1.

Enumerati formele de organizare a asamblarii si evidentiati specificul si domeniul de

utilizare al acestora.

Formele de organizare a asamblarii sunt: asamblarea stationara si asamblarea mobila.

Exista: -Asamblare stationara cu ritm liber
-Asamblare stationara cu ritm impus
Asamblare mobila cu ritm liber
Asamblare mobila cu ritm impus
Asamblare mobila cu ritm impus si miscare continua.
Asamblare mobila cu ritm impus si miscare intermitenta.

Asamblarea stationara se caracterizeaza prin faptul ca produsul sau unitatea de asamblare

ramane la acelasi loc de munca tot timpul procesului de asamblare.
Asamblarea mobila se caracterizeaza prin faptul ca unitatea de asamblare este deplasata de la
un loc de munca la altul.
Asamblarea staţionară cu ritm liber, este caracterizată în principal de faptul că timpii de
operaţie nu sunt fixaţi rigid, ci variază în funcţie de necesarul de faze de asamblare , ajustare
şi de numărul de muncitori.
Asamblarea staţionară cu ritm impus. Se practică în cazul fabricaţiei de serie mică şi
mijlocie a utilajelor grele şi cu gabarit mare, unde condiţiile de gabarit şi rigiditate a piesei de
bază impun necesitatea menţinerii produsului pe un loc fix în timpul operaţiei de asamblare.
. Asamblarea mobilă cu ritm liber. Acest sistem de asamblare este superior asamblării
staţionare cu ritm liber, fiind indicat în cazul producţiei de serie mică şi mijlocie. Deplasarea
produsului de la un loc de muncă la altul, se face cu utilaje cu funcţionare intermitentă( la
comandă).
Asamblarea mobilă cu ritm impus. La acest sistem de asamblare, produsul se deplasează
prin faţa posturilor de lucru cu o viteză constantă, determinată de ritmul de asamblare.
Procedeul asigură productivitate relativ ridicată şi preţ de cost redus.
Asamblarea mobilă cu ritm impus şi mişcare continuă . Acest sistem de asamblare se
recomandă pentru asamblarea produselor uşoare ( până la 20 kg), cu gabarit mic, în producţia
de serie mare şi masă.
Asamblarea mobilă cu ritm impus şi mişcare intermitentă. Acest sistem de asamblare
este indicat în cazul produselor cu masă mijlocie şi îmbinări complexe, care necesită un
consum însemnat de timp
2. Prezentati ce reprezinta figura 1 si explicat-o.

Figura reprezinta locul asamblarii in procesul de fabricatie.

Datorita dezvoltarii tehnologice tot mai mari se pune problema cresterii eficacitatii proceselor
de asamblare.
3.Prezentati ce reprezinta figura 2 si explicati-o, scrieti avantanje si dezavantaje.

Figura reprezinta asamblarea stationara cu ritm liber.

Avantaj
-echipa de muncitori este dotata cu tot necesarul de scule si dispositive.
Dezavantaje
- livrarea neritmică a produselor,
- managementul producŃiei este greoi si greu de supraveghiat.
- Productivitatea asamblării staŃionare cu ritm liber poate fi mărită prin divizarea
operaŃiilor
Asamblarea stationară cu ritm liber, este caracterizată în principal de faptul că
timpii de operaŃie nu sunt fixaŃi rigid, ci variază în funcŃie de necesarul de faze de
asamblare ,ajustare si de numărul de muncitori.
Asamblarea staŃionară cu ritm liber se utilizează de obicei, în cazul producŃiei de
unicate, la asamblarea prototipurilor. Produsul se asamblează într-un loc fix ( fig.1.3)
unde echipa de muncitori este dotată cu tot necesarul de scule si dispozitive universale.

4.Prezentați ce reprezintă figura 3 , denumiți ce reprezintă fiecare poziție și explicați-o

I II III IV V

1 2 3 II

I I

III IV III IV

II II

Reper din magazin Produsul

Fig.3. Asamblarea staţionară cu ritm impus :

I – V subansambluri , 1,2, 3 – locuri de muncă
Asamblarea staţionară cu ritm impus. Se practică în cazul fabricaţiei de serie mică şi
mijlocie a utilajelor grele şi cu gabarit mare, unde condiţiile de gabarit şi rigiditate a piesei de
bază impun necesitatea menţinerii produsului pe un loc fix în timpul operaţiei de asamblare.
În cazul acestei metode de asamblare, procesul tehnologic de asamblare se diferenţiază în mai
multe operaţii, astfel încât să se poată executa la mai multe locuri de muncă
5. Definiti ce reprezinta figura 4 si explicati-o

Fig4. Schema unei linii de asamblare cu ritm impus şi mişcare continuă.

Asamblarea mobilă cu ritm impus şi mişcare continuă . Acest sistem de asamblare se

recomandă pentru asamblarea produselor uşoare ( până la 20 kg), cu gabarit mic, în producţia
de serie mare şi masă.
6. Prezentati ce reprezinta figura 5, denumiti ce reprezinta fiecare pozitie si explicati-o
 l L

0 C I II III IV
1 2 3 4

Fig.1.6. Schema unei linii de asamblare mobilă cu ritm impus şi mişcare intermitentă :
1,2,3,4 – locuri de muncă ; 0,I,II, III, IV – produsul neterminat pe bandă; - post de control.

În scopul creşterii productivităţii muncii se recomandă combinarea a două sau mai

multe procedee de asamblare . De exemplu asamblarea generală a unui strung cu comandă
program se poate realiza cu ritm impus şi deplasare intermitentă, iar a cutiei de viteze- cu
ritm impus şi deplasare continuă. Celelalte subansambluri( sania transversală, sania
portscule, depozitul de scule, etc. Se asamblează staţionar cu ritm liber.

7. Prezentati ce reprezinta figura 6, denumiti ce reprezinta fiecare pozitie si explicati-o

2 3

Fig.1.7. Linii de asamblare pe bandă:

1- macara turnantă; 2- banc pentru asamblare; 3 – locuri de muncă.

În cazul asamblării pe bandă, locurile de muncă pentru montarea subansamblelor sunt dispuse
perpendicular pe linia fluxului de asamblare. Această aranjare dă posibilitatea realizării
montării subansamblelor în imediata apropiere a liniei de asamblare generală

8. Care sunt datele iniţiale necesare elaborării procesului tehnologic de asamblare

- desenul de ansamblu al produsului ;
- desenele subansamblelor componente;
- programul de producţie şi termenele de livrare a produsului;
- condiţiile tehnice de recepţie şi normele privitoare la precizia şi condiţiile de
funcţionare a produsului;
- dotarea tehnică existentă pentru asamblare.
9. Reprezentați schema lanțului de dimensiuni pentru subansamblul din fig 7 si scrieti
formulele de calcul a valorii nominale a elementului de închidrere și a dispersiei acestuia
A1

A2 A3 A4 A5 A∆
Fig.2.1. Lanţ de dimensiuni cu mai multe elemente

Schema lantului de dimensiuni:

A delta-element de inchidere
5
A ∆ := A 1 − ∑ Ai Valoarea elementului de inchidere este suma algebrica
i=2

n
δ∆ := ∑ δi Valoarea dispersiei este suma algebrica a dispersiilor elementelor
i=1 componente

10. Reprezentați schema lanțului de dimensiuni pentru subansamblul din fig.8 si scrieti
formulele de calcul a valorii nominale a elementului de închidere și a dispersiei acestuia si
explicati sensul funcțional al elementului de închiere
 A∆

A1
A3 A2
A4

Schema lantului de dimensiuni

3 Valoarea nominala e elementului de inchidere

A ∆ := A 4 − ∑ Ai
i=3

n Dispersia elementului de inchidere

δ∆ := ∑ δi
i=1

11.Enumerați metodele prin care se poate asigura precizia elementului de închidere al lanțului
de dimensiuni și evidențiați domeniul? de utilizare al fiecărei metode.

