Endodonție preclinică

• CM. Instrumentarul endodontic rotativ poate fi confecționat din:

• oțel inoxidabil

• nichel-titan

• crom-nichel

• titan

• ceramică

• CM. Selectați instrumentarul endodontic rotativ din oțel inoxidabil:

• Gates-Glidden

• Largo-Drills

• Orifice Opener

• K-reamer

• Rasp (Rat Tail File)

• CM. Selectați instrumentarul endodontic rotativ din nichel–titan:

• ProFiles

• Light Speed

• ProTaper

• Gates-Glidden

• Largo-drills

• CS. Frezele de canal Gates–Glidden se livrează în 6 mărimi, precizați diametrul părții

lucrative a nr.1:

• 130

• 150

• 110
 • 090

• 050

• CS. Frezele de canal Gates–Glidden se livrează în 6 mărimi, precizați diametrul părții

lucrative a nr.2:

• 050

• 110

• 130

• 070

• 090

• CS. Frezele de canal Gates–Glidden se livrează în 6 mărimi, precizați diametrul părții

lucrative a nr.3:

• 090

• 070

• 110

• 130

• 150

• CS. Frezele de canal Gates–Glidden se livrează în 6 mărimi, precizați diametrul părții

lucrative a nr.4:

• 130

• 150

• 110

• 050

• 090

• CS. Frezele de canal Gates–Glidden se livrează în 6 mărimi, precizați diametrul părții

lucrative a nr.5:

• 090
 • 110

• 050

• 150

• 130

• CS. Frezele de canal Gates–Glidden se livrează în 6 mărimi, precizați diametrul părții

lucrative a nr.6:

• 130

• 090

• 050

• 110

• 150

• CS. Precizați diametrul nr.1 a frezei Largo:

• 070

• 060

• 050

• 090

• 110

• CS. Precizați diametrul nr.2 a frezei Largo:

• 095

• 080

• 090

• 130

• 110

• CS. Precizați diametrul nr.3 a frezei Largo:

• 080
 • 110

• 095

• 070

• 170

• CS. Precizați diametrul nr.4 a frezei Largo:

• 110

• 130

• 095

• 080

• 070

• CS. Precizați diametrul nr.5 a frezei Largo:

• 090

• 110

• 130

• 095

• 150

• CS. Precizați diametrul nr.6 a frezei Largo:

• 070

• 090

• 110

• 170

• 150

• CS. Sistemul ProTaper este alcătuit din:

• patru freze
 • trei freze

• cinci freze

• șase freze

• două freze

• CM. După flexibilitate, instrumentele endodontice se împart în:

• Aliaje de oțel antiacid (inox) - cele mai flexibile

• Aliaje de oțel carbon (suedez) - cele mai fragile

• Aliaje de titan- cele mai elastice

• Aliaje de titan-nichel - cele mai plastice

• Aliaje de crom-cobalt

• CM. După modul de acționare, instrumentele endodontice sunt:

• Digitale

• Manuale

• Mecanice

• Rotative

• Mixte

• CM.Precizați instrumente care asigură accesul către canalul radicular:

• Freze

• Endofreze

• Excavatoare endodontice

• Sonde endodontice manuale

• H-file

• CM. Precizați instrumentele pentru examinarea canalelor radiculare:

• Ace radiculare

• Reamere
 • File-uri

• Sonde endodontice manual

• Endofreze

• CM. Precizați aparatele pentru diagnosticul canalelor radiculare:

• Instalații roentgen

• Viziografie

• Apex-locator

• Endofreze

• Ace radiculare

• CM. Precizați instrumentele pentru înlăturarea țesuturilor moi dentare sau necrotizate:

• Pulpo-extractorul

• Rașpa radiculară

• Ace radiculare

• Reamere

• Endofreze

• CM. Precizați instrumente pentru lărgirea orificiului de intrare a canalului radicular:

• Freze de tip Gates-Glidden

• Reamere tip Peeso (Largo)

• Orifice Opener

• Reamere de tip Beuterlok

• Rașpa radiculară

• CM. Indicați instrumentele pentru prelucrarea mecanică a canalelor radiculare:

• K-reamere

• K-file-uri
 • H-file-uri

• Rașpa radiculară

• Orifice Opener

• CM. Piese endodontice speciale funcționează în regimuri diferite cu:

• Viteza mică

• Mișcări de du-te-vino

• în sus-în jos

• în sensul acelor ceasornicului și contrar lor

• Viteza mare

• CM. Indicați instrumentele folosite pentru obturarea canalelor radiculare:

• Ace de canal

• Ace Lentulo

• Spreader

• Plugger

• Guta-compactor

• CM. Indicați instrumentele și accesoriile folosite la prelucrarea canalelor radiculare:

• Conuri de hârtie absorbantă

• Pense endodontice

• Rigle

• Ace pentru irigare

• Boxe pentru păstrarea și sterilizarea instrumenelor

• CS. Instrumentele de dimensiuni intermediare se numesc:

• Ace Lentulo
 • Golden medium

• K-reamere

• K-file-uri

• Endofreze

• CM. După material, instrumentele endodontice sunt confecționate din:

• Aliaje de oțel antiacid (inox)

• Aliaje de oțel carbon (suedez)

• Aliaje de titan

• Aliaje de titan-nichel

• Aliaje din aur

• CM. După forma secțiunii transversale, instrumentele endodontice se împart într-un șir de
tipuri:

• Pătrat

• Triunghiular

• Romboid

• Oval

• Dreptunghiular

• CM. Codificarea instrumentelor endodontice după mărime, se efecutează în funcție de:

• Culoarea mânerului

• Inelele colore pe mâner sau tijă

• Digitale

• Manuale

• Mecanice

• CM. Instrumentele endodontice se împart conform metodei de fabricare:

• Instrument K-stil - prin răsucirea semifabricatului metalic

 • Instrument H-stil - prin strunjirea semifabricatului metalic

• Mecanice

• K-reamere

• K-file-uri

• CM. Precizați instrumentele pentru examinare și diagnostic:

• Ac radicular Miller

• Măsurător de lungime

• Verificator

• K-file-uri cu stopper

• Pulpoextractor

• CM. Precizați instrumentele pentru permeabilizarea canalelor radiculare:

• K-reamer

• K–flexoreamer

• K–flexoreamer Golden Medium

• Profile-uri

• K-file

• CM. Precizați instrumentele pentru lărgirea canalelor radiculare:

• K-file

• K-flexofile

• K-flexofile Golden Medium

• K-file nitiflex

• File Hedstrom

• CM. Precizați metodele de preparare a canalelor radiculare:

 • manuale

• mecanice

• sonice

• ultrasonic

• cu laser

• CS. Sistemul WaveOne are în componența sa:

• Trei freze

• Patru freze

• Cinci freze

• Două freze

• Șase freze

• CM. Sistemul WaveOne include următoare freze:

• Freza WaveOne Small

• Freza WaveOne Primary

• Freza WaveOne Large

• Freza WaveOne Medium

• Freza WaveOne Golden Medium

• CM. Ca tehnică, WaveOne prezintă următoarele etape care trebuie respectate:

• Realizarea accesului rectiliniu

• Selectarea acului potrivit situației respective

• Modelarea canalului cu o singură freză

• Irigarea abundentă cu hipoclorit și EDTA înainte, în timpul și după

prelucrarea canalului

• Modelarea canalului cu două freză

• CM. Freza WaveOne Small este indicată în :

 • Canale radiculare fine

• Diametrul la vârf de 21 ISO

• Conicitate continuă de 6%

• Diametrul la vârf de 25 ISO

• Conicitate continuă de 8%

• CM. Freza WaveOne Primary este indicată în :

• Majoritatea canalelor

• Diametrul la vârf de 25 ISO

• Conicitate continuă de 8%

• Diametrul la vârf de 21 ISO

• Conicitate continuă de 6%

• CM. Freza WaveOne Large este indicată în:

• Canale cu diametru mare

• Diametrul la vârf de 25 ISO

• Diametrul la vârf de 40 ISO

• Conicitate continuă de 8%

• Conicitate continuă de 6%

• CS. Sistemul SAF este alcătuit din:

• Două ace endodontice

• Zece ace endodontice

• Patru ace endodontice

• Cinci ace endodontice

• Trei ace endodontice

• CS. Sistemul SAF este disponibil în:

 • Trei lungimi diferite

• Trei lungimi egale

• Două lungimi diferite

• Șase lungimi diferite

• Șase lungimi egale

• CS. Partea activă a acului Sistemul SAF este realizată sub forma unui:

• Cilindru îngăurit

• Oval

• Dreptunghiular

• Pătrat

• Romboid

• CS. Acele SAF sunt manipulate cu ajutorul:

• Piesei speciale cu viteză redusă

• Piesei speciale cu viteză majoră

• Piesa endodontică rotativă

• Piesa endodontică cu mișcări “înainte-înapoi”

• Piesa endodontică cu mișcări vertical

• CS. Acele SAF se montează la piesa contraunghi cu o vibrație verticală având o cadență
de 0,4 mm și cu:

• 3000-5000 oscilații pe min

• 2000-3000 oscilații pe min

• 4000-6000 oscilații pe min

• 5000-7000 oscilații pe min

• 1000-2000 oscilații pe min

• CS. Piesa endodontică rotativă funcționează cu o viteză de:

 • 300-800 rotații/minut

• 400-600 rotații/minut

• 600-900 rotații/minut

• 900-1000 rotații/minut

• 1000-2000 rotații/minut

• CM. Care sisteme vibratoare sunt folosite pentru prelucrarea și permeabilizarea canalelor
radiculare:

• Sonică

• Ultrasonică

• Piezoelectric

• Magnetostrictiv

• Lazer

• CS. Piesele sonice funcționează la o frecvență de :

• 1500-6500 Hz

• 2050-7000Hz

• 2000-3000 Hz

• 3000-4000 Hz

• 4000-8000Hz

• CS. Piesele ultrasonice funcționează la o frecvența de :

