Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FAIMA - IEAM - Cursuri - Test I PDF
FAIMA - IEAM - Cursuri - Test I PDF
Tipul factorilor poluanŃi produşi de C(T)E şi mediile asupra cărora îşi exercită efectele
1
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Efectele ecologice regionale pot cuprinde suprafeŃele a mai multe Ńări şi pun problema poluărilor
transfrontaliere (poluatorul se află într-o Ńară iar Ńinta în alta). Limitarea poluărilor regionale
transfrontaliere şi a poluării globale necesită acorduri interstatale.
Noxele pot fi exprimate în diverse moduri. După “locul” de exprimare deosebim noxe:
la “emisie” (sursă) – mod de analiză util pentru analiza de impact a unei surse;
la “imisie” (receptor, “sistem Ńintă”) - permite evidenŃierea poluării unui mediu (aer, apă, etc).
apă) fie raportate la efectul util al instalaŃiei poluatoare (în cazul de faŃă la energie).
Exprimarea noxelor sub formă raportată este deosebit de utilă pentru normarea noxelor
admisibile.
ConcentraŃia de noxe la emisie, în agentul purtător, reprezintă raportul între fluxul de noxe şi
mg SO2 _ emis
fluxul de agent purtător care evacuează aceste noxe. Exemplu, pentru CTE: [ ] . Acest tip
m 3N g .a.
de concentraŃie la emisie este supusă unor limitări prin reglementări specifice. Acestea trebuie să
prevadă inclusiv modul de exprimare a fluxurilor de agent purtător.
ConcentraŃia de noxe la imisie reprezintă raportul între cantitatea de noxe şi cantitatea de agent
mg SO2 _ emis
poluat de aceste noxe. Exemplu: [ ] . ConcentraŃia la imisie poate fi coborâtă printr-o cât
m N3 aer
mai bună dispersie a noxelor în mediul poluat.
“Istoric” primele norme au fost cele referitoare la imisiile de noxe. EvidenŃierea efectului unei
surse la imisie este dificilă atunci când mai multe surse îşi exercită influenŃa de acelaşi tip asupra
aceluiaşi receptor.
CantităŃile şi fluxurile “globale” de noxe la “emisie” se pot exprima sub diferite forme:
cantităŃi totale de noxe eliberate accidental 4;
cantităŃi totale de energie eliberate accidental 5;
cantităŃi totale de noxe (energii) eliberate în funcŃionarea “normală” a centralei pe durata de
viaŃă;
fluxuri masice [kg/s], “volumice” [ m N3 / s ] sau de energie [kW, MW] în funcŃionarea
“normală”.
Exprimarea cantităŃilor şi fluxurilor globale permite evidenŃierea impactului unui obiectiv, dar nu
permite compararea între ele a diverselor obiective cu producŃii diferite. În acest ultim scop sunt
necesari indicatori raportaŃi de tip concentraŃii la emisie şi la imisie, factori de emisie, etc.
După posibilitatea de reutilizare, evacuare sau stocare controlată noxele pot fi:
a) noxe reciclabile sau care pot fi transformate relativ uşor în substanŃe reutilizabile. Zgura şi
cenuşa sunt substanŃe neutre chimic. Acestea pot fi folosite ca umplutură sau ca materie primă într-
o altă industrie. Ex:
cenuşa cu conŃinut de calcar se poate folosi la fabricile de ciment.
cenuşa cu bauxită se poate folosi la fabricile de alumină.
cenuşa “neutră”, ce conŃine silicaŃi, poate fi folosită ca material de umplutură în amenajarea
terenurilor sau în construcŃii, granulaŃia sa fiind comparabilă cu cea a nisipului.
4
De exemplu “inventarul” de substanŃe radioactive evacuate în mediu la un accident nuclear, sau cantitatea
de apă din lacul de acumulare la o spargere de baraj CHE.
5
De exemplu “inventarul” de radioactivitate asociat substanŃelor evacuate în mediu la un accident nuclear
(Ńinând seama şi de tipul de dezintegrări, energia radiaŃiilor şi durata de înjumătăŃire), sau cantitatea de
energie din lacul de acumulare, la o spargere de baraj CHE.
3
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
În tabelul de mai jos sunt prezentaŃi principalii poluanŃi atmosferici rezultaŃi din arderea
combustibililor fosili. Dintre aceştia, în cazul CCA (Centrală ConvenŃională cu Abur) cei mai
importanŃi poluanŃi sunt oxizii de sulf, oxizii de azot şi pulberile. Există norme care prevăd limitele
maxime admisibile pentru concentraŃiile acestor trei poluanŃi în gazele de ardere evacuate în
atmosferă.