Asigurarea preciziei elementului de închidere, se poate realiza prin următoarele metode:

-metoda interschimbabilităţii totale;
-metoda interschimbabilităţii parţiale;
-metoda selectării;
-metoda ajustării;
-metoda reglării.
Metoda interschimbabilităţii totale

Caracteristica metodei interschimbabilităţii totale este faptul că elementele componente

(piesele) care alcătuiesc lanţul de dimensiuni, se asamblează fără nici o reglare sau ajustare,
asigurând precizia elementului de închidere pentru toate ansamblele din lot
Metoda interschimbabilităţii parţiale

Prin metoda interschimbabilităţii parţiale înţelegem o asemenea rezolvare la care montarea

reperelor fără o sortare prealabilă nu asigură precizia prescrisă a elementului de închidere în
toate cazurile. Toleranţele elementelor componente se majorează în funcţie de probabilitatea
de produse bune pe care o dorim s-o obţinem
Metoda sortării
 Metoda sortării este caracterizată prin faptul că toleranţele elementelor componente au
fost stabilite pe criterii economice, iar după execuţie piesele se sortează în mai multe grupe.
Câmpurile de toleranţe în cadrul diferitelor grupe, vor fi astfel stabilite, încât în cadrul
fiecărei grupe să fie asigurată precizia elementului de închidere.
Metoda ajustării.

În cazul utilizării metodei ajustării, precizia elementului de închidere se realizează prin

ajustarea la montaj a unuia din elementele componente, denumit element de compensare.
Celelalte elemente se execută cu toleranţe economice.
Metoda reglării

Asamblarea prin metoda reglării se realizează prin schimbarea valorii unei anumite
dimensiuni prin reglare, prin introducerea în subansamblul sau ansamblul respectiv a unei
piese speciale suplimentară, numită compensator ( de exemplu : şaibă, inel, garnitură, bucşă,
şurub de reglare, etc.
12.Ce reprezintă schița din fig.9. Reprezentați schema lanțului de dimensiuni și scrieți ecuația
acestuia
A1
A3

A2 A∆

Fig.2.13. Asamblarea cu compensator mobil

Ecuatia lantului de dimensiuni: A1 − A2 − A3 − A∆ = 0 .

Precizia elementului de închidere A∆ (jocul minim garantat) se realizează prin
deplasarea bucşei 1 şi apoi fixarea cu şurubul 2.

13. Ce reprezintă schița din 10. Reprezentați schema lanțului de dimensiuni și scrieți ecuația
acestuia

Figura reprezinta schema unei asamblari cu compensator fix

 Toleranţa ajustajului la dimensiunea A∆ poate fi asigurată cu ajutorul inelului 1.

Schema lantului de dimensiuni si ecuatia acestuia:

A delta-element de inchidere
5
A ∆ := A 1 − ∑ Ai Valoarea elementului de inchidere este suma algebrica
i=2

14.Care sunt aspectele generale care trebuiesc soluționate la alegerea sistemului de

asamblare?
În general, alegerea sistemului de asamblare, presupune soluţionarea următoarelor
aspecte :
• arhitectura constructuală şi funcţională a secţiei de asamblare;
• sistemul de alimentare energetică a secţiei: energie electrică, încălzire, aer
condiţionat, aer comprimat, etc.;
• organizarea fluxului tehnologic de asamblare, ritmul asamblării, amplasarea locurilor
de muncă;
• dotarea şi organizarea locurilor de muncă;
• organizarea magaziilor de piese şi interoperaţii.
14.1. Care sunt recomandările generale la stabilirea ordinii de asamblare a produselor ?
-asamblarea generala trebuie sa inceapa cu asezarea pe standul de asamblare sau conveior a
piesei de baza
-unitatile de asamblare si piesele montate la inceput sa nu impiedice montarea pieselor si
unitatilor de asamblare urmatoare
-In primul rand trebuie montate unitatile de asamblare si piesele care indeplinesc cele mai
importante functiuni in functionarea produsului.
15.Ce trebuie să conțină fișa tehnologică de asamblare și planul de operație?
Fisa tehnologica trebuie sa contina:
-succesiunea operatiilor proceselor tehnologice
-echipamentul necesar (sdv)
-norma de timp pe operatii
Planu de operatii trebuie sa contina
-desenul subansamblelor, in forma la finele operatiilor
-succesiunea fazelor
-timpii normati pe faze

16. Care sunt metodele prin care se poate determina norma de timp la asamblare ?
Normele de timp se pot determina prin următoarele metode :
a) prin studiul analitic a consumului de timp de muncă, procedeu folosit atunci când
nu există normative de timp de muncă;
b) calculul analitic al necesarului de timp de muncă, pe bază de normative, norma
rezultând din însumarea timpilor parţiali. Gradul de detaliere a normativelor este dependent
de tipul producţiei (unicate, serie, masă);
c) prin comparare cu norme de timp pentru operaţii similare de asamblare.
Metoda constă din compararea operaţiei sau fazei de asamblare respective cu o operaţie sau
fază asemănătoare sau tipizată, pentru care există norme de timp de muncă. Se aplică la
montajul prototipurilor, sau a produselor în serie mică.
Norma de timp la asamblare, se calculează cu formula :

Tpî Tpî
NT = + Top + Tdl + Ton =+ Tu , (2.28)
n n
în care:Tpî- este timpul de pregătire şi încheiere;
Top – timpul operativ;
Tdl - timpul de deservire tehnico-organizatorică;
Ton- timpul pentru odihnă şi necesităţi fireşti;
Tu- timpul unitar;
n- numărul de ansamble de montat.

