Cuprins:

Introducere:...................................................................................................................3
Capitolul I. Stabilirea soluţiilor tehnice de instalare a culturilor forestiere..................4
1.1. Încarare suprafeţei de împădurit pe categorii de teren........................................4
1.2. Stabilirea intervenţiilor artificiale pe categorii de lucrări de împăduriri............7
1.3. Alegeria speciilor pentru împăduriri şi justificarea lor silvo – economică.........8
1.4. Alcătuirea compoziţiei de regenerare şi stabilirea condiţiilor de împădurire
10
1.5. Metode şi procedeie de împădurit....................................................................12
1.6. Scheme de împădurit........................................................................................13
1.7. Pregătirea terenului şi a solului.........................................................................16
1.8. Materialul de împădurit......................................................................................18

1.9. Epoca de instalare a culturilor şi tehnica de execuţie.......................................19

Capitolul II. Urmărirea, controlul şi îngrijirea culturilor............................................21
2.1. Urmărirea şi controlul lucrărilor de împădurit..................................................21
2.2. Natura, scopul şi tehnica de aplicare lucrărilor de îngrijire..............................22
2.3. Planificarea aplicării lucrărilor de îngrijire în perioada de la instalarea
culturilor pînă la atingerea reuşitei definitive..........................................................24
Bibliografie..................................................................................................................25

http://ihero2012.com/share-1357280905-20100311.html

2
 Introducere:
Reducerea suprafeţelor forestiere, ca urmare a creşterii consumului de lemn
este un fapt dramatic, deoarece are loc înlocuirea a acelor ecosisteme forestiere cu
păşuni şi culturi agricole. În secolul 19, bunăoară, au fost exterminate mari
suprafeţe de păduri şi stepe. Către a doua jumătate a secolului 20 au fost arate mari
suprafeţe ocupate cu vegetaţie de luncă. În ultimele decenii se produce din ce în ce
mai intens ruderalizarea vegetaţiei naturale. Conform investigaţiilor
paleoetnobotanice, arheologice şi a altor materiale, s-a propus a evidenţia etapele
principale ale influenţei omului asupra naturii şi vegetaţiei Republicii Moldova.
Acest proces de despădurire este un avertisment ce se adresează atît nouă cît
şi urmaşilor noştri, prin urmare noi trebuie să asigurăm acel principiu de
continuitate a pădurii.
Distrugerea vegetaţiei forestiere duce la degradarea mediului ambiant iar
societăţii aducîndui-se daune ecologice şi economice. De aceea, ca urmare a
creşterii consumului de lemn, ceea ce trage după sine şi tăieri pe suprafeţe mari a
pădurilor, a influenţat la inaugurare altei discipline ce se ocupă cu păstrarea şi
regenerarea pădurilor care se va numi Împăduriri.
Deci scopul nostru pe viitor este de a păstra reîmpăduri terenurile care se
află la un grad înalt de degradare.
Ţinîndu-se cont de faptul că pădurile ocupă o suprafaţă de 9.6% din
teritoriul republicii, problema de împădurire a terenurilor a devenit una de
moment, dar şi de viitor.
Scopul actual al împăduririlor este acela de a instala păduri artificiale sau
culturi forestiere cu rol de producţie şi protecţie acolo unde regenerarea naturală nu
este posibilă.
Economia forestieră actuală îşi propune ca scop să ridice productivitatea
pădurilor la nivelul cel mai înalt posibil, înlăturînd tot mai mult concordanţa dintre
arboret şi potenţialul staţional.
3
 Capitolul 1. Stabilirea soluţiilor tehnice de instalare a culturilor
forestiere.

1.1 Situaţia actuală a terenurilor de împădurit şi încadrarea lor pe categorii

de terenuri.

Suprafaţa destinată împăduririi №1

Parcela 17, subparcela G
 Caracteristica condiţiilor naturale:
Suprafaţa – 4.7 ha; relieful este reprezentat de un versant ondulat cu
expoziţie sud-vestică, înclinarea de 12° şi o altitudine de 65 - 95 m; litiera
întreruptă - subţire.
Tip de floră: Gleochoma h. Geum u.
Tip de sol: clasa molisoluri, tipul cernoziom tipic
Tip de staţiune: silvostepă deluroasă externă de penduculat (ecotip de
silvostepă) pe versanţi divers înclinaţi cu ciornoziom slab livigat Bi.
Tip de pădure: Stejăret de penduculat cu arţar tătărăsc şi porumbar Pi
 Caracteristica actuală a terenului: este reprezentată conform
amenajamentului de poieni şi goluri.
Terenul destinat împăduririi №1 caracterizat anterior se încadrează în
conformitate cu sistematizarea terenurilor de împădurit pe categorii în categoria
A1.
A – terenuri lipsite de vegetaţie lemnoasă sau seminţiş utilizabil.
1 – suprafeţe lipsite de păduri (poieni, goluri, enclave) situate în cuprinsul
fondului forestier, folosite ca păşuni, fîneţe.
Dat fiind faptul aceasta încadrare s-a ales deoarece terenul №1 propus
pentru instalarea culturilor forestiere conform particularităţilor staţionale şi de
vegetaţie a terenului a fost repartizat în categoria A1, deci aici se vor instala culturi
forestiere respective, care vor avea o valoare economică ridicată şi vor forma
arborete corespunzătoare condiţiilor staţionale.

