CELULA VEGETALĂ

Info,
cuprins

Celula, este unitatea de bază a tuturor organismelor vii, de la

bacterii la om. Deşi apar la toate vieţuitoarele, celulele diferă între
ele, în funcţie de: regn, specie, individ, organ şi ţesut.
Cu toate că nu sunt identice, toate celulele organismelor încadrate
în regnul Plantae, prezintă elemente comune, care le sunt specifice
doar lor. Prin aceste caractere specifice, plantele, prin celula
vegetală şi ţesuturile care le alcătuiesc, se diferenţiază net faţă de
organismele animale sau faţă de cele încadrate în regnurile
inferioare (Fungi, Protista, etc.).

Alcătuirea celulei vegetale

Principalele componentele ale celulei vegetale sunt redate în imaginea de

mai jos.

Legendă:

1. Perete celular 5. Nucleol 10.

2. Membrană 6. Mitocondrie Citoplasmă
plasmatică 7. Reticul 11.
 3. Membrană endoplasmatic Condriozomi
nucleară 8. Aparat Golgi 12. Vacuola
4. Nucleu 9. Ribozomi 13. Cloroplast

Principalele caracteristici structurale ale celulei vegetale, constau

din:
- prezenţa unui perete celulozic cu rol scheletic şi de protecţie,
care se suprapune membranei plasmatice,
- existenţa unui lichid intracelular (citoplasma) în care se afl ă toate
organitele,
- situarea în interiorul celulei a unui nucleu, cu unul sau mai mul ţi
nucleoli, care coordonează activitatea celulară, intervenind din timp
în timp şi în alte funcţii (anabolism, diviziune, transmiterea
caracterelor ereditare, regenerare, etc.),
- existenţa unor organite cu rol în asimilaţie,
numite plastide (cloroplaste, feoplaste, rodoplaste, amiloplaste),
- prezenţa în citoplasmă a condriozomilor, care intervin
în catabolism, eliberând o cantitate mare de energie.
- existenţa unor organite numite ribozomi, prin care se realizează
sinteza protidelor, prin asamblarea aminoacizilor produşi pe
parcursul fotosintezei, pe baza informaţiei adusa de ARN de la ADN-
ul nuclear,
- prin prezenţa aparatului Golgi, este posibilă formarea unor
macromolecule, precum şi depozitarea acestora,
- existenţa reticulului endoplasmatic, asigură funcţia imunitară,
mecanică şi circulatorie a celulei vegetale.
- dezvoltarea foarte pronunţată a vacuolei centrale, care
influenţează proprietăţile osmotice ale celulei, reţinând excesul de
apă intracelulară.

Principalele diferenţe dintre celula vegetală şi celula animală

Celula animală nu prezintă perete celular, citoplasma fiind

mărginită la exterior de o membrană. De asemenea organitele de
asimilaţie (cloroplaste, amiloplaste, etc.) sunt prezente doar în
celula vegetală. Vacuole vegetale sunt mari, în timp ce cele de
origine animală, dacă sunt prezente, au dimensiuni mici.
În celula animală, apar organite specifice, absente în celula
vegetală, aşa cum sunt lizozomii, care prezintă rol în dezasimilaţia
macromoleculelor.

Glucidele de rezervă, deşi au o structură aproape identică, diferă

destul de mult sub aspectul formării lanţurilor macromoleculare,
ceea ce determină proprietăţi fizice şi chimice deosebite. Astfel,
glicogenul, polizaharid specific lumii animale, este mai solubil şi
mai hidrolizabil decât amidonul, substanţa de rezerv ă tipic vegetală.
Ambele substanţe prin degradare se transformă
în glucoză, monoglucidă care prin oxidare eliberează energie.

CELULA VEGETALĂ
ASPECTE GENERALE

Celula reprezinta unitatea morfofiziologica a vietii. Ea face obiectul

de studiu al citologiei, capitol al anatomiei vegetale. Organismele
inferioare sunt unicelulare, iar cele superioare au corpul alcatuit
din numeroase celule, fiecare cu existenta partial independenta.
Celula este un nivel de organizare a materiei vii care functioneaza
ca un sistem deschis de tip biologic, caracterizat prin integralitate,
echilibru dinamic si capacitate de autoreglare.

Celula bacteriilor si algelor albastre-verzi este de tipprocariot.