17. Care sunt unitățile de măsură principale la determinarea timpului operativ prin metoda
MTM ?
MTM: Method Time Measurment
Unităţile de măsură folosite în sistemul MTM sunt :
cm pentru lungime;
kgf- pentru greutate;
unităţile TMU reprezentând 1/100 000 dintr-o oră- pentru timp.
18. Care sunt operațiile principale de asamblare ?
-manipularea
-pozitionarea si reglarea
-prelucrari in timpul asamblarii
-fixare
-control
-echilibrare
19. În cazul asamblării mobile, după care considerente trebuie ales , echipamentul de
manipulare ?
Se alege modul de asamblare pe baza următorilor parametri constructivi :
- spaţiul destinat asamblării;
- locurile de muncă;
- poziţia de asamblare;
- mijlocul de transport interoperaţii.
20.Ce reprezintă aparatul din figura 11 ?. Explicați funcționarea acestuia.
Aparat din figura reprezinta un aparat special pentru verificarea coaxialităţii a doi arbori

Reglarea este corectă atunci când indicaţiile aparatelor sunt identice în fiecare poziţie
unghiulară ( de obicei se verifică din 90 în 90 grade).
La3.5. Echilibrarea
reglare pieselor
se pot utiliza si a subansamblelor
instrumente în mişcare
de măsură universale de rotaţie
( şublere, micrometre,
indicatoare cu cadran, rigle de control, etc.) . Pe lângă acestea , frecvent se utilizează
aparate de reglat speciale( fig. 11).
21.Ce reprezintă cele trei variante din figura 12 ? Explicați-le.

a) b) c)

Fig.3.12. Cele trei variante de bază ale dezechilibrului:

Fig.3.12. Cele trei variante de bază ale dezechilibrului:
a) este
a)axa de simetrie Axa paralelă
de simetrie este
cu axa de paralelă
rotaţie; cu axa de rotaţie;
b) axa de simetrie intersectează axa de rotaţie;
b) Axa de simetrie intersectează axa de rotaţie;
c) centrul de greutate nu se află pe axa de rotaţie
c) Centrul de greutate nu se află pe axa de rotaţie 32
Cazul a). Axa principală care conţine centrul de greutate este paralelă cu axa de rotaţie.
Centrul de greutate se află la distanţa r > 0 , faţă de axa de rotaţie. Rezultanta forţelor
dezechilibratoare este o singură forţă care trece prin centrul de greutate.
 Cazul b). Centrul de greutate este pe axa de rotaţie ( r = 0 ) şi axa principală a centrului
de greutate intersectează axa de rotaţie. Forţele dezechilibratoare produc un moment de
rotaţie –denumit moment de deviaţie.
Cazul c). Centrul de greutate nu se află pe axa de rotaţie, iar axa principală a centrului
de greutate este înclinată faţă de axa de rotaţie. Rezultanta forţelor centrifugale este un
cuplu de forţă şi moment. Este cazul cel mai frecvent întâlnit în practică.
Scopul operaţiei de echilibrare este de a determina mărimea dezechilibrului şi apoi prin
îndepărtare sau adăugare de material în anumite poziţii, asigurarea unei echilibrări cât mai
bune.

22.Ce reprezintă schemele din figura 3. 13. ?Explicați-le.

Fig.3.13. Metodele echilibrării statice

Metodele a) şi b) sunt apte numai pentru determinarea direcţiei dezechilibrului : piesa

considerată ca o pendulă , în poziţie statică ocupă poziţia în care masa suplimentară este
jos. Mărimea masei suplimentare se determină prin încercări succesive,, până când piesa
este în echilibru în orice poziţie. Precizia echilibrării este determinată de rezistenţa la
rostogolire : ra = 0,05...0,1 ; rb = 0,01...0,05 mm.
Cu ajutorul aparatului de echilibrat din figura 3.12,c se poate determina şi mărimea
dezechilibrului.

23.Ce reprezimtă figura 3.14 ? Explicați-o

Echilibrarea dinamică
Principiul echilibrării dinamice îl analizăm pe baza modelului din figura 3.14.
 Piesa care se roteşte cu viteza unghiulară ϖ = const , învingând forţele elastice de
caracteristică c a celor două arcuri, se poate roti în jurul axei verticale a centrului de
greutate. Sub influenţa componentei orizontale a momentului de deviere, se deplasează din
poziţia de echilibru , printr-o rotaţie cu unghiul ϕ în jurul axei x- x .
Într-o poziţie oarecare, după o rotaţie cu Ψ = ϖt , asupra corpului, în planul orizontal,
acţionează următoarele momente:

- momentul de excitaţie : Mν = mrϖ 2b cos Ψ , (3.4)

- momentul forţelor elastice din arcuri :

y = a.ϕ ,
Fr = a.ϕ .c,
M r = 2a 2 .ϕ.c . (3.5)
- momentul de frecare, care este proporţional cu viteza unghiulară de elongaţie :

dϕ
Mf =K .
dt

Fig.3.14. Schema de principiu a echilibrării dinamice

24. Definiți notiunea de asamblabilitate si enumerati avantajele care se pot obtine prin
reproiectarea produsului
Asamblabilitatea reprezintă o caracteristică constructiv-tehnologică a unui produs de a putea
fi asamblat cu o productivitate ridicată şi cu cheltuieli minime.
Prin reproiectarea produsului, pe lângă creşterea asamblabilităţii, se pot obţine şi alte efecte
pozitive, cum ar fi :
• reducerea costului produsului;
• creşterea productivităţii asamblării;
• obţinerea unei calităţi ridicate;
• îmbunătăţirea condiţiilor de lucru.
25. Care sunt criteriile restrictive care se pun la reproiectarea produsului?
- reducerea numărului de piese ale produsului
-realizarea unor structuri modulare.
-Folosind schema constructivă , se permite descompunerea ansamblului în subansambluri de
rang inferior, în aşa mod încât asamblarea finală să se poată realiza la un număr redus de
unităţi de asamblare;
-Se recomandă ca la montarea ansamblului să se pornească de a piesa de bază, pe care apoi să
se monteze diferitele unităţi de asamblare în mod succesiv
- La reproiectarea produsului se vor adopta soluţii constructive care să asigure funcţionarea
corectă a ansamblului, fără a impune precizii prea mari la elementele componente ;
- Nivelul de asamblabilitate creşte dacă sunt folosite piese şi subansambluri tipizate. Se
realizează în acest mod o restrângere a gamei sortimentale şi dimensionale a
componentelor;
- posibilităţile de testare automată a produsului asamblat
26. Ce reprezintă figura 4.1 ? Explicați cele trei variante.

a) b)

c)
Fig.4.1. Posibilităţi de obţinere a unui reper din mai multe repere iniţiale :

a) prin sudarea a trei piese obţinute prin matriţare sau strunjire din semifabricat laminat;
b) prin presarea a cinci piese prelucrate anterior prin aşchiere;
c) prin turnare, sau sinterizare selectivă cu laser.
27. Enumerați și clasificați condițiile constructiv-tehnologice care se pun la proiectarea
pieselor și produselor pentru asamblare mecanizată sau automatizată

Asamblabilitatea este determinată nu numai de configuraţia reperelor, ci şi de

caracteristici ale modului în care aceste repere sunt asociate.
Condiţii privind construcţia pieselor
-Pentru a se asigura produsului o asamblare uşoară este necesar a se efectua o analiză
amănunţită şi a pieselor componente
-Întrucât o mare parte din operaţiile de asamblare sunt de fapt operaţii de manipulare, este
important să se evite formele constructive care produc dificultăţi la manipularea automată
- fiecare piesă va fi supusă unei analize a suprafeţelor în aşa mod încât decizia finală asupra
formei să permită atât menţinerea funcţionalităţii ei în ansamblul respectiv, cât şi realizarea
condiţiilor corespunzătoare pentru manipulare, impuse de asamblarea automată.

28.Ce reprezintă figura 4.4? Explicați fiecare poziție și soluție.