4
Suprafaţa destinată împăduririi №2
Parcela 17, subparcela J.
 Caracteristica condiţiilor naturale.
Suprafaţa-4,2 ha, relieful este reprezentat de un versant superior ondulat cu
expoziţie nord-estică, înclinarea de 8°, la o altitudine de 85 – 100 m, litiera continu
subţire.
Tip de floră: Gleochoma h. Geum u.
Tip de sol: clasa molisoluri, tipul cernoziom cambic
Tip de staţiune: silvostepă deluroasă externă de penduculat (ecotip de
silvostepă) pe versanţi divers înclinaţi cu ciornoziom slab livigat Bi.
Tip de pădure: Stejăret de penduculat cu arţar tătărăsc şi porumbar Pi
 Caracteristica arboretului actual.
Este un arboret artificial, de producţie inferioară, compoziţia actuală fiind de
10 SC, iar compoziţia ţel este 45% St 10% Ci 25% Te 10% arbuşti, fiind
reprezentat de un arboret echien, caracteristic culturilor forestiere.
Vîrsta arboretului este de 45 ani, cu diametru de 18 cm, înălţimea medie de
12 m, clasa de producţie a V, elagaj 5, provenienţă necunoscută, cu o consistenţă de
0,7.
Volumul de masă lemnoasă la u.a. de 227 m3,creşterile fiind de 0.1 m3 la ha.
Terenul caracterizat anterior se încadrează în conformitate cu sistematizarea
terenurilor de împădurire pe categorii, în categoria B4, unde:
B-terenuri ocupate cu arborete necorespunzătoare economic aflate în curs de
exploatare sau planificate la exploatare în vederea înlocuirii lor
4-suprafeţe ocupate de culturi artificiale alcătuite din specii ale căror cerinţe
ecologice sînt în mică măsură satisfăcute de condiţiile staţionale respective.
Această încadrare s-a ales dat fiind faptul că actualul arboret este un salcîmet
ce a ajuns la vîrsta exploatabilităţii care are în condiţiile date o valoare economică
scăzută şi nu corespunde condiţiilor staţionale.

5
Suprafaţa destinată împăduririi №3
Parcela 17, subparcela Q.
 Caracteristica arboretului actual.
Suprafaţa este de 5,7 ha, relieful este reprezentat de un platou plan, la o
altitudine de 128 m, litiera este continu subţire.
Tip de floră: Gleochoma h. Geum u.
Tip de sol: clasa molisoluri, tipul cernoziom cambic
Tip de staţiune: silvostepă deluroasă externă de penduculat (ecotip de
silvostepă) pe versanţi divers înclinaţi cu ciornoziom slab livigat Bi.
Tip de pădure: Stejăret de penduculat cu arţar tătărăsc şi porumbar Pi
 Caracteristica arboretului actual.
Este un arboret echien, natural fundamental de producţie inferioară,
compoziţia actuală 10 ST, compoziţia ţel: 6ST 2PA 2AR; vîrsta exploatabilităţii
este de 90 ani, vîrsta arboretului 90 ani, înălţimea 9 m, diametrul arboretului 14cm,
clasa de producţie V, elagaj 3, provenienţa este regenerare naturală, vitalitate
normală, consistenţa 0,5, volumul masei lemnoase la ha este de 58 m 3, iar creşterile
sînt de 3 m3 la ha.
Terenul caracterizat anterior se încadrează în conformitate cu sistematizarea
terenurilor de împădurit pe categorii, în categoria B3.
B-terenuri ocupate cu arborete necorespunzătoare economic aflate în curs de
exploatare sau planificate la exploatare în vederea înlocuirii lor
3- suprafeţe ocupate de arboreta regenerate vegetative, cu stare lîncedă de
vegetaţie
Această încadrare s-a ales dat fiind faptul că actualul arboret este un stejăret
care a ajuns la vîrsta exploatabilităţii, unde se execută lucrările de tăieri rase,
suprafaţa necesitînd efectuarea lucrărilor de reîmpădurire conform cerinţelor
staţionale.

6
 Tabelul 1.1
Încadrarea suprafeţelor de împădurit pe categorii de împădurit
Nr. Categorii de terenuri Categoria Suprafaţa
de împădurit cod u.c.f.
Ha %
1 Suprafeţe lipsite de A1 17G 4,7 32,19
păduri(poieni)
2 Suprafeţe ocupate B4 17J 4,2 28,77
de culturi artificiale
necorespunzătoare
3 Suprafeţe dezgolite B3 17Q 5,7 39,04
în urma tăierilor
rase
total 14,6 100

1.2 Stabilirea intervenţiilor artificiale pe categorii de lucrări de împădurit.

În dependenţă de sistematizarea suprafeţelor pe categorii de terenuri şi în

funcţie de caracteristicile fizico-geografice şi de vegetaţie, terenurile s-au încadrat
în categorii de lucrări de împădurire.
Deoarece suprafaţa N1 a fost încadrată în categoria de terenuri A1, lucrarea
de împădurire propusă este: împădurirea
Împădurirea - reprezintă acţiunea de instalare a pădurilor pe terenuri unde
nu au existat păduri sau pe aceste terenuri vegetaţia forestieră a fost îndepărtată cu
un timp îndelungat în urmă.
Această suprafaţă fiind reprezentată de poieni din cadrul fondului forestier
este evident că lucrarea de împădurire se va face, în prealabil executîndu-se
lucrarea de pregătire a solului.
Sistematizînd categorisirea pe terenuri a suprafeţelor date, terenul N2 a fost
încadrat în B4, iar lucrarea de împădurire propusă este substituirea.
Substituirea- constă în reinstalarea vegetaţiei forestiere pe terenuri
ocupate de arborete cu valoare economică scăzută avînd origine naturală.
Prin această lucrare de împădurire în cazul nostru vom urmări că prin
intervenţiile sau lucrările care le vom face să schimbăm compoziţia arboretelor