Dioxidul de carbon reprezintă unul din principalii poluanŃi rezultaŃi în urma arderii combustibililor
fosili. Din punct de vedere al concentraŃiei în atmosferă se manifestă o accentuată creştere în ultimii
două sute de ani: de la aproximativ 285 ppm în anul 1800, la 300 – 350 ppm în zilele noastre.
Principalul efect negativ al CO2 este legat de absorbŃia radiaŃiilor IR emise de pământ şi accentuarea
efectului de seră, cu toate efectele sale negative (schimbări ale zonelor climaterice, topire a calotelor
polare, ridicare a nivelului mărilor şi oceanelor).
4
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
0,45
0,42
0,4
0,35 0,33
kg CO2/kWht
0,3
0,27
0,25
0,2
0,2
0,15
Carbune inferior Carbune superior Pacura Gaz natural
Emisia de CO2 pentru 1 kWht rezultat din arderea combustibilului
• Monoxidul de carbon – CO
PrezenŃa monoxidului de carbon în gazele de ardere este o consecinŃă a arderii incomplete a
combustibilului din punct de vedere chimic. Efectul principal asupra regnului animal este fixarea
hemoglobinei din sânge, ducând în final la înrăutăŃirea alimentării cu oxigen a organismului şi la
sufocare (CO are o afinitate faŃă de hemoglobină de 300 de ori mai mare decât a O2). Reducerea
emisiei de CO se poate face în primul rând printr-un control corespunzător al arderii (asigurarea
unei arderi complete).
• Clorul; fluorul
Emisiile de compuşi ai Cl şi F caracterizează îndeosebi procesele de ardere ale deşeurilor menajere
urbane. Prin reacŃie cu vaporii de apă se formează HCl şi HF, care au efecte toxice asupra
biosistemelor. De asemeni, acidul clorhidric va conduce la coroziunea componentelor metalice ale
cazanelor de abur:
• Aerosoli toxici
Aerosolii toxici sunt o consecinŃă a arderii incomplete a combustibililor, reprezentând unii din cei
mai nocivi poluanŃi. Ei sunt constituiŃi din hidrocarburi aromatice care au efect puternic cancerigen.
La ieşirea din instalaŃia de ardere, aerosolii cristalizează sub formă de particule foarte fine
(dimensiunea medie 0,025 µm) şi plutesc prin aer.
Evitarea formării acestor poluanŃi se realizează printr-o ardere completă, corespunzătoare din punct
de vedere al temperaturii, timpului de staŃionare în focar şi al excesului de O2.
• Metale grele
Efectele negative ale cenuşii zburătoare sunt accentuate de prezenŃa în compoziŃie a unor
metale cu acŃiune toxică şi cancerigenă. ReŃinerea acestor metale se face odată cu cenuşa, în
instalaŃii specializate. ConcentraŃia de metale grele în cenuşă este dependentă evident de
caracteristicile cărbunelui utilizat.
5
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
C; H; O; N S0 Ss M Wt
Masa Sulf Masa min. Umiditatea
organică
convenŃională organic sulfură necomb. higroscopică de îmbibaŃie
(i)Proba iniŃială
6
Aceasta influenŃează atât caracteristicile ecologice cât şi pe cele de ardere.
7
Produsele de ardere conŃin apă provenită din umiditatea iniŃială sau din arderea hidrogenului. După
starea de agregare în care se găseşte această apă, deosebim: A) Puterea calorifică superioară Hs, când apa
se găseşte în stare lichidă şi a cedat, prin condensare, căldura latentă de vaporizare; şi B) Puterea
calorifică inferioară Hi, când apa se află în stare de vapori.
8
Acesta produce prin ardere CO2, care participă la efectul de seră.
9
PrexistenŃa oxigenului în masa organică reduce necesarul de oxigen din aer pentru ardere.
10
Azotul organic poate oxida “prompt”, producând NOX, responsabil, alături de SOX, de ploaia acidă.
11
InfluenŃează producŃia de SO2 şi SO3 (prescurtat SOX), care participă la fenomenele de ploaie acidă.
12
La temperaturile din focar pirita se descompune iar Sulful provenit din ea oxidează.
6
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Puterea calorifică superioară a combustibililor solizi sau lichizi se poate determina pe cale
experimentală, sau prin calcul pornind de la analiza elementară (în procente):
Conform definiŃiei puterea calorifică inferioară se determină pornind de la cea superioară şi Ńinând
seama de căldura latentă de condensare a vaporilor de apă (2 509) kJ/kg:
13
Cu cât petrochimia extrage mai multe “produse albe” (ex. prin hidrogenare sau cracare termică şi
catalitică) scade procentul de păcură şi creşte participaŃia de hidrocarburi grele în păcură.
