E.P.

Lista de figuri şi tabele

Figura 1 – Relatia dintre Extraversiune/Introversiune si Nevroticism

/Stabilitate în primele scheme ale Personalitatii
Tabelul 1 – Corelate experimentale si sociale ale Personalitatii
Tabelul 2 – Reliabilitatea test-pretest ( la adulti ) la diferenta de o luna
dintre testari
Tabelul 3 – Reliabilitatea consistentei interne ( la adulti )
Tabelul 4 – Norme de viata ( la adulti )
Figura 2 – P: Regresia pentru varsta ( la adulti )
Figura 3 – E: Regresia pentru varsta ( la adulti )
Figura 4 – N: Regresia pentru varsta ( la adulti )
Figura 5 – L: Regresia pentru varsta ( la adulti )
Figura 6 – P: Tendinte de clasa ( la adulti )
Figura 7 – L: Tendinte de clasa ( la adulti )
Tabelul 5 – Semnificatia varstei : numai tendintele liniare
Tabelul 6 – Intercorelatii intre scale pentru 500 de barbati si 500 de
femei
Tabelul 7 – Ocupatii
Tabelul 8 – Grupuri anormale : medii si abateri standard
Tabelul 9 – Intercorelatii intre scale : grupuri anormale
Tabelul 10 – Grupuri anormale : scoruri la scala L (minciuna) mai mari
decât 7 şi scoruri la scala L mai mici sau egale cu 7
Tabelul 11 – Scala C ( la adulţi )
Tabelul 12 – Reliabilitatea test-pretest (la copii) la diferenţa de o lună
dintre testări
Tabelul 13 - Reliabilitatea test-pretest (la copii) la diferenţa de 6 luni
între testări
Tabelul 14 – Reliabilitatea consistenţei interne (la copii)
Tabelul 15 – Intercorelaţii între scale (la copii)
Tabelul 16 – Medii şi abateri standard (la copii)
Figura 8 – E: Tendinţe de vârstă (la copii)
Figura 9 – N: Tendinţe de vârstă (la copii)
Figura 10- L: Tendinţe de vârstă (la copii)
Tabelul 17 – Scala C (la copii)
Tabelul 18 – Bărbaţii : procentajul ce cade în interiorul fiecărui octant
Tabelul 19 – Femei : procentajul ce cade în interiorul fiecărui octant
Tabelul 20 – De tinuti bărbaţi : procentajul ce cade în interiorul
fiecărui octant
Figura 11 – Poziţia a 7 grupuri psihiatrice la femei
Tabelul 21 – Valori pentru calcularea scorurilor variabilelor
Tabelul 22 – Ponderări pentru calcularea scorurilor variabilelor

