Planificarea Planificarea este o operaţie umană care constă în proiectarea sau prevederea ştiinţifică a conţinutului, desfăşurării şi finalizării unei acţiuni, pe o durată mai lungă sau mai scurtă de timp. Gradul său de complexitate este determinat de o multitudine de variabile, printre care de mare importanţă este intervalul de timp pentru care se realizează. Planificarea Bompa spunea în 2002 - Planificarea este arta de a utiliza ştiinţa pentru a structura un program de pregătire Prin planificare trebuie să se varieze periodic parametrii efortului în raport cu factorii care intervin în procesul de pregătire. Aplicarea variaţiei în planul de antrenament urmăreşte evitarea plafonării practicantului şi a supraantrenării acestuia, menţinând o progresie constantă a capacităţii de performanţă. Cicluri de pregătire şi concurs MACROCICLUL Macrociclurile sunt perioade relativ mari de timp în cadrul cărora capacitatea de performanţă trebuie ridicată la un nivel tot mai înalt pentru perioada competiţională. Într-un an pot să fie prevăzute 2-3 macrocicluri (unul pentru tur, altul pentru retur, sau pentru alte activităţi competiţionale) Macrociclul Este alcătuit în mod obişnuit din trei perioade distincte: Perioada pregătitoare Perioada competiţională Perioada de tranziţie Cicluri de pregătire şi concurs MEZOCILUL
Mezocilul este o structură intermediară a
antrenamentului compusă din microcicluri. Într-un mezociclu pot să fie prevăzute 30 - 60 de lecţii de antrenament pe parcursul a 3 – 6 săptămâni. Cicluri de pregătire şi concurs MICROCILUL
Microcilul este un sistem de lecţii de
antrenament şi de refacere care constituie unitatea structurală a unui mezocilu de un anumit tip. Microcicluri lungi 5 – 9 lecţii de antrenament Microcicluri scurte 3 – 4 lecţii de antrenament Cicluri de pregătire şi concurs LECŢIA DE ANTRENAMENT
Lecţia de antrenament este o unitate de tip
didactic de sine stătătoare cu teme şi obiective bine definite. Din punct de vedere pedagogic lecţia de antrenament este o verigă a unui microcilu Cicluri de pregătire şi concurs LECŢIA DE ANTRENAMENT
Lecţia de antrenament sau şedinţa de
antrenament este compusă din trei părţi: Partea pregătitoare sau introductivă (warm-up). Partea principală sau fundamentală. Partea de încheiere sau de revenire a organismului (cool-down). LECŢIA DE ANTRENAMENT
Fiecare parte a lecţiei de
antrenament are obiective specifice prin care se urmăresc răspunsuri anatomice caracteristice fiecăreia, precum şi mijloace specifice pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. LECŢIA DE ANTRENAMENT Partea pregătitoare Partea pregătitoare are ca obiectiv pregătirea fiziologică şi psihologică pentru sarcinile antrenamentului (Bompa, 2002; Sbenghe, 2005). „Scopul încălzirii îl reprezintă eficientizarea funcţiilor sportivului” (Ozolin, 1971, citat de Bompa,2002,). Alături de creşterea temperaturii, în această parte de pregătire se urmăreşte creşterea progresivă a frecvenţei cardiace şi a celei respiratorii. Pregătirea organismului pentru efort este structurată în pregătire generală şi pregătire specifică. Pregătirea generală este programată în prima parte a încălzirii şi va fi urmată de pregătirea specifică. LECŢIA DE ANTRENAMENT Partea principală
Partea principală a şedinţei de antrenament este cea în care se
vor realiza obiectivele programului de antrenament, conţinutul acestei părţi fiind influenţat de etapa în care se găseşte practicantul în pregătirea anuală. Tendinţele moderne cu privire la durata părţii fundamentale din cadrul şedinţei de antrenament susţin ideea reducerii acesteia în jurul valorii de o oră. Depăşirea acestei durate este asociată cu influenţarea negativă a nivelelor hormonilor care susţin dezvoltarea musculară (Poliquin, 1997). LECŢIA DE ANTRENAMENT Partea de încheiere
O întrerupere bruscă a efortului poate genera efecte fiziologice
şi psihologice negative (Bompa, 2002). Prin partea de încheiere se urmăreşte evitarea acestor efecte şi promovarea unor efecte pozitive pentru organism. Această parte are ca obiectiv reducerea curbei efortului şi pregătirea organismului pentru relaxare şi odihnă. Efortul din partea fundamentală scade în intensitate, asigurându-se revenirea organismului la starea iniţială de repaus biologic şi psihologic.