7
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
CompoziŃia combustibililor gazoşi variază mult în funcŃie de sursă. În afară de gaze combustibile
ei pot să conŃină şi gaze care nu participă la ardere (N2; CO2, ş.a.). În plus:
comb. gazoşi “industriali” (gaze de cocs, de furnal etc.) conŃin particule solide, din care unele
pot fi combustibile;
compoziŃia la utilizare poate să difere în raport cu cea de la sursă.
În calcule aceşti combustibili sunt trataŃi ca amestecuri de gaze. Puterile calorifice superioară şi
inferioară ale amestecului se determină ca medii aritmetice ponderate ale puterilor calorifice ale
componentelor:
• fiecare componentă este luată cu ponderea molară în amestec;
• pentru fiecare componentă Hi şi Hs se raportează la 1m3N, iar rezultatul se obŃine în aceeaşi UM;
• valorile Hi şi Hs pe componente sunt determinate exact, experimental;
• componentele necombustibile se iau cu puteri calorifice nule 14.
Denumirea Formula Hi [kJ/1m3N]
Hidrogen H2 10 742
Oxid de Carbon CO 12 635
Hidrogen sulfurat H2S 23 381 j =n
Metan CH4 35 707 Hs = ∑f j ⋅ Hsj
Etan C2H6 63 572 j =1
Componentele care prezintă “pericol” ecologic sunt C (din CO2, CO şi hidrocarburi) şi S (din
H2S).
Necesarul de aer de ardere şi producŃia specifică de gaze de ardere “umede” şi “uscate”,
exprimate în m3N de aer (sau de g.a.) pe 1m3N de combustibil gazos se determină tot pornind de la
ecuaŃiile de ardere pe componente, apoi se face media aritmetică ponderată molar, pentru amestec.
Din punct de vedere al calităŃii combustibilului, mărimile cele mai importante sunt:
Hi - puterea calorifică inferioară;
C – conŃinutul de carbon depind de compoziŃia elementară
S – conŃinutul de sulf
A – conŃinutul de substanŃă anorganică
m N3 aer
L0a [ ] - cantitatea de aer rezultată în urma arderii stoechiometrice
kg combustibil
m N3 g .a.
V ga0 _ uscat [ ] cantitatea de gaze de ardere uscate rezultate în urma arderii stoechiometrice
kg combustibil
m N3 g .a.
V ga0 _ umed [ ] cantitatea de g.a. umede rezultate în urma arderii stoechiometrice
kg combustibil
14
Aceasta reduce puterea calorifică inferioară a amestecului.
8
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Atât concentraŃiile de noxe cât şi factorii de emisie sunt rapoarte între fluxuri dar fiecare din
fluxurile de la numărător şi numitor este proporŃional cu debitul de combustibil. Acesta permite ca
în expresia concentraŃiilor şi factorilor de emisie să nu intervină elemente legate de mărimea
instalaŃiei.
InfluenŃa calităŃii combustibilului asupra noxelor de ardere. Exemplu pentru factorul de emisie
de CO2.
În cazul CO2, din cauza debitelor mari şi costurilor extrem de ridicate, nu se practică (momentan)
reŃinerea. Ca urmare emisia de CO2 este egală cu producŃia. Poluatorii trebuie să plătească “taxe
de CO2” ($/t CO2).
C organic M molara _ CO2 g CO2 C organic 44 g CO 2
Masa CO 2 = ⋅ ⋅1000 = ⋅ ⋅1000
100 A atomica _ C kg combustibi l 100 12 kg combustibi l
kg g CO2 −3
kg CO 2 C organic M molara _ CO 2 kg CO 2
Debit CO 2 = B s combustibi l ⋅ Masa CO 2 ⋅ 10 = Bs ⋅ ⋅
s kg combustibi l g CO 2 100 A atomica _ C s
kg kJ
[ ]
Putere termica _ dezvoltata _ prin _ ardere = Ptc kWtermici _ dezvoltati _ prin _ ardere = B s ⋅ H i
s kg
Dacă energia de la numărător este cea dezvoltată prin arderea combustibilului, avem:
kg CO2
Debit CO2
rap _ energ _ prim 6 s 3,6 ⋅10 6 C organic 44 g CO2
f emisie _ CO 2 = 3,6 ⋅10 ⋅ = ⋅ ⋅
Ptc [kWtermici ] Hi 100 12 kWh termica _ dezvoltata _ prin _ ardere
Factorul de emisie raportat la energia dezvoltată prin ardere este caracteristic combustibilului;
pentru reducerea sa trebuie să se utilizeze un combustibil cu un raport Corganic/Hi cât mai mic (ex.
gazul natural).
