Capitolul 1 TIPURI DE MATERIALE METALICE

1.1 Aliaje fier-carbon: elaborare, structurã, proprietãþi, diagrama Fe-C, simbolizare

Majoritatea metalelor se gãsesc în scoarþa terestrã sub forma unor minereuri. Din minereuri se obþin
materiale metalice: metale ºi aliaje metalice.

MATERIALE METALICE

METALE: ALIAJE:
fier, cupru, aluminiu, aur, argint, zinc etc. fontã, oþel, bronz, alamã etc.

Definiþie: Aliajul metalic este o substanþã care se obþine prin contopirea a douã sau mai multe elemente
chimice, numite componentele aliajului; elementul aflat în proporþia cea mai mare în aliaj este
totdeauna un metal ºi se numeºte component de bazã, celelalte elemente din compoziþia aliajului
pot fi metale sau nemetale ºi se numesc componente de adaos sau de aliere.
Aliajele feroase se obþin din minereuri de fier, care conþin fierul sub formã de oxizi sau carbonaþi: hematit
ºi limonit (Fe2O3), magnetit (Fe3O4), siderit (FeCO3). Conþinutul de fier din aceste minereuri este de 30-60%,
iar restul reprezintã sterilul*.
Procesul de bazã în obþinerea aliajelor feroase îl reprezintã reducerea oxizilor de fier din minereu cu ajutorul
cocsului ºi al oxidului de carbon, la temperaturi foarte înalte, într-un cuptor înalt de tip special, numit furnal (fig. 1).
calcar În furnal se introduc:
• minereu de fier;
cocs • cocs** (are rolul de combustibil ºi reducãtor);
minereu • fondanþi (materiale auxiliare necesare pentru a uºura to-
de fier pirea sterilului ºi a-l îndepãrta sub formã de zgurã): calcar sau
dolomitã;
gaze • aer încãlzit (necesar arderii combustibilului).
de furnal În urma reacþiilor care au loc în furnal între materialele
aer cald
încãrcate rezultã urmãtoarele produse:
• fonta topitã (numitã fontã brutã sau de primã fuziune, care
este produsul principal al furnalului);
• zgura topitã***;
• gaze de furnal (folosite parþial pentru preîncãlzirea aerului
în caupere, parþial în alte scopuri în cadrul combinatului siderurgic).
Fonta brutã lichidã este utilizatã în continuare la elaborarea
fontã oþelului în cuptoare Siemens-Martin, în convertizoare sau în
cuptoare electrice (fig. 2).

REÞINEÞI!
zgurã
Aliajele fierului cu carbonul sunt oþelurile ºi fontele.
Fig. 1 – Furnal (secþiune)

* steril – partea nefolositoare dintr-un zãcãmânt sau produs minier;

** cocs – produs solid obþinut din cãrbune de pãmânt, din reziduuri de petrol, prin încãlzire la temperaturi înalte;
*** zgura topitã – reziduu rezultat în procesul de elaborare a aliajelor feroase.

4
 cocs
calcar

laminor
laminor
de bare
de sârmã
cuptor Siemens-Martin
minereu

aer cald
de fier

diferite industrii
zgurã

furnal
lingouri
fontã
calupuri cuptor electric laminor*
cu arc (prelaminare) laminor
de tablã
Fig. 2 – Obþinerea fontei ºi elaborarea oþelului
Structura ºi proprietãþile aliajelor feroase pot fi descoperite, urmãrind diagrama Fe-Fe3C din figura 3.
Diagrama fier-carbon cuprinde: linii, puncte critice ºi transformãri structurale principale.

Fig. 3 – Diagrama Fe-Fe3C

* laminor – utilaj metalurgic care transformã materialele metalice în semifabricate.

5
 Liniile principale din diagrama fier-cementitã (Fe-Fe3C) sunt:
– linia lichidus a diagramei (ABCD) delimiteazã zona în care întregul aliaj este în stare topitã de regiunile
în care a început cristalizarea. Aceastã linie indicã temperaturile la care începe solidificarea aliajelor ºi este
denumitã curba temperaturilor de topire;
– linia solidus a diagramei (AHJECF) delimiteazã zona de solidificare totalã. Ea indicã temperaturile la
care se terminã solidificarea aliajelor. Sub aceastã curbã, materialul este în stare solidã;
– liniile GS, ES, PSK, GPQ reprezintã linii de transformare în stare solidã a aliajelor Fe-Fe3C.
Aceste linii principale împart diagrama în mai multe domenii structurale, dintre care unele conþin structuri
alcãtuite dintr-un singur constituent, iar altele structuri cu mai mulþi constituenþi.
Aºa cum putem observa pe diagrama Fe-Fe3C, existã mai multe domenii alcãtuite din unul sau mai mulþi
constituenþi structurali. Fiecare dintre aceºtia au anumite proprietãþi ºi se pot defini astfel:
FERITA este o soluþie solidã de carbon în Feα; are o structurã poliedricã, este moale ºi plasticã.
AUSTENITA este o soluþie de carbon în Feγ; are o structurã poliedricã, este moale ºi plasticã.
CEMENTITA este un compus definit; este durã ºi fragilã, apare în structurã sub formã lamelarã sau
globularã.
PERLITA este un amestec mecanic de feritã ºi cementitã secundarã; are o structurã lamelarã sau globularã,
are duritate medie, plasticitate satisfãcãtoare ºi rezistenþã scãzutã.
LEDEBURITA este un amestesc mecanic format din perlitã ºi cementitã; este durã ºi fragilã.
Puteþi observa structurile acestor constituenþi în figurile 4 ºi 5.

1
2

3
a b c d
Fig. 4 – Microstructuri caracteristice ale perlitei ºi ale cementitei secundare:
a) perlitã lamelarã; b) perlitã globularã; c) feritã + perlitã; d) perlitã + cementitã secundarã;
1 – perlitã; 2 – feritã; 3 – cementitã secundarã în reþea.