Restul plantelor, precum si animalele, prezinta celula de
tip eucariot. Deosebirile accentuate dintre ele evidentiaza o
discontinuitate a evolutiei în lumea vie. Caracterul distinctiv
esential se refera la modul de organizare a materialului genetic: la
procariote genomul celular este reprezentat printr-o
macromolecula de ADN circulara, dublu catenara, fara continut de
proteine histonice si dispusa liber în 131i88b citoplasma, pe când
la celulele eucariote materialul genetic este delimitat de citoplasma
printr-un învelis nuclear din doua membrane elementare, iar ADN
este în cantitate mai mare si se asociaza cu proteine histonice.

Un alt caracter esential este acela ca la procariote spatiul intern

celular nu este compartimentat, functiile celulare sunt îndeplinite
de structuri asemanatoare organitelor celulare, realizate de
invaginari ale membranei plasmatice. La eucariote spatiul intern
celular este compartimentat de un sistem de membrane, fiecare
compartiment corespunzând unui organit cu functii în metabolismul
material si energetic al celulei.

CELULA EUCARIOTĂ

Este alcatuita din protoplast (ansamblul componentelor

celulare interne) si perete celular(fig. 1). Protoplastul consta
din protoplasma (totalitatea compusilor vii) si substante
ergastice(produsi pasivi ai protoplastului). Protoplasma este
alcatuita din citoplasma si nucleu. Citoplasma include matrixul
citoplasmic (substanta fundamentala) împreuna cu entitati
structurale distincte (plastidele, mitocondriile, microtubulii etc.)
si sistemele de membrane(reticulul endoplasmic si dictiozomii) ce
sunt suspendate în matrix si pot fi vazute în detaliu doar cu ajutorul
microscopului electronic. De peretele celular citoplasma este
delimitata de o membrana plasmatica
denumita plasmalema sau membrana celulara. În celula eucariota
vegetala se mai dezvolta una sau mai multe cavitati, vacuolele,
pline cu suc celular (suc vacuolar), marginite de o membrana
plasmatica denumita tonoplast.
Celulele ± izodiametrice sunt numite parenchimatice, iar cele alungite, prozenchimatice.

Fig. 1 - Organizarea celulei eucariote vegetale (schema în spatiu):

1- nucleu; 2-dictiozom; 3- mitocondrie; 4 - polizom; 5 - câmp de punctuatiuni
primare în peretele celular; 6 - cloroplast; 7 - spatiu intercelular (meat); 8 -
peroxizom; 9 - reticul endoplasmic neted; 10- reticul endoplasmic granular
(dupaRaven, P.H. si colab., 1992)
 Plasmalema (membrana
celulara). Este pelicula
lipoproteica de la periferia
citoplasmei, cu structura
moleculara complexa si dinamica.
Prezinta conexiuni cu celelalte
componente ale citoplasmei.
Structura ei de baza (fig. 2) este asemanatoare celei a
membranelor ce compartimenteaza spatiul
intern celular si delimiteaza diferite organite.
Modelul de structura a acestor membrane a
fost elaborat de Singer S.J. si Nicolson G.L. (1972) si
denumit modelul mozaicului fluid.

Principala functie a plasmalemei este aceea de mediere a

transportului substantelor în si în afara protoplastului.

Matrixul citoplasmic (substanta fundamentala). Are o structura

asemanatoare celei trabeculare din oasele spongioase. Este
constituit însa din fibre proteice contractile dispuse în retea.
Ochiurile retelei sunt umplute cu o faza fluida bogata în apa.

În matrixul citoplasmic se afla suspendati ceilalti constituenti ai

citoplasmei.

Reticulul endoplasmic. Este un complex tridimensional de

membrane care, privit în sectiune, apare alcatuit din doua
membrane de tip mozaic fluid. Reticulul endoplasmic reprezinta un
sistem de canalizare a materialelor în diferite parti ale celulei si se
afla în continuitate cu membrana externa a învelisului nuclear (fig.
1 si fig. 6).
 Plastidele. Sunt
componente celulare proprii
plantelor autotrofe. Fiecare
plastida are un învelis din
doua membrane de tip
mozaic fluid, care
delimiteaza o substanta mai
mult sau mai putin
omogena, stroma, si un
sistem de
membrane, tilacoidele. Dupa
pigmentii pe care îi contin
pot fi: cloroplaste(fig. 1 si fig.
3) care contin clorofile si pigmenti carotenoizi, cro-moplaste care
acumuleaza si sintetizeaza pigmenti caro-tenoizi si dau culorile
gal-ben, portocaliu si rosu unor flori, frunze îmbatrânite, fructe si
radacini si leuco-plaste care nu au pigmenti, dar sintetizeaza si
acumulea-za amidon (amiloplastele), uleiuri (oleoplastele), protei-
ne (proteinoplastele).