În al doilea caz:
kg kJ
[ ]
Pelectrica _ utila = Ptc ⋅ ηnet kWelectrici _ livrati = B s ⋅ H i ⋅ ηnet
s kg
kg CO2
Debit CO2
s 3,6 ⋅ 106 Corganic 44 g CO2
rap _ energ _ electr.
femisie _ CO2 = 3,6 ⋅ 106 ⋅ = ⋅ ⋅
Pelectrica _ utila [kWelectici _ livrati ] H i ⋅ ηnet 100 12 kWhelectrica _ livrata
9
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Factorul de emisie pentru cenuşă zburătoare (Ńinând seama de reŃinerea în cazan şi la evacuare).
A anorganic g zgura &cenusa
Masa zgura &cenusa = ⋅ 1000
100 kg combustibi l
rap _ energ _ prim 3,6 *10 6 A anorganic g zgura &cenusa
f productie _ zgura &cenusa = ⋅
Hi 100 kWh termica _ dezvoltata _ prin _ ardere
10
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
ObservaŃii:
retinere _ focar
1. La centrale pe păcură k zgura &cen este neglijabil. Pentru procente de anorganic de 2 ÷ 3 % pot
rezulta concentraŃii de cenuşă mai mari decât cele admisibile din normele severe ⇒ chiar şi
centrale pe păcură trebuie dotate cu electrofiltre.
2. La centralele pe cărbune se pot realiza coeficienŃi de reŃinere în focar de ordinul 1/4 până la 1/3.
Datorită cotei mari de anorganic, concentraŃia de cenuşă zburătoare la ieşirea din focar rezultă
mai mare ca cea admisibilă şi impune folosirea filtrelor.
În general tehnologiile de ardere aplicate instalaŃiilor industriale necesită reducerea granulaŃiei la
combustibilul solid şi mărirea vitezei în focar şi cazan pentru intensificarea procesului. D.p.d.v.
ecologic aceasta măreşte antrenarea cenuşii şi micşorează factorul de reŃinere a cenuşii în focar
obligând la folosirea unor sisteme eficiente de filtrare.
15
Spre exemplu se consideră g.a. uscate cu 3 % O2, corespunzător unui exces de aer de 7/6.
11
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Tehnologii de ardere
18
aceasta permite reducerea până la anulare a necesarului de combustibil suport pentru ardere;
19
pe această cale se intensifică shimbul de masă şi căldură;
20
în sensul că în g.a. nu trebuie să existe gaze combustibile, cum ar fi CO;
21
în produsele de ardere să nu existe vapori, picături de lichid sau particule solide (zgură şi cenuşă în focar,
praf în g.a.) de substanŃe combustibile care fie nu au participat la ardere fie au rezultat din ardere
incompletă (cocs - la arderea imperfectă a păcurii);
22
reducerea debitului de aer micşorează pierderile prin căldura sensibilă a gazelor de ardere, dar o scădere
excesivă poate să ducă la ardere incompletă.
13
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Comb.
Cenuşă
Aer secundar
Zgura
Aer
Aer primar
Comb. Comb.
Zgură,
Cenuşă
Arderea turbionară a combustibililor solizi sub Arderea pulverizată a combustibililor gazoşi şi
formă de praf se foloseşte la cazane mari şi lichizi. Se poate folosi la diverse mărimi de
foarte mari. Permite valori coborâte ale cazane. Permite valori coborâte ale αexces aer,
excesului de aer, în condiŃiile unui procent mic cu nearse foarte mici. Timpul de remanenŃă nu
de nearse. Forma turbionară a flăcării asigură pune probleme speciale. Pentru comb. lichizi
timpul de remanenŃă, iar măcinarea fină necesită pulverizare fină pe cale mecanică
măreşte suprafaŃa de contact între particule şi (presiune, cupă rotativă) sau gazodinamică (cu
comburant. abur).
14
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Coeficientul de reŃinere realizat este limitat şi nu creşte semnificativ la mărirea cantităŃii de aditivi.
ConcentraŃia aditivului în păcură trebuie corelată cu conŃinutul de sulf al acestuia, datorită
creşterii cheltuielilor cu conŃinutul de aditivi. Cota de reŃinere a SO2 şi SO3 prin reacŃie cu MgO în
focar este de circa 30÷35 %.
Principala metodă de reŃinere a SO2 şi SO3 în focare cu ardere în pat fluidizat este
amestecarea cărbunelui în concasor cu particule de calcar CaCO3. La temperatura din focar
CaCO3 se descompune
CaCO3 ⇒ CaO + CO2, iar CaO reacŃionează cu SO2 şi SO3:
CaO + SO2 ⇒ CaSO3 (reŃinerea SO2 în sulfitul de Calciu)
CaO + SO3 ⇒ CaSO4 (reŃinerea SO3 în sulfatul de Calciu)
⇒ reŃinerea SO2 în focar şi transformarea sa într-un produs solid netoxic.