• 30000-50000 Hz

• 20000-45000 Hz

• 50000-60000 Hz

• 10000-20000 Hz

• 15000-35000 Hz
• CM. Menționați metodele de apreciere a lungimii de lucru a canalului radicular:

• Metoda tactilă

• Metoda “conurilor de hărtie”

• Metoda electrometrică

• Metoda radiologică

• Metoda clinico-radiologică

• CM. Metodele de măsurare a canalului radicular sunt:

• Întroducerea în canal a acului Miller

• Întroducerea în canal a pulpoextractorului

• Metoda tactilă

• Metoda clinico –radiologică

• Metoda electronică

• CM. În ce constă metoda de determinare a lungimii de lucru a canalului radicular:

• Pătrunderea cu un ac Kerr până la o strâmptoare

• Pătrunderea cu un ac Kerr până la o prăbușire în gol

• Pătrunderea cu un ac Kerr până la apariția unei înțepături

• Pătrunderea cu un ac Kerr până el nu se stopează

• Pătrunderea cu un ac Kerr până la infinit

• CS. Trecerea(permeabilizarea) canalului radicular se începe de obicei cu :

• K-reamer

• K-file

• Pulpoextractor

• H-file

• Endofreze
• CS. Distanța de la constricția fiziologică până la orificiul de intrare a canalului radicular a
primit denumirea de:

• Lungimea de lucru a rădăcinii

• Lungimea de lucru a dintelui

• Lungimea de lucru a coroanei dintelui

• Lungimea de lucru a rădăcinii și coroanei

• Foramina mică

• CM. Pentru a fi realizat procedeul Dieck, este necesar:

• Un ac K-reamer 10 sau 20 cu stopper

• De introdus acul în canal la lungimea de lucru estimată

• De efectuat o radiografie

• De măsurat lungimea reală a acului și cea obținută pe radiografie

• De calculat lungimea reală a dintelui conform formulei Dieck

• CS.Metoda electrometrică permite determinarea lungimii de lucru a canalului radicular

cu ajutorul:

• Apex locator

• Piesei endodontice

• Ultrasunetului

• Piesei contraunghi

• Radiografie

• CM. Apex-locatorul este conectat de un:

• Electrod activ

• Electrod pasiv

• Electrod agresiv

• Electrod neactiv

• Electrod suplementar
• CM. Obiectivele preparării canalelor radiculare sunt:

• Îndepărtarea pulpei și a produselor descompunerii acesteea

• Îndepărtarea predentinei infectate de pe pereții canalului radicular

• Permeabilizarea și lărgirea canalului radicular

• Crearea formei canalului radicular, comod pentru obturare

• Îndepărtarea parțială a pulpei și a produselor descompunerii acesteea

• CM. Forma optimă a canalului radicular poate fi realizată prin diferite metode de
preparare:

• Apico-coronară

• Corono-apicală

• Hibridă (mixtă)

• Îndepărtarea predentinei infectate de pe pereții canalului radicular

• Îndepărtarea parțială a pulpei și a produselor descompunerii acesteea

• CM. Alegerea metodei de preparare a canalelor radiculare este determinată de următori

factori:

• Starea rădăcinii și a canalelor radiculare

• Înzestrarea tehnică

• Nivelul profesional al medicului stomatolog

• Nivelul profesional a asistentei medicale

• Nivelul profesional a infermierii

• CM. Diferențele determinante între acul tip K-reamer și cel tip K-file sunt constituite de:

• numărul de spire și muchii tăietoare (lamele) pe unitatea de lungime

• direcția spirelor

• adâncimea șanțurilor dintre muchiile tăietoare

• configurația geometrică pe secțiune transversală

• lungimea pe care sunt dispuse spirele

• CM. Eficacitatea îndepărtării conținutului canalelor radiculare este influențată
determinant de:

• tipul de instrumente endodontice manuale utilizate

• soluția de irigare folosită

• anatomia spațiului endodontic

• tehnica de lucru adoptată

• motivul care a impus necesitatea tratamentului endodontic

• CS. Acul manual tip K-file, modificat prin schimbarea configurației geometrice pe
secțiune transversală a părții active din pătrat în romb, poartă numele de:

• Uni-file

• Heli-file

• Flexo-file

• K-Flex file

• Pathfinding file

• CM. Acele tip Hedstrom file sunt recomandate pentru:

• lărgirea mai importantă a preparației canalare;

• realizarea stopului apical al preparației radiculare prin tehnica step-down/step-back, în

canale foarte largi;

• dezobturarea canalelor radiculare, în cadrul reluării tratamentului endodontic;

• realizarea preparațiilor canalare pentru pivoturi radiculare prefabricate;

• îndepărtarea unor corpuri străine din canalele radiculare.

• CM. Recapitularea (revenirea succesivă cu un ac de diametru inferior, după fiecare ac

utilizat) în prepararea canalelor radiculare este o regulă caracteristică și obligatorie în:

• tehnica preparării conice;

• tehnica step-back;

• tehnica clasică;

• tehnica crown-down;
 • tehnica step-down/step-back

• CM. Modificări semnificative ale formei circulare pe secțiune transversală a preparației

unui canal radicular se produc atunci cînd se folosesc:

• Ace tip Kerr-reamer, cu mișcare de penetrare și rotație;

• Ace tip Kerr-reamer, cu mișcare de răzuire (raclare);

• Ace tip Kerr-file, cu mișcare de penetrare și rotație;

• Ace tip Kerr-file, cu mișcare de răzuire (raclare);

• Ace tip H-file, cu mișcare de răzuire (raclare)

• CM. Acele extractoare de pulpă pot fi folosite în următoarele scopuri:

• Extirparea pulpei dentare din canalul radicular
• Îndepărtarea meşelor de vată din canale
• Lărgirea canalelor greu penetrabile
• Extragerea unor corpuri străine din canal
• Îndepărtarea detritusurilor organice în urma necrozei pulpare
• CM. Acele Miller sunt folosite pentru:
• Îndepărtarea maselor necrotizate din canalul radicular
• Măsurarea lungimii canalului radicular
• Întroducerea meşelor cu medicamente în canalele radiculare
• Îndepărtarea resturilor de dentină rămolită din canal
• Extragerea unor corpuri străine din canalele radiculare
• CM. Pentru lărgirea canalelor radiculare sunt folosite următoarele file:
• Kerr
• Hedstroem
• Miller
• Coadă de şoarece
• Extractor de pulpă
• CM. Acele Kerr sunt folosite în următoarele scopuri:
• Permeabilizarea canalului radicular
• Permeabilizarea orificiului apical
• Extirparea pulpei radiculare
• Dezobturarea canalelor radiculare
• Determinarea orificiilor canalelor radiculare pe planşeul camerei pulpare
• CM.Acele pentru raclare Hedstroem sunt utilizate pentru:
• Îndepărtarea detritului pulpar
• Continuarea lărgirii după acul Kerr
 • Dezobturarea canalelor radiculare
• Îndepărtarea unor corpuri străine din canalul radicular
• Efectuarea de radiografii cu ac pe canal
• CM. Acele coadă de şoricel sunt utilizate în următoarele scopuri:
• Îndepărtarea rumeguşului de dentină după raclare
• Îndepărtarea resturilor de vată de pe meşe
• Extragerea unor fragmente de instrumente rupte în canal
• Dezobturarea canalelor radiculare
• Pistonarea materialului de obturaţie în canalul radicular
• CM. Instrumentele de canal rotative sunt folosite la:
• Pregătirea canalului pentru fixarea unui pivot radicular
• Permeabilizarea canalelor în cazurile când este imposibilă metoda manuală
• Dezobturarea canalului
• Completarea tratamentului mecanic
• Deschiderea orificiilor apicale
• CM. Frezele de canal sunt următoarele:
• Ace Kerr
• Freze burgiu
• Freze de canal tip Reamers
• Freze de canal tip Gates
• Freze de canal tip Beutelrock

• CM. Deficienţele acelor Kerr tip burgiu sunt:

• Nu sunt eficiente la pistonarea soluţiilor în canale
• Nu sunt eficiente la permeabilizarea canalelor
• Favorizează formarea pragurilor
• Nu pot fi folosite la extirparea pulpei
• Favorizează formarea căilor false
• CM. Dezavantajele acelor Kerr tip burgiu sunt:
• Favorizarea pragurilor
• Favorizarea căilor false
• Contraindicaţia mişcărilor de înşurubare
• Spiralele distanţate
• Eficienţa redusă în răzuirea pereţilor canalelor
• CM. Indicaţiile acelor Kerr tip pilă sunt:
• Permeabilizarea canalului radicular
• Electrod în testarea vitalităţii dentare
• Electrod în diatermie
• Electrod în ionoforeză
• Lărgirea canalelor
• CM.Indicaţiile acelor Kerr tip pilă sunt:
• Îndepărtarea rumeguşului de dentină din canale
• Îndepărtarea unor corpi străini din canale
 • Pistonarea soluţiilor medicamentoase pe canal
• Pistonarea pastelor de obturaţie de canal spre apex
• Permeabilizarea orificiului apical
• CM.Pentru lărgirea canalelor se recomandă:
• Hedstrem-fail
• K-flexofile
• K-flexofile Golden Medium
• Acele Miller
• Acele extractoare de pulpă
• CM. Acele extractoare de pulpă groase se recomandă la:
• Incisivii centrali superiori
• Canini
• Premolarii inferiori
• Canalul palatinal al molarilor superiori
• Canalul distal al molarilor inferiori

• CM. Ace extractoare de pulpă folosite la premolarii superiori sunt:

• Fine
• Groase
• Extra-fine
• Extra-extra fine
• Medii
• CM. La care canale sunt folosite acele extractoare de pulpă medii:
• Palatinale ale premolarilor superiori
• Vestibulare ale premolarilor superiori
• Palatinale la molarii superiori
• Distale la molarii inferiori
• Premolarii inferiori