REÞINEÞI!
Transformarea austenitei în feritã ºi cementitã se produce în stare solidã ºi se numeºte transformare
eutectoidã.

Punctele critice ale diagramei Fe-Fe3C sunt cele la care are loc o transformare de fazã. Ele se noteazã cu
litera A urmatã de un indice:
– A1 reprezintã temperatura de transformare eutectoidã (727°C), la care austenita perlitã, dupã cum are
loc încãlzirea sau rãcirea;
– A2 este punctul CURIE al feritei (770°C);
– A3 este punctul de transformare Fe α Fe γ (912°C) sau, în cazul oþelurilor hipoeutectoide, al feritei
în austenitã ºi invers (linia GS);
– A4 este punctul de transformare Fe γ Fe δ (1392°C); în cazul oþelurilor hipereutectoide, transformarea
care indicã sfârºitul dizolvãrii cementitei în austenitã (linia ES); se noteazã Acem.

Conform diagramei Fe-Fe3C, oþelurile sunt aliaje ce conþin pânã la 2,11% C, iar fontele sunt aliaje ce
conþin între 2,11% C ºi 6,67% C.

6
 Oþelurile, în funcþie de conþinu-
tul de carbon ºi de structurã, se 2 1
clasificã astfel:
• oþeluri hipoeutectoide, care 3
conþin pânã la 0,77% C ºi au 1
structura alcãtuitã din feritã ºi perlitã
(fig. 4c);
• oþeluri eutectoide, care conþin a b c
în jur de 0,77% C ºi au structura Fig. 5 – Microstructuri caracteristice fontelor albe (aliaje cu peste 2,11% C):
formatã din perlitã (fig. 4a); a) aliaj hipoeutectic; b) aliaj eutectic; c) aliaj hipereutectic;
1 – ledeburitã; 2 – perlitã; 3 – cementitã primarã.
• oþeluri hipereutectoide, care
conþin între 0,77% C ºi 2,11% C ºi au structura formatã din perlitã ºi cementitã secundarã (fig. 4d).
Fontele albe (denumirea provine de la faptul cã în spãrturã acestea au culoarea albã-argintie datoritã
prezenþei cementitei primare în structurã) se clasificã astfel:
• fonte albe hipoeutectice, care conþin între 2,11 ºi 4,3% C ºi au structura formatã din perlitã ºi ledeburitã
(fig. 5a);
• fonte albe eutectice, care conþin în jur de 4,3% C ºi au structura formatã numai din ledeburitã (fig. 5b);
• fonte albe hipereutectice, care conþin între 4,3% C ºi 6,67% C ºi au structura formatã din cementitã
primarã ºi ledeburitã (fig. 5c).

SARCINI DE LUCRU
1. Ce se introduce ºi ce rezultã din furnal la elaborarea aliajelor feroase?
2. Definiþi aliajele feroase.
3. Descrieþi liniile principale ºi punctele critice din diagrama Fe-Fe3C.
4. Definiþi ferita ºi cementita.
5. Identificaþi la microscop constituenþii structurali ai aliajelor Fe-Fe3C pe probe pregãtite, existente în
dotarea cabinetului.

1.1.1. Fonte: proprietãþi, simbolizare, utilizãri

Aºa cum se observã ºi din figura 2, fontele brute (sau fontele de primã fuziune), obþinute în furnal prin
reducerea minereurilor de fier cu ajutorul cocsului, sunt folosite în douã scopuri principale:
• pentru elaborarea oþelului în utilaje de elaborare (cuptoare Siemens-Martin, cuptoare electrice sau
convertizoare);
• pentru elaborarea fontei cenuºii destinatã turnãrii în piese (în urma topirii în cuptoare cilindrice, numite
cubilouri, sau în cuptoare rotative).
Fontele turnate conþin între 2,11 ºi 4,3% C, precum ºi proporþii relativ mari de elemente însoþitoare,
respectiv 0,5 ... 3,5% Si, 0,3... 1,5% Mn, mai puþin de 0,15% S ºi mai puþin de 0,5% P.
În funcþie de conþinutul elementelor însoþitoare ºi de condiþiile de solidificare, fontele turnate în piese
sunt: fonte albe, fonte pestriþe ºi fonte cenuºii.
• Fontele albe cât ºi cele pestriþe au carbonul legat de fier sub formã de cementitã care imprimã acestora
urmãtoarele proprietãþi: sunt dure (400 - 600 HB), fragile, nedeformabile ºi neprelucrabile prin aºchiere.
Datoritã acestor proprietãþi, fontele albe cât ºi cele pestriþe au utilizãri restrânse: cilindri de laminor, duze
pentru sablaj*, piese pentru maºini de sfãrâmat ºi mãcinat.

* duzã pentru sablaj – ajutaj (orificiu) prin care se împroºcã, cu ajutorul aerului comprimat, nisip sau alice de plumb
pentru a curãþa suprafeþele pieselor metalice.

7
 • Fontele cenuºii au carbonul în întregime sau în cea mai mare parte sub formã de grafit* (lamelar sau
nodular, fig. 6 a,b), ceea ce le determinã în spãrturã culoarea cenuºie. Dupã structura masei de bazã, fontele
cenuºii pot fi: feritice, ferito-perlitice ºi perlitice (fig. 7 a, b, c).

a b a b c
Fig. 6 – Forme caracteristice ale Fig. 7 – Microstructurile caracteristice fontelor cenuºii cu
grafitului în fontele cenuºii turnate: diferite mase de bazã:
a) grafit lamelar; b) grafit nodular. a) fonte feritice; b) fonte ferito-perlitice; c) fonte perlitice.