7
existente cu arborete care structural şi compoziţional vor fi aproape sau identice de
tipul natural de pădure.
În concluzie pentru suprafaţa N2 se vor aplica lucrări de substituire
deoarece arboretul este reprezentat de un salcîmet care a ajuns la vîrsta
exploatabilităţii şi nu corespunde staţiunei date.
Fiindcă suprafaţa N2 a fost încadrată în categoria B3, lucrarea de
împădurire propusă este refacere.
Refacerea - reprezintă reinstalarea vegetaţiei forestiere pe cale artificială
pe trenuri ocupate în prezent de arborete cu productivitate scăzută, avînd stare
nesatisfăcătoare de vegetaţie ca urmare a degradării consistenţei, corelată fregvent
şi cu regenerarea repetată pe cale vegetativă. Astfel de arborete sunt constituite de
regulă din specii valoroase, potenţialul lor biologic în ce priveşte producţia de
biomasă fiind însă limitată de starea lor lîncedă de vegetaţie.
Tabelul 1.2
Natura lucrărilor de împădurire în funcţie de categoria de teren de împădurit şi
ponderea lor în suprafaţă.
Nr. u.c.f. Categorii Lucrările de Suprafaţa Ponderea
de teren împădurire cod totală efectivă suprafeţei
1 17G A1 împădurire a1 4,7 4,7 32,19
2 17J B4 substituiri b 35 4,2 4,2 28,77
3 17Q B3 refacere b 21 5,7 5,7 39,04
Total 20,3 20,3 100%

1.3 Alegerea speciilor pentru împădurire şi justificarea lor silvo-economică.

În cadrul lucrărilor de împădurire o primă şi fundamentală problemă care

se pune este alegerea speciilor de care depinde în mare măsură reuşita şi eficienta
pe viitor a culturilor forestiere.
Pentru sporirea producţiei lemnoase şi pentru ameliorarea funcţiilor de
producţie ale pădurii este necesar ca pe fiecare suprafaţă de împădurit să se
instaleze vegetaţia lemnoasă, cea mai corespunzătoare în raport cu factorii
staţionali şi cu cerinţele economice.

8
 Un rol primordial îl ocupă alegerea speciilor în lucrările de împădurire,
deoarece ele contribuie în mare măsură la realizarea unor culturi variabile cu o
stare de vegetaţie optimă care va defini în viitor caracterul lor funcţional.
Culturile forestiere reuşesc deplin şi dau rezultate bune numai atunci cînd
sînt instalate în condiţii de climă şi sol corespunzătoare exigenţelor ecologice ale
speciilor folosite la întemeierea lor.
Alegerea speciilor în cazul nostru se face în dependenţă de tipul natural de
pădure şi de tipul de staţiune, aceste 2 criterii îmbinîndu-se reciproc, cu toate că pe
aceiaşi staţiune pot fi mai multe tipuri de pădure care ar avea aceeaşi
productivitate. În concluzie se va ţine seama de a se crea compoziţional un
asemenea arboret care din punct de vedere ecologic şi economic ar forma o
biogrupă care ar avea un randament superior.
Conform tipului fundamental de pădure şi a condiţiilor staţionare pentru
terenurile 1 şi 3 s-au ales în lucrările de împădurire şi substituire se vor utiliza
următoarele specii:
Stejarul pedunculat (Quercus robur)- specia principală, această specie s-a
ales pentru lucrările de împădurire deoarece ea contribuie şi are un rol hotărîtor în
formarea unui arboret cu o productivitatea înaltă, în concluzie stejarul reflectă tipul
fundamental natural de pădure.
Stejarul faţă de interesul ecologic şi forestier are un rol hotărîtor şi din
punct de vedere economic, deoarece are valoare economică ridicată, lemnul
reprezintă nişte calităţi excepţionale şi este apt pentru foarte multe şi variate
întrebuinţări; reprezintă nişte creşteri regulate, este un lemn fin şi mai uşor de
prelucrat, este excelent pentru furnir, doage, mobilă şi este cel mai preferat lemn în
construcţiile civile şi hidrotehnice.
Cireşul (Cerasus avium) are o valoare forestieră deosebită, este prezent ca
specie principală de amestec în pădurile de dealuri.
Are importanţă economică ridicată şi este caracterizată printr-un lemn de
culoare roşie brună, strălucitoare care se poate lustrui frumos şi valorifica în
confecţionarea mobilei, instrumentelor muzicale, obiectelor de strungărie şi în
sculptură. Fructele se utilizează în alimentaţie.
9
 Teiul argintiu (Tilia turmentosa) are o importanţă economică ridicată,
deoarece reprezintă un lemn omogen şi uşor, apt pentru utilizări în tîmplărie,
strungărie, sculptură şi industria mobilei.
Teiul reprezintă creşteri rapide producînd cantităţi însemnate de lemn la
vîrste relativ mici. Din punct de vedere forestier teiul este prezent în etajul al
doilea contribuind la închiderea masivului, stimulînd creşterea şi elagajul
stejarului.
Specia dată reprezintă o importanţă mare din punct de vedere meliferic,
prin frunzişul sau des protejează solul ferindu-l de uscăciune şi înierbare, frunzele
sale bogate-n calciu asigură descompunerea normală a litierii îmbogăţind solul.
Deoarece terenurile date sunt situate în staţiunea dată cu un sol reavăn
proporţia arbuştilor în formula de împădurire va fi mai redusă.
Pentru terenul se va instala în lucrările de reîmpădurire plopul conform
tipului natural fundamental de pădure.
Paltin de cîmp (Acer platanoidis) arbore de categoria a doua, avînd
proprietatea de stimulare a creşterii în înălţime şi elagajul natural al speciei
principale de bază şi de amestec.
Arţar tătărăsc (Acer tataricus) Specia dată se încaderază în categoria a
doua. Una din funcţii care îi este atribuită, este stimularea creşterii în înălâime şi
elagajul natural al speciei principale de bază şi de amestec. Una din rolul secundar
îl prezintă în ceea ce priveşte producţia de lemn protecţia şi ameliorarea solului.