Arderea în pat fluidizat face ca particulele de cărbune să rămână un timp îndelungat în zona de
temperatură mare, mărind probabilitatea de reacŃie între CaO şi gaze.
Coeficientul de reŃinere în focar a SO2 şi SO3 atinge uzual valori de 40÷50 %. Cea mai mare parte
din sulfat şi sulfit rămâne sub formă de cenuşă reŃinută în focar, iar partea de cenuşă zburătoare se
poate reŃine uşor în electrofiltru datorită creşterii granulaŃiei acesteia (la măsurile terŃiare).
Coeficientul de reŃinere a substanŃelor solide anorganice în focarele cu ardere în pat fluidizat este
mult mai bun ca la arderea turbionară, deoarece:
- dimensiunile medii ale particulelor sunt mai mari;
- viteza gazelor de ardere la partea superioară a stratului fluidizat este mai mică decât în
flacăra turbionară (timp mai mare de staŃionare).
Arderea cărbunelui în pat fluidizat contribuie la reducerea noxelor şi prin îmbunătăŃirea arderii, a
randamentului cazanului, precum şi prin reducerea nearselor chimice şi mecanice.
15
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Reducerea producŃiei de NOx în focar (în raport cu arderea turbionară) la arderea în pat
fluidizat.
Azotul ce se transformă în NOx poate proveni din componenŃa organică a combustibililor solizi sau
din aer. Pentru oxidarea azotului trebuie să se îndeplinească simultan două condiŃii:
• Atmosferă bogată în Oxigen
• Temperatură ridicată de lucru.
Tehnologia de ardere în pat fluidizat asigură un exces redus de aer, în condiŃiile unei temperaturi
mai mici în zona de combustie decât la arderea pulverizată, fapt ce scade sensibil producŃia de
NOx.
Avantajul arderii în pat fluidizat în raport cu arderea turbionară a cărbunelui este dat de
reducerea temperaturii în focar prin răcirea patului fluidizat prin Ńevi imersate în acesta, producŃia
de NOx scăzând de 3÷5 ori.
Pentru cărbuni cu Hi (putere calorifică) suficient de mare temperatura din focar poate să
depăşească temperatura de înmuiere a zgurii şi cenuşii şi chiar temperatura de topire a acesteia.
În stare lichidă fenomenele de antrenare sunt mai mici iar fenomenul de adeziune contribuie la
aglomerarea picăturilor mari şi la depunerea lor pe pereŃi. Drenarea zgurii topite se face
gravitaŃional. Evacuarea lichidă măreşte coeficientul de reŃinere în focar. Dezavantajul constă în
necesitatea realizării unui focar separat nerăcit în care temperatura să fie cât mai apropiată de cea
teoretică de ardere, în caz contrar temperatura scade ca urmare a radiaŃiei spre pereŃii cu Ńevi
ecran şi nu se poate atinge temperatura de topire a zgurei. Dacă într-un focar clasic se atinge
temperatura de topire a zgurei aceasta ajunge să curgă peste Ńevile din pâlnia focarului şi să se
întărească provocând distrugeri sau blocări de circulaŃie.
Folosirea unui focar separat de înaltă temperatură are câteva dezavantaje funcŃionale şi
constructive:
- faptul că focarul este nerăcit impune ca cea mai mare parte a cazanului să se dezvolte în
mod convectiv;
- pereŃii focarului trebuie realizaŃi din materiale refractare care să reziste la temperatura de
topire a cenuşii, să nu corodeze la curgerea zgurii peste pereŃi şi să ofere o izolaŃie termică
bună.
Dezavantajul ecologic este datorat creşterii producŃiei de NOx termic deoarece temperatura de
topire a zgurii este comparabilă cu cea de oxidare a azotului.
Procedeul se aplică la nivelul focarului. Reducerea NOx prin introducerea aerului în etape se
bazează pe crearea a două zone distincte de ardere în focar: o zonă primară, cu lipsă de oxigen şi o
zonă secundară cu exces de oxigen pentru a asigura arderea completă a combustibilului.
16
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Această metodă reduce cantitatea de oxigen din prima zonă de ardere la 70 – 90 % din necesar.