Plastidele pot trece unele în altele: cloroplastele pot evolua în

cromoplaste, iar leucoplastele la lumina, pot deveni cloroplaste,
etc.

Mitocondriile. Sunt organite celulare abia vizibile cu microscopul

optic (au cca ½ μm), carora microscopul electronic le-a evidentiat
o structura complexa (fig. 4).

Mitocondriile sunt considerate centre respiratorii si rezervoare

energetice ale celulei. La fel cu plastidele, sunt
organite semiautonome, câstigate în decursul evolutiei de catre
celula eucariota, prin evenimente simbiotice.
 A B

Fig. 4 - Organizarea mitocondriei: A - schema evidentiind în spatiu învelisul si cristele mitocondriale

(dupa Nougarède, A., 1969) si B - structura în sectiune (dupaKleinsmith, L. Y. si Kish, V. M., 1995): 1 -
membrana externa; 2 - membrana interna; 3 - criste; 4 - matrix; 5 - spatiu perimitocondrial; 6 - ADN; 7 -
particule F1; 8 - ribozomi.

Dictiozomii. Totalitatea lor în celula reprezinta aparatul Golgi.

Fiecare dictiozom este alcatuit dintr-o grupare de 4-8 cisterne
turtite (fig. 5 si fig. 6) ce emit vezicule cu substante (mai ales
polizaharide) destinate sintezei peretelui celular.

Ribozomii. Sunt particule mici (doar 17-23 nm în diametru) din

proteine si ARN. Gruparile de ribozomi, polizomii(fig. 1), reprezinta
locurile în care aminoacizii sunt înlantuiti spre a forma proteine.

Microtubulii. Se gasesc în toate celulele eucariote si sunt structuri

cilindrice ce directioneaza veziculele dictiozomice pentru cresterea
ordonata a peretelui celular.
Vacuolele. Sunt compartimente celulare (fig. 1) înconjurate de o
singura membrana elementara de tip mozaic fluid,
numita tonoplast. În interior se afla un fluid mai putin vâscos decât
matrixul celular numit suc celular (suc vacuolar). Sucul celular
contine multa apa în care se gasesc, ca solutii sau pseudosolutii,
saruri anorganice, mono- si dizaharide, acizi organici, glicozide si
alcaloizi.

Vacuolele depoziteaza unele substante de rezerva, dar si unele

glicozide colorate, ca antocianii, ce dau culorile violet, albastru sau
nuante de rosu petalelor unor flori si unor organe vegetative, cum
este radacina sfeclei.

Substantele ergastice. Sunt produsi inactivi ai protoplastului: unii

sunt substante de depozitare, altii deseuri scoase din metabolism.
Acesti compusi pot sa apara sau sa dispara în diferite perioade ale
vietii celulelor. Astfel de produsi sunt: granule de amidon, cristale
de oxalat de calciu, pigmenti antocianici, rasini, gome, taninuri,
corpusculi proteici. Substantele ergastice se acumuleaza în
matrixul citoplasmic, în organite, în vacuole sau chiar în peretele
celular.

Nucleul. La nucleul din interfaza s-au evidentiat: învelis

nuclear din doua membrane de tip mozaic fluid, considerat drept o
portiune specializata, diferentiata local a reticulului endoplasmic
(fig. 6); carioplasma care este substanta fundamentala, alcatuita
din fibrile proteice interconexate si care include
cromatina; cromatina care reprezinta forma interfazica,
despiralizata a cromozomilor; nucleolii alcatuiti mai ales din
proteine si care reprezinta locul de sinteza a ARN r.

La nucleul aflat în mitoza

cromatina se condenseaza
treptat în cromozomi. Fiecare
cromozom are câte
doua cromatide surori (fig. 7)
prinse la nivelul centromerului, iar
fiecare cromatida are în alcatuire
câte o molecula de ADN dublu
catenara.