1.4 Alcătuirea compoziţiilor de regenerare şi stabilirea compoziţiilor de

împădurire.

În cazul nostru în terenurile Nr. 1 şi Nr. 2 descrise anterior, seminţişul

utilizabil conform descrierilor parcelare prezentate este lipsă, unde compoziţia de
regenerare nu-şi are veridicitatea, iar în terenul Nr. 3 seminţişul utilizabil este
prezent în 0,3 din suprafaţă cu compoziţia 4ST 4PA 2AR.

10
 În stabilirea compoziţiei de împădurire pentru terenurile Nr. 1 şi Nr. 2,
reprezintă actul de bază a unei împăduriri de care depinde buna dezvoltare şi
vitalitatea pădurii în viitor.
Compoziţia de împădurire constă în nominalizarea speciilor şi precizează
ponderea lor de participare (în %) în intervenţia artificială de instalare a culturii
forestiere.
La aplicarea şi stabilirea condiţiilor de împădurire se va ţine seama că
stejarul pedunculat să se introducă în amestec deoarece acesta în perioada juvenilă
are nevoie de adăpost din partea altor specii.
Pentru terenurile Nr. 1 şi Nr. 2 compoziţia de împădurire va fi:
45% St 10% Ci 25% Te 10% arbuşti.
Proporţia în cadrul compoziţiei alese s-a făcut în funcţie de rolul pe de care
li s-a atribuit fiecărei specii în cadrul asociaţiei propuse.
St – reprezintă specia principală cu funcţia prioritară de producere a
lemnului.
Ci – reprezintă specia principală de amestec, care contribuie la formarea
plafonului superior, şi sporeşte rezistenţa arboretului la diferiţi factori ecologici.
Te – reprezintă specia secundară, are un rol stimulator în creşterea în
înălţime şi a elagajului natural pentru speciile principale.
Arbuştii(corn, alun) – au rol hotărîtor în protecţia şi ameliorarea solului.
Pentru terenul Nr.3 şi condiţiile staţionale existente, formula de împădurire
în dependenţă de seminţişul utilizabil care constitue 4St 4Pa 2Ar pe 0,3 S se
calculeză în modul dat:
Se stabileşte ponderea pe specii a seminţişului:
40%ST + 40%PA + 20%AR instalat pe 0,3 S
(40%*0,3)ST + (40%*0,3)TE + (20%*0,3)AR
12%ST + 12%PA + 6%AR ponderea reală pe specii la 1,0 S
Se face diferenţa pe specii între compoziţia de regenerare adoptată şi
compoziţia seminţişului natural:
_ 60%ST + 20%PA + 20%AR - compoziţia de regenerare
12%ST + 12%PA + 6%AR - seminţiş utilizabil
_____________________________________
48%ST + 8%TE + 14%AR - deficit de specii
11
 formula de împădurit reală pe 0,7S – 68%ST + 12%PA + 20%AR care rezultă:
(48% / 70%* 100%)ST + (8% / 70%* 100%)TE + (14% / 70%* 100%)AR

Tabelul 1.3.
Compoziţia de regenerare şi de împădurire stabilite în raport cu natura lucrărilor
adoptate pe u.c.f.-uri şi rolul atribuit speciilor propuse
u.c.f. Supraf. Tip de Co Compoz Rolul atribuit fiecărei specii în Ponde
total staţiun. mp iţia compoziţia de împădurire(%) rea în
Supraf. Tip de oziţ împăduri bază Ames. Sec. Sp. supraf
efectiv. pădure ia- re protecţ. . a sp.
ţel solului
17G 4,7 9240 7St 55%St 55St 10Ci 25Te 10 arb. 55St
4,7 6164 1Ci 10%Ci 10Ci
2Te 25%Te 25Te
10%arbuşt 10arbuşt
17J 4,2 9240 7St 55%St 55St 10Ci 25Te 10 arb. 55St
4,2 6164 1Ci 10%Ci 10Ci
2Te 25%Te 25Te
10%arbuşt 10arbuşt
17Q 5,7 9240 6St 68%St 68St 12Pa 20Ar 68%St
4,05 6164 2Pa 12%Pa 12%Pa
2Ar 20%Ar 20%Ar

1.5 Metode şi procedee de împădurire

Culturile forestiere de producţie în cadrul fondului forestier se pot instala

prin 2 metode:
1.Metoda semănăturilor
2.Metoda plantaţiilor
1.Metoda semănăturilor reprezintă metoda unde seminţele forestiere sunt
introduse la nivelul solului sau în sol manual sau mecanizat, în dependenţă de
condiţiile în care se vor executa lucrările de semănat se clasifică în:
 semănături în cuiburi
 semănături în rînduri
 semănături prin împrăştiere.

12
 2.Metoda plantaţiilor – constă în plantarea puieţilor produşi în pepiniere ,
sau pe terenuri destinate împăduririi, diferenţiem cîteva metode de plantare a
puieţilor:
 în gropi
 în despicătură
 cavităţi
 brazde.
Semănăturile creează unele greutăţi în asocierea speciilor din formula de
împădurire, astfel ele sunt indicate pentru ţara noastră, ele se execută numai în
cazul cînd sunt efectuate la adăpostul unui arboret care se află la exploatare.
Plantarea reprezintă în cazul nostru modul de instalare a culturilor
forestiere cu cea mai mare eficacitate. Pentru terenurile supuse lucrărilor de
împădurire se va face plantarea în gropi, acest mod de instalare a culturilor
forestiere are avantajul că se poate efectua în gropi în funcţie de mărimea
rădăcinilor, este important ca volumul gropilor create să permită aşezarea liberă a
rădăcinilor puieţilor.
În cazul plantării manuale a puieţilor vom utiliza cazmaua forestieră sau
sapa forestieră.