Posibilităţi de modificare a formei piesei pentru automatizarea montajului

a) b) c)

d) e) f)

g) h)

Atunci când se doreşte modificarea formei piesei 1, se analizează prima dată destinaţia
suprafeţelor : suprafeţele 1 şi 3, sunt folosite pentru blocare ( deci rol funcţional) şi nu se vor
schimba. Suprafaţa 4 serveşte pentru îmbinare şi deci nu se va elimina; suprafaţa 2 serveşte
pentru ghidarea şurubului în timpul îmbinării şi deci şi deci şi aceasta se va păstra în cazul
modificării formei. Restul suprafeţelor ar putea fi modificate după dorinţă pentru a se asigura
montarea mai uşoară şi la un cost redus.
În figurile 3.4,c,d; e; f ; g ; şi h se prezintă câteva variante constructive ale piesei 1, la care s-a
păstrat rolul funcţional,chiar dacă forma a fost modificată

29. Ce reprezintă figura 4.6 ? A se explica fiecare poziție.

Fig.4.6. Exemple de forme favorabile şi defavorabile pentru orientarea automată.

Pentru a facilita orientarea automată sunt de preferat formele alfa-simetrice , deoarece

în aceste cazuri orientarea piesei cu unul sau altul dintre capete înainte este indiferentă. În
acest caz pivotul din figura 4.6,a, cu cepurile egale este preferabil celui din figura 4.6,b., la a
cărui orientare trebuie să se ţină seama de lungimea diferită a acestora.
Un exemplu similar foarte frecvent îl constituie prezonul din aceeaşi figură. Forma
din (2)d, cu porţiuni filetate inegale, nu se poate orienta automat, de aceea este preferabil să
se recurgă la porţiuni filetate de lungime egală, ca în (2),c.
Condiţia generală care trebuie respectată din punctul de vedere al orientării
automate este următoarea: dacă piesa este necesar să aibă diferite detalii constructive
(proeminenţe, cavităţi, canale,etc.), acestea trebuie să fie suficient de accentuate pentru a
putea fi uşor sesizate de senzori şi dispozitivele de orientare. În acest sens trebuie evitate
diferenţele dimensionale mici, precum şi contururile insuficient marcate, care nu permit o
orientare sigură.

30.Care sunt sistemel principale de aprovizionare a liniilor de asamblare și evidențiați

domeniul de utilizare al acestora.

În funcţie de volumul şi diversitatea producţiei unei întreprinderi, se adoptă un sistem de

aprovizionare, dintre acestea cele mai întâlnite fiind:
• aprovizionarea pe stoc;
• aprovizionarea pe comandă;
• aprovizionarea mixtă, pe comandă şi stoc.
Alimentarea pe stoc este specifică producţiei de masă şi serie mare. Alimentarea
procesului de asamblare se realizează din magazii intermediare în care permanent se găseşte
stocul necesar de piese. Acest stoc de piese variază între un maximum şi un minimum.
 Aprovizionarea pe comandă. În cazul producţiei de unicate, serie mică şi serie
mijlocie, se asigură numai necesarul de articole pentru cantitatea de produse planificată a se
realiza într-o anumită perioadă.
Aprovizionarea mixtă, pe comandă şi stoc. De regulă în componenţa produselor sunt
multe repere cu valoare mică ( axe,şuruburi, piuliţe, bolţuri, rondele, etc.). La un plan anual
de producţie dat, având la bază contracte încheiate, necesarul de repere cu valoare mică se
centralizează pe perioade de plan mai mari ( trimestru, semestru) şi se organizează fabricaţia
sau aprovizionarea acestora pe loturi., livrate periodic, asigurând continuitatea asamblării.

31. Ce reprezintă figurile 4.7 și 4.8 ? Explicați-le.

Fig.4.7. Exemple de piese care nu se pretează la orientare automată

a) d)

b) e)

c) f)

Cea mai dificilă operaţie de manipulare, din punct de vedere a automatizării este orientarea,
respectiv aşezarea în poziţia de asamblare a pieselor. Pentru a facilita orientarea automată
sunt de preferat formele alfa-simetrice , respectiv cele care prezintă o axă de simetrie
perpendiculară pe axa longitudinală, deoarece în aceste cazuri orientarea piesei cu unul sau
altul dintre capete înainte este indiferentă. Condiţia generală care trebuie respectată din
punctul de vedere al orientării automate este următoarea: dacă piesa este necesar să aibă
diferite detalii constructive (proeminenţe, cavităţi, canale,etc.), acestea trebuie să fie suficient
de accentuate pentru a putea fi uşor sesizate de senzori şi dispozitivele de orientare. În acest
sens trebuie evitate diferenţele dimensionale mici, precum şi contururile insuficient marcate,
care nu permit o orientare sigură. În figura 4.7. se dau câteva exemple de construcţii care nu
respectă această regulă. Canale scurte ( fig.4.7,a;d;e;f) , găurile transversale de diametru mic
(fig.4.7,b), diferenţele mici de diametru (fig.4.7,c), filetele (fig.4.7,d şi e), nu sunt suficiente
pentru o orientare automată.
În figura 4.8. se arată variaţia stocurilor în cazul a două articole. Din figură se constată
că atât cantităţile, cât şi perioadele de alimentare cu piese a magaziilor intermediare sunt
diferite.
Acest stoc de piese variază între un maximum şi un minimum.Diferenţa între cantitatea
maximă şi minimă, reprezintă lotul de articole ce trebuie asigurat, ritmic la perioade egale de
aprovizionare.
Calculul cantităţii de aprovizionat se face după metode de calcul al mărimii optime a lotului,
dar în practică se ţine seama de următoarele:
- condiţiile de aprovizionare (cantităţi minim livrabile, posibilităţi efective de
contractare, nedepăşirea fondurilor de mijloace circulante alocate,etc.);
- posibilităţi de depozitare- spaţiile de depozitare sunt limitate, iar existenţa unor stocuri
prea mari de articole, conduce la blocarea circulaţiei, devenind o frână în desfăşurarea
asamblării;
- pentru o urmărire mai uşoară a aprovizionării şi a fabricaţiei, în multe cazuri se adoptă
aceeaşi perioadă de aprovizionare (semestru, trimestru, lună, săptămână, zi( şi se
calculează cantitatea ce trebuie asigurată pentru această perioadă.
Perioada de aprovizionare se obţine prin împărţirea cantităţii Ca ce trebuie
aprovizionată cu cantitatea Q1 de piese care se montează în unitatea de timp:
C
Pa = a
Q1
32. Ce reprezintă figura 4.9 ? Explicați-o.
-structura produsului P

În cazul fabricaţiei de unicate sau serie mică, cu o structură a produsului de complexitate

medie, cu cicluri lungi de asamblare a componentelor, structura produsului
prezentată în figura 4.9, poate deveni diagrama Gannt de planificare a produsului P,
segmentele din figură reprezentând durate de timp (cicluri de fabricaţie) şi în paranteze fiind
înscris numărul de articole pe fiecare ramură, pentru numărul de produse din comandă.
Spre exemplu, elementul E(2) de la ultimul nivel ( nivelul 4 din figura 4.9) se
calculează pentru subansamblul B, care la rândul său se montează în subansamblul A; acesta
în C, care la rândul său participă la montajul general al produsului P.
În acest fel rezultă cantitatea de elemente componente : E=2x2x1x2=8 bucăţi/produs.
Acest număr se înmulţeşte cu numărul de produse din comanda respectivă şi rezultă
cantitatea de elemente F care trebuie executată.
În acelaşi mod se calculează şi se introduc în lucru şi cantităţile de elemente B, A, C.
Pentru acelaşi element F(3) de la nivelul 3 necesar tot pentru subansamblul B, dar
acesta fiind necesar pentru subansamblul A, se calculează cantitatea necesară şi se introduce
în lucru, separat, astfel să se asigure la timp asamblarea subansamblului B şi respectiv a
subansamblului A.
33. Care este domeniul de utilizare al răzurii și cum se apreciează precizia acestuia ?
Răzuirea se realizează cu diferite scule de răzuit ( fig.3.5), cu ajutorul cărora se îndepărtează
straturi subţiri de material de pe suprafeţele de aşezare relativă
Precizia suprafeţelor răzuite se controlează fie cu contrapiesa, fie cu ajutorul plăcilor de
control, prin aplicarea unei paste speciale ( albastru de Prusia) pe suprafaţa plăcii de control.
Calitatea se apreciază în funcţie de numărul de pete pe o suprafaţă de 25x25 mm2.