1. INTRODUCERE

Chestionarul de personalitate Eysenck (E.P.Q) este o

dezvoltare a differitelor chestionare de personalitate anterioare : ele
diferă de ultimul dintre acestea (EPI sau Inventarul de personalitate
Eysenck ) prin faptul că include încă o scală şi – sperăm – prin
îmbunătăţiri aduse celorlalte scale. Primul chestionar din această
serie a fost chestionarul medical Maudsley – MMQ ; acesta a fost o
scală de măsurare compusă din 40 de itemi pentru N (Neuroticism
sau emoţionalitate). MMQ a fost urmat de MPI ( inventarul de
personalitate Maudsley ) care conţinea scale pentru măsurarea N şi
E ( extraversiune – introversiune ) . MPI (Eysenck 1959) a fost la
rândul său urmat de EPI (Eysenck şi Eysenck 1964) acesta adăuga o
scală L (“lie” = minciună) pentru a măsura disimularea şi furniza 2
forme alternative (A şi B) pentru testări repetate de aceeaşi populaţie.
În plus , EPI a fost într-o engleză oarecum simplificată în ideea
de a face întrebările mai uşor de înţeles pentru subiecţii mai puţin
instruiţi şi de a reduce necesitatea explicării înţelesului întrebărilor
pentru aceştia . EPI a fost de asemenea proiectat în scopul de a
furniza anumite îmbunătăţiri psihometrice dezirabile faţă de MPI ,
respectiv dimensiunile lui E şi N erau complet independente în EPI în
timp ce în MPI ele erau relaţii corelate . Mai mult reliabilitatea EPI era
oarecum mai ridicată. Scalele corespondente din cele două inventare
sunt atât de puternic corelate , astfel încât trebuie să se presupună
că ele măsoară dimensiuni identice ale personalităţii , şi pentru cele
mai multe obiective practic ele sunt interschimbabile : similar , scalele
E şi N trebuie să se aplice cu forţa egală la noile scale.
Principalul avantaj al noii scale este introducerea unei noi
variabile , care a fost denumită P, de la psihoticism , deşi acest
termen nu trebuie interpretat în sensul că noile scale n-ar fi utile
pentru măsurarea trăsăturile de personalitate la persoanele normale.
Cuvântul psihoticism aşa cum vom explica în continuare mai detaliat,
se referă doar la o trăsătură de personalitate prerdispozantă
(accentuată şi prezentă în grade diferite la toate persoanele; prezentă
la un nivel marcant , ea predispune persoana la dezvoltarea unor
anormalităţi psihiatrice . Însă prezenţa unei asemenea este mult
îndepărtată de psihoza propriu-zis manifestă şi doar mică parte din
persoanele cu scoruri P înalte sunt pasibile de a dezvolta o psihoză
în cursul vieţii lor . Pentru multe obiective practice , şi în mod sigur
pentru discutarea rezultatelor inventarului cu persoanele
nefamiliarizate cu terminologia , poate fi utilă omiterea termenilor ca
“nevroticism” şi “psihoticism” şi înlocuirea acestora cu “emoţionalitate”
şi “încăpăţânare – duritate “.
În acest manual aceşti termeni mai acceptabil vor fi utilizaţi ca
sinonime pentru N şi P .
Termenul “încăpăţânare – duritate “ a fost folosit de Eysenck în
cartea sa “Psihologia politicii” (1954) cu referire la un set de atitudini
neconectate la axa de radicalism – conservatorism şi în opoziţie cu
atitudinile “sensibilitate – permisivitate “. Această dublă utilizare a
termenului poate crea confuzie ; însă noi am descoperit în mod
empiric că există o corelaţie considerabilă între scopuri înalte la scala
P şi scorurile înalte la “încăpăţânare – duritate “ pe o scală de
atitudini. Într-un eşantion mare ales ales din populaţie s-au găsit
corelaţii între 0.5 şi 0.6 . Există deci un bun motiv pentru a folosi
termenul de “încăpăţânare – duritate “ ca o alternativă mai
acceptabilă la “psihoticism”.

2. FUNDAMENT TEORETIC GENERAL

Importanţa descrierii paternurilor majore de comportament ale

subiectului uman a fost întotdeauna recunoscută de psihologi , iar
cercetarea dimensiunilor principale ale personalităţii a fost continuă
datorită multor cercetători binecunoscuţi. O trecere în revistă a fost
făcută de Eysenck 1970 a dezvăluit un puternic suport pentru ipoteza
existenţei a două dimensiuni foarte clar marcate şi de o importanţă
remarcabilă ; acestea au fost denumite Extraversiune – Introversiune,
respectiv Nevroticism , emoţionalitate sau stabilitate – instabilitate .
Fig 1 ilustrează relaţiile între aceşti factori sau dimensiuni şi vechea
schemă a celor 4 temperamente dată de Galenus – Kant – Wundt .
 Emoţional
Întristat instabil Reactiv
Anxios Neastâmp
Rigid ărat
Sobru Agresiv
Pesimist Excitabil
Rezervat Schimbăt
Nesociabil or
Liniştit melanco coleric Impostor
introvertit Extravertit
flegmati sangvini
Pasiv Sociabil
Grijuliu Vorbăreţ
Cugetat Săritor
Paşnic Hazliu
Controlat Vivacitate
Temperat Spirit de
Calm Stabil emoţional grup