1.6 Scheme de împădurire

Amplasarea speciilor forestiere sau formarea arboretelor pe terenurile

destinate împăduririi trebuie de efectuat în aşa mod ca ele să îndeplinească o
maximă eficienţă din punct de vedere ecologic şi economic.
Astfel modul de asociere a speciilor cît şi dispunerea lor spaţială pe o
anumită suprafaţă sunt redate prin schema de împădurire.
Schema de împădurire – ne indică modul de asociere şi amplasare a
speciilor prin simboluri într-o reprezentare grafică cît şi a dispozitivului de
instalare, şi desimea culturilor.

13
 Astfel în activitatea de proiectare a lucrărilor de instalare a culturilor
forestiere, elaborarea acestor scheme are un rol primordial şi un efect de durată
asupra pădurii pe viitor.
Asocierea speciilor se face în face în aşa mod ca să se reducă la minim
efectul de concurenţă şi să se creeze o astfel de biogrupă de arbori care pe viitor ar
reprezenta tipul fundamental de pădure cu creşterile în masă lemnoasă adecvate.
Pentru suprafeţele 1 şi 2 se va face o pregătire prealabilă a solului unde va
urma apoi plantarea speciilor prevăzute în formula de împădurire.
Pentru a uşura pe viitor lucrările de îngrijire a culturilor, plantarea se va
face în rînduri drepte paralele.
Speciile de stejar se plantează în rînduri grupate cîte 2-3 la distanţe de 1 m
între rînduri pentru a asigura cît mai repede starea de masiv, grupele de rînduri se
încadrează cu specii de ajutor şi arbuşti sau se amestecă intim. Iar cealaltă specie
principală de amestec se plantează în rînduri simple.(vezi fig.1)

1m 2m
1m

x o o o x ¤ x o o o x x – arbuşti + – tei argintiu

+ o o o + + + o o o + o – stejar ¤ – cireş
x o o o x ¤ x o o o x
+ o o o + + + o o o +
x o o o x ¤ x o o o x
+ o o o + + + o o o + Fig. 1. Schema de împădurire
x o o o x ¤ x o o o x pentru suprafeţele 1 şi 2.
+ o o o + + + o o o +
x o o o x ¤ x o o o x

Dispozitive şi desimi (la ha) adoptate pe u.c.f. – uri în funcţie de tehnologiile de

împădurire şi modalitatea de asociere a speciilor în cadrul suprafeţelor Nr.1 şi Nr.2
Compoziţia Modul Distanţa de Desimea Nr. pueţi Bandă elimentară Suprafaţa
de de instalare (m) culturii pe Nr. Nr. pe specii
împădurit asociere pure (pueţi speciela rînduri rînduri
mii, ha) ha (m) pe specie
55%St Rînduri 1x1 5654 3333 1/1 5+2=7 55%
10%Ci grupate 1x2 277 ½ 1+1=2 10%
25%Te 1x2, 2x1 1363 ½ 2/1 ½+½=1 25%

14
10%arbuşti 1x2, 2x1 681 ½ 2/1 10%

5654 10 100%

Culturile forestiere ce vor fi instalate în suprafaţa Nr.3 se va executa în

tăblii în care stejarul va fi instalat prin semănături în cuiburi. Ulterior după
exploatarea arboretului speciile secundare din formula de împădurit se vor instala
prin plantare cu pueţi de talie mică. (Fig. 2).
X X ▲ ▲ ◙ ◙
X ▲ ◙
X X ▲ ▲ ◙ ◙
Stejar Paltin Arţar
Fig. 2 Schema de împădurit în tăblii pentru suprafaţa Nr.3

Dispozitive şi desimi (la ha) adoptate pe u.c.f. – uri în funcţie de tehnologiile de

împădurire şi modalitatea de asociere a speciilor din cadrul suprafeţei Nr.3
Nr. Nr. Ponderea pe specii la ha.
Compoziţia Modul Desimea Desimea
tăblii pe pueţi Suprafaţa
de de tăblii între tăblii Nr. rînduri
specie, la pe specii
împădurit asociere (m) (m) (m)
ha tăblie (ari)
68%ST cuiburi 425 5 68
12%Pa buchete 2 x 2 m 4x4m 75 5 12
20%Ar în tăblii 125 5 20
Total 625 100

Tabelul1.4.
Dispozitive şi desimi adoptate pe u.c.f.-uri în funcţie de
tehnologiile de împădurire
cuibDesimea culturilor, m2, m,
Dispozitivul de instalare

u.c.f Compoziţia Modul

Semănături
funcţie de procentul de
împădurit. Nr. pueţilor
Desimea pe specii în

. de de
Total seminţe (kg)

directe
împădurit asociere
M1000 (g)
cuibNr. sem./mp. m.