34. Care sunt fazele operației de depozitare și menționați câteva utilaje specifice?
Fazele principale ale operaţiei de
depozitare sunt:
- selectare în funcţie de produs;
- ridicare din raft sau din container;
- deplasare la locul de asamblare.
Utilajele de transport pentru magazii se pot grupa în teri tipuri principale :
- electrocare/robocare de stocare;
- utilaje de încărcat,
- utilaje diferite.
Electrocarele de stocare sunt caracterizate prin dimensiuni mici, uşoară manevrabilitate
Utilajele de încărcat şi stocat, se grupează în două. În prima grupă se încadrează
acele utilaje care sunt destinate pentru deplasarea şi stocarea pieselor mici. Acestea se
deplasează fie pe şine amplasate în podea , fie pe căi de rulare suspendate, sau combinat.
35.Care sunt condițiile depozitării mecanizate ? Scrieți expresia factorului de îngrămădire.
Condiţiile manipulării mecanizate a componentelor în magazii şi între acestea sunt :
- utilajele utilizate să simplifice realizarea operaţiilor de logistică;
- utilajele de transport să permită accesul pe alei înguste.
Necesarul de spaţiu al utilajelor de înmagazinare este caracterizat de factorul de
îngrămădire ( suprapunere):

unde :
M este înălţimea de suprapunere,
s- lăţimea drumului de acces necesar. Lăţimea drumului de acces se stabileşte în
funcţie de dimensiunile containerelor şi a paleţilor.
36. Explicați figurile 3.16 și 3.17.
. fig.3.16. Principiul echilibrării dinamice efective
Piesa de echilibrat se fixează pe un cadru oscilant . Pe desenele piesei sunt marcate
locurile unde se pot fixa contragreutăţile ( planele B şi C).
Echilibrarea se realizează în două etape. În prima etapă, se efectuează echilibrarea în
planul C, cadrul poate oscila în jurul articulaţiei din dreptul planului B, iar arcul este în
planul C. Mărimea contragreutăţii care trebuie fixată în planul C, în urma stabilirii
dezechilibrului, se poate calcula cu expresia : (k1 + k2 ).m2 − (k1 − k ).m = 0.
În etapa doua, schimbând locul articulaţiei şi a arcului, în planul B se determină, în mod
asemănător : (k1 + k2 ).m1 − (k2 + k ).m = 0 .
Prin adunarea ecuaţiilor ( 3.18) şi (3.19), şi ordonare se obţine : m1 + m2 = m , Din
această ecuaţie deducem, că prin echilibrarea dinamică , am efectuat şi echilibrarea statică.

Fig. 3.17. Schema de principiu a unei maşini de echilibrat, care foloseşte principiul
compensării.

Corpul a care trebuie echilibrat este sprijinit în lagărele b. Lagărele se pot deplasa în
sens contrar cu arcurile d. Unul din capetele braţelor c este legat de o articulaţie fixă, iar
cealaltă de este legată de suportul e , care prins în punctul f şi constituie astfel un cadru
oscilant. Prinderea f se poate regla prin suportul e.
 Poziţia reprezentată în figură, este poziţia corectă pentru echilibrarea masei m2 . Arcul g
asigură forţa de reacţie în planul lui m2. Între antrenorul k fixat pe arbore, şi antrenorul m
fixat pe arborele principal, se asigură o legătură elastică prin banda l.
Poziţia unghiulară a excentricului o, şi prin aceasta - faza excitaţiei în raport cu rotaţia
piesei, se reglează cu melcul n şi diferenţialul legat de el, cu ajutorul unei roţi de mână.
Balansierul p , transmite mişcarea la braţul q , care se poate deplasa şi astfel se poate regla
mărimea amplitudinii oscilaţiei. Scala r este dimensionată în pcm ( pondcentimetru) şi indică
valoarea dezechilibrului.
În scopul reglării poziţiei de rezonanţă, se realizează prin tensionarea arcurilor d .
37. Ce reprezintă figura 3.18? Explicați-o

Fig.3.18. Schema unei maşini de echilibrat, dotată cu aparat de măsură electrodinamic.

Elementul a care se roteşte este sprijinit în lagărele b , care pot efectua mişcări verticale
sub acţiunea dezechilibrului. În spaţiul magnetic d al bobinelor c care se rotesc împreună
lagărele, se induce un curent electric a cărei tensiune este proporţională cu elongaţia.
Tensiunea este conectată pe wattmetrul f, prin intermediul transformatorului e.
Bobina wattmetrului este legată de un generator care se roteşte simultan cu piesa.
Statorul g a generatorului se poate roti în timpul funcţionării maşinii. Prin rotirea
corespunzătoare a statorului se poate găsi poziţia în care wattmetrul indică zero. Această
poziţie determină planul dezechilibrului. Mărimea dezechilibrului , se poate citi, după rotirea
statorului cu 90 0 .
38. Care sunt avantajele utilizării transportului intern cu conveioare ?
Explicați ce reprezintă figura 4.29 și denumiți cele trei tipuri
Avantajele sistemelor de transport cu conveior sunt :
- asigură continuitatea procesului de asamblare, respectiv a logisticii manipulării
componentelor şi materialelor;
- elimină minca fizică grea la transport şi manipulare şi prin aceasta reduce necesarul
de muncitori auxiliari;
- reduce timpii aferenţi manipulărilor;
- utilizează acle spaţii ale halei, care nu erau folosite petru alte acţiuni ( este suspendat);
 - asigură legătura dintre locurile de muncă aflate la diferite nivele, fără să fie necasar
elevator;
- căile de deplasare formate sunt flexibile, putând fi modificate prin cuplarea
elementelor noi, sau eliminarea unor elemente anterioare;
- influenţează în mod direct organizarea producţiei continue, cu respectarea ritmului
prescris;
- impune necesitatea coordonării tuturor operaţiilor , cu respectarea timpilor optimi;
- procesul de asamblare devine uşor de supraveghiat;
- cheltuielile de achiziţionare se amortizează relativ repede;
- întreţinerea este relativ simplă.

