Proiecţia pleurei parietale drepte

Proiecţia recesului costomediastinal drept Începe în dreptul articulaţiei sternoclaviculare dr., coboară
oblic, spre inferior şi medial, depăşind linia mediosternală, până la nivelul articulaţiei condrosternale II
(corespunzatoare unghiului sternal Louis). De la acest nivel, coboară vertical, până în dreptul articulaţiei
condrosternale IV, şi apoi oblic, inferior şi la dreapta, ajungând până la articulaţia condrosternală VI dr.

Proiecţia pleurei parietale stângi este modificată comparativ cu partea dr. la nivelul proiecţiei recesului
costo-mediastinal stg, datorită raporturilor cu cordul. Proiecţia recesului costomediastinal stg Începe din
dreptul articulatiei sternoclaviculare stg, coboară oblic, spre inferior şi deapta, ajungând în dreptul
articulaţiei sternocondrale II,. De la acest nivel, coboară vertical până în dreptul articulaţiei
condrosternale IV, de unde se continuă cu o linie curbă, cu concavitatea spre inferior şi medial, ce
intersectează coasta V, la 1 cm. de stern, şi coasta VI, la 2 cm. de stern.

de la nivelul coastei VII, se continuă cu proiecţia recesului costodiafragmatic stâng, care are aceeasi
delimitare cu cel drept. Anterior, între liniile de proiecţie ale recesurilor costomediastinale, se
delimitează două trigoane dispuse în clepsidră: - trigonul timic, situat superior (Aplicaţii – puncţia
sternală pentru recoltarea de măduvă roşie hematogenă – diagnosticul anemiilor şi al leucemiilor) -
trigonul pericardic, situat inferior (Aplicaţii – puncţia pericardică)

Proiecţia recesului costodiafragmatic drept (costofrenic drept) Începe de la nivelul articulaţiei

condrosternale VI dr. şi se continuă spre lateral şi posterior, intersectând: - coasta VII, pe linia
medioclaviculară - coasta VIII, pe linia axilară anterioară - coasta X, pe linia axilară medie - coasta X, pe
linia axilară posterioară - coasta Xl, pe linia scapulară - coasta Xll, pe linia paravertebrală. Raportul
recesului costofrenic cu coasta XII şi ligamentul arcuat lateral depinde de lungimea coastei şi are mare
importanţa chirurgicală. În nefrectomii există riscul deschiderii accidentale a recesului, urmată de
pneumotorax, mai ales dacă este necesară rezecţia unei coaste XII lungi

5.Proiectia pericardului

Se referă la proiecţia pericardului fibros şi a celui seros parietal pe peretele

sternocostal (proiecţia pericardului seros visceral coincide cu proiecţia cordului!).
Proiecţia pericardului ocupă o regiune de formă trapezoidală, definită de patru puncte,unite între ele
prin linii cu convexitatea spre exterior:
- superior şi la stânga, articulaţia sternocondrală l stângă
- superior şi la dreapta, un punct situat la 2 cm de stern, pe marginea superioară a cartilajului costal II
drept
- inferior şi la dreapta, un punct situat la 2 cm de stern, pe marginea superioară a cartilajului costal VII
drept
- inferior şi la stânga, un punct situat in spaţiul V ic, pe linia medioclaviculară
stângă
Zona de proiecţie a pericardului fibros se suprapune cu proiecţia recesurilor pleurale costomediastinale.
Între proiecţiile celor două recesuri, se formează două trigoane pericardice:
- trigonul timic, situat superior, cu vârful în jos. În această zonă se efectuează puncţiile sternale pentru
recoltarea de maduvă hematogenă,
- trigonul pericardic, situat inferior, cu vârful în sus, la nivelul căruia, pericardul (şi prin intermediul său,
cordul ) intră în raport direct cu peretele sternocostal. La acest nivel se efectuează puncţia pericardului
în scop diagnostic sau pentru evacuarea lichidului din sacul pericardic. Acumularea unei cantităţi mari de
lichid pericardic, în timp scurt, duce la stânjenirea activităţii cardiace deoarece pericardul fibros se
destinde foarte lent. Se realizeaza astfel tamponada cardiaca. În tamponada cardiacă, puncţia
evacuatoare se practică de urgenţa.

