Proza romaneasca in perioada interbelica

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a fost puternic marcata de complexitatea
problemelor epocii, conturand un climat spiritual de puternice contraste, de mare
efervescenta si de innoire. Astfel, perioada interbelica este fara indoiala momentul
exploziei creative in evolutia romanului romanesc, este epoca in care pentru prima data
in cultura autohtona, se poate vorbi despre o productie constanta a romanului care a
reusit prin etaloanele sale autohtone – Camil Petrescu si Hortensia Papadat-Bengescu,
sa anihilize intarzierea evolutiei romanului, dar mai ales sa se sincronizeze cu evolutia
internationala a acestuia.
Paradigma interbelica nu este una ale carei limite estetice sunt reprezentate de cele
doua razboaie mondiale; existenta unui eclectism (amestec) intre faptele de cultura
moderna si de factura traditionala nu trebuie deci sa conchida cu sacrificarea
elementului estetic. Multitudinea si diversitatea revistelor si gruparilor literare din
aceasta perioada sunt semne ale epocii, ale incercarii de racordare la tendintele
europene.
Antinomia traditionalism-modernism, potentate in epoca interbelica de o serie de
publicatii si reviste literare este dublata in plan artistic de trecerea de la spatiul si
tematica rurala la spatiul urban care presupune si o concentrare asupra interioritatii.
Astfel tabloul tendintelor in epoca este unul caleidoscopic: revista “Viata
romaneasca”, aflata sub conducerea lui Garabet Ibraileanu, isi va continua activitatea
la Bucuresti pana in anul 1940, la aceasta adaugandu-se directii novatoare ale literaturii
prin “Sburatorul” lui Eugen Lovinescu, care cerea innoirea lirismului, sincronizarea cu
literatura europeana, precum si o serie de reviste si grupari ce vin sa sparga tiparele, in
cautarea unor noi formule de modernizare.
Pentru literatura moderna, orasul nu mai reprezinta ca pentru literatura samanatorista
un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viata. Depasirea acestui
spirit oarecum provincial, e dublata intr-un plan adiacent de devenirea psihica a
personajelor.
Revista Sburatorul, alarturi de cenaclul care a sustinut-o au avut un rol covarsitor in
epoca interbelica. Pe langa scriitori deja consacrati, au fost promovati scriitori precum
Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade,
Rebreanu, iar in poezie Lucian Blaga, Ion Barbu, etc.
In ansamblul sau, romanul romanesc din perioada interbelica reflecta maturizarea
deplina:
1) Largirea si diversificarea tematicii:
 inspiratia rurala are totusi continuitate prin Sadoveanu si Rebreanu, desi
acesta din urma este considerat de Lovinescu un scriitor modern datorita
tehnicilor narative moderne pe care le utilizeza in romanul “Ion”.
 dispare prejudecata conform careia spatiul urban este un spatiu al
pierzaniei, prin operele Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil
Petrescu si George Calinescu.
 lumea moderna are ca rezultat existenta unui individ/intelectual cu o
viata interioara intensa, prins intr-un complicat paienjenis de relatii
conflictuale cu lumea: Camil Petrescu: Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de razboi, Patul lui Procust; Cezar Petrescu, Hortensia
Papadat-Bengescu.

1
 2) Interferenta formulelor traditionale cu cele moderne:

A. Formula realista este dominanta in epoca, atat in plan social cat si in plan
psihologic:
 obiectivarea romanului romanesc se realizeaza prin Rebreanu (Ion-
1920);
 reprezentantul realismului balzacian este Calinecu (Enigma Otiliei);
 realismul liric de tip traditional este ilustrat de romanele lui Sadoveanu
(Baltagul)

B. Romanul modern de analiza psihologica presupune reflectarea interesului

pentru formulele estetice moderne (flashback-ul, memoria involuntara, fluxul
constiintei, introspectia, acronia, relativismul, autenticitatea) prin interesul pentru
explorarea zonelor profunde ale psihicului pana in zonele subconstientului: Camil
Petrescu-Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Liviu Rebreanu-
Padurea spanzuratilor, George Calinescu, Mircea Eliade, etc.

Innoirea si orientarea literaturii spre formule moderne se implinea deci prin tematica
citadina, prin intelectualizarea prozei si dezvoltarea romanului de analiza psihologica.

Romanul realist obiectiv, traditional

MIHAIL SADOVEANU- “Baltagul”