Arderea substoechiometrică suprimă conversia azotului din aer în NOx. Este redusă de asemenea
formarea de NOx termic. În cea de a doua zonă arderea devine completă prin introducerea restului
de aer necesar. Temperatura joasă din a doua zonă de ardere limitează de asemeni producŃia de
NOx termic.
gaze de ardere
Zona II
λ>1
t ↓
aer
Zona I
λ<1
combustibil t ↑
aer
Principiul de aplicare a arderii cu trepte de aer
Există două mari dezavantaje dacă procedeul nu este corect aplicat: formarea de monoxid de
carbon şi arderea incompletă a carbonului.
Cele trei zone formate, prin aplicarea procedeului de ardere cu trepte de combustibil şi comburant
(aer), se remarcă prin următoarele:
I. În prima zonă se arde combustibil într-un mediu uşor oxidant. Cantitatea de combustibil injectat
în această zonă dezvoltă prin ardere circa (80 ÷ 85) % din puterea termică totală. În urma
arderii rezultă NOx. Cantitatea de NOx formată este cu atât mai mică cu cât ponderea puterii
termice dezvoltate prin ardere este mai mică faŃă de puterea termică totală. Pentru a reduce
formarea de NOx se introduce un exces de aer mai mic decât cel necesar pentru arderea
completă a combustibilului. Aceasta face ca, la ieşirea din această zonă, să existe o cotă mică de
combustibil nears. Cu cât excesul de aer este mai mare decât cel stoechiometric, cu atât
cantitatea de NOx rezultată în urma arderii este mai mare. Arzătoarele folosite pot fi obişnuite
sau cu NOx redus. Prin folosirea arzătoarelor cu NOx redus se combină, practic, două măsuri
primare de reducere a NOx. În principiu, orice tip de combustibil fosil poate fi ars prin acest
procedeu.
17
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
gaze de
ardere
Zona III
λ3 > 1
aer Mediu oxidant (t ↓)
Zona II
λ2 <1 (≈ 0,9)
combustibil Mediu reducător
Zona I
combustibil λ1 ≈ 1,1
aer Mediu uşor oxidant
II. La intrarea în cea de-a doua zonă se injectează doar combustibilul complementar, formându-se
o zonă cu exces de combustibil. Se creează astfel un uşor deficit de aer (de oxigen), ce dă naştere
la un mediu reducător. Aici, NOx-ul format în prima zonă se reduce, în prezenŃa radicalilor de
hidrocarburi, în compuşi ai azotului (HCN, NHx), iar apoi în azot. Pentru a diminua formarea de
NOx după prima zonă, ar fi bine ca la intrarea în cea de-a doua zonă combustibilul suplimentar
să nu conŃină azot (sau să fie cât mai puŃin). Chiar dacă reacŃiile elementare din zona de
reducere sunt foarte multe (peste 200), datorită faptului că sunt extrem de rapide timpul de
staŃionare a gazelor de ardere în această zonă depinde efectiv de viteza de amestec între acestea
şi combustibilul injectat. Cu cât această viteză este mai mare, cu atât timpul de staŃionare este
mai mic şi înălŃimea acestei zone scade. Prin urmare, combustibilul complementar ideal este
gazul natural. Chiar dacă preŃul gazului natural este ridicat, în comparaŃie cu păcura grea sau
cărbunele, totuşi, pe lângă faptul că respectă integral condiŃiile anterioare, acesta are şi alte
avantaje: nu conŃine sulf şi nici substanŃe anorganice. Mai mult, cantitatea de căldură dezvoltată
de combustibilul complementar reprezintă doar (15 ÷ 20) % din puterea termică totală. Păcura
uşoară este, de asemenea, de preferat în locul păcurii grele sau a cărbunelui.
III. La intrarea în cea de-a treia zonă se introduce restul de aer, astfel încât să se atingă excesul de
aer dorit. În această zonă se completează arderea hidrocarburilor nearse şi a CO. În prezenŃa
aerului, azotul rezidual (rămas din prima zonă) se poate transforma în NO. Chiar dacă în zona a
doua se reduce circa (70 ÷ 80) % din NOx-ul format în prima zonă, totuşi NO format în cea de-a
treia zonă scade rata generală de reducere a NOx, prin acest procedeu, la circa (50 ÷ 60) %.
Acest procedeu se poate aplica atât la generatoarele de abur noi, cât şi la cele retehnologizate.
În concluzie, arderea cu trepte de combustibil presupune împărŃirea procesului de ardere în trei
zone. NOx-ul format în prima zonă (de ardere principală), în care are loc o ardere obişnuită, este
redus la azot molecular în cea de-a doua zonă (de reducere a NOx), prin injecŃie de combustibil.
Arderea se finalizează în zona a treia (de completare a arderii), prin injectarea restului de aer
necesar arderii întregii cantităŃii de combustibil.