• CM. Instrumentele pentru permeabilizarea canalelor sunt:

• K-reamer
• K-flexoreamer
• K-Golden Medium
• K-reamer Forside
• Sonda cu muchii
• CM. Instrumente pentru dilatarea orificiului canalului radicular:
• Gates-Glidden
• Largo(Peeso-Reamar)
• Canal Master-U
• Ac extractor de pulpă
• Freză sferică
• CM. Perforația (calea falsă) la nivelul furcației radiculare este cauzată de:

• Supradimensionarea sau instrumentarea excesivă a cavității de acces

endodontic
 • Utilizarea incorectă a acelor Hedstrom file

• Utilizarea incorectă a acelor tip Kerr-file

• Utilizarea incorectă a instrumentarului rotativ tip Pesso, Gates-Glidden,

Beutelrock

• Morfologia corono-radiculară

• CS. Utilizarea acului H-file pentru prepararea manuală a canalelor radiculare are ca
rezultat:

• Eficacitate sporită de penetrare (permeabilizare), la mișcarea de avansare

• Eficacitate de răzuire (raclare), la mișcarea de retragere

• Eficacitate sporită de penetrare și răzuire,la mișcarea de avansare-rotire în sensul

acelor de ceasornic (¼-½ tură) retragere

• Eficacitate sporită în lărgirea canalelor radiculare înguste

• Eficacitate sporită în lărgirea canalelor radiculare curbe

• CM. Sonda rigidă endodontică, instrument auxiliar al trusei de examinare, este folosită
pentru:

• Îndepărtarea resturilor de țesut pulpar din zonele greu accesibile ale camerei
pulpare

• Localizarea orificiilor canalelor radiculare

• Reperarea porțiunilor neîndepărtate din tavanul camerei pulpare

• Permeabilizarea porțiunii inițiale a canalului radicular

• Indepărtarea obstacolelor minerale (depuneri de dentină secundară,denticuli) din

porțiunea inițială a canalului radicular.

• CM. În metoda apico-coronară, canalul radicular trebuie lărgit nu mai puțin decât
mărimea:

• 35

• 40

• 15

• 20
 • 25

• CS. În metoda step-back, canalele radiculare trebuie să aibă în secțiune transversală o

formă:

• Ovală

• Cilindrică

• Conică

• Trapezoidală

• Triunghiulară

• CM. Sunt greu permeabilizabile următoarele canale radiculare:

• Sclerozate

• Curbe

• Ce conțin denticuli

• Scurte

• Înguste

• CM. La prepararea canalului radicular în urma tratamentului neadecvat pot apărea:

• Perforația radiculară

• Formarea pragurilor pe pereții canalului radicular

• Fracturarea instrumentului

• Perforația coronară

• Deschidere incompletă a camerei pulpare

• CM. Pentru prevenirea perforării unui canal radicular curbat este necesar de a respecta
trei reguli fundamentale:

• Flexarea prealabilă a file-urilor

• Prelucrarea instrumentală augmentată

 • Prepararea pas-cu-pas

• Înzestrarea tehnică

• Nivelul profesional al medicului stomatolog

• CM. Flexarea instrumentului poate fi efectuată:

• Prin glisarea pe riglă metalică

• Cu ajutorul accesoriului Flexobend

• Manual

• Endofreze

• Lentullo

• CS. Acul manual tip K-file, modificat prin schimbarea configurației geometrice pe
secțiune transversală a părții active din pătrat în romb, poartă numele de:

• Unifile;

• Helifile;

• Flexofile;

• K-Flexofile;

• Pathfinding file.

• CM. Schimbarea configurației geometrice pe secțiune transversală a părții active din

pătrat în romb conferă acului manual tip K-file, modificat astfel, caracteristici superioare
de :

• rezistență la torsiune;

• rezistență la tracțiune;

• flexibilitate;

• eficiență de tăiere (răzuire sau raclare);

 • precizie.

• CM. Acele tip Hedstrom file, sunt recomandate pentru:

• Lărgirea mai importantă a preparației canalare;

• Realizarea stopului apical al preparației radiculare prin tehnica step-down/step-back,

în canale foarte largi;

• Dezobturarea canalelor radiculare, în cadrul reluării tratamentului endodontic;

• Realizarea preparațiilor canalare pentru pivoturi radiculare prefabricate;

• Îndepartarea unor corpuri străine din canalele radiculare.

• CM. Gelurile endolubrifiante conțin:

• Substanțe lubrifiante,care facilitează deplasarea instrumentelor în canalul

radicular

• EDTA

• Antiseptice

• Agenți flotanți

• Antibiotice

• CM.Lărgirea chimică a canalelor radiculare se referă la canale:

• Înguste

• Curbe

• Obliterate

• Largi

• Scurte

• Mai frecvent blocajele ale canalului radicular apar în urma utilizării următoarei tehnici de
lărgire:
• Step-back;
• Crown-down;
• Step-down;
• Tehnica forțelor compensate;
 • Nici un variant corect.
• Cu scopul evitării blocajelor canalului radicular este de dorit de utilizat:
• Tehnica forțelor compensate;
• Crown-down;
• Step-down;
• Step-back;
• Toate răspunsurile corecte.
• Combinarea repetată a unei irigări abundente a canalului cu recapitularea acelor
endodontice de calibru mic este metoda de elecție pentru a preveni:
• Formarea unui dop din resturi de dentină și țesut pulpar;
• Fracturarea instrumentarului în canale;
• Fenestrare;
• Nici un răspuns corect;
• Toate răspunsurile corecte.
• Incidența pragurilor în canale radiculare este în strânsă legătură cu:
A. Gradul de curbură a canalului;

B. Experiența clinicianului;

C. Irigarea abundentă a canalului radicular;

D. Nici un răspuns corect;

E. Toate răspunsurile sunt corecte.

• Ce instrumente favorizează crearea de praguri:

• Instrumente cu vârf activ insuficient de flexibile;
• Instrumente din Ni-Ti;
• Instrumente cu vârf rotunjit inactiv;
• Nici un răspuns corect;
• Toate răspunsurile sunt corecte.
• Măsurile de prevenire a formării pragurilor:
 • Realizarea unei cavități de acces extinse pentru a obține un traseu liber al
canalului;
• Precurbarea fără forțarea a instrumentelor din oțel;
• Utilizarea acelor din Ni-Ti;
• Instrumentarea canalului până la lungimea de lucru;
• Nici un răspuns corect.
• Pentru fenestrare sunt adevărate următoarele enunțuri:
• Este o perforație lungă, verticală;
• Apare în special în porțiunea mijlocie a canalului;
• Este creată de o prelucrare excesivă a peretelui intern al canalului radicular curb;
• Se manifestă prin apariția unei hemoragii spontane într-un canal uscat anterior;
• Toate răspunsurile sunt corecte.
• Fenestrare poate fi cauzată de:
• Cavitate de acces incorectă sau incompletă;
• Exercitarea unor presiuni excesive;
• Folosirea mișcărilor de rotație în canal pentru instrumentele care nu sunt
realizate în acest scop;
• Efectuarea unor mișcări ample, persistente, de pilire;
• Neresepectarea secvențialității instrumentelor de lărgire.
• Pentru a preveni realizarea unei fenestrări trebuie:
• Cavitatea de acces trebuie realizată astfel încât instrumentul să poată fi introdus
pe canal pe o direcție cât mai dreaptă;
• Frezele Gates-Glidden trebuie folosite cu atenție, fără să ajungă în porțiunea
curbă a canalului;
• Trebuie folosită o tehnică anticurbură pe porțiunea externă a curburii canalului
radicular;
• Acele din oțel trebuie precurbate corsepunzător înainte de fiecare introducere pe
canal;
• Instrumentarul ce prezintă conicități crescute trebuie manipulat cu atenție.
• O fenestrare diferă de o perforație laterală a peretelui canalului radicular prin faptul că:
 • Se prezintă ca o cavitate alungită;
• Cavitate cu pereții subțiați;
• Nu permit retenționarea unei simple obturații;
• Nici un răspuns corect;
• A, B, C corect.
• Care din următoarele enunțuri sunt corecte:
• Fenestrarea apare ca urmare a tendinței instrumentului de a îndrepta curbura
canalului;
• Perforația laterală apare cel mai adesea de la crearea unui prag în timpul lărgirii
inițiale;
• Fenestrarea apare la nivelul peretelui intern al curburii;
• Perforația laterală apare pe peretele extern;
• Toate răspunsurile corecte.
• Încercarea necorespunzătoare de a depăși un prag format prin manipulare
necorespunzătoare a instrumentarului poate duce la:
• Fenestrare;
• Transportare apicală;
• Perforarea porțiunii apicale cu apariția apexului în formă de picătură;
• Realizarea unei perforații în regiunea apicală;
• Toate răspunsurile corecte.
• În canal radicular cu unghi al curburii pronunțat și o rază a acesteia redusă, trebuie:
• Selectate cu atenție diametrul și conicitatea instrumentelor folosite;
• A folosi instrumentele din Ni-Ti cu conicitate redusă;
• A utiliza tehnici de lărgire corono-apicale;
• De a pregăti o cavitate de acces corectă;
• În cazul folosirii instrumentelor de oțel este indicată precurbarea lor.
• În cazul transportării apicale cu perforarea apexului, este indicat:
• Irigarea din abundență, pentru îndepărtarea resturilor de țesut și
microorganisme din canal,
• Tehnica de obturare a canalului termoplastică;
 • Tehnica de lărgire Step-Back;
• Nici un răspuns corect;
• Toate răspunsurile corecte.
• Măsurile necesare pentru prevenirea fracturării instrumentelor pe canal:
• Realizarea unei cavități de acces care să asigure un traseu în linie dreaptă la orificiile
canalelor radiculare;
• Stabilirea unei căi de alunecare a instrumentarului înainte de lărgire;
• Evitarea aplicării unei presiuni necorespunzătoare asupra instrumentelor în timpul
utilizării;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C corecte.
• Măsurile necesare pentru prevenirea fracturării instrumentelor pe canal:
• Monitorizarea frecvenței de utilizare a instrumentarului endodontic;
• Verificarea instrumentelor înainte și după utilizare pentru a observa eventuale
defecte sau deformări;
• Sterilizare și stocare corespunzătoare;
• Utilizarea unor motoare endodontice corespunzătoare, monitorizarea vitezei de
rotație și a forței de cuplu;
• Stabilirea unei căi de alunecare a instrumentarului înainte de lărgire.
• Utilizarea unor ace rigide, insuficient precurbate duce la:
• Îndepărtarea unei cantități mari de dentină radiculară din zona de curbură;
• Modificarea curburii;
• Fenestrare;
• Perforare apicală;
• Cavitate de acces corectă.
• În formarea pragurilor un rol important revine la:
• Experiența practicianului;
• Gradul de curbură a canalului;
• Tipul instrumentarului folosit;
• Tehnica abordată;
 • Toate raspunsurile corecte.
• Enumerați consecințele defavorabile ale pierderii vitalității dinților:
• Troficitatea țesuturilor dentare dure nu mai este asigurată;
• Dintele nu mai poate face față tuturor solicitărilor mecanice;
• Pierderea unor elemente tisulare pulpare și umorale, cu rol în fagocitză și formarea de
anticorpi;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C corect.
• Consecințe ce pot surveni în urma pierderii vitalității dinților:
• Încetarea proceselor neoformatoare de dentină;
• Distrugerea aparatului de recepție și transmisie a pulpei;
• Pierderea translucidității structurilor dentare;
• Gradul mare de distrucție a porțiunii coronare;
• Toate răspunsurile corecte.
• Nerespectarea anatomiei interne a sistemului endodontic în momentul alezării și
dezinfecției canalului, predispune la complicații ca:
• Blocaje;
• Praguri;
• Perforații;
• Transportări ale apexului;
• Toate enumerate mai sus.
• Blocaje, praguri, perforații și transportări ale apexului se atribuie:
• Nerespectării lungimii de lucru;
• Lipsei precurbării acelor;
• Nerespectării secvenței de utilizare a acelor;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Printr-o radiografie folosind tehnica paralelismului bine realizată poate fi prevenită:
• Perforație;
 • Prag;
• Blocaj;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Instrumentele rigide nu trebuie folosite în abordarea canalelor curbe deoarece crește
riscul:
• Perforațiilor laterale;
• Pragurilor;
• Blocajelor;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Irigații abundente a canalelor rediculare favorizează evitarea:
• Blocajelor cu detritusuri dentinare;
• Pragurilor;
• Perforațiilor laterale;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Rumegușul dentinar care este depozitat în treimea apicală duce la:
• Blocaj;
• Deviație de la traiectoria canalului;
• Perforație apicală;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Pragurile cel mai frecvent apar când nu se respectă :
• Lungimea de lucru;
• Irigarea abundentă a canalului radicular;
• În cazul condensării verticale;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Pragurile se formează:
• Pe peretele extern al curburii;
• Pe peretele intern al curburii;
• În zona constricției fiziologice;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Pragurile sunt formate în cazul când are loc:
• Blocarea canalului cu detritus dentinar;
• Irigarea insuficientă;
• Permebilizarea inadecvată a canalului;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Cel mai frecvent, transportarea apicală duce la:
• Un canal cu aspect de clepsidră având o anatomie inversată în treimea apicală;
• O obturație incompletă prin strangularea produsă de modificarea la nivel
apical;
• Perforații laterale;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Perforație poate compromite tratamentul endodontic prin:
• Inflamația pe care o declanșează;
• Pierderea suportului parodontal;
• Pierderea aspectului estetic;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• În cazul perforațiilor, pierderea suportului parodontal depinde de:
• Topografie;
• Mărime;
• Timpul scurs de la apariția ei;
 • Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Ce materiale sunt folosite în abordarea perforațiilor:
• Mineral trioxid agregat (MTA );
• Acid etoxi benzoic (super-EBA );
• Material IRM;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Pentru identificarea canalelor omise se folosesc:
• Radiografii din incidențe multiple;
• Magnificație;
• Iluminare adecvată;
• Sonde endodontice;
• Ultrasunete.
• Pentru localizarea orificiului de intrare în canalul radicular sunt utilizate:
• Sonde endodontice de tip DG16;
• Sonde dentare;
• Freze Gates Glidden;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Factorii ce trebuie considerați în abordarea unei perforații:
• Nivelul;
• Locația;
• Mărimea;
• Timpul;
• Forma.
• Microperforațiile se sigilează cu ajutorul:
• Compozitelor fotopolimerizabile;
 • Cimenturilor ionomere de sticlă;
• Dentin-pastei;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Perforațiile în cazul lipsei infecției se sigilează cu ajutorul:
A. Compozitelor fotopolimerizabile;

B. Cimenturilor ionomere de sticlă;

C. Dentin-pastei;

D. Nici un răspuns corect;

E. A, B și C sunt corecte.

• Factorii care favorizează îndepărtarea fragmentului fracturat sunt următorii:

• Canalele drepte;
• Dinții frontali;
• Situarea înaintea curburii în treimea coronară sau medie a canalului;
• Fragmente mai mari de 5 mm;
• Fragment de instrument manual.
• În prezența semnelor și simptomelor, cu fragmentul blocat apical de curbură se recurge
la:
• Intervenție chirurgicală de îndepărtare a fragmentului din rădăcină;
• Amputarea rădăcinii;
• Extracția dintelui;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Motivele fracturării acelor de nichel-titan sunt:
• Cavitatea de acces inadecvat preparată;
• Poziția incorectă sau dimensiunea prea mică a cavității de acces;
• Stresul și uzura ciclică;
• Nici un răspuns corect;
 • A, B și C sunt corecte.
• Care din enunțurile de mai jos sunt corecte:
• Dacă o treime din fragmentul fracturat se poate expune, atunci fragmentul poate fi
îndepărtat;
• Dacă fragmentul este situat cu partea sa coronară înaintea curburii, se poate crea
acces în limite de siguranță și fragmentul poate fi îndepărtat;
• Dacă fragmentul se află blocat apical de curbură și accesul nu se poate face fără
sacrificiu mare de substanță, se lasă instrumentul în poziție;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Dacă fragmentul se află blocat apical de curubură și accesul nu se poate face fără
sacrificiu mare de substanță, se lasă instrumentul în poziție:
• Se recurge la intervenție chirurgicală de îndepărtare a fragmentului din rădăcină;
• Se recurge la intervenție chirurgicală de îndepărtare a întregii rădăcini;
• Se recurge la extracția dintelui;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Pentru frezele Gates Glidden sunt corecte următoarele enunțuri:
• Prezintă mărimile între 1 și 4;
• Prezintă diametre de 0,50, 0,70, 0,90, 1,10 mm.;
• Sunt acționate la o viteză de 750 rotații pe minut;
• Se folosesc în mișcare de periere;
• Ele trebuie acționate doar în zona dreaptă a canalului.
• Reprepararea treimii coronare a canalului radicular determină:
• O vizibilitate mai bună cu mai puțin sacrificiu de dentină ulterior;
• Un acces optim în linie dreaptă;
• O preparare centrată;
• Prepararea în dentină mai mult decât în limitele normale de lărgire a canalului;
• O lărgire în treimea apicală a canalului radicular.
• Tehnică de înlăturare a fragmentelor din treimea apicală a canalului prin împletirea a
două sau mai multe ace Hedstrom necesită:
• Experiență;
• Magnificație;
• Iluminare optimă;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• În ce caz se încearcă depășirea instrumentului, încorporându-l în obturația endodontică:
• Canalul radicular este larg;
• Canalul radicular este scurt și drept;
• Nu este posibil de îndepărtat instrumentul;
• Riscul de perforație este mare;
• Instrumentul poate fi îndepărtat ușor.
• Ce metodă de lărgire a canalelor radiculare produce mai puține praguri:
• Tehnica forțelor compensate;
• Crown-down;
• Step-down;
• Step-back;
• Toate răspunsurile corecte.
• Solvenții care sunt folosiți pentru rămolirea gutapercii sunt:
• Cloroform;
• Ulei de eucaliptus;
• Xilen;
• Halotan;
• Eugenol.
• Eșecul tratamentului endodontic primar poate să aibă următoarele cauze:
• Erori de diagnostic,
• Cavitate de acces incorectă;
• Omiterea unui canal radicular;
 • Tratamentul chemo-mecanic incorect;
• Persistența infecției intra- și extraradiculare.
• Selectați complicațiile posibile în urma tratamentului endodontic primar:
• Transportarea canalului;
• Transportarea foramenului apical;
• Perforații;
• Praguri;
• Ace rupte.
• Examinarea radiografică permite clasificarea rezultatelor tratamentului endodontic primar
al dinților cu leziuni periapicale în:
• Succes;
• Eșec;
• Rezultat incert,
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Pierderile mari de țesut dur dentar pot apărea și ca urmare a :
• Traumatismelor dentare;
• Parafuncțiilor (bruxism);
• Malocluziilor;
• Displaziilor;
• Eroziunilor dentare.
• Consecințele defavorabile ale pierderii vitalității dinților:
• Troficitatea țesuturilor dentare dure nu mai este asigurată;
• Pierderea unor elemente tisulare pulpare și umorale, cu rol în fagocitoză și
formarea de anticorpi;
• Încetarea proceselor neoformatoare de dentină;
• Pierderea translucidității;
• Gradul mare de distrucție a porțiunii coronare a dintelui.
• Conținutul în apă a dinților devitali comparativ cu dinți vitali este cu:
 • 1,05% mai mic;
• 1,05% mai mare;
• 2.05% mai mic;
• 2,05% mai mare;
• 2,5% mai mic.
• La dinții devitali pentru obținerea unei retenții și rezistențe maxime, se recurge la:
• Utilizarea camerei pulpare pentru ancorarea obturațiilor;
• Utilizarea canalelor radiculare pentru ancorarea unor dispozitive corono-
radiculare;
• Acoperirea dinților cu micorproteze;
• Utilizarea obturațiilor din ciment ionomer de sticlă;
• Utilizarea obturațiilor din amalgam.
• Stabilirea atitudinii terapeutice celei mai convenabile se face în funcție de:
• Poziția dintelui pe arcada dentară;
• Calitatea tratamentului endodontic realizat;
• Calitatea suportului parodontal;
• Gradul de distrucție coronară a dintelui;
• Numărul de dinți adiacenți.
• Evaluarea tratamentului endodontic existent se efectuează în baza analizei la:
• Etanșeitatea apicală;
• Dacă există sau nu un proces apical activ;
• Dacă dintele prezintă sau nu sensibilitate la percuție;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Radiografia în verificarea corectitudinii tratamentului endodontic trebuie să evidențieze:
• Prezența obturației de canal;
• Absența obutației de canal;
• O obturație de canal omogenă pe toată întindera ei și intim adaptată la pereți;
• Nici un răspuns corect;
 • A, B și C sunt corecte.
• Pentru prezența golurilor de la nivelul obturației radiculare sunt corecte următoarele:
• Crește riscul apariției și menținerii inflamației țesuturilor periapicale;
• Cu cât golurile sunt mai mari cu atât rata de eșec este mai mare;
• Nu influențează calitatea tratamentului endodontic;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Leziunile combinate endo-parodontale adevărate sunt caracterizate prin:
• Pungă parodontală ce poate migra apical spre o leziune endodontică;
• Leziuni endodontice și parodontale concomitente, cu evoluție independentă și
grade diferite de afectare pulpară și parodontală;
• Drenajul parodontal se produce la nivelul furcației în cazul molarilor;
• Unirea prin progresie a leziunilor face imposibilă stabilirea originii primare de
afectare;
• Distrucție osoasă importantă, rezultat al parodontitei marginale și apicale.
• Indiferent de gradul de distrucție coronară a dintelui, restaurarea permanentă trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
• Să ofere o bună închidere marginală la nivel coronar;
• Să protejeze structura dentară rămasă;
• Să satisfacă cerințele funcționale și estetice ale pacientului;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Pentru a putea utiliza tehnica directă în reconstrucția coronară a dinților devitali, aceștia
trebuie să îndeplinească anumite cerințe:
• Pierdere minimă de structură dură dentară;
• Distrucția coronară să fie supra- sau juxtagingivală;
• Suportul radicular să poată fi utilizat ca soluție suplimentară de retenție;
• Evitarea contaminării sistemelor endodontice radiculare;
• Restaurarea dinților într-un mod care să permită un eventual retratament al
canalelor radiculare.
• Condițiile care indică realizarea unei obturații armate sunt:
• Dintele trebuie să aibă canale radiculare tratate și obturate corect;
• Implantarea rădăcinii să fie bună;
• Porțiunea coronară trebuie să fie suficient de rezistentă după îndepărtarea dentinei
alterate și a resturilor de obturație veche;
• Îndepărtarea eventualelor proliferări gingivale din cavitatea coronară;
• A, B, C și D sunt corecte.
• Indicațiile obturației armate:
• Dinți cu distrucții mari coronare, la care nu se poate aplica o obturație simplă din
cauza retenției insuficiente oferită de coroana restantă;
• La dinți la care intervenția terapeutică are un caracter de urgență din motive
fizionomice;
• La dinții cu pereții coronari subțiri, fragili și care ar risca o fracturare a coroanei în
timpul actelor funcționale ale aparatului dento-maxilar;
• La dinții la care, după realizarea obturației armate, prin șlefuiri, putem obține un bont
coronar care, ulterior va fi acoperit cu o coroană de înveliș;
• A, B, C și D sunt corecte.
• Ce tehnică de obturare de canal la dezobturare implică riscuri crescute de perforații
radiculare:
• Tehnică mixtă, sealer și con de gutapercă;
• Condensare laterală;
• Condensare verticală;
• Obturație radiculară fără con de gutapercă;
• Nici un răspuns corect.
• Solvenții utilizați pentru înlăturarea gutapercii sunt:
• Cloroform;
• Xilenă;
• Eucaliptol;
• Nici un răspuns corect;
• A, B și C sunt corecte.
• Freze de canal cu vârf activ utilizate în dezobturarea zonelor greu accesibile a canalelor
radiculare pot determina:
• Subțierea exagerată a peretelui radicular;
• Formarea unei căi false;
• Dezobturarea sigură a canalelor radiculare;
• Nici un răspuns corect;
• A și B sunt corecte.
• Preparația endodontică trebuie să fie realizată astfel încât dispozitivul radicular să
îndeplinească următoarele condiții:
• Lungimea dispozitivului radicular să fie 2/3 din lungimea canalului radicular;
• Diametrul dispozitivului radicular să fie 1/3 din diametrul canalului radicular
(grosimea pereților de cel puțin 1mm);
• Suportul osos să fie cel puțin 1/2 din lungimea rădăcinii;
• Să existe minim 2mm (dentină) din înălțimea pereților axiali restanți;
• Încercuirea totală a dintelui de către coroană de înveliș (crearea efectului de
ferrule).
• După modul de ancorare în canalul radicular pivoturile corono-radiculare se fixează prin:
• Fricțiune;
• Înșurubare;
• Cimentare;
• Nici un răspuns corect;
• A și B sunt corecte.
• Avantajele pivoturilor prefabricate:
• Rezolvarea terapeutică se rezolvă în cabinet, fără intervenția laboratorului;
• Se aplică ușor, cu o tehnică simplă;
• Se pot adapta celor mai diverse situații clinice, inclusiv la pluriradiculari când
nu există paralelism între canale;
• Se pot îndepărta, în special cele fixate prin înșurubare, mai ușor ca dispozitive
turnate;
• Ușor se fracturează sub acțiunea forțelor masticatorii.
• Dezavantajele pivoturilor prefabricate:
• Nu se pot adapta perfect la locașul intraradicular ca cele turnate;
• Rezistența lor mai mică la diferite solicitări, datorită unor constante fizice
necorespunzătoare ale aliajelor din care sunt confecționate (elasticitate, rezistență la
torsiune sau la presiune);
• Porțiunea lor coronară nu este întotdeauna adaptată la volumul de reconstituire pe
care trebuie să-l susțină;
• Nici un răspuns corect;
• A și B sunt corecte.
• Riscurile pivoturilor corono-radiculare:
• Un pivot este o restaurare intraradiculară și se bazează pe rezistența și
integritatea structurii dentare restante, ca să fie menținut pe loc;
• Cu cât este mai mare diametrul pivotului, cu atât este mai afectată rădăcina
restantă;
• Cu cât este mai subțire pivotul, cu atât este mai mare riscul să se îndoaie;
• Cu cât este mai lung pivotul, cu atât este mai mare riscul de perforație laterală;
• Cu cât este mai scurt pivotul, cu atât este mai slabă retenția.
• Pregătirea porțiunii coronare, indiferent de tipul de pivot intraradicular, se realizează
astfel:
• Se îndepărtează în totalitate dentina alterată și eventualele resturi de materiale de
obturație cu linguri Black, excavatoare bucale și freze sferice;
• Se scurtează pereții foarte subțiri predispuși la fracturare în timpul masticației;
• În funcție de materialul de obturație folosit și de conformatorul utilizat, se poate
acționa și asupra feței externe a pereților coronari restanți;
• Nici un răspuns corect;
• A și B sunt corecte
• Cerințele conformatoarelor coronare:
• Să redea corect morfologia fiecărei suprafețe dentare;
• Să se poată adapta la conturul dintelui pe care este aplicat;
• Să prezinte un anumit grad de elasticitate, pentru a putea depăși la întroducere,
curburile dentare mici;
 • Să existe în forme diferite, corespunzând fiecărui dinte de pe arcadă;
• Să fie prezentat în seturi de mărimi diferite, pentru a corespunde variației
individuale de mărime a dinților.
176. (CM) Camera pulpară are forma coroanei dentare, dar un volum redus de:

• 2 ori
• 3 ori
• 4 ori
• 5 ori
• 6 ori
177. (CM) Camera pulpară prezintă pereții:

• Vestibular
• Oral
• Mezial
• Distal
• Gingival
178 (CM) Camera pulpară este:

• Aplatizată în sens vestibulo-lingual la nivelul frontalilor

• Aplatizată în sens mezio-distal la nivelul frontalilor
• Înaltă, voluminoasă la nivelul premolarelor
• Înaltă, voluminoasă la nivelul frontalilor
• Ușor aplatizată corono-radicular la nivelul molarilor
179. (CM) Camera pulpară constă din :

• un tavan;
• patru pereți;
• podeaua camerei pulpare (planșeul);
• canale radiculare;
• fanta periodontală în zona apicală.
180. (СS) În tavanul camerei pulpare se amplasează:
 • 2-5 coarne pulpare;
• 2-5 tuberculi;
• orificiul de emergență;
• fisurile;
• ecuator dentar.
181.(СS) Pe podeaua camerei pulpare (planșeul) se amplaseasă:

• 2-5 coarne pulpare;

• 2-5 tuberculi;
• orificiul de emergență;
• fisurile;
• ecuator.
182. (CM) Constricția apicală se consideră:

• poziționarea orificiului apical

• zona anatomică de diametru minim a canalului
• apoziția de țesut dentar dur (dentina și cement)
• limita externă radiologică a rădăcinei
• orificiul de emergență
183. (СS) Apexul radiologic se consideră:

• poziționarea orificiului apical

• zona anatomică de diametru minim a canalului
• limita până la care se efectuează tratamentul biomecanic
• limită externă radiologică a rădăcinei
• orificiul de emergență
184. (СS) Apexul anatomic se consideră:

• poziționarea orificiului apical

• zona anatomică de diametru minim a canalului
• limita pînă la care se efectuează tratamentul biomecanic
• limita externă radiologică a rădăcinei
 • orificiul de emergență
185. (СS) Lățimea constricției apicale este aproximativ:

• 0,2-0,5 mm
• 0,5-1,5 mm
• 0,8-1,2 mm
• 0,15-0,25 mm
• 0,5-0,8 mm
186. (СS) Distanța medie statistică dintre constricția apicală și foramenul apical este de:

A. 0,2-0,5 mm

B. 0,5-1,5 mm

C. 0,8-1,2 mm

D. 0,15-0,25 mm

E. 0,5-0,8 mm

187. (CM) Distanța medie statistică dintre constricția apicală și apexul radiologic este de:

A. 0,2-0,5 mm

B. 0,8-1,2 mm

C. 0,5-1,5 mm

D. 0,15-0,25 mm

E. până la 3 mm

188. (CM) Canalele laterale fața de canalul radicular pot fi situate :

• în 1/3 apicală al canalului

• în 1/3 coronară al canalului
• în 1/3 mezială al canalului
• la orice nivel al canalului
• în zona apexului
189. (CM) Canalele laterale pe traiectul canalului principal pot avea direcție:
 • perpendiculară
• oblică
• transversală
• radială
• paralelă
190. (CM) Canalele radiculare laterale nu se vizualizează radiologic:

• înaintea tratamentului endodontic

• înaintea tratamentului endodontic în mod excepțional
• după ce au fost obturate
• sunt întotdeauna vizibile
• niciodată nu sunt vizibile
191. (СS) Canalele radiculare laterale nu se vizualizează radiologic:

• înaintea tratamentului endodontic

• înaintea tratamentului endodontic în mod excepțional
• după ce au fost obturate
• sunt întotdeauna vizibile
• niciodată nu sunt vizibile
192. (CM) Clasificarea canalelor după Weine:

• un canal, un foramen apical

• două canale, un foramen apical
• două canale separate, două foramene apicale separate
• un canal care se divide, două foramene
• nici un răspuns nu este corect
193. (CM) Camera pulpară a incisivilor superiori:

• tavanul în formă de fisură

• are un singur corn pulpar spre incizal
• se îngustează către colet
• la colet, spre palatinal se găsește protuberanța dentinară
 • este în continuarea canalului radicular.
194. (СS) Weine consideră variațiile lungimii totale a incisivului central superior între:

• 18 mm – 28 mm
• 17 mm – 27 mm
• 20 mm – 32 mm
• 17,5 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
195. (СS) Weine consideră variațiile lungimii totale a incisivului lateral superior între:

• 18 mm - 28 mm
• 17 mm -27 mm
• 20 mm – 32 mm
• 17,5 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
196. (CM) Camera pulpară a caninului superior:

• are tavanul în formă de fisură

• are un singur corn pulpar spe incizal
• are dimensiune vestibulo-orală mai mare decât cea mezio-distală
• are formă triunghiulară
• are un singur canal în prelungirea camerei pulpare
197. (СS) Weine consideră variațiile lungimii totale a caninului superior între:

• 18 mm – 28 mm
• 17 mm – 27 mm
• 20 mm – 32 mm
• 17,5 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
198. (CM) Camera pulpară a primului premolar maxilar superior:

• este aplatizată în sens mezio-distal și prezintă două coarne pulpare

• de obicei prezintă două rădăcini
 • poate avea o singură rădăcină
• poate avea, foarte rar, 3 rădăcini
• poate avea, foarte rar, 4 rădăcini
199. (СS) Weine consideră variațiile lungimii totale a primului premolar maxilar superior între:

• 18 mm – 28 mm
• 17 mm – 27 mm
• 20 mm – 32 mm
• 17,5 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
200. (CM) Camera pulpară la al doilea premolar maxilar superior are:

• dimensiune mare vestibulo-orală

• 2 coarne pulpare, vestibular și palatinal
• 2 coarne pulpare, mezial și distal
• forma de oval turtit
• forma cifrei 8 sau de panglică în cazul prezenței a 2 canale
201. (СS) Weine consideră variațiile lungimii totale la al doilea premolar maxilar superior între:

• 18 mm – 28 mm
• 17 mm – 27 mm
• 20 mm – 32 mm
• 17,5 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
202.(CM) Primul molar maxilar are următoarele canale:

• mezio-vestibular
• disto-vestibular
• mezio-palatinal
• disto-palatinal
• palatinal
(A,B,E)
 203.(CM) Primul molar maxilar are rădăcini de diferite forme:

• mezio-vestibulară este aplatizată mezio-distal cu două șanțuri longitudinale

aproximale
• disto-vestibulară este aplatizată mezio-distal și are două șanțuri longitudinale aproximale
• mezio-vestibulară este conică, dreaptă, rotundă
• disto-vestibulară este conică, dreaptă, rotundă
• palatinală este aplatizată vestibulo-oral, sau circulară
204. (СS) Care rădăcină al primului molar maxilar are două canale:

• mezio-vestibulară
• disto-vestibulară
• mezio-palatinală
• disto-palatinală
• palatinală
205.(CM) Camera pulpară al primului molar maxilar:

• are dimensiune mare vestibulo-orală

• are în secțiune orizontală formă de triunghi cu baza vestibular și vârful
palatinal
• are în secțiune orizontală formă de triunghi cu baza palatinal și vârful vestibular
• proiecția se studiază în jumătatea mezială a feței ocluzale
• proiecția se studiază în jumătatea distală a feței ocluzale
206. (СS) Weine consideră variațiile lungimii totale al primului molar maxilar superior între:

• 17 mm – 24.5 mm
• 18 mm - 28 mm
• 17 mm - 27 mm
• 20 mm – 32 mm
• 17 mm – 24mm
207. (CM) Camera pulpară la al doilea molar maxilar:

• este de demensiuni mari

 • cu diametrul mai mare vestibulo-oral decât mezio-distal
• cu diametrul mai mare mezio-distal decât vestibulo-oral
• pe secțiunea transversală la nivel cervical are formă de patrulateră
• are în secțiune orizontală formă de triunghi
208. (CM) Al doilea molar maxilar are următoarele canale:

• orificiile de emergență sunt mai grupate decât la molarul de 6 ani

• orificiile de emergență sunt mai împrăștiate decât la molarul de 6 ani
• rădăcina mezio-vestibulară nu poate prezintă două canale
• rădăcina mezio-vestibulară prezintă două canale
• celelalte rădăcini prezintă câte un canal
209.(CS) Weine consideră variațiile lungimii totale la al doilea molar maxilar superior între:

• 17 mm – 24.5 mm
• 18 mm – 28 mm
• 17 mm – 27 mm
• 20 mm – 32 mm
• 17 mm – 24mm
210.(CM) Camera pulpară la al treilea molar maxilar:

• prezintă cea mai mare varietate morfologică

• are o morfologie similară cu molarul unu sau cu molarul doi
• poate avea însă rădăcinele unite sau o rădăcină unică
• poate varia de la un canal pînă la 6-7 canale
• vârsta erupției este la 17-22 de ani
211. (CM) Camera pulpară a incisivului central inferior:

• este asemănătoare cu cea de la incisivii superiori

• este mai redusă în dimensiune decât cea de la incisivii superiori
• are rădăcină unică, foarte aplatizată mezio-distal
• poate prezenta unul sau două canale
• are întotdeauna un singur canal
212.(CS) Weine consideră că lungimea medie a incisivului central inferior este de :

• 24 mm
• 21 mm
• 21,5 mm
• 22 mm
• 23 mm
213. (CM) Camera pulpară al incisivelor laterali inferiori:

• este mai extinsă vestibulo-oral

• are dimensiunea mezio-distală mai mică
• este mai extinsă mezio-distal
• dimensiunea vestibulo-orală a acesteia este mai mică
• secțiunea transversală a acesteia la colet este ovală
214.(CS) Weine consideră variațiile lungimii totale al incisivilor laterali inferiori între:

• 24 mm
• 21 mm
• 21,5 mm
• 22 mm
• 23 mm
215. (CM) Camera pulpară a caninilor inferiori în comparație cu caninul maxilar:

• Este asemănătoare camerei caninului maxilar, dar are dimensiuni mai mari
• Este asemănătoare camerei caninului maxilar, dar cu dimensiuni mai reduse
• Dimensiunea mezio-distală a acestuia fiind mai mare decît al caninului maxilar
• Este mai extinsă vestibulo-oral
• dimensiunea mezio-distală a acestuia fiind mai mică
216.(CM) Caninul mandibular are:

• un singur canal
• 2 canale, vestibular și lingual, cu 2 foramene independente
• 2 canale, vestibular și lingual, cu 1 foramen
 • 2 canale, mezial și distal, cu 2 foramene îndependente
• întotdeauna numai 1 canal
217 . (CS) Weine consideră variațiile lungimii totale la caninului mandibular între:

• 17 mm – 25 mm
• 20 mm – 30,5 mm
• 17 mm – 24 mm
• 18 mm – 24,5 mm
• 18 mm – 28 mm
218. (CM) Camera pulpară a primului premolar mandibular prezintă :

• 2 coarne pulpare
• 3 coarne pulpare
• corn pulpar vestibular mai bine dezvoltat
• corn pulpar lingual mai bine dezvoltat
• corn pulpar distal mai bine dezvoltat
219. (CM) Primul premolar mandibular are:

• un singur canal cu un singur foramen apical

• tendința de a se bifurca și de a se deschide în 2 foramene apicale separate
• uneori 2 canale separate
• 2 canale, mezial și distal, cu 2 foramene independente
• întotdeauna numai 1 canal
220. (CS) Weine consideră variațiile lungimii totale la primul premolar mandibular între:

• 20 mm – 30,5 mm
• 17 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
• 18 mm – 24,5 mm
• 18 mm – 28 mm
221.(CM) Camera pulpară la al doilea premolar mandibular:

• este similară cu cea al primului premolar mandibular

 • are un singur canal
• are secțiunea transversală de formă ovală la jumătatea părții coronare a
canalului
• are secțiunea transversală de formă rotundă la jumătatea părții coronare a canalului
• are secțiunea transversală de formă rotundă la jumătatea părții apicale a
canalului
222. (CS) Weine consideră variațiile lungimii totale la doilea premolar mandibular între:

• 20 mm – 30,5 mm
• 17 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
• 18 mm – 24,5 mm
• 18 mm – 28 mm
223. (CM) Molarul inferior are:

• 2 rădăcini, una mezială și una distală

• 2 rădăcini, una vestibulară și una linguală
• 3 rădăcini, două vestibulară și una linguală
• ambele au aspect mezio-distal
• rădăcină mezială și diametru vestibulo-oral mai mare
224. (CM) Camera pulpară a primului molar mandibular este situată:

• în primele două treimi distale ale coroanei

• în primele două treimi meziale ale coroanei
• pe secțiune transversală ca fiind triunghiulară cu vârful distal
• pe secțiune transversală ca fiind triunghiulară cu vârful mezial
• pe secțiune transversală ca fiind rombuidă
225.(CM) Variante de configurație a sistemului endodontic a molarului inferior, este situat:

• în două rădăcini 3 canale, 2 în rădăcina mediană, 1 în distal

• în două rădăcini 4 canale, 2 în rădăcina mediană, 2 în distal
• în două rădăcini 2 canale, 1 în rădăcina mediană, 1 în distal
 • în două rădăcini 3 canale, 1 în rădăcina mediană, 2 în distal
• în două rădăcini 3 canale, 2 în rădăcina vestibulară, 1 în linguală
226. (CS) Weine consideră variațiile lungimii totale la molarul inferior între:

• 20 mm – 30,5 mm
• 17 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
• 18 mm – 24,5 mm
• 18 mm – 28 mm
227. (CS) Camera pulpară la al doilea molar mandibular:

• este plasată în jumătatea mezială a coroanei

• este plasată în jumătatea distală a coroanei
• este plasată în centrul coroanei
• este situată în primele două treimi distale ale coroanei
• este situată în primele două treimi meziale ale coroanei
228. (CS) Weine consideră variațiile lungimii totale la al doilea molar mandibular între:

• 20 mm – 30,5 mm
• 17 mm – 24 mm
• 17 mm – 25 mm
• 18 mm – 24,5 mm
• 18 mm - 28 mm
229.(CM) Camera pulpară la al treilea molar mandibular:

• prezintă cea mai mare varietate morfologică

• are o morfologie similară cu molarul unu sau cu molarul doi
• poate avea rădăcinele unite sau o rădăcină unică
• poate varia de la un canal pînă la 6-7 canale
• vârstă erupției este 17-22 de ani
230.(CM) Clasificarea anatomo-clinică a pulpitelor acute:

• seroase parțial
 • seroase total
• purulente parțial
• purulente total
• purulente ulceroase
231.(CM) Clasificarea anatomo-clinică a pulpitelor cronice închise:

• purulente
• seroase
• popriu-zise
• hiperplazice
• ulceroase
232.(CM) Clasificarea anatomo-clinică a pulpitelor cronice deschise:

• ulceroase
• popriu-zise
• hiperplazice
• granulomatoase
• hiperemice
233. (CM) Ce protejează complexul pulpo-dentar de invazia bacteriană?

• stratul de gingie
• stratul de smalț
• stratul de dentină
• stratul de cement
• mucoasa bucală
234. (CM) Ce porți de intrare a bacteriilor există în organul pulpar:

• smalțul intact
• caria dentară
• fracturile dentare
• traumele dentare
• hipoplazia smalțului
235. (CM) Prin infectarea spațiului endodontic, se înțelege contaminarea:

• canalului principal
• canalelor laterale
• deltei apicale
• dentinei
• smalțului
236. (CM) Prin necroză pulpară se înțelege:

• mortificarea aseptică a pulpei

• mortificarea septică a pulpei
• mortificarea sub acțiunea agresivă a unor agenți fizico-chimici
• mortificarea sub influența germenilor anaerobi
• mortificarea sub influența germenilor aerobi
237.(CS) Necroza de colicvație (umedă) se caracterizează prin:

• fenomene de coagulare și condensare a protoplasmei

• fenomene de dizolvare și condensare a protoplasmei
• blocarea secundară a circulației sanguine a pulpei
• fenomene de coagulare și condensare a enzimelor
• creșterea hidrofiliei în țesutul pulpar lezat, produsă sub acțiunea enzimatică
238. (CM) Necroza de coagulare se caracterizează prin:

• fenomene de coagulare și condensare a protoplasmei

• fenomene de dizolvare și condensare a protoplasmei
• blocarea secundară a circulației sanguine a pulpei
• fenomene de coagulare și condensare a enzimelor
• creșterea hidrofiliei în țesutul pulpar lezat, produsă special sub acțiunea enzimatică
239. (CM) Examenul obiectiv la necroza pulpară a stabilit:

• camera pulpară închisă

• camera pulpară deschisă
• modificarea de culoare a coroanei dintelui
 • teste de vitalitate negative
• lipsa sensibilitații, la palpare cu sonda în camera pulpară și canalul radicular
240. (CM) Prin gangrena pulpară se înțelege:

• mortificarea aseptică a pulpei

• mortificarea septică a pulpei
• mortificarea sub acțiunea agresivă a unor agenți fizico-chimici
• mortificarea sub influența germenilor anaerobi
• mortificarea sub influența germenilor aerobi
241. (CM) Examenul obiectiv la gangrena pulpară:

• camera pulpară închisă

• camera pulpară deschisă
• fetiditate (nu este caracteristică)
• teste de vitalitate negative
• lipsa sensibilitații, la palpare cu sonda în camera pulpară și canalul radicular
242.(CM)Un anestezic local trebuie să aibă următoarele proprietăți:

• să nu irite țesuturile
• să nu producă tulburări nervoase permanente
• să nu aibă acțiune toxică sistemică
• să nu aibă inducție rapidă
• să aibă o durată de acțiune suficient de mare
243.(CM) Un anestezic local poate fi solubil:

• în apă
• în lipide
• în proteine
• în glucide
• în soluție
244.(CM) Un anestezic local trebuie să aibă următoarele proprietăti:

A. timp de conservare îndelungat

 B. compatibilitate cu soluțiile medicamentoase

C. să se poată steriliza ușor

D. să se descompună ușor prin fierbire

E. să nu creeze dependență de el

245.(CM) Un anestezic local este substanța care:

A. blochează reversibil conducerea impulsului nervos

B. produce abolirea conducerii impulsului electric la nivelul membranelor celulelor

neuronale din sistemul nervos periferic

C. produce abolirea conducerii impulsului electric la nivelul membranelor celulelor

neuronale din sistemul nervos central

D. produce pierderea trecătoare a sensibilității fără a se însoți de pierderea

conștienții

E. posedă acțiuni antiseptice

246.(CS) Anestezia topică este obținută:

A. prin aplicarea directă a anestezicului local pe mucoasă bucală

B. prin infiltrația intrapulpară a anestezicului

C. prin infiltrația intraligamentară a anestezicului

D. prin infiltrația intrapapilară a anestezicului

E. prin infiltrația intraosoasă a anestezicului

247.(CM) Pentru anestezia topică anestezicul poate fi folosit sub forma:

A. de lichid

B. de pastă

C. de gel

D. de unguent

E. de cement

248.(CM) Anestezia prin infiltrația locală este obținută:

 A. prin aplicarea directă a anestezicului local pe mucoasă bucală

B. prin infiltrația intrapulpară a anestezicului

C. prin infiltrația intraligamentară a anestezicului

D. prin infiltrația intrapapilară a anestezicului

E. prin infiltrația intraosoasă a anestezicului

249.(CS)La anestezia prin infiltrația locala, anestezicul poate fi folosit sub formă de:

A. lichid

B. pastă

C. gel

D. unguent

E. cement

250.(CM) Anestezia tronculară(regională) acționează:

A. pe traiectul unui trunchi nervos

B. la nivelul orificiiilor osoase de ieșire sau de intrare al trunchiurilor nervoase

C. la nivelul pulpei

D. la nivelul orificiilor apicale de ieșire sau de intrare al trunchiurilor nervoase

E. toate răspunsurile sunt corecte

251. (CM) Anestezia tronculară la maxilar este:

A. anestezia la spina Spix

B. anestezia nervului mentonier

C. anestezia infraorbitală

D. anestezia palatinală

E. anestezia tuberozitatară

252. (CM) Anestezia tronculară la mandibulă este:

A. anestezia la spina Spix

 B. anestezia nervului mentonier

C. anestezia infraorbitală

D. anesteza palatinală

E. anestezia tuberozitatară

253. (CM) Metodele conservative de tratament al pulpei:

• metoda biologică
• amputația vitală
• amputația devitală
• extirpația vitală
• extirpația devitală
254.(CM) Coafajul indirect cuprinde:

• dezinfectarea plăgii dentinare

• obturarea canaliculelor dentinare
• protecția pulpei față de agenții fizici și chimici
• stimularea mecanismelor de neodentinogeneză
• crearea unui strat de dentină nouă la nivelul orificiului de deschidere al camerei
pulpare
255. (CM) Terapia prin coafaj indirect este ghidată de o serie de factori, cum ar fi:

• profunzimea procesului carios

• vârsta pacientului
• calitatea biomaterialelor utilizate
• consistența biomateriaului utilizat
• grosimea și aspectul stratului de dentină și starea pereților cavității carioase
256. (CM) Materialul de coafaj indirect trebuie să aibă următoarele calități:

A. să nu colorezeă dintele

B. să fie insolubil

C. să fie ușor de manipulat

D. sa nu fie neutralizat de pastele curative

E. să aibă rezistență mecanică optimă

257. (CM) Materialele utilizate pentru coafajul indirect:

A. preparatele pe baza hidroxidului de calciu

B. cementul eugenat de zinc

C. cementul policarboxilat

D. cementurile ionomeri de sticlă

E. cement fosfat de zinc

258. (CM) Terapia prin coafaj indirect este ghidată de o serie de factori, cum ar fi:

• grosimea și starea pereților cavității carioase

• grosimea și aspectul stratului de dentină parapulpară
• tipul procedurii de restaurare
• tipul de material folosit ca obturație de durată
• calitatea biomaterialelor utilizate
259. (CM) Succesul coafajului pulpar inderect la pacienții tineri depinde de:

• de volumul mare al camerei pulpare

• de volumul mic al camerei pulpare
• de cantitatea sporită a țesutului pulpar
• de o circulație abundentă
• de vasculilarizația scăzută a pulpei
260. (CM) Odată cu vârsta în pulpă, apar următoarele modificări:

• se mărește volumul camerei pulpare

• volumul camerei pulpare devine mai mic
• se constată cantitate sporită a țesutului pulpar
• apare o circulație abundentă
• vasculilarizarea pulpei scade
261. (CM) Din punct de vedere clinic, dentina de aspect normal este alcatuită dintr-o serie de
zone alternante de:

• canalicule dentinare care prezintă în interiorul lor microorganisme

• canalicule dentinare care nu prezintă în interiorul lor microorganisme
• dentină parțial demineralizată, cu microorganisme pionere
• dentină transparentă, scleroasă, relativ impermeabilă pentru microorganisme
• dentină opacă, cu canalicule cu aspect devital
262. (CS) Indiferent de metoda de coafaj indirect utilizată, pacientul este dispensarizat pe o
perioadă de:

• 7 – 10 zile
• 10 – 14 zile
• 14 – 21 zile
• 21 – 25 zile
• 25 – 30 zile
263. (CM) Coafajul direct cuprinde:

• dezinfectarea plăgii dentinare

• obturarea canaliculelor dentinare
• protecția pulpei față de agenții fizici și chimici
• stimularea mecanismelor de neodentinogeneză
• crearea unui strat de dentină nouă la nivelul orificiului de deschidere al camerei
pulpare
264. (СМ) Indicații pentru coafajul direct:

• deschiderile accidentale ale a camerei pulpare

• hiperemie preinflamatorie
• pulpită seroasă parțială
• pulpită seroasă totală
• pulpită purulentă parțială
265. (CM) Condiții de aplicare a terapiei, coafaj direct:

• timpul de la deschidere până la tratament să fie sub 24 de ore

 • plaga pulpară să fie sterilă
• pacientul să fie tânăr
• pacientul să fie sănătos
• debutul procesului înflamator să fie recent maxim 24 de ore
266.(CM) Coafajul direct într-un singur timp presupune următorii timpi operatorii (la
deschiderea accidentală a camerei pulpare):

• anestezie
• izolarea dintelui
• hemostaza plăgii pulpare cu ajutorul unor bulete sterile
• spălarea cavității cu soluție izotonică de clorură de sodiu
• aplicarea pastei de hidroxid de calciu
267.(CM) Coafajul direct în doi timpi presupune următorii timpi operatorii la prima ședință:

• anestezie
• izolarea dintelui
• hemostaza plăgii pulpare cu ajutorul unor bulete sterile
• spălarea cavității cu soluție izotonică de clorură de sodiu
• aplicarea pastei de hidroxid de calciu
268.( CM) Coafajul direct în doi timpi presupune următorii timpi operatorii la a II-a ședință:

• izolarea dintelui
• îndepărtarea în totalitate a dentinei alterate
• îndepărtarea pastei de antibiotice
• aplicarea pastei de hidroxid de calciu pe orificiul de deschidere al camerei pulpare
• obturația provizorie
269.(CS) Pasta curativă pe bază de hidroxid de calciu se aplică la:

• 3 – 7 zile
• 7 – 10 zile
• 10 – 14 zile
• 14 – 20 zile
 • 20 – 30 zile
270.(CS) Esența metodei amputației vitale constă în :

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare sub anestezie locală

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare necrotizate
• îndepărtarea operativă a segmentului de inflamație de focar
• îndepărtarea operativă a pulpei coronare necrotizate
• păstrarea integrală a viabilității pulpei
271. (СМ) Obiectivele pulpotomiei vitale sunt:

• menținerea pulpei radiculare vitale

• menținerea pe arcadă a unui dinte sănătos, funcțional
• radiografiile arată o dezvoltare completă a rădăcinei
• radiologic țesuturile periapicale au un aspect normal
• radiologic țesuturile pulpare au un aspect normal
272. (CS)Esența metodei extirpației vitale constă în :

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare sub anestezie locală

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare necrotizate
• îndepărtarea operativă a segmentului de inflamație de focar
• îndepărtarea operativă a pulpei coronare necrotizate
• păstrarea integrală a viabilitatății pulpei
273. (CM) Metode de devitalizare a pulpei presupune următorii timpi operatori:

• prelucrarea parțială a cavității carioase

• anestezia topică
• anestezia tronculară (regională)
• deschiderea cavității dintelui
• aplicarea pastei devitalizante
274. (CS) Esența metodei amputației devitale constă în:

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare sub anestezie locală

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare necrotizate
 • îndepărtarea operativă a segmentului de inflamație de focar
• îndepărtarea operativă a pulpei coronare necrotizate
• păstrarea integrală a viabilității pulpei
275. (CS) Esența metodei extirpației devitale constă în:

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare sub anestezie locală

• îndepărtarea operativă a pulpei coronare și radiculare necrotizate
• îndepărtarea operativă a segmentului de inflamație de focar
• îndepărtarea operativă a pulpei coronare necrotizate
• păstrarea integrală a viabilității pulpei
1 AB 91 C 181 C
2 ABC 92 ABC 182 BC
3 ABC 93 ABC 183 D
4 E 94 ABC 184 A
5 D 95 ABC 185 D
6 A 96 D 186 A
7 A 97 CDE 187 CE
8 E 98 ACE 188 ABCD
9 A 99 ABCD 189 AB
10 A 100 AC 190 AB
11 C 101 A 191 C
12 B 102 ABC 192 ABCD
13 B 103 A 193 ACDE
14 E 104 AB 194 A
15 D 105 BC 195 B
16 D 106 ABCD 196 BCDE
17 ABCD 107 E 197 C
18 ABC 108 ABCDE 198 ABCD
19 ABCD 109 ABCDE 199 D
20 ABC 110 E 200 ABDE
21 ABC 111 E 201 E
22 AB 112 E 202 ABE
23 ABCD 113 ABCDE 203 ADE
24 ABC 114 AB 204 A
25 ABCD 115 E 205 BD
26 ABCDE 116 ABCDE 206 A
27 ABCDE 117 ABCD 207 ABD
28 B 118 E 208 ADE
29 ABCD 119 E 209 E
30 ABCD 120 E 210 ADE
31 AB 121 E 211 ABCD
32 AB 122 E 212 B
33 ABCD 123 A 213 ABE
34 ABCD 124 A 214 A
35 ABCDE 125 A 215 BDE
36 ABCDE 126 E 216 AB
37 A 127 AB 217 B
38 ABC 128 A 218 AC
39 ABCD 129 E 219 ABC
40 ABC 130 AB 220 C
41 ABC 131 AB 221 ABCE
42 ACD 132 E 222 C
43 A 133 E 223 ADE
44 A 134 ABCDE 224 BC
45 A 135 A 225 ABC
46 A 136 ABCD 226 D
47 A 137 AB 227 A
48 A 138 AB 228 B
49 AB 139 ABCDE 229 BC
50 A 140 E 230 ABCD
51 B 141 E 231 CD
52 ABCDE 142 E 232 AD
53 CDE 143 E 233 BD
54 AB 144 ABCDE 234 BCD
55 A 145 ABC 235 ABCD
56 A 146 E 236 AC
57 ABCDE 147 CD 237 E
58 A 148 B 238 AC
59 AB 149 ABCD 239 ACDE
60 ABCD 150 ABCDE 240 BD
61 ABC 151 ABCDE 241 BCDE
62 ABC 152 E 242 ABCE
63 AD 153 ABCDE 243 AB
64 ACE 154 ABCDE 244 ABCE
65 D 155 C 245 ABD
66 ACE 156 ABC 246 A
67 BE 157 ABCDE 247 ABCD
68 DE 158 E 248 BCDE
69 ABDE 159 C 249 A
70 BC 160 AB 250 AB
71 ABD 161 ABCDE 251 CDE
72 ABDE 162 E 252 AB
73 BCDE 163 ABCDE 253 AB
74 ABD 164 E 254 ABCD
75 ABCD 165 E 255 ABC
76 BCDE 166 D 256 ABCE
77 CE 167 E 257 AB
78 ABCE 168 E 258 BCDE
79 AE 169 ABCDE 259 ADE
80 CDE 170 E 260 BE
81 ABC 171 ABCD 261 BCDE
82 ABD 172 E 262 C
83 ACD 173 ABCDE 263 ABCDE
84 AE 174 E 264 ABC
85 ABCD 175 ABCDE 265 BCDE
86 ABE 176 BC 266 BCDE
87 AD 177 ABCD 267 ABCD
88 B 178 ACE 268 ACDE
89 BC 179 ABC 269 E
90 E 180 A 270 C
271 ABCD
272 A
273 ABDE
274 D
275 B