Nucleul determina ce molecule sa fie sintetizate si când sa

fie sintetizate si stocheaza informatia genetica, transmitând-o
celulelor fiice la diviziunea celulara.
Peretele celular. Repre-zinta, alaturi de plastide si va-cuole,
element structural carac-teristic celulei vegetale.

Compozitia chimica a peretelui celular difera cu specia de planta,

vârsta si functia celulei, fiind realizata din trei categorii de
substante:

- substante cristaloide, cum este celuloza, care îndeplinesc rol

scheletic; moleculele de celuloza sunt grupate mai multe împreuna
în microfibrile groase de 10-25 nm, iar microfibrilele se asociaza
prin rasucire în asa numitele fibrile; la rândul lor, fibrilele se pot
învârti una în jurul alteia, asemanator fibrelor unui cablu,
alcatuind macrofibrile de circa 0,5 μm diametru;

- matrix, care este constituit din hemiceluloze, substante pectice si

glicoproteine; matrixul reprezinta un liant ce înglobeaza
substantele cu functie scheletica;

- substante încrustante, întâlnite numai la peretii cu modificari

secundare; între substantele încrustante se remarca lignina,
abundenta în peretii celulelor din xilemul (lemnul) tulpinii, unde
substituie hemicelulozele si substantele pectice, conferind
rigiditate peretelui celular (alte substante încrustante
sunt suberina si cutina care impermeabilizeaza peretele celular
pentru apa si gaze si respectiv taninurile care confera rezistenta la
putrezire).

În structura peretelui celular se disting lamela mijlocie si peretele

primar, iar la unele celule si unperete secundar (fig. 8).

Lamela mijlocie, numita si substanta intercelulara, este alcatuita

din pectine. La colturile celulei cliveaza, delimitând spatiile
intercelulare (meaturi) (fig. 1).

Peretele primar este caracteristic celulelor implicate în procese

metabolice ca fotosinteza, respiratia si secretia. Peretii primari nu
sunt uniformi ca grosime, ci au zone subtiri numitecâmpuri de
punctuatiuni primare (fig. 1). La nivelul acestora, trec fire
citoplasmice, numiteplasmodesme, ce interconecteaza protoplastii
vii ai celulelor adiacente.
 Peretele secundar se constituie prin
activitatea protoplastului dupa oprirea
cresterii celulei (peretele primar si-a oprit
extinderea). În astfel de celule proto-
plastul moare dupa ce a format peretele
secundar.Celuloza este mai abundenta
ca în peretele primar, iarsubstantele
pectice lipsesc, astfel ca peretele
secundar este mai rigid si mai greu
extensibil.Hemicelulozele matrixului sunt în cazul lemnului
secundar substituite de lignina care ajunge în acest caz la 40-50%
din materia peretelui.

La adaugirea peretelui secundar, câmpurile de punctuatiuni

primare ale peretelui primar sunt exceptate. În felul acesta iau
nastere în peretele secundar întreruperi numite punctuatiuni, ce
pot fi punctuatiuni simple sau cu cavitati si atunci se
numescpunctuatiuni areolate (fig. 9). Punctuatiunile a doua celule
vecine se afla fata în fata, alcatuind perechi de punctuatiuni.

DIVIZIUNEA CELULARĂ

Procesul de diviziune consta din doua etape

consecutive: mitoza si citochineza.

Prin mitoza nucleul genereaza doi nuclei fii, fiecare morfologic si

genetic echivalent celuilalt si totodata nucleului tata.

Citochineza implica împartirea portiunii citoplasmice a unei celule

si separarea nucleilor fii în doua celule independente.

Celulele în diviziune trec printr-o succesiune regulata de

evenimente, numita ciclu celular. Ciclul celular
cuprinde interfaza si cele patru faze ale mitozei.

În interfaza, cromozomii, initial monocromatidici, se autoduplica,

devenind cu câte doua cromatide, fiecare constând dintr-o unitate
veche si una noua (replicare semiconservativa).
 În profaza mitozei (fig. 10)
cromozomii se scurteaza
si se îngroasa, iar
învelisul nuclear se
dezorganizeaza.
În metafaza cromozomii
se dispun în planul
ecuatorial al fusului de
diviziune (mitotic).
În anafaza cele doua
cromatide ale fiecarui
cromozom se separa,
astfel ca devin cromozomi
fii, iar loturile de
cromozomi fii se
îndeparteaza migrând spre câte un pol. În telofazaloturile de
cromozomi fii ajung la câte un pol celular, dupa care se alungesc si
redevin fibre subtiri, iar învelisul nuclear se reorganizeaza.
Fig. 10 - Diviziunea mito-tica: A, B, C - profaza; D - metafaza; E - anafaza; F- telofaza; 1 - nucleoplasma; 2 -
învelisul nuclear; 3 - nucleol; 4 - cromozom; 5 - cromatide; 6 - centromer; 7 - fus acromatic; 8 - cromo-zomi fii;
9 - fragmoplast; 10 - placa celulara (dupa Raven, P.H. si colab., 1987)