Proprietãþile fizice ale fontelor cenuºii sunt determinate de structura masei de bazã ºi de distribuþia
grafitului. Astfel grafitul:
– reduce densitatea masei de bazã (fiind foarte uºor);
– reduce coeficientul de dilatare liniarã a fontelor cenuºii;
– reduce conductibilitatea electricã a fontelor;
– mãreºte conductibilitatea termicã a fontelor;
– mãreºte rezistenþa electricã a acestor materiale.
Proprietãþile mecanice depind de microstructura masei de bazã, de forma ºi distribuþia grafitului. Cea
mai bunã rezistenþã mecanicã o au fontele perlitice, iar cea mai scãzutã, fontele feritice. Grafitul acþioneazã
ca o incluziune nemetalicã: reduce considerabil plasticitatea ºi rezilienþa** masei de bazã.
• Fontele cenuºii obiºnuite (cu grafit lamelar) au rezistenþa masei de bazã ºi rezistenþa minimã la tracþiune
Rm = 100 - 300 N/mm2. În urma unui tratament de modificare prin tratarea fontei lichide cu adaosuri de
ferosiliciu, silicocalciu, aluminiu etc. (0,3 - 0,8% din masa fontei lichide), rezistenþa fontelor modificate
atinge valori de 350 - 400 N/mm2.
• Fontele cu grafit nodular au proprietãþi mecanice mai bune (Rm ≥ 400 N/mm2; plasticitate A5 ≥ 10%,
rezilienþã KCU = 30 J/cm2) ºi o utilizare mai largã.
Duritatea fontelor cenuºii depinde de structura masei de bazã astfel: fontele feritice au cea mai micã
duritate (120 HB), iar cele perlitice cea mai mare duritate (250 HB).
O proprietate importantã a fontelor cenuºii este capacitatea lor de a amortiza vibraþiile. De asemenea,
fontele cenuºii perlitice sunt rezistente la uzurã, datoritã, pe de o parte, duritãþii mari a cementitei din perlitã,
iar pe de altã parte efectului de autoungere pe care îl asigurã grafitul (ele sunt utilizate ºi ca fonte autofricþiune).

REÞINEÞI!
Proprietãþile tehnologice ale fontelor cenuºii sunt:
• fluiditate ºi fuzibilitate foarte bune, permiþând turnarea lor în piese cu pereþi subþiri;
• prelucrabilitate prin aºchiere foarte bunã deoarece grafitul uºureazã ruperea aºchiilor;
• sudabilitatea este bunã numai în condiþii speciale, la cald;
• forjabilitatea este practic nulã (sunt neforjabile, adicã nu se deformeazã plastic la cald).

* grafit – carbon natural;

** rezilienþã – capacitatea unui material de a absorbi o anumitã cantitate de energie atunci când este lovit brusc de un
corp solid.

8
 Simbolizarea fontelor cenuºii
Fontele cenuºii sunt notate cu simbolul format din literele Fc (fontã cenuºie) urmat de un grup de cifre
care indicã rezistenþa minimã la tracþiune Rm, în N/mm2.
Exemple: Fc 100; Fc 150; Fc 200; Fc 300.
Fontele cu grafit nodular sunt notate cu simbolul Fgn.
Exemplu: Fgn 400-10 (fontã cu grafit nodular cu Rm ≥ 400 N/mm2; A5 ≥ 10%; KCU = 17 J/cm2).
Utilizãrile fontelor cenuºii
Datoritã proprietãþilor lor, fontele cenuºii au utilitãþi diverse: în executarea de batiuri* ale maºinilor
unelte, chiuloase de motoare, rotoare de pompe de apã, cilindri pentru maºinile cu abur ºi motoare cu ardere
internã, în construcþia de autovehicule (arbori cotiþi, axe cu came), în construcþia de maºini grele ºi de utilaj
metalurgic (ciocane pentru forjare, traverse pentru prese, cilindri de laminor) etc.

1.1.2. Oþeluri: proprietãþi, simbolizare, utilizãri

Oþelurile se obþin prin afânarea fontei în cuptoare Siemens-Martin, în convertizoare sau în cuptoare
electrice. Afânarea constã în oxidarea (arderea) unei pãrþi a carbonului, a fosforului ºi a sulfului din fonta
brutã cu ajutorul minereurilor de fier, al aerului sau al oxigenului.
În funcþie de procedeul de elaborare, oþelurile tehnice mai conþin 0,05 ... 0,35% Si; 0,05 ... 0,80% Mn;
0,01 ... 0,06 S ºi 0,01 ... 0,06% P.
Principiul simbolizãrii oþelurilor este strâns legat de clasificarea acestora dupã mai multe criterii.
• În funcþie de compoziþia chimicã, oþelurile se clasificã în:
• oþeluri nealiate (numite ºi oþeluri carbon), care conþin numai fier, carbon ºi elemente însoþitoare în
conþinuturi obiºnuite;
• oþeluri aliate, care, pe lângã fier, carbon ºi elemente însoþitoare, conþin ºi elemente adãugate în mod
special, numite elemente de aliere (Mn, Si, Cr, Ni, W, Mo, V, Ti, Nb, Al etc.).
• Dupã destinaþie, oþelurile se clasificã în:
• oþeluri pentru construcþii, destinate construcþiilor metalice (poduri, vase, vagoane etc.) ºi construcþiilor
de maºini (arbori, roþi etc.);
• oþeluri pentru scule;
• oþeluri cu destinaþie specialã (arcuri, rulmenþi, pile, oþeluri inoxidabile ºi anticorosive).
• În funcþie de starea de livrare, oþelurile se clasificã în:
• oþeluri laminate la cald ºi oþeluri forjate (deformate plastic la cald);
• oþeluri turnate în piese.
Oþeluri carbon deformate plastic la cald
Oþelurile carbon constituie cea mai importantã grupã de materiale folositã în construcþia de maºini.
Conþinutul de carbon determinã structura acestor oþeluri ºi în foarte mare mãsurã proprietãþile lor.
Astfel, o datã cu creºterea conþinutului de carbon, diferite grupe de proprietãþi sunt influenþate dupã cum
urmeazã:
a) Proprietãþile fizice:
– densitatea oþelurilor scade;
– cãldura specificã creºte;
– conductivitatea termicã ºi coeficientul de dilatare liniarã scad.