6.Repere anatomice pentru punctia pericardica

Puncţia pericardică (pericardiocenteza) se poate efectua pe cale epigastrică

(metoda Marfan, in unghiul dintre procesul xifoid si rebordul stang, cu varful acului in sus), sau pe cale
toracică: puncţia se efectuează în sp. V-VI ic. St. (punctul Roth), tangent la marginea sternului. Metoda
evită vasele toracice interne si punctionarea pleurei.
7.Proiectia cordului la nivelul coloanei vertebrale

Cordul se proiectează posterior în dreptul vertebrelor T4 – T8; acestea sunt cunoscute sub numele de
vertebrele cardiace ale lui Giacomini:
T4 este vertebra vaselor mari (arteriale) de la baza inimii
T5 este vertebra infundibulului pulmonarei
T6 este vertebra atrială
T7 este vertebra ventriculelor
T8 este vertebra vârfului inimii

.Aria matitatii cardiace relative+ absolute

Aria matităţii cardiace relative reprezintă proiecţia întregii feţe sternocostale la nivelul peretelui anterior
toracic, inclusiv porţiunile acoperite de marginile anterioare ale pulmonilor (şi care nu pot fi determinate
prin examen clinic – percuţie). Aria se delimitează unind prin linii curbe (cu concavitatea
spre centrul zonei de proiecţie) patru puncte extreme:
1.inferior în dreapta, a VI-a articulaţie condrosternală dr. (la marginea laterală a sternului);
2.superior în dreapta, al III-lea cartilaj costal dr., la 1 cm de marginea laterală a sternului;
3.superior în stânga, al II-lea spaţiu intercostal stg., la 2 cm de marginea laterală a sternului;
4.inferior în stânga, şocul apexian (vârful inimii – spaţiul V intercostal stg. pe linia
medioclaviculară).

9.Aria matitatii cardiace absolute

Porţiunea din faţa sternocostală ce vine în raport cu peretele anterior toracic fără interpunerea
marginilor anterioare ale pulmonilor poartă numele de aria matităţii cardiace absolute şi poate fi
determinată prin percuţie. Limitele sale sunt:
medial (la dreapta): marginea stângă a sternului;
superior şi la stânga: proiecţia marginii anterioare a pulmonului stg. – o linie curbă cu concavitatea
inferior şi medial, ce uneşte cartilajul costal IV din stg. cu proiecţia vârfului cordului;
inferior: matitatea cardiacă se continuă fără o distincţie clară cu matitatea lobului stg. al
ficatului;proiecţia întinzându-se până în dreptul cupolei diafragmatice ~ spaţiul V intercostal stâng.
10.Proiectia orificiilor cardiace

Este greu de efectual la omul viu, din cauza permanentelor mişcări pe care le presupune ciclul cardiac.
De aceea se foloseşte o schemă simplificată, ce are la bază cartilajul costal III stg. Cu excepţia proiecţiei
orificiului pulmonarei, ce este aproape orizontal, proiecţiile celelaltor trei orificii sunt oblice spre inferior
şi dreapta.

-orificiul arterei pulmonare se proiectează orizontal, pe marginea superioară a cartilajului costal III stg,
jumătate pe stern, jumătate pe cartilaj;

-orificiul aortic se proiectează pe jumătatea stângă a liniei ce uneşte a treia articulaţie condrosternală
stângă cu cea de-a patra, însă din dreapta.

-orificiile atrio-ventriculare se proiectează pe linia ce uneşte cartilajul costal III din stânga cu
extremitatea anterioară a spaţiului V intercostal din stânga, valva tricuspidă pe jumătatea dreaptă a
liniei iar bicuspida pe jumătatea stângă a liniei.

11.Focare de auscultatie cardiaca

Reprezintă acele zone ale peretelui toracic unde zgomotele fiecărei valve pot fi percepute cu maximum
de intensitate şi claritate. Nu se suprapun zonelor de proiecţie a orificiilor, în primul rând deoarece
propagarea acestor zgomote se face în direcţia curgerii jetului sanguin prin respectiva valvă.

-Valva tricuspidă se auscultă pe linia mediosternală, în dreptul celui de-al V-lea cartilaj costal
(aproximativ în vecinătatea zonei de proiecţie).
-Valva mitrală se auscultă la vârful inimii.

-Valva pulmonară se auscultă în spaţiul II intercostal stâng, la marginea stângă a sternului(parasternal).

-Valva aortică se auscultă în spaţiul II intercostal drept, parasternal. Se mai foloseşte şi un focar aortic
accesoriu (focarul Erb), în spaţiul III intercostal stâng, parasternal.