Fig.4.29. Tipuri de conveioare :

a) conveior suspendat :
greutatea maximă pe care o poate suporta un element : 100...1000 kg;
greutatea unui element : 0,86...8,6 kg;
viteza de deplasare : 30 m/min.
b)conveior suspendat uşor închis în suport:
greutatea maximă pe care o poate suporta un element: 0...100 kg;
viteză de deplasare : 30 m/min.
c) conveior cu două căi de rulare.
În figura 4.29,a este reprezentat un conveior suspendat cu o singură cale de rulare, care se
execută în patru dimensiuni. Pornind din magazia intermediară, conveiorul poate trece prin
posturile de asamblare parţială, spălare, vopsire, uscare , asamblarea fnală,ambalare, întrucât
nu este sensibil la variaţiile de temperatură, umiditate, mici influenţe mecanice.
Un tip asemănător de conveior cu o singură cale de rulare este reprezentat în figura
4.29,b. Acest conveior de construcţie uşoară este protejat de impurităţile din mediu de către
suportul de susţinere închis.
În figura 4.29,c putem vedea un conveior cu două căi de rulare. Căruciorul care poartă
încărcătura este împins de către un braţ fixat în lanţul purtător din calea de rulare superioară.
Căruciorul nu este fixat de braţul de împingere. Braţul de reţinere, care de asemenea este fixat
de lanţul purtător superior, împiedică alunecarea căruciorului pe pante, sau îndepărtarea de
braţul de împingere. Această soluţie face posibilă trecerea cărucioarelor de transport de pe o
cale de rulare ( cea principală) pe o altă cal ( cea secndară). Căile de rulare ale conveioarelor
se leagă una de cealaltă de la dreapta sau stânga, la unghiuri de 900 – 600- 300 grade.
39 . Ce reprezintă figura 4.27 ? Explicați-o

Fig.4.27. Utilizarea în paralel a diferitelor tipuri de macarale în secţiile de

asamblare
Cele mai frecvent utilizate utilaje de ridicat, în cazul produselor grele şi cu gabarit mare,
sunt macaralele mobile. La proiecatarea halelor de asamblare trebuie ţinut cont, printre altele,
şi de dimensiunile de gabarit ale macaralelor necesare.
Dacă se pune condiţia ca în timpul asamblării batiul produsului să rămână tot timpul în
poziţie orizontală, de obicei nu este posibilă utilizarea asamblării mobile. În aceste situaţii
pentru transport se utilizează macarale portale cu cale de rulare inferioară, iar pentru
transportul produselor finite se utilizează macarale mobile cu capacitate mare de ridicare
(fig.4.27).
40. Care operații le poate realiza autocarul (robocarul). Enumerați tipurile reprezentative ale
acestor utilaje.
Operatiile care se pot realiza cu robocarul sunt:
-Prinderea încărcăturii
-Transport
-Ridicare
-Aşezarea încărcăturii
-Scufundarea braţului de prindere
-Revenire în poz.de pornire
-Timp pe ciclu
-Electrocarele(robocarele) de stocare sunt caracterizate prin dimensiuni mici, uşoară
manevrabilitate Se deosebesc trei grupe de asemnea electrocare :
- electrocare cu platou fix pe orizontală, cu posibilitate de deplasare printre rafturi şi cu
posibilitate de comandă prin butoane;
- electrocare cu posibilitate de deplasare pe verticală a platoului la 3...5 m înălţime.
- electrocare cu furcă mobilă pe verticală ( fig.4.20).
41. Ce reprezintă figura 4.28 ? Explicați-o.Definiți cele cinci tipuri.
În figura 4.28 sunt prezentate diferite tipuri de macarale rotative (pivotante).

a) macara cu posibilitate de rotaţi a cumpănei de 2700 ;

b) macara rotativă pentru secţii cu înălţime redusă;
c) şi d) macarale fixate pe coloana clădirii cu posibilitate de rotire de 1800 ;
e) macara rotativă cu consolă – se recomandă utilizarea la operaţii reduse de asamblare.

Utilizarea acestora este rentabilă în următoarele situaţii:

- când datorită caracteristicilor constructive ale halei, nu este posibilă utilizarea
macaralelor mobile;
- în cazul când numai la câteva locuri de muncă sunt necesare utilaje de ridicat;
- atunci când utlizarea macaralei mobile este însoţită de timp mare.
42.Ce reprezintă figura 4.16 ? Explicați-o.
Fig.4.16. Formarea unităţilor de depozitare
Pentru proiectarea proceseleor de depozitare , trebuie să pornim de la considerentul că , de
regulă, produsele se asamblează, din piese individuale, piese-grup, sau din subansamble, care
sunt depozitate ca produse intermediare denumite drept unităţi de depozitare ( fig.4.16).
43. Ce reprezintă figurile 4.17 și 4.18? Explicați-le.

Fig.4.17. Logistica fluxului de materiale în cadrul magaziilor intermediare.

Este cunoscut faptul că fabricaţia este c atât mai rentabilă cu cât este mai mare seria de
fabricaţie. Astfel, familiile de produse astfel se formează, ca ele să fie formate din
componente identice sau asemănătoare. Pe baza acestui principiu se organizează şi logistica
componentelor în secţiade asamblare şi în magaziile intermediare.

Fig.4.18. Coordonare cu ajutorul calculatorului a procesului de asamblare şi a logisticii

componentelor.
Condiţiile din fig 4.17 pot fi satisfăcute cel mai convenabil prin planificarea cu calculatorul a
întregului proces de fabricaţie ( fig.4.18 )
44. Ce reprezintă figura 4.15,a ? Explicați-o. Enumerați fazele operației de depozitare.

În figura 4.15,a se prezintă o magazie de componente pentru o fabricaţie de masă.

Componentele sunt stocate în compartimente care se deplasează pe role.
Diferitele tipuri de componente sunt aliniate pe axa orizontaă ( x ), cantităţile – pe axa
verticală ( y ) şi pe axa ( z ) .
Încărcarea compartimentelor se face din spate.
45.Ce reprezintă figura 4.15,b ? Explicați-o.
Fig.4.15b. Diferite soluţii de amplasare a suprafeţelor frontale ale magaziilor
intermediare:

În cazul în care numărul de tipuri de componente este mare, nu putem să le înşirăm după o
singură axă. Devine necesară divizarea suprafeţei frontale pe tipuri de piese ( fig.4.15,b).
Această soluţie se foloseşte la fabricaţia de serie mijlocie.
46. Ce reprezintă figura 4.14 ? Explicați-o
Fig. 4.14. Proiectarea magaziilor intermediare
Conform figurii 4.14, containerele le putem grupa în trei categorii :
I. În containerele cele mai mici , depozităm piesele mai mici de 80 mm,
II. În containerele de dimensiuni mijlocii depozităm piesele cu dimensiunile între
80...150 mm,
III. În containerele mari, depozităm piesele cu dimensiuni între 150...300 mm.
În cazul când apar şi componente cu dimensiuni mai mari, se pot folosi şi containere de
dimensiunile IV.
În continuare, prin calcule de suprafeţe, sau prin aproximări, stabilim numărul de componente
care se pot depozita în diferitele containere.
Dacă în cadrul secţiei are loc asamblarea a mai multor produse A, B, C,etc. atunci se pune
problema stocării diferenţiate a componentelor aferente diferitelor produse.
De multe ori, proiectanţii caută să introducă în produse, componente tipizate. În aceste situaţii
este necesară însumarea cantităţilor de componente care trebuiesc depozitate .
Planul de depozitare diferă în funcţie de tipul producţiei : de masă, serie mijlocie sau serie
mică.
În fiecare caz trebuie să stabilim înălţimea de depozitare, care depinde de dimensiunile halei
şi de tehnologia de depozitare. Dimensionarea magaziilor intermediare se face pe baza
dimensiunilor frontale ale rafturilor folosite.
47. Ce reprezintă figura 4.13 ? Definiți și explicați cele trei variante.
Fig. 4.13. Punerea de acord a fabricaţiei cu asamblarea:
a) prelucrarea tuturor componentelor începe deodată;
b) Fabricaţia componentelor este planificat să se termine în acelaşi timp;
c) Începutul şi sfârşitul fabricaţiei componentelor este în trepte.
Dacă fabricaţia de componente şi asamblarea sunt astfel corelate, în magaziile intermediare
se aglomerează foarte multe elemente circulante.
În figura 4.13,b este reprezentat cazul în care fabricaţia componentelor este astfel demarată
încât prelucrarea lor finală să se termine la acelaşi timp. În acest caz, din punct de vedere
teoretic, nici un component nu ar trebui să fie stocat în magazii, întrucât asamblarea poate
începe imediat după terminarea prelucrărilor. Dar această consideraţie este numai aparentă,
întrucât pregătirea componntelor pentru asamblare necesită timp şi sosirea cantităţii mari de
omponente în magazii le-a aglomera pe acestea.
O soluţie corectă pentru stabilirea corectă a stocurilor circulante, este reprezentată în figura
4.13,c. Conform figurii, fabricaţia componentelor este astfel programată, ca terminarea lor să
fie asstfel decalată cu intervale de timp care să asigure posibilitatea preluării în magazii, la
capacitatea acestora. Conform figurii, asamblarea poate începe atunci când ultimul
component a ajuns în magazie. Programarea în trepte permite stocuri minime în magaziile
intermediare.
48.Ce se înțelege prin: flexibilitatea, universalitatea și versatilitatea procesului
Universalitatea unui sistem de asamblare este caracteristica acestuia de a putea realiza
o gamă cât mai largă de activităţi diferite. Specializarea unui sistem de asamblare este
caracteristica opusă universalităţii. Un sistem specializat poate realiza o gamă restrânsă de
activităţi, dar cu o productivitate ridicată.
Versatilitatea sau mobilitatea, elasticitatea unui sistem tehnologic de asamblare
desemnează caracteristica acestuia de a trece rapid de la realizarea unei activităţi la realizarea
altei activităţi în cadrul procesului tehnologic de montaj, odată cu modificarea
caracteristicilor acestuia.
Flexibilitatea potenţială a unui sistem de asamblare se manifestă în raport cu creşterea
momentană a cererii de producţie se numeşte flexibilitate la supraproducţie, iar cea
manifestată în raport cu creşterea pe termen lung a cererii de producţie se numeşte
flexibilitatea extinderii cantitative.
Flexibilitatea activă a unui sistem, numită pe scurt adaptabilitate, se manifestă în
raport cu variaţii momentane - în limite restrânse – ale parametrilor la care se realizează
procesul tehnologic de asamblare, respectiv ale condiţiilor de lucru. Astfel de modificări sunt
determinate de:
- Variaţia aleatorie în anumite limite, de la un exemplar la altul ale aceluiaşi ansamblu,
ale parametrilor ce caracterizează realizarea unei anumite faze de montaj;
- Variaţia momentană a caracteristicilor constructive ale ansamblului în cazul liniilor
de montaj pe care se realizează în mod imediat succesiv exemplare în variante constructive
diferite ale aceluiaşi ansamblu de baza (linie de asamblare polivalentă sau multiobiect).
49. Ce reprezintă figura 4.31 ? Explicați-o

În figura 4.31 este repezentat un conveior de asamblare. Pe coloana de suspendare a

încărcăturii, este montat un dispozitiv de rotire , cu ajutorul căruia produsul poate fi rotit în
poziţii adecavate, în timpul procesului de asamblare.
50. Ce reprezintă figura 4.32? Explicați-o și scrieți ecuațiile de calcul a lungimilor
Fig. 4.32. Schemă pentru calculul lungimii benzii de transport
.În figura 4.32,a este reprezentat o bandă de transport, care deserveşte o linie de
asambalre la care durata operaţiilor este identică.
În acest caz , lungimea benzii se calculează cu relaţia :

L = m.A,
unde : m – este numărul operaţiilor;
A – distanţa între posturile de asamblare.
În figura 4.32,b este reprezentată o bandă de transport, la care pe durata timpului
operativ se asamblează mai multe produse ( asamblare paralelă) .
În acest caz :
L = m. A
A = z (l + l0 )
L = m.z.(l + l0 ),
unde : z – est numărul de produse care se asamblează la un loc de muncă;
l – lungimea produslor în m;
l – distanţa între produsle vecine, în m.

În figura 4.32,c se poate vedea o bandă de transport unde timpul operativ al asamblării
este egal sau un multiplu al ritmului Rl al liniei :

T
= 1, sau 2, sau 3, etc.
Rl
Astfel :
T1.m1 T2 .m2 T3 .m3
+ + + ...
Rl Rl Rl
Scriind în ordine crescătoare rezultă:
 L = (m1 + 2m2 + 3m3 + ...)A,
unde : m1, m2, m3 , sunt numerele operaţiilor a,b,c.
Lungimea benzii de transport se poate calcula şi cu ajutorul relaţiilor :

L = v.T ,
sau: L = v.m.Rl ,
F
sau : L = v.m. r ,
W
unde :
v – este viteza benzii de transport în m/min;
T – timpul de trcere a produsului sau componentului pe lungimea totală a benzii, în
min;
F – fondul real de timp în min/an, lună;
W – numărul subansamblelor în buc/an,lună.

51.Ce reprezintă ecuația :

H a b 
TM = 2c + + + f  min
v 
 r vc v p 
Definiți parametrii din ecuație și schițați elementele principale ale podului rulant.
Ecuatia reprezinta timpul necesar pentru operaţia de ridicare şi de transport
unde : c – este o constantă, în funcţie de condiţiile locale; Valoarea normală a lui 2c este
între 0,8...1,2 .
H – înălţimea de ridicare în m,
vr - viteza de idicare în m/min,
a – cursa căruciorului, m,
vc – viteza platformei, în m/min,
b – cursa platformei, în m,
vp – viteza platformei, m/min,
f – timpul necesar pentru apucare, sau desprindere, în min.
52.Reprezentați schemele celor două variante de linii de asamblare cu masă liniară și
comparați-le.
În cazul asamblării liniare, operatorii lucrează pe o singură , sau ambele părţi ale benzii,
de regulă şezând , în variantele :
- unul lângă celălalt, cu faţa la bandă ( loc de muncă perpendicular- fig. 4.33,a),
- unul în spatele celuilat ( loc de muncă paralel fig.4.33,b).
Compararea celor două variante :
- varianta a) este avantajoasă în cazul produselor cu greutate mai mare; operatorul care
stă cu faţa la bandă , poate să manevreze produsul cu amble mâini. Are dezavantajul
că locurile de muncă nu sunt bine delimitate şi astfel este posibil ca un operator să
sustragă atenţia celui de lângă el. Din punct de vedere al cheltuielilor, această variantă
este mai economică.
- varianta b) se poate utiliza numai în cazurile în care greutatea produselor este
neglijabilă şi operatorul poate să manevreze componentele cu o singură mână.
Locurile de muncă sunt total delimitate
53. Ce reprezintă figura 5.2 ? Explicați-o.
Metoda logică de concepţie a sistemelor modulare este prezentată schematic în figura
5.2