* batiu – construcþie de oþel sau de fontã pe care se monteazã mecanismele unui sistem tehnic stabil ºi, prin intermediul
cãreia aceasta se poate fixa pe o fundaþie, pe un teren etc.

9
 b) Proprietãþile mecanice (fig. 8):
– cresc proprietãþile de rezistenþã (duritatea HB, limita de rupere
Rm ºi limita de curgere Rpo2);
– scade plasticitatea (A) ºi tenacitatea* (Z, KCU).
c) Proprietãþile tehnologice:
– turnarea pieselor cu pereþi subþiri devine dificilã datoritã
fuzibilitãþii înalte ºi fluiditãþii relativ reduse;
– forjabilitatea este bunã, dar scade o datã cu creºterea conþinutului
de carbon (intervalul de forjare este 1150-850°C);
– prelucrabilitatea prin aºchiere variazã astfel: oþelurile moi se
aºchiazã greu, cele dure (au în structurã perlitã) se aºchiazã uºor, iar
cele extradure se aºchiazã bine dar neeconomic datoritã uzurii sculei
aºchietoare;
– sudabilitatea este bunã la conþinuturi mici de carbon (sub 0,25%C);
oþelurile dure ºi extradure cu 1,40% C, practic nu se sudeazã.

Oþelurile carbon pentru construcþii, în funcþie de cerinþele

impuse, pot fi: oþeluri de uz general ºi oþeluri carbon de calitate.
Fig. 8 – Influenþa carbonului asupra
1. Oþelurile de uz general pentru construcþii (STAS 880-80) se proprietãþilor mecanice ale oþelurilor
folosesc ca atare, sub formã de produse laminate la cald, fãrã prelucrãri cu structuri normale (de echilibru).
prin aºchiere.
Datoritã faptului cã oþelurile carbon obiºnuite au drept caracteristicã de bazã rezistenþa la rupere prin
tracþiune (Rm), ele se noteazã prin simbolul OL (oþel laminat la cald) urmat de un grup de cifre care indicã
rezistenþa minimã la rupere în N/mm2.
Exemple: OL 37 (oþel carbon obiºnuit cu Rm ≥ 370 N/mm2); OL 50 (oþel carbon obiºnuit cu Rm ≥ 500 N/mm2).
Oþelurile carbon obiºnuite se utilizeazã astfel:
– cele cu conþinut scãzut de carbon (sub 0,25% C), pentru construcþii metalice sudate (mantale, capace,
batiuri, tiranþi, oþel beton);
– cele cu conþinut mai mare de carbon, pentru piese de importanþã mai micã în construcþia de maºini
(ºuruburi, piuliþe, pene, bride etc.).
2. Oþelurile carbon de calitate (STAS 880-80) nu se utilizeazã în stare de livrare, ci urmeazã a fi supuse
unor tratamente termice. Lor li se garanteazã compoziþia chimicã ºi proprietãþile mecanice de bazã (Rm, Rpo2,
A5, Z, KCU).
Aceste oþeluri se noteazã prin simbolul OLC (oþel laminat la cald de calitate), urmat de un grup de cifre,
care reprezintã conþinutul de carbon, în sutimi de procent.
Exemplu: OLC 35 (oþel carbon de calitate cu conþinut mediu de carbon 0,35%).
Oþelurile carbon de calitate se utilizeazã în construcþia de maºini, la fabricarea pieselor supuse unor
solicitãri diferite, astfel:
– OLC 10 ºi OLC 15 se folosesc la fabricarea pieselor care urmeazã a fi sudate sau matriþate sau a celor
care suportã ºocuri în miez ºi frecare la suprafaþã (bolþuri);
– OLC 25, OLC 35, OLC 45 se folosesc pentru piese care necesitã rezistenþã mare ºi tenacitate (arbori
cotiþi, roþi dinþate);
– OLC 60 se foloseºte la fabricarea pieselor cu proprietãþi elastice (arcuri, bucºe extensibile) sau rezistente
la uzurã (pene, roþi dinþate etc.).

* tenacitate – proprietatea unui material de a se deforma mult sub acþiunea unor solicitãri exterioare, înainte de a se rupe.

10
 Oþelurile carbon pentru scule
Sunt în general oþeluri dure ºi extradure, cu conþinut mare de carbon (0,7 ... 1,4% C), putând fi aduse la
condiþii de rezistenþã mare la uzura prin frecare.
Oþelurile carbon pentru scule se noteazã cu simbolul OSC urmat de un numãr alcãtuit din una sau douã
cifre care indicã conþinutul mediu de carbon, în zecimi de procent.
Exemple: OSC 8 reprezintã un oþel pentru scule cu 0,8% C, OSC 12 oþel pentru scule cu 1,2% C.
În funcþie de conþinutul de carbon, oþelurile pentru scule au utilizãri diferite:
– OSC 7, OSC 8, OSC 9 se folosesc la fabricarea sculelor pentru prelucrarea prin aºchiere a materialelor
nemetalice, a metalelor ºi a aliajelor neferoase, precum ºi a sculelor pentru prelucrarea prin presare, lovire,
tãiere la rece;
– OSC 10, OSC 12, OSC 13 se folosesc pentru fabricarea sculelor (cuþite, burghie), pentru aºchierea
materialelor metalice cu duritãþi mici (alame, bronzuri, fonte cenuºii, oþeluri moi).
Oþelurile nealiate cu destinaþie specialã, conform standardelor în vigoare din þara noastrã, pot fi grupate în:
• Oþeluri pentru prelucrarea pe maºini automate, notate prin simbolul AUT urmat de un grup de 2
cifre care reprezintã conþinutul mediu de carbon în sutimi de procent. Exemplu: AUR 20, are 0,20% C.
• Oþeluri fosforoase pentru piuliþe, care au un conþinut mare de fosfor (0,20 ... 0,40% P) ºi se
prelucreazã uºor prin aºchiere; se noteazã cu simbolul OLP (oþel laminat la cald fosforos).
• Oþeluri pentru construcþia cazanelor ºi a recipientelor sub presiune, notate cu R sau K; sunt livrate
sub formã de table groase din care se executã virole de cazane de abur, recipiente care lucreazã sub
presiune.
• Oþeluri pentru þevi laminate la cald, notate cu simbolul OLT (oþel laminat la cald pentru þevi)
urmat de un numãr care indicã rezistenþa minimã la tracþiune.
Exemplu: OLT 35 reprezintã oþel pentru þevi cu Rm ≥ 350 N/mm2.
• Oþeluri pentru pile care sunt oþeluri pentru scule, dar cu destinaþie specialã.
Exemple: OSP 6 (oþel special pentru pile cu 0,6% C);
OSP 12 (oþel special pentru pile cu 1,2% C).
• Oþeluri pentru fabricarea cuþitelor, foarfecelor ºi a altor obiecte destinate tãierii materialelor
nemetalice, notate cu simbol OLS urmat de un numãr care indicã conþinutul minim de carbon în
zecimi. Exemplu: OLS 7.