Procedeul constă în recircularea în focar a unei părŃi din gazele arse evacuate din generatorul de
abur (vezi figura următoare). Efectul este reprezentat de diminuarea temperaturii şi reducerea
excesului de oxigen în focar. În consecinŃă se reduce emisia de NOx termic. Prelevarea gazelor de
ardere pentru recirculare se face în general după preîncălzitorul regenerativ de aer.
18
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Pentru o instalaŃie funcŃionând pe cărbune, NOx termic nu reprezintă decât o mică fracŃie din NOx
total. În consecinŃă, reducerea atinsă pentru centralele pe cărbune este de ordinul 5% şi de 20 - 50
% pentru centralele pe combustibil lichid sau pe gaz natural. Recircularea implică 10 – 12 % din
volumul total de gaze de ardere.
Focar
Preîncălzitor
800°C aer
Electrofiltru
În prima zonă a arzătorului este introdusă o cotă de combustibil împreună cu o parte din aerul de
ardere (flacăra primară). Această zonă se caracterizează printr-o temperatură relativ redusă a
flăcării, care inhibă producerea de NOx. În a doua zonă a arzătorului este introdus restul de
combustibil, în condiŃii de exces de aer scăzut (flacăra secundară). Este creată o atmosferă în care
oxizii de azot deja formaŃi pot fi reduşi. Finalizarea arderii se face într-o a treia etapă, în care se
introduce restul de aer.
19
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Aer primar
Diferitele intrări de aer
(comburant) trebuie să creeze
straturi concentrice în raport cu
axul flăcării.
Perdea de separare;
g.a. recirculate.
Exemplu de arzător cu producŃie redusă de NOx - Arzător cu trepte de aer şi recircularea unei cote
de gaze de ardere
Exemplul din figura de mai sus, care se referă la un arzător de cărbune praf, foloseşte 4 canale
concentrice:
• Canalul central pentru aerul primar.
• Canalul inelar semicentral pentru aerul (gazele de ardere) de transport şi cărbunele praf.
• Canalul inelar semiexterior pentru realizarea unei perdele de separare şi răcire din gaze de
ardere recirculate, cu conŃinut redus de Oxigen şi temperatură mică.
• Canalul inelar exterior pentru aerul secundar.
ConstrucŃia concretă a arzătoarelor uscate cu conŃinut redus de NOx trebuie adaptată la tipul
combustibilului, sistemului de transport (pneumatic, antrenare cu gaze de ardere, aer) etc.
Pentru păcură reducerea producŃiei de NOx se mai poate realiza şi prin folosirea sistemelor de
pulverizare cu abur, sau prin pulverizarea amestecului păcură-apă. La temperatura ridicată din
focar, vaporii de apă se combină cu C din coxul păcurii şi degajă gaze combustibile care determină
apariŃia unei atmosfere reducătoare.
C + H2O ⇒ CO + H2
Folosirea emulsiei apă-păcură are în plus un efect pozitiv prin vaporizarea bruscă a apei.
Primele sisteme cu NOx redus la camerele de ardere la ITG (indiferent dacă ele utilizează
combustibil gazos sau lichid) au fost de tip umed cu injecŃie de apă în nucleul flăcării. Dezvoltarea
procedeelor uscate pentru cazanele energetice au condus la aplicarea oxidării în trepte şi la
camerele de ardere ale ITG, în construcŃii de tip DLN (Dry Low NOx).
20
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Gazeificarea este un proces fizico-chimic ce are loc la temperatură ridicată şi controlată într-un
mediu substoechiometric d.p.d.v. al conŃinutului de oxigen şi bogat în vapori de apă. Scopul
gazeificării este obŃinerea unui combustibil gazos pornind de la combustibilul greu.
În urma gazeificării rezultă un amestec de gaze combustibile (CO, H2, CH4,) în care sulful se
regăseşte sub forma de hidrogen sulfurat (H2S), acesta putând fi îndepărtat cu uşurinŃă.
Aer sau O2
gaz de InstalaŃii gaz de gazogen
gazogen gazogen
cărbune reŃinere noxe curăŃat
Exemple de reacŃii:
1
C+ O2 ⇒ CO
2
C + H2O ⇒ CO +H2
D.p.d.v. al schimburilor de energie cu exteriorul în cazul gazeificării apar atât reacŃii exoterme cât
şi endoterme. Pentru anclanşarea reacŃiei este nevoie de aport de căldură din exterior, după care
prin echilibrul dintre reacŃiile exoterme şi endoterme temperatura în reactorul de gazeificare poate
ajunge la valoarea optimizată pentru proces.