Total sem. (buc.)

plantaţi

15
 55%St Rînduri 1x1 3333
11J 10%Ci grupate 1x2 277
25%Te 1x2, 2x1 1363
26574
10%arbuşti 1x2, 2x1 681
55%St Rînduri 1x1 3333
11L 10%Ci grupate 1x2 277
25%Te 1x2, 2x1 1363
23747
10%arbuşt 1x2, 2x1 681
68%St Cuiburi 15 6375 15000 14
425
12D
12%Pa Buchete 2x2m 125
întăblii 1000
20%Ar 75

1.7 Pregătirea terenurilor şi a solului

Prin pregătirea terenului li a solului se încearcă să se asigure condiţii bune

de dezvoltare cît mai bune pentru culturile forestiere, de pregătirea solului va
depinde mai departe şi procentul de prindere a puieţilor.
În continuare vom descrie pentru fiecare suprafaţă aparte lucrările ce se vor
executa pentru instalarea culturilor forestiere.
Suprafaţa Nr.1
Suprafaţa respectivă este reprezentată de o poiană în care lucrarea de bază
constitue o arătură adîncă de toamnă la o adîncime de 25-35 cm cu plugul de tip
PLN-4-35 caracteristicile căruia sunt reprezentate în cele ce urmează:
─ plug cu patru trupiţe PLN-4-35, se utilizează la efectuarea arăturilor
cu rezistenţa solurilor de pîna la 90 kN/m 2 la adîncimi de peste 30 cm şi este
acţionate de tractoarele din clasa 30-40 kN. Lăţimea de lucru este de 1,75 m, viteza
de lucru este de 2-3,33 m/s, capacitatea de lucru fiind de 0,8-1,4 ha/h, masa totală a
plugului este de 800 kg.

16
 Fig. 3. Plug cu patru trupiţe PLN-4-35

Ulterior în primăvară vom executa o serie de lucrări: grăpatul, spargerea

crustei discuirea cultivarea tăvălugirea.

Suprafaţa Nr.2
În cadrul acestui teren în care a fost parcurs cu lucrărilor de exploatare a
salcîmului ajuns la vîrsta exploatabilităţii şi urmează a fi substituit de un arboret ce
va corespunde tipului natural fundamental de pădure.
Lucrările propuse pentru pregătirea terenului: defrişarea, evacuarea
materialului lemnos, nivelarea terenurilor şi scarificarea.
Defrişarea – presupune îndepărtarea totală sau parţială a resturilor de masă
lemnoasă provenită de pe urma exploatării arboretului.
Utilajele utilizate: maşina KSP – destinată pentru scoaterea cioatelor şi
rădăcinilor de arbori tăiaţi, precum şi încărcarea lor în transport.
defrişătorul D-496 şi D-210 – sunt montate pe tractorul
T-100. Părţile componente : cadru, cormană şi mecanism de comandă cu cablu.
Evacuarea materialului lemnos –are ca scop extragerea şi eliminarea de pe
o anumită suprafaţă a materialului lemnos; cît şi scoaterea, transportul şi
depozitarea vegetaţiei lemnoase.

17
 O productivitate ridicată la colectarea şi evacuarea materialului lemnos
constitue greblele colectoare montate pe tractoarele S-1300 sau S-1500, iar pentru
încărcarea şi transportul materialului strîns în grămezi se face cu încărcătorul
frontal Ifron 204D.
Nivelarea terenurilor –formarea unei suprafeţe cît mai plane şi asigurarea
unor condiţii cît mai bune pentru instalarea unor culturi forestiere de o
productivitate superioară, pentru această lucrare utilizăm următoarele utilaje:
buldozerul – utilaj folosit la nivelarea terenului, organul activ este lama cu lăţimea
de 3,89 m, este asamblat tractoarelor de tip S-1500.
Scarificarea – constă în scoaterea, retezarea rădăcinilor rămase în sol sau
afînarea solului fără întoarcerea brazdei, lucrarea dată se execută cu ajutorul unor
utilaje care necesită o întreţinere adecvată de către personal, scarificatorul
montat pe tractorul S-1300 – este compus din următoarele părţi: suportul cu
instalaţia hidraulică de comandă a scarificatorului, cadrul de susţinere a dinţilor de
scarificare şi trei dinţi de scarificare. Scarificatorul acesta este folosit pe terenurile
pe care nu s-au executat defrişări sau au rămas numeroase rădăcini groase.
Adîncimea de lucru este de 40 cm şi o lăţime de 2,25 m, cu o productivitate de 3,8-
4,7ha/zi.
În toamnă se va face desfundarea solului la o adîncime de peste 35 cm, cu
scopul de a se realiza prin afînarea solului condiţii profunde pentru dezvoltarea
sistemului radicular, pentru desfundare utilizăm următoarele utilaje: plugul
PP-40-G, PPn-40acţionate de tractorul de tip DT-54A.
Ca şi-n cazul suprafeţei Nr. 1 după lucrarea de bază a solului se execută
lucrările superficiale: grăparea, discuirea, cultivarea.
Suprafaţa Nr.3
Această suprafaţă este provenită în urma exploatării arboretului de stejar
care a ajuns la vîrsta exploatabilităţii şi urmează a fi reîmpădurit prin plantaţii cu
material săditor de talie mică pentru speciile de Pa şi Ar iar stejarul se va instala
prin semănături directe în cuiburi. Pregătirea solului în această situaţie se va face
în tăblii cu ajutorul sapei forestiere.
Tabelul 1.5.
18
 Soluţii tehnice de pregătire a terenului şi solului
stabilite pentru fiecare u.c.f.
u.c.f. Natura lucrărilor I. Pregătirea terenului II. pregătirea solului

Suprafaţa Denumirea Supraf. Denumirea Supraf.

lucrărilor lucrărilor
17G Împăduriri propriu Aratul 4,7 ha
-zise Grăpare 4,7 ha
4,7ha Cultivare 4,7 ha
Discuire 4,7 ha
17J Substituiri defrişarea Desfundare 4,2 ha
4,2 evacuarea 4,2 ha Grăpare 4,2 ha
materialului lemnos 4,2 ha Cultivare 4,2 ha
nivelarea terenului 4,2 ha Discuire 4,2 ha
scarificarea 4,2 ha
17Q Refacere 4,05
4,05