Oþelurile carbon turnate în piese

Sunt oþeluri moi sau semidure. Se noteazã cu simbolul OT urmat de un grup de numere, dintre care
primul reprezintã rezistenþa minimã la rupere, iar cel de-al doilea, grupa de calitate care poate fi 1, 2 sau 3 (la
grupa 1 se garanteazã: Rm, A5; la grupa 2: Rm, Rpo2, A5; la grupa 3: Rm, Rpo2, A5, Z, KCU).
Exemplu: OT 450-3.
Utilizãri: la turnarea de roþi, arbori, pistoane, cilindri etc.

Oþeluri aliate
Oþelurile aliate au structurã, proprietãþi ºi simbolizãri deosebite de cele ale oþelurilor carbon.
În funcþie de conþinutul total al elementelor de aliere, oþelurile pot fi:
• slab aliate, care conþin ≤ 2,5% elemente de aliere;
• mediu aliate, care conþin între 2,5-10% elemente de aliere;
• înalt aliate, care conþin peste 10% elemente de aliere.
În proporþii mici, corespunzãtoare oþelurilor slab aliate, majoritatea elementelor de aliere nu provoacã
modificãri importante în microstructura oþelurilor.

11
 Pe mãsurã ce conþinutul elementelor de aliere creºte, ajungându-se la cele caracteristice oþelurilor mediu
aliate, structura oþelurilor se modificã prin apariþia altor constituenþi structurali în afarã de feritã, perlitã ºi
cementitã; aceºti constituenþi, respectiv, troostitã, bainitã ºi martensitã, singuri sau împreunã, au proprietãþi
diferite de ale celor normali. Ei sunt mai duri ºi mai rezistenþi, însã mai puþin plastici ºi cu rezistenþã la ºoc
mai redusã.
REÞINEÞI!
• TROOSTITA este un constituent care se formeazã la descompunerea martensitei ºi este alcãtuitã din
lamele fine de cementitã într-o masã feriticã.
• BAINITA este un constituent de cãlire obþinut ca produs al descompunerii izoterme a austenitei.
• MARTENSITA este o soluþie solidã de fier suprasaturatã în carbon.
În cazul oþelurilor înalt aliate se observã modificãri importante de structurã ºi proprietãþi. Conþinuturi
mari de elemente de aliere, cum sunt Cr ºi W, fac ca ledeburita sã se formeze la conþinuturi mai mici de 3,11% C ºi
sã devinã forjabilã la cald.
Oþelurile înalt aliate care au o structurã ledeburiticã se numesc oþeluri ledeburitice.
Conþinuturi mari de Ni sau Mn ºi aplicarea unei rãciri rapide (apã) determinã obþinerea oþelurilor
austenitice, cu o structurã austeniticã la temperatura ambiantã.
La conþinuturi mari de elemente de aliere, ca Si, Cr, Mo, W, V, Ti, aceste oþeluri capãtã o structurã
complet feriticã la temperatura ambiantã ºi se numesc oþeluri feritice.
Proprietãþile oþelurilor aliate sunt deosebite de ale celor cu structuri obiºnuite. Astfel, oþelurile
ledeburitice au rezistenþã mare la uzurã, chiar la temperaturi înalte, deoarece conþin carburi aliate foarte dure.
Oþelurile austenitice, ca ºi cele feritice, sunt rezistente la coroziunea* agenþilor chimici (oþelurile anticorosive),
precum ºi la solicitãrile mecanice la temperaturi înalte (oþelurile refractare).
1. Oþelurile aliate pentru construcþii
Sunt în general oþeluri slab aliate. Ele sunt simbolizate printr-un numãr de douã cifre care reprezintã
conþinutul mediu în C în sutimi de procent, urmat de un grup de litere care indicã elementele de aliere
prezente în compoziþia oþelurilor ºi un alt numãr, ce indicã conþinutul elementului principal de aliere (ultimul
din simbolul literal) în zecimi de procent.
Exemple: 40 Cr 10 este un oþel aliat cu 0,40% C ºi 1% Cr;
40 Cr Ni 12 este un oþel cu 0,40% C, 1% Cr ºi 1,2% Ni;
41 V Mo Cr 17 este un oþel cu 0,41% C, 0,1% V, 0,2% Mo, 1,7% Cr;
21 Ti Mn Cr 12 este un oþel cu 0,21% C, 0,1% Ti, 1% Mn ºi 1,2% Cr.
Observaþie. Când elementul se gãseºte în mijlocul simbolului literal, conþinutul sãu este de circa 1%;
excepþie fac elementele: Mo în proporþie de 0,2%, V în proporþie de 0,1% ºi Ti în proporþie de 0,05... 0,1%.
2. Oþelurile aliate pentru scule sunt în general:
– hipoeutectoide – oþelurile pentru scule de deformare pneumatice (poansoane, matriþe, dãlþi pneumatice,
pistoane pentru ciocane);
Exemple: V Cr W 85 – un oþel aliat cu V, Cr ºi W cu conþinut de 8,5% (elementul de aliere principal);
– hipereutectoide (slab ºi mediu aliate). Exemple: Cr V W 50 ºi Mn Cr W 14 folosite la fabricarea de
cuþite, burghie, freze pentru aºchierea materialelor metalice relativ moi;
– ledeburitice (înalt aliate); se folosesc pentru aºchierea cu viteze mari a oþelurilor ºi fontelor dure; sunt
numite ºi oþeluri rapide ºi sunt notate cu Rp urmat de un numãr de ordine al mãrcii.
Cel mai reprezentativ oþel rapid este oþelul Rp3 care este aliat cu 18% W, 4% Cr ºi 1% V, fiind denumit
oþelul 18-4-1.

