungul unei perioade.
18000
16000
14000
12000
10000 Emigranti
8000 Imigranti
6000
4000
2000
0
1990 1996 1998 2000
Graficele prin areale se construiesc sub forma unor figuri geometrice în plan a
căror suprafaţă este proporţională cu mărimea caracteristicii. De regulă se folosesc
pătrate, romburi, cercuri, triunghiuri echilaterale, dreptunghiuri.
22%
29% 22%
26%
1 unit com
2 unit com
3 unit com
29% 4 unit com
23% 25%
27%
24%
15%
40%
30
20,4 27,4
19 20
21 10 20
26 0 20,4 circul
atia
20 21 m arf
urilor
27 23 25
imagine grafică raportului dintre elementele unei serii de repartiţie. Diagrama polară
este deosebit de sugestivă şi pentru seriile cronologice cu tendinţă de creştere, care
sunt afectate de sezonalitate - se obţine o spirală a cărei rază creşte pe măsura creşterii
de la un an la altul, iar abaterile(deformările) sistematice de la raza standard indică
intensitatea variaţiei sezoniere.
4. Diagramele seriilor de spaţiu(teritoriale).
cartogramele
cartodiagramele.
Cartogramele(hărţi ale teritoriului) şi cartodiagramele(combinaţie între cartogramă şi
diagramă de suprafaţă) au o mare capacitate de a reda deosebirea dintre unităţile
administrativ- teritoriale ale ansamblului studiat. În acest scop limitele hărţii şi
unităţile administrativ- teritoriale trebuie clar conturate, iar haşurile sau micile
diagrame în fiecare unitate trebuie astfel alese şi construite la o asemenea scară încât
să reflecte diferenţierea dintre unităţi, dar să nu depăşească conturul pentru a evita
confuziile.
5. Diagramele seriilor de repartiţie de frecvenţe
a) Pentru seriile de repartiţie de frecvenţe unidimensionale se folosesc:
histograme
poligonul frecvenţelor
diagrama frecvenţelor cumulate.
b) Pentru seriile de repartiţie de frecvenţe se foloseşte corelograma
(graficul de corelaţie sau diagrama norului de puncte).
6. Diagramele prin figuri naturale şi simbolice sunt grafice de popularizare.