1.8. Materialul de împădurire

În dependenţă de materialului de plantat în cazul nostru va depinde pe

viitor şi dezvoltarea puieţilor pînă la asigurarea stării de masiv.
Materialul de plantat poate să fie diferit după provenienţă, mărime şi formă
dar pentru aceasta trebuie create aşa condiţii de păstrare astfel ca puieţii să nu
simtă transplantarea. Indiferent de materialul de plantat acesta trebuie să fie de
bună calitate. Înaintea începerii plantării se execută o ultimă verificare cu aceasta
se urmăreşte nu numai indicile standardizat – grosimea la colet, starea părţilor
principale a puietului: rădăcina, şi tulpina.
Rădăcina trebuie să fie sănătoasă cît mai ramificată şi bogat garnisită cu
peri absorbanţi, trebuie să se găsească într-o corelaţie cu celelalte părţi ale
puietului.
Uscarea rădăcinilor din cauza modului greşit de păstrare şi manipulare a
puieţilor poate să compromită parţial sau total cultura ce se va instala, de aceea se
impune că începînd de la scosul puieţilor şi pînă la momentul plantării rădăcinile
trebuie să fie ferite de uscăciune.

19
 1.9. Epoca de instalare a culturilor şi tehnica de execuţie

Instalarea culturilor prin plantaţii trebuie de făcut în anotimpul care asigură

gradul de prindere cel mai mare.
Plantarea se poate executa în timpul cînd vegetaţia se află în repaos,
primăvara înainte de înmugurire sau toamna după căderea frunzelor.
În cazul nostru vom planta puieţii primăvara, acest anotimp asigură un
grad mai mare de reuşită, fiindcă în sol în acest moment se găsesc suficiente
rezerve de apă. Primăvara plantarea se va începe imediat după topirea zăpezii şi
zvîntarea solului. Plantarea trebuie de făcut pe vreme înnorată sau dimineaţa şi
spre seară evitîndu-se orele de căldură. Pentru a uşura manipularea şi mai ales
plantarea puieţilor în practică se recurge frecvent la scurtarea rădăcinilor prea lungi
prin aşa zisa toaletare.
Toaletarea în cazul nostru pentru unele specii poate avea rol stimulator iar
pentru altele rănile provocate prin toaletare pot servi ca porţi de acces pentru unii
agenţi patogeni. Toaletarea cînd se face, se face cu atenţie fără ruperea, stivirea sau
zdrelirea rărăcinilor.
Înainte de plantare se mai aplică tratarea rădăcinilor cu barbotină de pămînt
în apă cunoscut sub denumirea de mocirlire; prin acest procedeu se urmăreşte
realizarea unei adeziuni mai bune între pămînt şi rădăcini, efectul mocirlirii poate
fi sporit prin adăugarea în amestec a îngrăşămintelor.
Reuşita plantaţiilor depinde în mare măsură de calitatea puieţilor şi de
tehnica aplicată în fiecare fază a procesului de transplantare.
Plantarea în cazul nostru o vom face în gropi executate manual sau
mecanizat, mărimea gropilor depinde de mărimea rădăcinilor, astfel mărimea
gropilor trebuie să creeze condiţii cît mai bune, aproape de cele naturale pentru a
avea rezultatul dorit.
Gropile vor avea următoarele dimensiuni 40x40x40, după săparea gropilor
cu burghiul manual sau mecanizat, lucrătorul plantator trebuie să prindă puietul cu
mîna stîngă de deasupra coletului iar cu dreapta să răsfire şi să aşeze rădăcinile în
spaţiul gropii, tot cu mîna dreaptă ia pămîntul curat şi reavăn dinainte aşezat şi
acoperă succesiv rădăcina; pe măsură ce acoperă rădăcinile la început tasează cu
20
pumnul iar la sfîrşit cu piciorul. Puietul se introduce în sol pînă la 2-3 cm deasupra
coletului.

21
 Capitolul 2. Urmărirea, controlul şi îngrijirea culturilor.

2.1. Urmărirea şi controlul lucrărilor de împădurire

Procesul de împădurire se poate considera numai în momentul cînd puieţii

rezultaţi din semănături şi plantaţii au crescut pînă la constituirea stării de masiv.
Din momentul constituirii stării de masiv într-o cultură forestieră începe să se
creeze un mediu specific caracterestic ecosistemului forestier.
Se cunoaşte faptul că o cultură instalată pînă la atingerea stării de masiv
trăieşte cele mai grele momente din viaţă. În această perioadă se impun o serie de
lucrări de îngrijire care să asigure reuşita deplină a culturilor instalate.
Pînă la formarea stării de masiv culturile forestiere trec succesiv două faze:
 prima fază – în cazul nostru pentru plantaţii este perioada în care
rădăcinile se adaptează, se regenerează şi se consolidează suficient în sol,
devenind astfel capabile să îndeplinească funcţiile de nutriţie, cuprinzînd un
interval de 1-2 luni.
 a doua fază – constă în creşterea şi lupta individuală a puieţilor cu
condiţiile nefavorabile ale mediului; faza dată încetează odată cu formarea
stării de masiv.
Abia în acest moment se pot face unele aprecieri asupra reuşitei lucrărilor
de împădurire. De la instalarea culturilor pînă la formarea stării de masiv acestea
sunt ţinute sub observaţie , urmărindu-se evoluţia lor. Urmărirea culturilor tinere se
face în mod sistematic prin controlul anual, executat după anumite reguli.
Imediat după ce s-a instalat o cultură forestieră pe o anumită suprafaţă se
face recepţia tehnico financiară a lucrărilor de împădurire, în vederea decontării
cheltuielilor. Cu aceasta se verifică totodată dacă lucrările s-au executat conform
documentaţiei întocmite în prealabil(proiect tehnic, planul de execuţie)şi în ce
măsură execuţia corespunde condiţiilor tehnice impuse; după aceasta se întocmeşte
un proces verbal pe baza căruia se în înscrie în registrul de împăduriri.
Primul control de calitate se face toamna în lunile septembrie-octombrie şi
vizează atît împăduririle de toamnă cît şi cele de primăvară. Acest control se face

