Prof.

Maria Cotea
Fişa 10

INTUBAŢIA ORO-FARINGIANĂ
(PIPA GUEDEL)

Definiție – intubația oro-faringiană reprezintă introducerea canulei oro-faringiene (denumită şi

pipa Guedel) în cavitatea bucală a pacientului, între limbă şi palatul dur.
Pipa Guedel este un tub de plastic curbat, prevăzut la extremitatea sa orală cu o margine dilatată
pentru a împiedica alunecarea dispozitivului în calea aeriană.
Scopul – menținerea liberă a căilor aeriene superioare şi facilitarea aspirației oro-faringiene.
Materiale necesare:
- pipa orofaringiană de mărime potrivită, apăsător limbă, mănuși, tăviță renală, apă oxigenată, apă,
echipament necesar aspirației nazofaringiene, trusa de urgenţă, aplicator cu capăt de bumbac pentru
testarea reflectivității.
Pregătirea bolnavului:
Pipa Guedel se folosește la pacienții inconștienți şi nu necesită pregătire psihică/fizică.
Tehnica:
- se spală mâinile, se îmbracă echipamentul (mănuși, mască);
- se așează pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie (dacă nu sunt contraindicații);
- se deschide gura pacientului verificându-se dacă nu există corpi străini care să fie împinși în laringe;
- se îndepărtează proteza dentară (dacă are);
- se introduce canula în cavitatea bucală cu concavitatea pipei în sus;
- când vârful pipei atinge bolta palatină (cerul gurii), se roteşte la 1800 şi se continuă înaintarea până ce
capătul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare. Această rotație micșorează riscul împingerii limbii
spre posterior;
- se va verifica frecvent poziționarea pipei;
- când pacientul îşi va recăpăta starea de conștienţă şi va fi capabil să înghită, se va înlătura pipa,
trăgând-o afară şi în jos, urmând curbătura naturală a gurii.
Incidente şi accidente:
- dacă respirația nu este eficientă, se poate administra suplimentar oxigen pe mască;
- spargerea dinților, leziuni bucale, sângerări.
Observații:
- pipa Guedel nu se foloseşte în timpul convulsiilor;
- dacă pipa va fi menținută mai multe ore, ea se va scoate şi se va spăla cu apă oxigenată, apoi cu apă
simplă, efectuându-se şi toaleta bucală;
- după îndepărtarea pipei, se testează reflexele de tuse şi de vomă, pentru a ne asigura că pipa nu a fost
îndepărtată prematur (se atinge peretele posterior al faringelui pentru reflexul de vomă şi oro-faringele
posterior pentru reflexul de tuse cu un aplicator de bumbac).
Reorganizarea locului: selectarea şi aruncarea materialelor conform P.U.