* coroziune – proces chimic de degradare a corpurilor metalice sub acþiunea agenþilor chimici.

12
 SARCINI DE LUCRU
1. Enumeraþi proprietãþile tehnologice ale oþelurilor ºi ale fontelor.
2. Citiþi simbolurile ºi denumiþi materialele enumerate mai jos:
OL 37, OLC 25, OSC 8, OT 450-3, 21 TiMnCr 12, Rp3, Fc 350, Fgn 400-10, OLT 35, OSP 6, AUT 20.
3. Enumeraþi câteva utilizãri ale materialelor scrise la exerciþiul 2.

FIªÃ DE LUCRU
Tema: Aliaje feroase
I. Completaþi spaþiile libere:
1. Oþelurile sunt aliaje ale ...... cu ...... având concentraþia maximã de C ...... .
2. Fontele sunt aliaje ale ...... cu ..... având concentraþia maximã de C de la ...... pânã la ...... .
3. Cocsul introdus în furnal are rol de ...... ºi ...... .
4. Produsul principal al furnalului este ......, numitã ...... .

II. Identificaþi constituenþii structurali (1, 2, 3) din diagrama Fe-C.

3
1

2 1
3

1. ................; 2. ................; 3. ............... .

III. Ordonaþi materialele urmãtoare în sensul creºterii rezistenþei la rupere:

Fc 250; Fgn 420-12; OL 42; OL 37.

IV. Completaþi spaþiile libere din formulãrile:

1. Ferita este ...... de C, în ...... .
2. Austenita este ..... de C, în ...... .
3. Cementita este ...... .
4. Perlita este în amestec mecanic de ...... ºi ...... .

Timp de lucru: 15 minute.

13
 TEST DE EVALUARE
EVALUARE
I. Completaþi schema elaborãrii fontei în furnal.
a) 1 p.

Furnal

b) 1 p.
II. Explicaþi folosind cuvintele proprii semnificaþia urmãtoarelor noþiuni:
a) aliaj metalic; b) furnal; c) cocs; d) fuzibilitate;
e) fluiditate; f) sudabilitate; h) oþel aliat; g) prelucrabilitate prin aºchiere. 2 p.

III. Încercuiþi litera A, dacã apreciaþi cã afirmaþia de mai jos este corectã; dacã nu, litera F.
A; F Oþelul este un aliaj al Fe cu C cu concentraþie de 2,11% C. 1 p.
IV. Încercuiþi rezultatul corect din urmãtoarele afirmaþii:
1. Microstructura din figura alãturatã este caracteristicã:
a) fontei perlitice;
b) fontei ferito-perlitice;
c) fontei feritice. 0,50 p.
2. Proprietãþile oþelurilor sunt:
a) sudabilitate bunã pentru oþelurile dure;
b) forjabilitate bunã;
c) proprietãþi de turnare bune;
d) prelucrabilitate prin aºchiere bunã pentru oþeluri dure. 0,50 p.
3. Un oþel carbon obiºnuit se simbolizeazã:
a) OLC 25; b) OL 37; c) OSC 12. 0,50 p.

4. a) Oþelul OLC 25 are rezistenþa la rupere 25 N/mm2.

b) Oþelul OL 37 are rezistenþa la rupere 37 daN/mm2. 0,50 p.

V. Arãtaþi ce indicã simbolurile ºi cifrele scrise dupã simbol:

a) Fgn-400-10; b) Fc 250; c) OLC 35; d) 41VMoCr17. 1 p.

VI. Enumeraþi constituenþii structurali normali prezentaþi în diagrama Fe3-C. 1 p.

Se acordã un punct din oficiu.

Timp de lucru: 15 minute.

14
1.2 Metale ºi aliaje neferoase: proprietãþi, simbolizare, utilizãri
Metalele ºi aliajele neferoase au o largã utilizare în industriile constructoare de maºini, electronicã,
electroenergeticã ºi chimicã. Folosirea metalelor ºi aliajelor neferoase se datoreazã: rezistenþei la coroziune,
uºurinþei la turnare, prelucrabilitãþii prin aºchiere ºi prin deformare plasticã, caracteristicilor mecanice superioare
faþã de cele ale oþelului carbon, foarte bunelor caracteristici fizice (conductivitate termicã ºi electricã).
Cuprul ºi aliajele sale
Cuprul este un metal de culoare roºiaticã, greu (d = 8950 kg/m3) ºi relativ greu fuzibil (Ttop = 1083°C).
Este maleabil, rezistent la coroziune atmosfericã ºi are conductibilitate termicã ºi electricã mare. Cuprul are
rezistenþã micã (Rm = 20...25 daN/mm2), duritate 40-50 HB, plasticitate bunã A5 = 40%. Proprietãþile cuprului
pot fi îmbunãtãþite prin aliere cu alte elemente ca: Zn, Sn, Al, Si, Be, Ni, etc.
REÞINEÞI!
Aliajele cuprului cu Zn se numesc alame.