Sadovenu, creator al unei ample fresce sociale si a conditiei umane, scrie in epoca
marelui roman realist, dar si a romanului modern, intr-o maniera distincta, scriitorul
fiind un realist cu o viziune romantica.
Debutul editorial, in 1904, cu totul neobisnuit (patru carti publicate intr-un singur an)
face dovada unui scriitor deosebit de prolific asa cum remarca G. Calinecu: “esenta
operei lui Sadoveanu sta in dimensionalitate, in grandoare.”
Temele operei sadoveniene sondeaza viata satului romanesc, si ca reflex al
samanatorismului si poporanismului epocii, ramanand credincios ideii marturisite de
scriitor:”Taranul a fost principalul meu erou.”
Taranul pastrator al unei lumi vechi, arhaice si patriarhale este in conflict cu elementele
civilizatiei moderne, cu oficialitatile statului in spatiul autarhic. Adevarul, dreptatea,
demnitatea, iubirea patimasa alcatuiesc universul sufletului tareanesc pe care-l intalnim
in povestiri dramatice ca “Bordeienii”, “O umbra”, cuprinse in volumele “Dureri
inabusite”, “O istorie de demult”, “Istorisiri vechi si noua”.
Iubirea si admiratia pentru taranul roman ca model uman de viata, conduita morala si
frumusete spirituala este intruchipat de Vitoria Lipan, protagonista romanului Baltagul.
Romanul prezinta o lume arhaica in care satul romanesc este pastratorul specificului
nostru national, al unui mod propriu de a gandi si reactiona in fata problemelor cruciale
ale existentei. Sadoveanu este insa si un scriitor de tip arhaic atras fiind de epopeic.
Eroii sai sunt de regula tipuri sau arhetipuri, exponenti ai unor categorii.

2
 Baltagul (1930), roman realist si simbolic in acelasi timp, a fost scris in numai 17
zile si are ca sursa de inspiratie baladele populare de la care sunt preluate o serie de idei
si motive mitologice:
a) Miorita, de aici fiind preluate tema, motivul, coflictul si conceptia asupra mortii;
b) Dolca – profunda legatura a omului cu animalul;
c) Salga – preia setea de implinire a actului justitiar.

Tema: romanului o constituie lumea arhaica a satului romanesc, taranul ca pastrator

al traditiilor, avand un mod specific de a reactiona in fata vicisitudinilor vietii. Firul
epic este linear, bazat mai ales pe tema calatoriei care are ca scop cautarea, cunoasterea,
confruntarea, adevarul, justitia si datoria.
Timpul si spatiul : timpul in care se petrec intamplarile este unul mitic, arhaic,
primitiv, aflat intr-o relatie stransa cu natura; este un timp care se masoara dupa
semnele vremii (transhumanta fiind calendarul anual al oierilor), dupa superstitii si legi
stramosesti nescrise dar pastrate in sufletul taranilor. Eseistul Alexandru Paleologu
marturiseste ca Sadoveanu are o viziune deosebita asupra totului, incercand in operele
sale , reconcilierea omului cu totul, in contextual contemporan al pierderii legaturii cu
cosmosul.
Spatiul romanului este mioritic, totusi subiectul cuprinde
asezarile oierilor din partea dinspre munte a Moldovei (Valea Tarcaului); satul este unul
arhaic, traditional, viata desfasurandu-se calendaristic intre plecarea turmelor la pasunat
si intoarcerea lor; totul se pastreaza intr-o traditie nestirbita, cei de la munte avand un
fel aparte de a trai, dovada anecdota/legenda biblica din debutul romanului care este de
fapt o cosmogonie populara si care dovedeste viata aspra a locuitorilor de la munte.
Structura romanului: cele 16 capitole evidentiaza trei idei fundamentale:
a. asteptarea femeii dominate de neliniste in primele 6 cap in care este si descrisa
gospodaria familiei Lipan;
b. cap. 7-13 relateaza drumul parcurs de Vitoria Lipan;
c. cap 14-16 prezinta ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor si implinirea
actului justitiar.
Semnificatia titlului . Titlul este unul simbolic, baltagul este o arma magica menita
sa indeplineasca dreptatea, fiind o adevarata unealta justitiara. Principala trasatura a
acestuia este ca, atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii, acesta nu se
pateaza. Baltagul investit cu puteri uimitoare mai poate simboliza si parcursul labirintic
intreprins de Vitoria ( baltagul provine din gr. la brys- labirint).
Protagonista parcurge un drum simbolic care poate fi asociat unui labirint, care poate fi
atat unul interior reprezentat de framatarile si nelinistile femeii si unul exterior al
drumului concret parcurs catre ramasitele sotului Nechifor Lipan.
Substratul mitic al romanului. Alexandru Paleologu semnaleaza o serie de
analogii incontestabile si revelatoare intre subiectul romanului lui Sadoveanu si
scenariul mitului osirian, aratand cu lux de amanunte ca actiunea respecta exact
scenariul mitului Isis-Osiris. Neghifor Lipan e omorat ca si divinitatea solara egipteana;
Vitoria, sotia sa, deopotriva ca Isis, porneste in cautarea disparutului, insotita de fiul ei
Gheorghita, recte Horus, si descopera cadavrul baciului dezmembrat, tocmai cum
fusese ciopartit lesul lui Osiris in 14 bucati, risipite de Seth pe tot intinsul Egiptului.
Ca si Isis, Vitoria recompune cu grija corpul lui Nechifor si organizeaza inmormantarea
cestuia, conform ritualurilor funebre traditionale. Alexandru Paleologu subliniaza ca
pana si cainele, Lupu, are corespondentul sau mitic in Anubis-insotitorul omului in
calatoria spre celalat taram.