D.p.d.v. energetic:
- orice reactor de gazeificare este caracterizat printr-un randament subunitar şi are pierderi de
tipul celor de la cazan: radiaŃie, convecŃie, nearse chimic;
- în gazeificator se reŃin substanŃele provenite din partea anorganică a combustibilului; totuşi
există şi antrenări;
- dintre substanŃele organice, majoritatea trec în gazul de gazogen;
21
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
Temperatura de producere a gazului de gazogen este ridicată; acest lucru face dificilă filtrarea şi
desulfurarea. Pentru tratare gazul trebuie răcit până la temperaturi comparabile cu cele pe care le
au gazele de ardere la capătul rece al cazanului. Aceasta se poate realiza prin bucle de răcire-
reîncălzire, sau prin recuperarea căldurii din gazul de gazogen şi folosirea ei în ciclul cu abur.
azot
instalaŃie de aer
preparare a
oxigenului abur
oxidant
ciclu combinat
preparare răcire gaz de filtrare gaz de gaze-abur fără
cărbune gazogen gazogen gazogen
cărbune gaz de postcombustie
abur gaz de gaz de
gazogen gazogen apă gazogen
InstalaŃie de gazeificare
Măsurile secundare se bazează pe reŃinerea noxelor din gazele de ardere înaintea evacuării lor în
mediu. Ele sunt specifice fiecărei componente ce trebuie reŃinută, iar cerinŃele legate de modul de
desfăşurare a procesului pot să aibă caracter contradictoriu. Acest ultim fapt influenŃează schema de
circulaŃie a gazelor de ardere la capătul rece al cazanului.
22
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
A) Filtrele sac sunt realizate din Ńesături dese din material termorezistent având ochiurile mai mici
decât particulele. Coeficientul de reŃinere al filtrelor sac este foarte bun, cea ce le face obligatorii în
cazul unor substanŃe solide foarte periculoase.
Principalele dezavantaje:
- pierderea mare de presiune în procesul de filtrare trebuie compensată printr-o creştere
suplimentară de presiune în ventilatorul de gaze, mărind astfel consumul de energie al
serviciilor proprii;
- înfundarea filtrului măreşte pierderea de presiune în cursul funcŃionării şi necesită curăŃare
periodică;
- necesitatea prevederii unor filtre suplimentare aflate în curăŃire pe perioada în care celelalte
asigură filtrarea.
Toate aceste dezavantaje limitează extinderea acestor filtre pe scară largă. Ca urmare, deşi filtrele
sac au eficienŃă foarte bună de reŃinere, acestea se folosesc în special la separarea produselor cu
nocivitate mare (de exemplu la reŃinerea noxelor solide de la incinerarea unor deşeuri organice
radioactive).
Filtrul ciclon reŃine bine particulele de dimensiuni mari, dar nu permite reŃinerea de particule foarte
23
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
mici.
EficienŃa de reŃinere a cenuşii în filtrele ciclon este suficientă pentru cazane mici şi cel mult medii,
dar pierderile de presiune pe partea de gaze de ardere sunt încă mari.
Tensiunile de alimentare sunt de ordinul 30÷70 kV, iar intensitatea câmpului electric depăşeşte
100 kV/m şi trebuie menŃinută la limita "conturnării" prin descărcare în gaze, fără scurtcircuitarea
_
sursei de c.c.23.
Elementul adimensional care determină eficienŃa de reŃinere este raportul între timpul mediu de
staŃionare a g.a. în E.F. şi timpul mediu de depunere a particulelor:
L
τ stationare wg .a. L wdepunere
Rτ = = = ⋅
τ depunere d d wg .a.
wdepunere
23
În acest scop EF moderne utilizează surse de c.c. pulsatoriu de frecvenŃă audio (mai mare decât frecvenŃa
industrială), cu redresare prin dispozitive statice (tiristori), comandate pe fiecare semiperioadă în funcŃie de
tendinŃa de evoluŃie a curentului în semiperioada anterioară.
24
Forma tablelor trebuie să evite reantrenarea (vezi “buzunarele” din dreptul electrozilor de ionizare).
24
Impactul energiei asupra mediului – curs anul III - FAIMA.
L wdepunere
− ⋅
− Rτ d wg . a .
EficienŃa de reŃinere (kreŃinere): k retinere = 1 − e =1− e poate depăşi 99%.
Principalul avantaj energetic şi economic este dat de pierderea de presiune foarte mică (mult mai
mică ca la filtrele ciclon), fapt ce reduce consumul suplimentar de energie electrică al
ventilatoarelor de gaze.
EficienŃa electrofiltrului este foarte mare la particule de dimensiuni mici. Filtrarea electrostatică
permite eficienŃe foarte ridicate şi încadrarea concentraŃiei de cenuşă zburătoare în cele mai severe
norme ecologice.
25