22
printr-un sondaj, pe suprafeţe de probă, în cuprinsul cărora se inventariază şi
examinează fiecare puiet în parte.
Reuşita şi calitatea puieţilor se stabileşte în funcţie de procentul puieţilor
prinşi, iar în funcţie de reuşită se determină măsurile ce trebuie luate pentru
asigurarea condiţiilor bune de creştere.
Începînd din anul doi şi pînă la formarea stării de masiv în afară de
înregistrările menţionate anterior se mai înscriu date cu privire la: creşterea
curentă, înălţimea tulpini, diametrul la colet, desimea.
În cazul culturilor ce se dezvoltă normal nu este necesar să se parcurgă cu
lucrări de inventariere, în acest controlul se poate limita la executarea unor
verificări expeditive prin parcurgerea în diagonală a suprafeţelor date, urmărind-se
starea generală a puieţilor, starea solului şi gradul de înierbare.

2.2. Natura, scopul şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire

Pentru culturile noastre pînă la constituirea stării de masiv este nevoie de a

efectua o serie de lucrări de îngrijire, cum ar fi:
 receparea puieţilor – în momentul transplantării la puieţi se creiază un
dezechilibru în ceea ce priveşte transpiraţia şi absorbţia, iar pentru
atenuarea acestui proces primăvara înainte de intrarea în vegetaţie,
puieţii se retează cu 1-3 cm deasupra coletului; acest proces nu se
aplică speciilor care au o stare de vegetaţie lîncedă.
 reglarea desimii – după instalarea culturilor forestiere adeseori apare
necesitatea de intervenţii pentru reglarea desimii prin completări sau
rărirea puieţilor.
 revizuirea culturilor – urmăreşte depistarea şi remedierea unor
defecţiuni ce pot surveni peste iarnă(culcarea sau desoşarea puieţilor),
se execută primăvara.
 Întreţinerea solului – constă în combaterea vegetaţiei nedorite şi
afînarea solului, întreţinerea se face:

23
 1. mobilizarea solului – combaterea şi afînarea solului manual
sau mecanizat.
2. descopleşirea – înlăturarea vegetaţiei dăunătoare din jurul
puieţilor şi dintre rînduri.
3. descopleşirile şi degajările – constă în înlăturarea vegetaţiei
erbacee şi lemnoase care împiedică dezvoltarea puieţilor
menţionaţi în compoziţia de împădurire.
 Tăierile de formare şi stimulare – prin aceste tăieri de coroană sub
formă de elagaj artificial se asigură obţinerea formelor dorite, se
stimulează creşterea şi se asigură formarea unor tulpini drepte. Aceste
tăieri se vor aplica în suprafaţa de împăduri Nr.2 în care sunt instalate
culturile de plop.
Tabelul 2.1.
Stabilirea lucrărilor de îngrijire pe u.c.f.-uri şi volumul acestora la unitatea de
suprafaţă
Nr u.c.f. Compoziţia de Denumirea lucrării, mod Vîrsta Volumul
împădurire de execuţie culturilor, lucrărilor
Supraf. ani
1 17G 55%St -receparea 1 26574puieţi
4,7 ha 10%Ci -revizuirea manuală 1 181 ari
25%Te -mobilizarea manuală 1-3
10%arbuşti -mobilizarea mecaniz 1-3 4,7ha
-descopleşiri manuale 5 181 ari
-descopleşiri în jurul
puieţilor 6 91,19 ari
2 17J 55%St -receparea 1 23747puieţi
4,2 ha 10%Ci -revizuirea manuală 1 46,5 ari
25%Te -mobilizarea manuală 1-3
10%arbuşti -mobilizarea mecaniz 1-3 4,2 ha
-descopleşiri manuale 5 46,5ari
-descopleşiri în jurul
puieţilor 6 23,6ari
3 17Q 60%St -receparea 1 23,6ari
5,7 ha 20%Pa -revizuirea manuală 1 1,62
20%Ar -mobilizarea manuală 1-3 1000tăblii
-mobilizarea mecaniz 1-3
-descopleşiri manuale 5 1,62
-descopleşiri în jurul
puieţilor 6 1,62

24
 2.3. Planificarea aplicării lucrărilor de îngrijire în perioada de la instalarea
culturilor pînă la atingerea reuşitei definitive

Natura şi frecvenţa lucrărilor de îngrijire se va face conform tabelului 2.2.

u.c.f.

Frecvenţa aplicării lucrărilor în Anul realizării

Natura raport cu vîrsta culturilor
I II III IV V VI Reuşita Starea
lucrărilor
defini- masiv
tivă
Recepare 1
Revizuire manuală 1
Completări 1
Mobilizări 3 1 3 1
17G Tăieri de stimulare 1 VI VI-
Descopleşiri pe rînd 1
Mobilizarea în jurul 3 2 VIII
puieţilor
17J Descopleşirea în jurul 1
puieţilor
Recepare 1
Revizuire manuală 1
Completări 1
Mobilizări 1 2
Tăieri de stimulare 1 III IV
Descopleşiri pe rînd 2
Mobilizarea în jurul 2 1
17Q puieţilor
Descopleşirea în jurul 2 1
puieţilor

25
Bibliografie:
1. Împăduriri Damian I.
2. Agenda forestieră
3. Călăuza muncitorului la împădurit
4. Pădurea – rădăcina sufletului meu Palancean I.
5. Caietul de curs
6. Proiectul de amenajare al Ocolului Silvic Talmaz

26