3
 Pana si episodului caborarii lui Gheorghita in rapa unde se afla ramasitele tatalui,
eseistul Paleologu ii dezvaluie echivalentul arhetipal – descendus ad inferos –
(descindere in infern)-proba obligatorie a virilitatii, dupa modelul osirian.

Repere generale:
Viata traditionala a taranului se incadreaza in tiparele arhaice, urmandu-se
indeaproape randuiala, adica ordinea cosmina. Prin disparitia lui Nechifor Lipan aceasta
ordine a fost distrusa, conflictul acesta avad astfel o dubla determinare:una sociala si o
alta existentiala.
Tragedia familiei Lipan este anuntata de schimbarea starii naturii: “Vitoriei i se paru ca
brazii sunt mai negri decat de obicei”, dar si de semne oculte: visul care pare sa
confirme idea mortii sotului si prefigureaza calatoria.
Lumea oierilor, a transhumantei, aminteste de lumea arhaica pentru ca aceasta
conserva un mod de viata care se conduce dupa o randuiala cosmica, care sugereaza
legatura dintre om si natura.
Intarzierea sotului care please la Dorna pentru a cumpara oi ii produce Vitoriei
ingrijorare, visuri simbolice si ganduri negre. Treptat aceasta isi formeaza convingerea
ca drumul sotului s-a frant intr-un punct necunoscut. Aceste convingeri sunt validate
prin raportarea la cele doua instante spirituale existente in satul arhaic romanesc:
preotul satului Daniil si baba Maranda. Aici se confrunta credintele pagane, eresurile
care nu se incadreaza in normele ortodoxe, cu spiritualitate crestina reprezentata de
preot.
Vitoria incepe sa se pregateasca pentru marea calatorie, dar inaintea plecarii,
protagonista se supune unui adevarat ritual de purificare. Merge la Bistrita cu
Gheorghita pentru a se ruga la Sf. Ana, apoi merge la Piatra-Neamt, unde unul din
slujbasi ii confirma convingerile.
Calatoria se incadreaza acum scenariului mitic al lui Orfeu care pleaca in Infern pentru
a o gasi si aduce inapoi pe Euridice. Drumul sotiei munteanului este si o adevarata
odisee, ea trebuind sa deslusesca tainele ce se ivesc la tot pasul.
Vitoria se calauzeste dupa semnele existente in natura si pe chipurile oamenilor, dovada
a mentalitatii sale arhaice. Este remarcabil momentul cand V. Lipan intra in contact cu
lumea necunoscuta a orasului, drumul urmat fiind de fapt un traseu labirintic. Acest
traseu este presarat de numerose amanunte etnografice: la Borca in calea drumetilor
apare o cumetrie, iar la Cruci o nunta. Dupa Dorna misterul incepe sa se elucideze.
La Suha, Iorgu Vasiliu ii spune ca la carciuma sa au oprit doi drumeti, Calistrat Bogza
si Ilie Cutui, nu trei, cum se constatese prin martori la popasurile anterioare. Drumul
vietii se oprise deci intre Suha si Sabasa, confirmand Vitoriei viziunile si premonitiile
din ultimele luni. Semnele magice se inmultesc, cainele lui Nechifor Lipan fiind
descoperit intr-o casa din Sabasa. De acum gasirea mortului se inscrie in mod cert intr-
un stravechi scenariu mitic.
Actiunea romanului se supune unui principiu integrator, acela al implinirii si
respectarii randuielii. Simetria perfecta a romanului este evidenta in final cand este
reluata viata obisnuita, dupa ce in prealabil, cu inteligenta si tenacitate, asasinii au fost
demascati si pedepsiti. Fiecare gest al Vitoriei este calculat, determinat de evolutia
situatiei; protagonista stie sa disimuleze trairile, ascunzandu-si adevaratele pareri pana
si fata de oamenii stapanirii
In planul romanului pot fi remarcate patru drumuri simbolice: drumul lui Nechifor
spre moarte, spre taramul etern; drumul Vitoriei pentru implinirea ritualului; calatoria
initiatica de maturizare a lui Gheorghita, care se formeaza si care in final preia rolul
gospodaresc al tatalui si intoarcerea la cursul normal al vietii.

4
 Limbajul lui Sadoveanu.
Se remarca lirismul si nota populara fabuloasa alaturi de oralitatea de o solemnitate
grava.
Dincolo de scenariul mitic osirian, Baltagul ramane un roman realist, caci este
evidenta adaptarea elementelor fabuloase la regimul verosimilitatii, al datelor curente;
eroii devin fiinite ca toti oamenii, iar faptele lor nu mai contrazic legile naturale,
deoarece mitul apare deghizat sub haina vietii zilnice.

Bibliografie:
1. Crohmalniceanu, O. S. “Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”, cap.
“Sadoveanu si arhetipurile”, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982;
2. Manolescu, Nicolae. “Arca lui Noe” ,Vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1980

Exercitii:
1. Demonstrati caractrul polimorf al romanului Baltagul (roman baladesc, mitic,
al transhumantei, politist, monografic, realist, simbolic, traditional,
buildungsroman)
2. Realizati o ampla caracterizare a protagonistei romanului, Vitoria Lipan.