Spre deosebire de mitoza, în cazuldiviziunii reductionale, numita

simeioza, numarul de cromozomi se va reduce de la 2n la n cu
formarea a patru celule. De fapt procesul consta din doua diviziuni,
una heterotipica în care dintr-o celula 2n rezulta doua celule cu n
cromozomi si alta homeotipica în care fiecare dintre celulele n se
va diviza, cu pastrarea garniturii de n cromozomi.

Document Info
Celula
- este unitatea fudamentala, structurala si functionala a materiei vii,
capabila de a-si duce viata independent sau in complexe celulare
interdependente numite tesuturi.
intra in componenta tuturor organismelor, fiind cea mai mica
unitate vie capabila sa se multiplice;
nu exista viata in afara celulei;
fiecare celula se naste dintr-o alta celula, se divide si moare;
celula apare ca un ansamblu de parti diferite care se gasesc intr-o
stransa corelatie si interactiune, formand un tot unitar;
Forma celulelor
- difera in functie de pozitia si rolul pe care-l indeplinesc
- celulele pot fi : sferice, ovale, cubice, cilindrice, prismatice,
poliedrice, stelate, fusiforme,etc.
Dimensiunea celulelor
- majoritatea celulelor nu se vad cu ochiul liber acestea fiind
microscopice (20-30 microni)
- sunt si celule ce se vad cu ochiul liber (celulele din fructul de
pepene verde si portocala)
In cazul plantelor vorbim despre celule eucariote vegetale care
contin plastide, una sau mai multe vacuole permanente si au un
perete celular de natura celulozica.
In celulele eucariote majoritatea organitelor sunt vii
(protoplasmatice); exista insa si componente nevii
(neprotoplasmatice) cum sunt incluziunile ergastrice, perete celular
si vacuolele.
Celula vegetala este formata din perete celular, membrana
plasmatica, citoplasma si organite celulare.
Membrana celulara are ca rol principal delimitarea spatiului celular
in mai multe compartimente.
- ele indeplinesc si importante functii privind transportul activ si
pasiv de substante, asigurand starea de echilibru a celulei, care
permite integrarea in mediul de viata;
- membrana plasmatica protejeaza mediul intern al celulei, confera
forma celulei, si asigura intrarea si iesirea diferitelor substante
in/din celula;
- ea este elastica si semipermeabila;
- toate membranele celulare au o strucura si o organizare
moleculara unitare. Ele sunt alcatuite, in principal, din lipide si
proteine
Citoplasma este masa fundamentala a celulei care ocupa spatiul
dintre membrana plasmatica si membrana nucleului, la nivelul ei
desfasurandu-se principalele functii vitale.
- este formata din hialoplasma (substanta fudamentala ce contine
organite celulare), si citoschelet
- nu este imobila, ea se afla intr-o continua miscare, creand curenti
citoplasmatici care antreneaza o serie de organite celulare (cum
sunt mitocondriile si cloroplastele)
Organite celulare
Nucleul este cel mai mare organit. Exista de obicei un singur nucleu
situat central si de forma sferica;
- el are o membrana dubla strabatuta de numerosi pori prin care se
realizeaza schimbul de substanta dintre nucleu si citoplasma;
- dimensini de ordinul milimicronilor (3-40 )
Componentele structurale ale nucleului sunt: membrana nucleara,
carioplasma, si 1-2 nucleoli
Membrana nucleara este dubla, strabatuta de pori prin care se face
schimbul intre nucleu si citoplasma;
Carioplasma este formata dintr-o parte lichida numita cariolimfa, si
o parte dispersata care constituie cromatina;
Nucleolul are forma sferica sau elipsoidala, lipsit de o membrana
proprie si este delimitat de o cromatina, nucelara mai condensata.
Nucelul are rol in a controla activitatea celulara si ereditar.