S-a descompus funcţiunea generală „manipulate” în 5 funcţiuni elementare : depozitare,

schimbare loc şi direcţie, schimbări de poziţie, apucare şi eliberare, verificarea poziţiei.
Urmează definirea elementelor fiecărui sistem în parte. În acest scop se foloseşte metoda
cutiei morfologice, care reprezintă de fapt o clasificare a tuturor elementelor componente ale
sistemului în funcţie de mai multe criterii, fiecare etaj al cutiei reprezentând clasificarea după
un anumit criteriu.
In primul etaj al cutiei morfologice să se facă clasificarea în funcţie de caracteristicile interne
ale funcţiunii elementare, cu alte cuvinte în funcţie de natura operaţiei respective.
Pentru funcţiunea schimbare de loc şi direcţie-de exemplu, se ajung la clasele: transfer,
alimentare, evacuare, adunare şi sortare.
În al doilea etaj se ţine seama de caracteristicile externe ale funcţiunii, în principal de agentul
energetic folosit, de exemplu clasele : mecanic, electric, pneumatic.
Etajele 3 şi 4 reprezintă clasificări de formă, respectiv dimensiune a piesei.
Un anumit modul va fi definit printr-un cod de atâtea cifre câte etaje are cutia morfologică,
respectiv printr-o traiectorie care leagă între ele câte o clasă din fiecare etaj.
54. Ce reprezintă figura 5.4 ? Explicați-o.
Fig.5.4. Posibilităţi de orientare după un plan a pieselor arbore-bucşă pentru îmbinare

Fig.5.4. Posibilităţi de orientare după un plan a pieselor arbore-bucşă pentru îmbinare

Cele două variante ale orientării sunt :

- bucşa este adusă pe partea inferioară până la opritorul din partea stângă iar arborele pe
partea superioară până la opritorul aşezat în partea opusă – dreapta;
- opritorul arborelui se poziţionează de aceeaşi parte cu bucşa.
Analiza erorilor de poziţionare trebuie efectuată pentru ambele variante, ţinând seama şi de
unele date iniţiale cum ar fi :
- câmpul detoleranţă al arborelui Td ;
- câmpul de toleranţă al bucşei TD ;
- excentricitatea posibilă dintre cele două suprafeţe cilindrice e.
55.Ce reprezintă figurile 5.6 și 5.7 ? Denumiți semnaficațiile notațiilor și explicați-le
Fig. 5.6. Dispozitiv de livrare cu complianţă necontrolată
Fig.5.7. Fazele operaţiei de îmbinare a unui arbore cu o bucşă folosind roboţi
 fig 5.6.

Obiectul 1 fixat în dispozitivul de prehensiune 2 este introdus între ghearele mandrinei 3, prin
intermediul elementelor elastice 4, care permit o deplasare spaţială ( necontrolată) în funcţie
de acţiunea forţelor de contact.
Obiectul va ocupa poziţia corectă prin deplasarea în direcţia unde mandrina 3 opune o
rezistenţă redusă

Fig.5.7. Fazele operaţiei de îmbinare a unui arbore cu o bucşă folosind roboţi

Legătura dintre dispozitivul de orientare şi cel de prehensiune se realizează prin elementul de

complianţă dotat cu senzori de forţă, ce pot sesiza deplasările relative pe trei direcţii.
Comanda de introducere este divizată pe trei secvenţe : contact, căutare, introducere.

56. Ce reprezintă figurile 5.10 și 5.11 ? Denumiți semnaficațiile notațiilor și explicați-le

Fig.5.10. Schema de principiu a unui dispozitiv de înşurubat

Fig.5.11. Maşină pneumatică de înşurubat

Părţile componente principale sunt :
1 – motorul pneumatic;
2 - reductor planetar;
3 – cuplaj cu gheare;
4- cap de lucru legat de arborele principal;
5 – ghearele cuplajului.

57.Ce reprezintă figura 5.12 ? Denumiți semnaficațiile notațiilor și explicați.

Fig.5.12. Schema de principiu a maşinii de nituit prin rulare tangenţială
Una din metodele cele mai frecvente de îmbinare prin deformare plastică este nituirea.
Dezavantajele acestei metode, în principal zgomotul şi deformarea necontrolată a
materialului, au condus la apariţia unor metode noi, bazate pe deformarea progresivă prin
rulare a capului de nit.
58.Ce reprezintă figura 5.15 ? Denumiți semnaficațiile notațiilor și explicați.

Fig.5.15. Schema instalaţiei de deformare electromagnetică :

sus – înainte de deformare, jos - după deformare
Energia electrică acumulată în timp de câteva secunde, în condensatorul C este
descărcată prin şoc ( în câteva zeci de microsecunde), prin redresorul de înaltă tensiune R, în
bobina 1, de unde prin intermediul concentratorului 2 este adusă la nivelul pieselor p
transformându-se în energie cinetică de deformare. Concentratorul este un inel despicat din
material conductor, neferomagnetic, concentrarea energiei făcându-se în zona pragului c,
zonă în care inducţia magnetică este maximă. Timpul transformării este aprox.10-5 , iar
puterea dezvoltată instantaneu – circa 300 MW. Procedeul prezentat în figură reprezintă
varianta în care se obţine comprimarea piesei din exterior spre interior.
59. Ce reprezintă figura 5.16A ? Denumiți semnaficațiile notațiilor și explicați.
Fig.5.16. Schema concepţiei sistemelor modulare de elemente de automatizare a
manipulării :
A- module de automatizare specifice pe funcţii;

Fig.5.16. Schema concepţiei sistemelor modulare de elemente de automatizare a

manipulării :

Conceptia se realizeaza in patru etape.

1.stabilirea functiilor
2. modurile de manipulare
3-tipurile de piese
4- dimensiunile piesei
60. Ce reprezintă figura 5.16 B Denumiți semnaficațiile notațiilor și explicați.
Functiile de manipulare se compun dintr-o succesiune de mişcări elementare : rotaţii,
translaţii, şi „apucă- dă drumul”.
Parametrii geometrici ai acestor mişcări ( poziţia de începere şi poziţia de încheiere
a mişcării, succesiunea în timp, etc.) depind de la un caz la altul. Astfel se poate defini un
mod de concepţie a sistemului modular de elemente de automatizare a manipulărilor,
prin asocierea câte unei familii de module, cu fiecare mişcare elementară.
Fig.5.16. Schema concepţiei sistemelor modulare de elemente de automatizare a
manipulării :
B – module de mişcări elementare.
61. Ce reprezintă tabelul 5.6. Explicați ce reprezintă codul IIC3

TABELUL REPREZINTA CLASIFICAREA MODURILOR DE MANIPULARE A

PIESELOR
CODUL reprezinta:
Miscare foratata, prin alunecare cu ghidare completa