Minnesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI)

MMPI a demarat în anii '30 ca inventar medical și psihiatric, publicat de psihologul

Starke R. Hathaway și psihiatrul/neurologul John C. McKinley. El a devenit rapid
cel mai popular test de personalitate printre psihologi.

MMPI a fost conceput pentru a face previziuni privind rezultatele tratamentului

clienților în unitățile de sănătate mintală. A fost numit inventar de personalitate,
deoarece el clasa un individ pe diferite trăsături. Trăsăturile au fost alese pentru
importanța lor pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

Principalul avantaj al MMPI a fost obiectivitatea sa. Se compune din 567 afirmații,
cu răspuns adevărat /fals, astfel încât pot fi administrate de oricine și pot fi
înregistrate rapid manual sau de o maşină. MMPI este ușor de evaluat (sau
administrat) cu ajutorul calculatorului.

Hathaway (citat în Mednick, Higgins, & Kirschenbaum, 1975, pp. 350-351) a spus
că "adevăratul impuls" pentru dezvoltarea testului a venit din rapoartele privind
tratamentele cu șoc insulinic pentru schizofrenici. Rapoartele privind succesul
tratamentului cu insulină au variat de la zero la 100%.

În mod evident, spitalele nu aveau o modalitate eficientă de a alege pacienții care

puteau beneficia de tratament. Hathaway a văzut că era nevoie de un test obiectiv
de diagnosticare care să producă rezultate fiabile și să permită spitalelor să decidă
cine ar beneficia de anumite tratamente.

Itemii de tip adevărat/fals din MMPI au fost inițial administrați grupurilor de

pacienți psihiatrici. Ei au fost diagnosticați cu categoriile bine cunoscute de
psihiatrie (cum ar fi depresia sau schizofrenia).

Răspunsurile acestor persoane au fost comparate cu răspunsurile oamenilor

normali, cum ar fi vizitatorii complexului spitalicesc și lucrătorii locali. Doar
elementele care discriminează între pacienții mentali și alte persoane au fost
reținute în MMPI.

Cele zece scale clinice originale ale MMPI au măsurat lucruri precum ipocondria
(tendința de a crede că ești bolnav) și paranoia (suspicionarea altora). Vasta
cantitate de date acumulate în procesul de rafinare și validare a MMPI a permis ca
testul să fie utilizat în alte scopuri.

De-a lungul anilor au fost dezvoltate peste 400 de scale noi pentru MMPI și
succesoarele sale, MMPI-A, MMPI-2 și MMPI-2-RF. Fiecare scală corelează
răspunsurile cu problemele diferitelor tulburări de comportament sau trăsături de
personalitate.

Cum funcționau scalele de valabilitate în cazul testului original MMPI?

MMPI original a inclus trei scale de validitate, concepute pentru a determina dacă
rezultatele testului ar putea fi de încredere. O scală (scala F) detectează dacă testul
este luat în serios sau manipulat într-o încercare de a simula boala.

Această scală este măsurată prin itemi care nu sunt aprobați frecvent de nicio
populație psihiatrică, dar care indică faptul că testul nu este luat în serios. Un
exemplu este, "Ar fi mai bine dacă ar fi anulate aproape toate legile".

Testarea timpurie în domeniu a arătat că nicio persoană serioasă (inclusiv pacienții

psihiatrici) nu aprobă o astfel de declarație. Cu toate acestea, persoanele care
răspundeau la întâmplare sau care încercau să pară nebune, puteau alege varianta
Adevărat la o asemenea afirmaţie.

O altă scală (scala L, uneori numită scala minciunii), pune întrebări despre lucruri
care par ar fi adevărate pentru majoritatea oamenilor, cum ar fi "Bârfesc puțin
câteodată". O persoană care răspunde Fals la o asemenea declarație ar putea să nu
dorească să dezvăluie nimic negativ despre sine, dar este de presupus că toată
lumea bârfește puțin, deci o persoană onestă ar trebui să fie dispusă să recunoască
acest lucru.
De ce sunt numite acum scalele MMPI cu numere, mai degrabă decât cu numele
lor original?

Un scor de 70 sau mai mare pe orice scală ar trebui să indice o problemă care ar
putea merita atenție. Astăzi scalele sunt de obicei menționate cu numere, mai
degrabă decât cu numele lor original, deoarece numele originale pot fi înșelătoare.

O persoană care are un scor înalt pe scala schizofreniei (scala 8) nu are neapărat
schizofrenie. Oricum nu ar fi nevoie de MMPI pentru diagnosticarea schizofreniei,
deoarece simptomele (cum ar fi halucinațiile și gândirea delirantă) sunt distinctive
și bine definite.

Un scor mare pe scara 8 ar însemna pur și simplu că o persoană răspunde la

întrebările de tip adevărat / fals într-un mod care seamănă cu pacienții cu
schizofrenie din trecut. Ar putea fi informații utile pentru un medic.

Există și alte instrumente populare de evaluare a personalității. Unul dintre cele

mai cunoscute este Inventarul de personalitate Myers-Briggs, pe care îl vom
discuta în legătură cu teoria trăsăturilor de personalitate a lui Jung mai târziu în
acest capitol. El se suprapune destul de mult cu lista celor cinci trăsături mari (Big
Five).

Testele de personalitate au fost folosite în multe mii de proiecte de cercetare. Cu

toate acestea aceste teste nu măsoară neapărat personalitatea, așa cum e folosit
termenul de majoritatea oamenilor.

Subcapitolul anterior referitor la gemeni identici a sugerat acest lucru. Aceasta a

arătat o separare între testele de personalitate și ceea ce oamenii numesc în mod
normal personalitate.
Despre gemenii identici s-a spus că ar avea personalități asemănătoare (ciudățenii
specifice, simțul umorului etc.). Totuși, studiile de mari dimensiuni asupra datelor
despre gemenii identici întreprinse de către Bouchard și Hays au arătat că gemenii
identici nu erau neobișnuit de asemănători la testele de personalitate.

Testele precum testul Rorschach și MMPI s-au bazat pe intuițiile psihologilor și

psihiatrilor clinicieni, în principal psihiatri. Astăzi acestea sunt folosite de
clinicieni pentru a face evaluări (a aduna informații despre un nou client, înainte de
a începe terapia). Testele nu au fost niciodată destinate să identifice ciudățeniile
individuale, simțul umorului și așa mai departe.

Orice grupaj mare de date (liste de întrebări, observații, date de navigare pe web,
modele observate în irisul ochiului) ar putea fi utile în efectuarea evaluărilor.
Volumele mari de date permit unui computer să caute corelații, iar corelațiile (atâta
timp cât sunt valide şi în viitor) vor permite predicțiile.

Însă, Rorschach și MMPI nu sunt predictori foarte buni ai ciudățeniilor, ai

slăbiciunilor și preferințelor individuale. Există opțiuni mai bune? Trăsăturile Big
Five (și testele bazate pe ele) ar putea fi mai utile dacă scopul nostru ar fi acela de
a distinge oamenii. Cele cinci mari trăsături au fost selectate în acest scop.

Dacă scopul nostru ar fi acela de a surprinde ceea ce oamenii înțeleg de obicei prin
personalitate, abordarea cea mai directă ar fi utilizarea Big Five, completată de
informații unice despre obiceiurile, curiozitățile sau preferințele personale ale unei
persoane. Acest lucru ar trebui să arate mai clar diferențele dintre personalități.