Ele pot fi: deformabile (laminabile), turnate ºi pentru lipit.

Alamele deformabile se noteazã cu simbolul CuZn urmat de un numãr care reprezintã conþinutul de Zn în %.
Exemple: CuZn – alamã cu 10% Zn.
CuZn39Al14Mn3Fe – alamã specialã ce conþine 39% Zn, 14% Al, 3% Mn ºi urme de Fe.
Alamele turnate sunt aliaje complexe în care, alãturi de Zn (principalul element de aliere), se mai introduc:
Pb, Sn, Mn, Al, Fe, Ni. Ele se noteazã: CuZn38Pb2Mn2 – alamã cu 38% Zn, 2% Pb, 2% Mn.
Utilizãri: la fabricarea produselor laminate, trefilate, forjate ºi turnate. Din alame se obþin þevi, cartuºe,
jucãrii, ºuruburi, roþi dinþate, carcase, armãturi etc.
REÞINEÞI!
Aliajele cuprului cu Sn, Al, Be, Pb se numesc bronzuri.

Cele mai utilizate sunt bronzurile cu staniu. Ele se noteazã cu simbolul Cu urmat de simbolurile celorlalte
elemente de aliere ºi de cifre care aratã conþinuturile lor în procente.
Exemplu: CuSn10Zn2 este aliat cu 10% Sn ºi 2% Zn.
Bronzurile dure se mai numesc antifricþiune* ºi au urmãtoarele utilizãri: la turnarea roþilor, a bucºelor
sau a lagãrelor, solicitate la frecare. Interes deosebit ºi utilizãri multiple au bronzurile cu Be, cu Pb, cu Al.
O largã utilizare în electrotehnicã o au urmãtoarele aliaje Cu-Ni: NICHELINA (aliaj cu 70% Cu ºi
20% Ni pentru confecþionarea rezistenþelor electrice), CONSTANTANUL (aliaj cu 60% Cu ºi 40% Ni, utilizat
la fabricarea termocuplurilor pentru mãsurarea temperaturilor pânã la 500°C), ALPACAUA (aliaj Cu-Ni-Zn
utilizat ºi în industriile chimicã, alimentarã).
Aluminiul ºi aliajele sale
Aluminiul este un metal de culoare albã, uºor (d = 2700 kg/m3), care se topeºte la 658°C. Conduce cãldura
ºi electricitatea, are rezistenþã mare la coroziune, datoritã fenomenului de pasivizare, ºi rezistenþã mecanicã
micã (Rm = 100N/mm2). Datoritã conductibilitãþii electrice mari se foloseºte drept conductor electric.
Rezistenþa aluminiului creºte prin alierea cu diferite elemente (Si, Cu, Mg) obþinându-se aliaje cu bazã de Al.
Aliajele de aluminiu pot fi: aliaje deformabile prin presare ºi aliaje de turnãtorie.
Aliajele de aluminiu deformabile prin presare pot fi: aliaje anticorosive ºi aliaje durificabile prin
tratamente termice.
• În aliajele anticorosive, aluminiul este aliat cu mici cantitãþi de Mg sau de Mn. Un astfel de aliaj este
ANTICORODALUL, utilizat la fabricarea pieselor cãrora li se cere rezistenþã la coroziune în medii chimice,
fãrã sã li se cearã însã rezistenþã mecanicã prea mare.
* antifricþiune (aliaj antifricþiune) – aliaj cu coeficient de frecare mic folosit la confecþionarea cuzineþilor (lagãrelor).

15
 • Aliajele durificabile prin tratamente termice sunt aºa-numitele DURALUMINURI. Ele conþin Cu, Mg,
Si, Mn ºi fiind supuse tratamentului termic de durificare (douã tratamente succesive de cãlire ºi revenire),
reuºesc sã atingã rezistenþe apropiate de ale oþelurilor nealiate. Au cele mai importante aplicaþii în construcþiile
de maºini, în industria aviaþiei sub formã de semifabricate (table, bare etc.) din care se executã diferite piese.
Aluminiul se foloseºte pe scarã largã sub formã de profile din care se executã tâmplãrie de aluminiu sau
faþade ale clãdirilor (în construcþii).
Aliajele de aluminiu turnate pot fi:
• aliaje ameliorate prin modificarea Al ºi Si, numite SILUMINURI;
• aliaje durificate prin tratamente termice.
Cele mai importante sunt aliajele pentru pistoane de motoare cu ardere internã (pentru autovehicule ºi
avioane). Se simbolizeazã AlSi5Cu3, adicã aliaj de Al de turnãtorie cu 5% Si ºi 3% Cu.
Magneziul ºi aliajele sale
Magneziul este un metal alb-strãlucitor, uºor (d = 1740 kg/m3), uºor fizibil (Ttop = 650°C). Încãlzit în aer
se aprinde, defect care poate fi corectat cu adaosuri mici de beriliu. Are conductivitate termicã ºi electricã
mici (de câteva ori mai mici decât Au, Ag, Cu), este moale ºi are plasticitate redusã.
Aliajele de magneziu deformabile se deformeazã mai greu la temperatura ambiantã, fapt penru care se
folosesc pe scarã redusã.
Aliajele de magneziu turnate sunt mai rãspândite, folosindu-se în industria aviaþiei ºi la fabricarea
aparatelor uºoare portabile.
Zincul ºi aliajele sale
Zincul este un metal de culoare albãstruie, cu densitate medie (d = 7100 kg/m3), uºor fuzibil (Ttop = 419°C).
Are conductivitate termicã ºi conductivitate electricã mici ºi este rezistent la coroziune atmosfericã, deoarece
se acoperã cu o peliculã protectoare de oxid de zinc.
• Zincul pur se utilizeazã sub formã de table ºi benzi pentru elemente galvanice în industria electrotehnicã
ºi pentru cliºee în industria poligraficã. În stare topitã, zincul se foloseºte pentru acoperirea suprafeþelor
produselor din oþel (table, sârme), cãrora le conferã rezistenþã la coroziune. În cantitate mare se foloseºte
pentru fabricarea aliajelor pe bazã de Zn.
• Aliajele zincului cele mai întâlnite sunt cele cu aluminiu. Ele se fabricã în douã clase: cu 4% Al ºi cu peste
20% Al. Din aliajele cu peste 20% Al se fabricã ventile pentru pompe auto.
• Aliajele zincului cu Al ºi Cu (zamakurile) sunt folosite la turnarea sub presiune a armãturilor, a pieselor
mici pentru jucãrii, obiecte casnice, carcase de ceasornice, instalaþii sanitare etc.
Plumbul, staniul ºi aliajele lor
Plumbul este un metal de culoare cenuºie, cu densitate mare (d = 11300 kg/m3). Se topeºte la 327°C ºi
are conductivitate termicã ºi electricã foarte mici. Este foarte moale ºi ductil, dar prin deformare nu se
acruiseazã*. Este foarte rezistent la acþiunea numeroºilor agenþi chimici (apã, acizi, clor). Se utilizeazã sub
formã de þevi, plãci, table, în industria chimicã, pentru conducte de apã potabilã precum ºi la fabricarea
acumulatoarelor.
Staniul (cositorul) este un metal alb-argintiu, cu densitate medie (d = 7300 kg /m3), uºor fuzibil
(Ttop = 232°C), foarte moale ºi maleabil (se trage în foiþe subþiri), rezistent la coroziune atmosfericã ºi la
acþiunea chimicã a alimentelor. Se utilizeazã la ambalarea alimentelor, pentru acoperirea anticorosivã a oþelului
(cositorire), la lipirea contactelor electrice ºi la fabricarea unor aliaje.

* se acruiseazã – se întãreºte, îºi mãreºte duritatea

16
 Aliajele plumbului cu staniul pot fi clasificate în funcþie de destinaþie astfel: aliaje antifricþiune – folosite
pentru turnarea cuzineþilor pe lagãrele de oþel; aliaje de lipit – destinate lipiturilor moi; aliaje uºor fuzibile –
utilizate la lipiturile fine în electrotehnicã, la siguranþe uºor fuzibile, la mulaje; aliaje tipografice – prezintã
o anumitã nocivitate (plumbul provoacã boala numitã saturnism), deci trebuie manipulate cu multã atenþie;
aliaje pentru înveliºuri de cabluri.
Nichelul, cromul ºi aliajele lor
Nichelul este un metal de culoare albã-cenuºie, cu densitate 8900 kg/m3, rezistenþã la coroziune atmosfericã
ºi cu punctul de topire apropiat de al fierului. (Ttop = 1455°C). Este maleabil, tenace ºi ductil, uºor deformat
plastic la rece. Se utilizeazã pentru nichelarea pe cale galvanicã ºi la elaborarea aliajelor speciale (Ni aliat cu
2% Mn, 2% Al ºi 1,5% Si este numit alumel, fiind folosit în pirometrie–pentru mãsurarea temperaturilor înalte).
Cromul este un metal de culoare alb-strãlucitor, cu densitate 7200 kg/m3 ºi temperatura de topire
Ttop = 1920°C. Se utilizeazã pentru acoperiri galvanice ºi la fabricarea aliajelor.
Aliajele nichelului ºi cromului au cea mai largã utilizare în electrotehnicã ºi se împart în douã grupe:
• aliaje pentru rezistenþe de încãlzire electricã: CROMEL, NICROM 1, NICROM 2, KANTAL;
• aliaje cu permeabilitate magneticã mare: permalloy, cu 80% Ni ºi 20% Fe, supermalloy, cu adaos de
20% Mo. Aceste aliaje se folosesc în telefonie ºi în tehnica curenþilor slabi.
Un loc aparte îl ocupã aliajele pe bazã de nichel cu dilatare micã: invar, elinvar, platinit.
SARCINI DE LUCRU
1. Denumiþi aliajele Cu cu Zn ºi cu Sn.
2. Indicaþi semnul care poate fi aºezat între densitatea Zn ºi a Cr ºi, apoi, între temperaturile lor de topire.
3. Citiþi aliajele CuZn38Pb2Mn2, CuSn10Zn2 ºi aratãþi conþinutul lor.
4. Daþi exemple de aliaje pe bazã de Al anticorosive ºi durificabile.
5. Ce aliaj se poate folosi la executarea rezistenþei unui reºou electric?
6. Numiþi aliajele utilizate pe scarã largã în telefonie ºi în tehnica curenþilor slabi.

TEST DE EVALUARE
EVALUARE
I. Încercuiþi litera care corespunde rãspunsului corect din urmãtoarele variante:
1. Temperatura de topire a cuprului este: a) 1450°C; b) 1803°C; c) 1083°C. 0,50 p.
2. Temperatura de topire a staniului este: a) 327°C; b) 323°C; c) 232°C. 0,50 p.
3. Aliajul anticorosiv pe bazã de aluminiu este:
a) SILUMINIU; b) DURALUMINIU; c) ANTICORODAL. 0,50 p.

II. Completaþi spaþiile punctate:

1. Proprietãþile cuprului pot fi îmbunãtãþite prin aliere cu ...... . 0,50 p.
2. În electrotehnicã se utilizeazã urmãtoarele aliaje Cu-Ni: ...... . 1 p.
3. Pentru turnarea cuzineþilor pe lagãre se utilizeazã aliajele ...... . 1 p.
III. Menþionaþi cel puþin patru domenii de utilizare a aliajelor neferoase: ...................... 2 p.
IV. Scrieþi ce reprezintã notaþiile: CuZn38Pb2Mn2 ºi CuSn10Zn2. 3 p.
Se acordã un punct din oficiu.
Timp de lucru: 15 minute

17